Wikipedia

Radu Beligan

actor român
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită.
Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor.
Acest articol a fost etichetat în mai 2008
Radu Beligan
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Galbeni, Filipești, Bacău, România Modificați la Wikidata
Decedat (97 de ani)[3][4][2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
CopiiAnamaria Beligan
Lamia Beligan[5] Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Română Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
theatre manager[*][[theatre manager (person who manages a theatre)|​]]
regizor de film
regizor[*]​
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[6][7] Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Națională de Muzică București
Alte premii
Ordinul național „Pentru Merit”
Ordinul național „Steaua României”
Order of Cultural Merit[*][[Order of Cultural Merit (South Korean order of merit)|​]]
Red jugoslovanske zastave[*][[Red jugoslovanske zastave |​]]
Legiunea de onoare Modificați la Wikidata
Membru de onoare al Academiei Române
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Radu Beligan in "Egoistul" la TNB, 15.05.2005

Radu Beligan (n. 14 decembrie 1918, Galbeni (Filipești), Bacău – d. 20 iulie 2016, București)[8] a fost un actor român, cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio. Pe linie maternă este grec de origine,[9] pe linie paternă, fiind urmaș al unuia dintre frații lui Ion Creangă.[10] A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. În data de 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor aflat în activitate pe scena unui teatru.[11][12][13]

Radu Beligan a intrat în PMR în 1959.[14] Radu Beligan a fost în perioada 1969-1989 membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, precum și deputat al Marii Adunări Naționale între anii 1961 - 1975.[15][16]

Studii

modificare

Cariera

modificare

Radu Beligan a interpretat - în peste șapte decenii - roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan și universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco.

A fost unul dintre discipolii actriței Lucia Sturdza Bulandra și al scriitorului Eugen Ionescu. Beligan este privit în general ca unul dintre numele majore ale teatrului românesc, cu un repertoriu complex, clasic și modern. A jucat alături de actori importanți, cu reprezentații atât în țară cât și în străinătate.

Roluri în teatru

modificare

Teatrul Național din București:

  • Leon Saint Pe - „Egoistul" de Jean Anouilh, regie proprie, 2004
  • Ianke - „Take, Ianke și Cadâr" de Victor Ion Popa, regia Grigore Gonța, 2001
  • Guglielmo - „Numele trandafirului" de Umberto Eco, regia Grigore Gonța, 1998
  • Actorul - „Azilul de noapte" de Maxim Gorki, regia Ion Cojar, 1998
  • Bătrânul - „Cotletele" de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag, 1998
  • Kondilas - „Moștenirea" de Titus Popovici, regia Horea Popescu, Mihai Manolescu, 1989
  • „Contrabasul" (one man show) de Patrick Suskind, regia Grigore Gonța, 1987
  • Herb Tucker - „Poveste din Hollywood" de Neil Simon, regia Grigore Gonța, 1984 și 1994
  • Spirache - „Titanic-Vals" de Tudor Mușatescu, regia Mihai Berechet, 1983
  • Domenico - „Filumena Marturano" de Eduardo De Fillippo, regia Anca Ovanez Doroșenco, 1981
  • Chereea - „Caligula" de Albert Camus, regia Horea Popescu, 1980
  • Romulus - „Romulus cel Mare" de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977
  • Richard al III-lea - „Richard al III-lea” de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976
  • Autorul dramatic - „Viața unei femei" autor și regia Aurel Baranga, 1976
  • Robespierre - „Danton" de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974
  • Mel - „Prizonierul din Manhattan" de Neil Simon, regia Mihai Berechet, 1973
  • Mayer Bayer - „Simfonia patetică" de Aurel Baranga, regia Aurel Baranga, 1973
  • Ștefan Valeriu - „Jocul de-a vacanța" de Mihail Sebastian, regia Mihai Berechet, 1971
  • George - „Cui i-e frică de Virginia Woolf?" de Edward Albee, regia Michel Făgădău, 1970
  • Eduard Forțian - „În valea cucului" de Mihai Beniuc, regia Sică Alexandrescu, 1959
  • C.N. Mollin - „Anii negri" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1958
  • Iacob Bardin - „Dușmanii" de Maxim Gorki, regia Alexandru Finți, 1958
  • Horace, Frederic - „Invitație la castel" de Jean Anouilh, regia Sică Alexandrescu, 1958
  • Trinculo - „Furtuna" de William Shakespeare, regia Moni Ghelerter, 1958
  • Filipetto - „Bădăranii" de Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, 1957
  • Alexandru - „Rețeta fericirii sau despre ceea ce nu se vorbește" de Aurel Baranga, regia Marietta Sadova, 1957
  • Profesorul - „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Sică Alexandrescu, 1956
  • Cerchez - „Ziariștii" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1956
  • Agamemnon Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1956
  • Dr. Smil - „Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Marietta Sadova, Mihail Zirra, 1956 și 1973
  • Poludin - „O chestiune personală" de Alexandr Stein, regia Sică Alexandrescu, 1955
  • Stepa - „Platon Krecet" de Alexandr Korneiciuk, regia Alexandru Finți, 1954
  • Mircea Cavafu - „Mielul turbat" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1954
  • Mitică - „Matei Millo" de Mircea Ștefănescu, regia Sică Alexandrescu, 1953
  • Voicu - „Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia Moni Ghelerter, 1953
  • Hlestakov - „Revizorul" de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Sică Alexandrescu, 1952
  • „Momente" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1952
  • Catindatul - „D`ale carnavalului" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Studio), 1951
  • Tuzenbach - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Moni Ghelerter, (Sala Comedia), 1950
  • Victor Dumitrescu - „Iarba rea" de Aurel Baranga, regia Sică Alexandrescu, 1949
  • Rică Venturiano - „O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1949
  • Agamiță Dandanache - „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, (Sala Comedia), 1948
  • Studentul - „Confruntarea" de Tur și Lev Seinin, regia Moni Ghelerter, (Sala Studio), 1948
  • Romeo - „Romeo și Julieta, actul 6", „Între filologi", „Cine răspunde?" de D.D. Pătrășcanu, regia N.Gh. Kirilov, 1945

