UNIVERSITATEA DE {TIIN}E AGRICOLE {I MEDICIN| VETERINAR|

“ION IONESCU DE LA BRAD” IA{I

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA ZOOTEHNIE
~NV|}|MÂNT LA DISTAN}|

ELENA IVAS LUCIA TRINC|

2001
1
 INTRODUCERE

Biochimia, ca parte a [tiin]elor biologice, are ca obiect

studiul compozi]iei chimice [i a transform\rilor de substan]\, energie [i
informa]ie care au loc `n celulele organismelor vii, `n strâns\ leg\tur\ cu
mediul `nconjur\tor. Fiind o [tiin]\ biologic\ a c\rei baz\ de studiu este
materia vie, biochimia poate fi denumit\ [i “chimia vie]ii’.
Ramura biochimiei care se ocup\ cu studiul compozi]iei
chimice a materiei vii, structura [i propriet\]ile biomoleculelor componente,
se nume[te biochimie descriptiv\ sau structural\, spre deosebire de
biochimia dinamic\ ce studiaz\ transform\rile biochimice de degradare [i
biosintez\ din celulele [i ]esuturile materiei vii, cunoscute sub numele de
metabolism.
Biochimia a devenit una din [tiin]ele `n care omenirea `[i
pune mari speran]e fiind legat\ direct de solu]ionarea problemelor de
actualitate din domeniul medicinei, zootehniei, agriculturii [i industriei
alimentare.
Conform programei analitice, prima parte a cursului `n
volumul de fa]\, are caracter de biochimie structural\ [i se refer\ la
compozi]ia chimic\ a materiei vii de origine animal\, la structura [i
propriet\]ile biomoleculelor care o compun. Cunoa[terea [i `n]elegerea
acestora este necesar\ pentru abordarea transform\rilor metabolice de
degradare [i biosintez\ la nivelul celulei animale. Cursul de biochimie
structural\ cuprinde 9 capitole `n care sunt abordate aspecte descriptive
referitoare la constituien]ii de baz\ ai materiei vii (glucide, lipide, protide),
substan]e cu rol func]ional (enzime, vitamine, hormoni), informa]ional
(acizi nucleici) [i energetic (compu[i cu leg\turi macroergice), insistându-se
[i asupra rolului biologic [i utiliz\rii acestora.
Lucrarea a fost redactat\ pe baza unui bogat [i variat
material bibliografic de actualitate, autoarele str\duindu-se s\ selecteze cele
mai importante no]iuni din domeniul biochimiei [i s\ le prezinte `n mod
clar, sistematic [i u[or accesibil.

