David Dixon Porter
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Chester⁠(d), Pennsylvania, SUA[6] Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Washington, D.C., District of Columbia, SUA[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul național Arlington[*][6] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
PărințiDavid Porter[*][[David Porter (officer in the United States Navy (1780–1843))|​]][7]
Evelina Anderson[*][[Evelina Anderson (ballad writer fl. 1847, quoted in Bartlett's)|​]][7] Modificați la Wikidata
Frați și suroriWilliam D. Porter[*][[William D. Porter (United States Navy officer (1808–1864))|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuGeorge Ann Patterson[*][[George Ann Patterson ((1818-1893))|​]][7] Modificați la Wikidata
CopiiCarlisle Patterson Porter[*][[Carlisle Patterson Porter (military officer (1846-1914))|​]][6] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii[6] Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
RamuraUnited States Navy
Union Navy[*][[Union Navy (United States Navy during the American Civil War)|​]]  Modificați la Wikidata
Gradulamiral  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboiul Civil American
Războiul mexicano-american  Modificați la Wikidata
Semnătură

David Dixon Porter (n. , Chester⁠(d), Pennsylvania, SUA – d. , Washington, D.C., District of Columbia, SUA) a fost un amiral al Marinei Statelor Unite și membru al uneia dintre cele mai distinse familii din istoria Marinei SUA. A fost al doilea ofițer al Marinei SUA care a ajuns vreodată la gradul de amiral, după fratele său adoptiv David G. Farragut, și a contribuit la îmbunătățirea Marinei ca superintendent⁠(d) al Academiei Navale a SUA, după ce s-a distins în serviciu în timpul Războiul Civil American.

Biografie

modificare

Porter a început serviciul naval ca midshipman (cadet sau aspirant) la vârsta de 10 ani sub comanda tatălui său, comodorul David Porter⁠(d), pe fregata USS John Adams⁠(en)[traduceți]. Pentru tot restul vieții, a fost asociat cu marea. Porter a servit în Războiul Americano-Mexican în atacul asupra fortului din orașul Vera Cruz. La izbucnirea Războiului Civil, el a fost implicat într-un plan al Uniunii de a menține controlul asupra Fortului Pickens⁠(d), lângă Pensacola, Florida; execuția acestui plan a perturbat însă efortul de a elibera garnizoana de la Fort Sumter, și a dus la căderea Fortului Sumter. Porter a comandat o flotilă independentă de bărci cu mortiere la capturarea New Orleansului⁠(d). Mai târziu, el a fost avansat la gradul de contraamiral (temporar) la comanda Escadronului Râului Mississippi, care a cooperat cu armata sub comanda generalului-maior Ulysses S. Grant în campania de la Vicksburg⁠(d). După căderea Vicksburgului, a condus forțele navale în dificila Campanie de pe Red River⁠(d) din Louisiana. La sfârșitul anului 1864, Porter a fost transferat din interiorul continentului pe coasta Atlanticului, unde a condus Marina SUA în atacurile comune asupra Fortului Fisher⁠(d), ultima acțiune navală semnificativă a războiului.

Porter a muncit pentru ridicarea standardelor Marinei SUA, din funcția de superintendent al Academiei Navale după restaurarea ei la Annapolis. A inițiat reforme în curriculum pentru a crește profesionalismul. În primele zile ale administrației președintelui Grant, Porter a fost secretar de facto al Marinei. Când fratele său adoptiv, David G. Farragut, a fost avansat de la gradul de vice-amiral la cel de amiral, Porter și-a ocupat funcția anterioară; la fel, când Farragut a murit, Porter a devenit al doilea om care deținea nou-înființatul grad de amiral. El a adunat un corp de ofițeri cu aceleași concepții ca el, dedicați reformei Marinei.

Administrația Departamentului Marinei sub conducerea lui Porter a stârnit o opoziție puternică din partea unor membri ai Congresului, care l-au forțat pe secretarul Marinei Adolph E. Borie⁠(d) să demisioneze. Înlocuitorul său, George Robeson⁠(d), a redus puterea lui Porter și l-a împins într-o ușoară tranziție spre pensionare în 1875.

  1. ^ a b David Dixon Porter, Find a Grave, accesat în  
  2. ^ a b David Dixon Porter, SNAC, accesat în  
  3. ^ a b David Dixon Porter, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b David Dixon Porter, Dreadnought Project 
  5. ^ a b Adm. David Dixon Porter, Kindred Britain 
  6. ^ a b c d e Find a Grave, accesat în  
  7. ^ a b c Kindred Britain 

Bibliografie

modificare
  • Duffy, James P., Lincoln's Admiral: the Civil War Campaigns of David Farragut. Wiley, 1997. pp. 276 ISBN: 0-471-04208-0
  • Fonvielle, Chris E. Jr., The Wilmington Campaign: Last Rays of Departing Hope. Campbell, CA: Savas, 1997. ISBN: 1-882810-09-0
  • Hearn, Chester G., The Capture of New Orleans 1862. Baton Rouge: Louisiana State University Press, 1995. ISBN: 0-8071-1945-8
  • Hearn, Chester G., Admiral David Dixon Porter: the Civil War Years. Annapolis: Naval Institute Press, 1996. ISBN: 1-55750-353-2
  • Lewis, Paul, Yankee Admiral: a Biography of David Dixon Porter. David McKay Co., 1968.
  • Melia, Tamara Moser, "David Dixon Porter: Fighting Sailor", in Bradford, James C. (ed.), Captains of the Old Steam Navy: Makers of the American Naval Tradition, 1840–1880. Annapolis: Naval Institute Press, 1986. ISBN: 0-87021-013-0
  • Musicant, Ivan, Divided Waters: the Naval History of the Civil War. New York: HarperCollins, 1995. ISBN: 0-06-016482-4
  • Porter, David Dixon (). Incidents and Anecdotes of the Civil War. New York: D. Appleton and Company. Accesat în . incidents and anecdotes of the civil war. 
  • Soley, James Russell (). Admiral Porter. New York: D. Appleton. 
  • Welles, Gideon, The Diary of Gideon Welles (Edgar T. Welles, editor). 3 volumes. New York: Houghton Mifflin, 1911.
  • West, Richard S. Jr. (). The Second Admiral: a Life of David Dixon Porter. New York: Coward-McCann.