Teatrul Odeon:

  • Talleyrand - „Supeul" de Jean Claude Brinsville, regia Florentina Enache, 1997
  • Antonio Salieri - „Amadeus" de Peter Schaffer, regia Dinu Cernescu, 1982
  • „Helen, Tommy și Joe" de James Thurber și Elliot Nugent, regia Marietta Sadova, 1948

Teatrul Evreiesc de Stat:

  • Wille Clark - „Băieții de aur" de Neil Simon, regia Ion Lucian, 1997

Teatrul Național din Craiova:

Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din București:

  • Don - „Transplantarea inimii necunoscute" de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1969

Teatrul de Comedie: 1961 - 1968

Teatrul Tineretului:

  • Doctorul - „Un flăcău din orașul nostru" de Konstantin Simonov, regia Vlad Mugur, 1952

Teatrul Alhambra: 1943 - 1949

  • „Rușinea familiei" de Mircea Ștefănescu, după Ronald Harwood, regia Ion Talianu
  • „Steaua fără nume" de Mihail Sebastian, regia Soare Z. Soare
  • „Nu mai beau" de Gaston de Caillavet și Robert de Flers, regia Soare Z. Soare
  • „Pensiunea dragostei" de Alexandru Kirițescu, regia Soare Z. Soare
  • „Sărmanul Jonathan" de Karl Milloker

Compania Radu Beligan: 1947 - 1948

  • „Clasa a 8-a B" de Roger Ferdinand, regia Ionel Țăranu
  • „Rușinea familiei" de Mircea Ștefănescu, după Ronald Harwood, regia Ion Talianu

Teatrul Comedia: 1945 - 1947

  • „Primăvara a venit" de John van Druten, regia Sică Alexandrescu
  • „Racheta spre lună" de Clifford Odets, regia Marietta Sadova
  • „Vis de secătură" de Mircea Ștefănescu, regia W. Siegfried
  • „O femeie răpită" de Louis Verneuil, regia Sică Alexandrescu
  • „Knock" de Jules Romaine, regia Sică Alexandrescu
  • „Sărută-mă imediat" de Tudor Mușatescu și V. Timuș, după Janos Vaszari, regia Ion Talianu
  • „Unul cu bani" de George S. Kaufman, regia Sică Alexandrescu
  • „Am visat paradisul" de Guido Cantini, regia Sică Alexandrescu
  • „Medicul în dilemă" de George Bernard Shaw, regia Sică Alexandrescu