2
 MODUL I
CAPITOL 1. GLUCIDE
1.1. Considera]ii generale
Glucidele reprezint\ o clas\ important\ de substan]e organice naturale care,
din punctul de vedere al structurii chimice, sunt combina]ii polihidroxicarbonilice
sau deriva]i ai acestora. Glucidele sunt substan]e ternare formate din carbon,
hidrogen [i oxigen, dar se cunosc [i deriva]i ai acestora care con]in [i azot, fosfor
sau sulf. Denumirea de glucide, utilizat\ mai ales `n biochimie, este `n strâns\
leg\tur\ cu gustul dulce (glichis(gr.)=dulce) al multora dintre acestea. Din acela[i
considerent, glucidele se mai numesc zaharide sau zaharuri.
1.2. Clasificare
Glucidele se clasific\, `n func]ie de comportarea lor la hidroliz\, `n trei
categorii: monoglucide, oligoglucide [i poliglucide.
Monoglucidele sunt glucide simple, nehidrolizabile. Oligoglucidele pun `n
libertate prin hidroliz\ 2-10 molecule de oze. Poliglucidele sunt macromolecule
alc\tuite dintr-un num\r mare de monoglucide, care se elibereaz\ prin hidroliz\.
1.3. Rolul glucidelor `n organismul animal
Glucidele constituie principalul component al hranei [i totodat\ principala
surs\ de energie a acestuia, asigurând pân\ la 70% din energia necesar\; `n
celulele organismului viu oxidarea glucozei dezvolt\ o energie echivalent\ cu 4,1
kcal
~n organismul animal glucidele `ndeplinesc [i un rol structural (plastic) ca
elemente de construc]ie ale celulei vii, intrând `n constitu]ia acizilor nucleici,
lipidelor complexe, coenzimelor.
Nu trebuie neglijat nici rolul glucidelor ca furnizori de atomi de carbon
necesari pentru biosinteza proteinelor, acizilor nucleici, lipidelor.
1.4. MONOGLUCIDE ( Oze ).
1.4.1. Defini]ie, clasificare, denumire
Ozele sunt glucide simple [i fac parte din clasa compu[ilor poli
hidroximonocarbonilici-polihidroxialdehide sau polihidroxicetone Dup\ natura
func]iunii carbonil (C = O), ozele se clasific\ `n aldoze, [i cetoze.
Dup\ num\rul atomilor de carbon din molecul\, ozele se clasific\ `n trioze,
tetroze, pentoze, hexoze, heptoze, denumirea f\cându-se prin ad\ugarea
termina]iei "oz\" la numeralul care arat\ num\rul atomilor de carbon (lb. greac\).
Pentru oze se folosesc denumiri ne[tiin]ifice, uzuale, date de cercet\tori, ca
de exemplu: glucoza, manoza, xiloza, arabinoza, riboza etc., fiecare din acestea
3
putând fi aldoz\ sau cetoz\. Pentru organismul animal cele mai importante oze
sunt pentozele [i hexozele, care se g\sesc atât `n stare liber\, cât [i sub form\ de
deriva]i.

H
1
1
C=O CH 2 - OH
2
2
CH - OH C=O
3
3
CH - OH CH - OH
4
4
CH - OH CH - OH
5
5
CH - OH CH - OH
6
6
CH 2OH CH 2OH
Aldoxehoza Cetoxehoza

1.4.2 Structura ozelor

Pentru structura ozelor s-au propus mai multe formul\ri care s\ concorde cât
mai exact cu propriet\]ile lor fizico-chimice.
Formularea liniar\ (carbonilic\) a ozelor atribuie acestora o caten\ liniar\
format\ din atomi de carbon, `n care la C-1 sau C-2 este legat oxigenul carbonilic,
la ceilal]i atomi de carbon fiind ata[ate grup\rile hidroxil. Formularea liniar\
prezint\ `n mod satisf\c\tor structura moleculelor de oze, dar nu explic\ o serie de
propriet\]i fizico-chimice constatate experimental, cum ar fi absen]a `n unele
cazuri a reac]iilor specifice grup\rii carbonil, prezen]a `n anumite condi]ii a unei
grup\ri hidroxil cu reactivitate mult m\rit\ fa]\ de a celorlalte [i mutarota]ia.
Pentru rezolvarea neconcordan]elor ar\tate mai sus `ntre structura aciclic\ [i
propriet\]ile fizico-chimice respective, TOLLENS (1884) a propus pentru oze o
structur\ ciclic\, `n care gruparea carbonil este par]ial "mascat\" datorit\ form\rii
unei leg\turi semiacetalice cu una din grup\rile hidroxil din aceia[i molecul\.
Transformarea structurii liniare `ntr-o structur\ ciclic\ are loc printr-o
reac]ie de semiacetalizare. ~n structura ciclic\ ob]inut\ gruparea carbonil este
modificat\ [i `n locul acesteia apare o nou\ grupare -OH de tip special, numit
hidroxil glicozidic sau semiacetalic (semicetalic) deosebit de reactiv. Ozele care
con]in ciclul piranozic se numesc piranoze, iar cele care con]in ciclul furanozic se
numesc furanoze.
La aldohexoze structura piranozic\ se formeaz\ prin stabilirea pun]ii de
oxigen `ntre C -1 [i C -5, iar structura furanozic\ rezult\ prin stabilirea pun]ii de
oxigen `ntre C -1 [i C -4:

