Jump to content

mânătură

From Wiktionary, the free dictionary

Romanian

[edit]

Etymology

[edit]

From mână +‎ -ătură.

Noun

[edit]

mânătură f (plural mânături)

  1. spell, magic

Declension

[edit]
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative mânătură mânătura mânături mânăturile
genitive-dative mânături mânăturii mânături mânăturilor
vocative mânătură, mânăturo mânăturilor