Teatrul Nostru: 1946 - 1947

  • „Viața începe mâine" de Marc Gilbert Sauvajon, regia Val Mugur

Teatrul Municipal: 1944 - 1945

  • „Omul care a văzut moartea" de Victor Eftimiu, regia Sică Alexandrescu
  • „Amantul de carton" de Jacques Deval, regia Sică Alexandrescu

Teatrul Maria Filotti (Sărindar): 1942 - 1943

  • „Sextet" de Gregor Schmitt, regia Sică Alexandrescu
  • „Domnișoara de ciocolată" de Paul Gavault, regia Ion Șahighian
  • „D-ra Butterfly" de Tudor Mușatescu, după Tibor Varady, regia Tudor Mușatescu

Teatrul Majestic: 1940 - 1941

  • „Omul care zâmbește" de Luigi Bonelli și Aldo de Benedetti, regia Ion Șahighian
  • „Frumoasa aventură" de Gaston de Caillavet și Robert de Flers, regia Sică Alexandrescu
  • „Orașul fără avocați" de Nicola Manzari, regia Ion Iancovescu
  • „Banii nu fac nici două parale" de Armando Curcio, regia Sică Alexandrescu

Teatrul Tudor Mușatescu (Roxy): 1940 - 1941

  • „Îmi pare rău de mine" de Mouezy-Eon și Guitton, regia Ion Sava
  • „Titanic Vals" de Tudor Mușatescu, regia Tudor Mușatescu

Grădina C.A. Rosetti: 1940

  • „Ascultă, Ionescule" de Tudor Mușatescu, după Mirande și Quinson

Teatrul din Sărindar: 1939 - 1940

  • „Calul năzdrăvan" de Gherardo Gherardi, regia Ion Iancovescu
  • „Aproape de cer" de Julien Luchaire, regia Aurel Ion Maican
  • „Figurantul" de Alfred Savoir, regia Ion Iancovescu
  • „Domnișoara Butterfly" de Tudor Mușatescu după Tibor Varady, regia Tudor Mușatescu

Teatrul Uranus - Comedia: 1938 - 1939

  • „Tinerețe" de Swarkin, regia Muratov
  • „Quadratura cercului" de Valentin Kataiev, regia Victor Ion Popa
  • „Zile vesele după război" de Mihail Sadoveanu, regia Victor Ion Popa
  • „Jederman" de Hugo von Hoffmanstall, regia Victor Ion Popa

Liedertafel - Alhambra - Regina Maria: 1937 - 1938

  • „Molima" de Ion Marin Sadoveanu
  • „Pescuitorul de umbre" de Jean Sarment, regia Sergiu Dumitrescu
  • „Crimă și pedeapsă" de Gaston Bary, după Fiodor Mihailovici Dostoievski, regia Mihai Zirra (Debut)

Filmografie

modificare

Actor

modificare

Alte colaborări

modificare

Televiziune

modificare
  • „Al matale, Caragiale", regia Mircea Cornișteanu, 2002
  • „Cui i-e frică de Virginia Wolf?" de Edward Albee, regia Olimpia Arghir, 1995
  • „Amadeus" de Peter Shaffer, regia Dinu Cernescu
  • „Aventură sub pământ" de Ion Băieșu, regia Sergiu Ionescu, 1982
  • „Titanic vals" de Tudor Mușatescu
  • „Supeul" de Jean Claude Brinsville
  • „Mușatinii"
  • „Harvey" de Mary Chase
  • „Tren de plăcere" de I.L. Caragiale
  • „Momente Caragiale" după I.L. Caragiale
  • „Conu Leonida" după I.L. Caragiale
  • „Marii Artiști pe Micul Ecran"

Audiobooks

modificare

Există în lectura lui Radu Beligan doua audiobookuri, acestea apărând la editura Humanitas (Contrabasul și Bartleby).

Teatru radiofonic

modificare

Regizor

modificare

Radu Beligan este cunoscut și în calitate de regizor de teatru.

  • „Egoistul" de Jean Anouilh, 2004
  • „De partea cui ești?" de Ronald Harwood, 1996
  • „O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, 1979
  • „Poveste din Irkutsk" de Aleksei Arbuzov, 1960
  • „Sălbaticii" de Serghei Mihailovici Mihalkov, 1959
  • „Doctor fără voie" de J.B.P. Molière (co-regie cu Sică Alexandrescu), 1955
  • „Străini in noapte"de Eric Assous,2007

Autor

modificare
  • 2013 - „Între acte"
  • 2001 - „Note de insomniac"
  • 1978 - „Luni, Marți, Miercuri..."
  • 1968 - „Pretexte și subtexte"

Activitate didactică, profesională, academică

modificare
 
Radu Beligan
  • Profesor la Institutul de Teatru și Film: 1950 - 1965
  • Director al Teatrului de Comedie din București: 1961 - 1969
  • Director al Teatrului Național București: 1969 - 1990
  • Președinte activ (1971) și apoi Președinte de onoare pe viață (1977) al Institutului Internațional de Teatru
  • Autorul mesajului internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului: 27 martie 1977
  • Co-președinte, cu Yehudi Menuhin, al Festivalurilor Internaționale de Teatru și Muzică organizate de UNESCO: 1971 - 1978
  • Membru al Cartelului Internațional de Teatru: 1967
  • Membru în Consiliul Superior al Teatrului Națiunilor, sub președinția lui Pierre Moinet, directorul general al artelor și literaturii din Ministerul Afacerilor Culturale al Franței
  • Membru al Academiei Le Muse din Florența
  • Semnatar al Apelului Artiștilor pentru Securitate și Cooperare în Europa, Helsinki, 1985

Legătura cu securitatea

modificare

Conform dezvăluirii ziarului tabloid Libertatea, făcută publică în data de 29 octombrie 2011, Radu Beligan a „reclamat” instituției de opresiune că Televiziunea Română a transmis piesa de teatru O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, în regia lui Liviu Ciulei, și nu varianta regizată de el. Acea reclamație apare sub forma unei note în Cartea Albă a Securității, de Virgil Măgureanu 1982, cu numărul 296, „colectată” de către Gheorghe Dănescu, persoană ce îndeplinea rolul de conducător al Securității Municipiului București. Conform acesteia, actorul Radu Beligan, artist al Poporului și director al Teatrului Național din București își exprimă nemulțumirea vis-a-vis de piesa de teatru în cauză, pe motivul că Liviu Ciulei a întors spatele țării și a emigrat în străinătate (1980). După părerea lui, tinerimea română nu are ce învăța din piesa lui Ciulei, care se constituie într-o „crimă pentru actul de cultură în sine”.[15]

Premii și distincții

modificare
 
Radu Beligan (în centru), alături de George Ivașcu și Victor Rebengiuc, primind o stea pe Walk of Fame București.

Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Radu Beligan i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.[17]

  • Membru de onoare al Academiei Române, drept recunoaștere a activității în domeniul artei, 2004
  • Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale", 2003
  • Trofeul „România 2000", 2003
  • Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naționale de Teatru, 2002
  • Președintele Franței, Jacques Chirac a semnat Decretul prin care Radu Beligan este numit în grad de Ofițer al Ordinului Național al * * Legiunii de Onoare, 2002
  • Premiul revistei „Moftul Român", 2001
  • Premiul Revistei „Flacăra", 2000
  • Trofeul Eugene Ionesco, 1999
  • Premiul Fundației TOFAN, 1998
  • PRIX 14 JUILLET 1998 al Ministerului de Externe din Franța
  • Premiul Academiei Române, 1997
  • Premiul Galei UNITER - Trofeul Dionysos, 1995-1996
  • Doctor Honoris Causa al Academiei „George Enescu" din Iași, 1994
  • Doctor Honoris Causa al Academiei George Enescu
  • Marele Premiu al Centrului de cultură "George Apostu" din Bacău - 1993
  • Premiul Academiei „Le Muse" din Florența, 1980

Distincții

modificare
  • Artist emerit (1953);
  • Artist al poporului (1962);[21]
  • Premiul Academiei "Le Muse" din Florența 1980;
  • Premiul Galei UNITER – Trofeul Dionysos 1995 - 1996;
  • Premiul Academiei Române, 1997;
  • Premiul Fundației Tofan, 1998;
  • Prix 14 Juillet al Ministerului de Externe al Franței, 1998;
  • Trofeul Eugene Ionesco, 1999;
  • Doctor Honoris Causa al Academiei de Arte "George Enescu";
  • Cetățean de onoare al municipiilor Iași și Bacău.
  • Doctor Honoris Causa al Universitatii Naționale de Artă Teatrală si Cinematografica 'I. L. Caragiale' București
  • Doctor Honoris Causa al Universității „Ovidius” Constanța
  • Cetățean de Onoare al Municipiului Bacău - Teatrului de Vară din Bacău i se atribuie denumirea "Radu Beligan" - 2008

Decorații

modificare
  • Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”[22]
  • Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[23]
  • Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur și colan
  • Ordinul Serviciul Credincios „Mare Ofițer"

Citate

modificare

"Mama avea o voce frumoasă, era grecoaică, venea din țara care a inventat teatrul, știa franțuzește"[9]

In memoriam

modificare

La 14 decembrie 2018, cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la nașterea lui Radu Beligan, Banca Națională a României a pus în circulație, în atenția numismaților, o monedă de argint, cu titlul de 999‰, cu valoarea nominală de 10 lei. Moneda este rotundă, are un diametru de 37 mm, o greutate de 31,103 g, iar cantul este zimțat. Întregul tiraj al emisiunii de 200 de exemplare a fost emis de calitate proof.[24]

Note

modificare
  1. ^ Белиган Раду, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]​ 
  2. ^ a b Radu Beligan, Autoritatea BnF 
  3. ^ a b Radu Beligan, Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ http://www.mediafax.ro/social/actorul-radu-beligan-s-a-stins-din-viata-15534024  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Romanian actor Radu Beligan dies at 97 (în engleză) 
  6. ^ IdRef, accesat în  
  7. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  8. ^ Alina Mihai (), „A murit actorul Radu Beligan”, Mediafax, accesat în  
  9. ^ a b Radu Beligan:, 12 ianuarie 2009, Marius Tucă, Jurnalul Național, accesat la 5 ianuarie 2014
  10. ^ La Mulți Ani, maestre! La Mulți Ani, Radu Beligan!, 14 decembrie 2012, Gândul.info, accesat 31 ianuarie 2016
  11. ^ Radu Beligan, la primirea certificatului Guinness World Records: Sunt rezultatul iubirii pe care publicul mi-a arătat-o. Îi datorez totul - FOTO, 16 decembrie 2013, Dorina Calin, Mediafax, accesat la 5 ianuarie 2014
  12. ^ VIDEO Radu Beligan a primit certificatul de intrare în Cartea Recordurilor de la Cătălin Măruță, pe scena Teatrului Național, 16 decembrie 2013, Corina Zorzor, Adevărul, accesat la 5 ianuarie 2014
  13. ^ Radu Beligan, in Cartea Recordurilor ca cel mai longeviv actor din lume., protv.md
  14. ^ Radu Beligan, artist al puterii, LaPunkt,  
  15. ^ a b Exclusiv | Conform Securității, Radu Beligan a desființat, în 1982, piesa «O scrisoare pierdută», regizată de Liviu Ciulei, pe motiv că acesta plecase din țară: "O crimă pentru actul cultural", 29 octombrie 2011, Libertatea, accesat la 5 ianuarie 2014
  16. ^ Toponimii teatrale Arhivat în , la Wayback Machine., 10 august 2016, Mircea Kivu, România liberă, accesat la 15 august 2016
  17. ^ Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 26 ianuarie 1953.
  18. ^ Ceremonii la Castelul Peleș, 12 mai 2013 | Familia Regală a României / Royal Family of Romania (în engleză) 
  19. ^ Familia Regală a adus un ultim omagiu lui Radu Beligan | Familia Regală a României / Royal Family of Romania (în engleză) 
  20. ^ Radu Beligan, In Memoriam | Familia Regală a României / Royal Family of Romania (în engleză) 
  21. ^ Revista Teatrul, anul VII, nr. 4, aprilie 1962.
  22. ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
  23. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, c) 4.
  24. ^ Banca Națională a României, Emisiune numismatică cu tema 100 de ani de la nașterea lui Radu Beligan[nefuncțională – arhivă]

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Radu Beligan

Articole biografice

modificare

Interviuri

modificare

Video

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Radu_Beligan&oldid=16279047