4
 H - C - OH H-C=O HO - C - H
H - C - OH H - C - OH H - C - OH
HO - C - H O HO - C -H HO - C - H O
C1 - C5 H-C
H - C - OH H - C - OH C 1 - C 4
H - C - OH H - C - OH
H-C
CH 2OH CH 2OH
CH OH
2

α - Glucopiranoza Glucoza β - Glucofuranoza

La cetohexoze structura ciclic\ piranozic\ se formeaz\ prin stabilirea pun]ii
de oxigen `ntre atomii de carbon C-2 [i C-6, iar structura furanozic\ prin stabilirea
pun]ii de oxigen `ntre atomii de carbon C -2 [i C -5:

CH 2 - OH CH 2OH CH 2OH
C - OH C=O HO - C
HO - C - H HO - C - H HO - C - H
O
H - C - OH H - C - OH H - C - OH O
C2 - C6 C2 - C5 H - C
H - C - OH H - C - OH
CH 2OH CH 2OH
H 2C
α-Fructopiranoza Fructoza β-Fructofuranoza
Prin ciclizarea ozelor [i formarea hidroxilului glicozidic, devine asimetric [i
atomul de carbon carbonilic, ceea ce face posibil\ existen]a a doi stereoizomeri,
numi]i α [i β-anomeri. Anomeria este o form\ de izomerie a ozelor `n care
izomerii se deosebesc `ntre ei prin configura]ia de la atomul de carbon carbonilic,
numit din acest\ cauz\ [i carbon anomer.Anomerii se deosebesc `ntre ei prin
orientarea diferit\ a hidroxilului glicozidic, care poate ocupa pozi]ii sterice
diferite, la dreapta (α) sau la stânga (β) atomului de carbon carbonilic.
~n solu]ie se stabile[te un echilibru dinamic `ntre cei doi anomeri [i forma
aciclic\ a ozelor; transformarea reciproc\ a α- anomerilor `n β-anomerii
corespunz\tori se nume[te mutarota]ie. Cele dou\ forme anomere, de[i au
aceea[i compozi]ie elementar\ difer\ prin unele din propriet\]ile lor: α-glucoza
are rota]ia specific\ (α) = + 112,20, iar β-glucoz\ are rota]ia specific\ (α) = +
18,70. Ambele forme au fost izolate `n stare pur\. Când anomerii α [i β sunt
dizolva]i `n ap\, rota]ia optic\ a fiec\ruia se modific\ treptat `n timp, atingând la
echilibru valoarea (α) = + 52,70: mutarota]ia se poate deci observa ca o
descre[tere a rota]iei optice a α - anomerului sau ca o cre[tere a rota]iei optice a β
- anomerului la valoarea de echilibru.

5
 Structurile de perspectiv\ a ozelor
Formele structurale ciclice propuse de Tollens nu respect\ unghiurile de
valen]\ reale iar leg\turile care formeaz\ puntea de oxigen fiind anormal de lungi,
nu redau pozi]ia exact\ a grup\rilor hidroxil.
Aceste structuri furanozice sau piranozice au de fapt o configura]ie spa]ial\.
Pentru a reda cât mai corect structura spa]ial\ a ozelor, W. HAWORTH (1929) a
adoptat formulele de perspectiv\, conform c\rora ciclul piranozic este
reprezentat ca un hexagon regulat, cel furanozic printr-un pentagon, plane, cu
substituien]ii atomului de carbon dispu[i de-o parte [i de alta a acestuia.
Substien]ii care apar `n formulele ciclice la dreapta catenei carbonice, se plaseaz\
`n spatele planului ciclului, iar prin conven]ie se scriu dedesubt; substituien]ii care
apar `n formulele de proiec]ie la stânga catenei carbonice, se g\sesc plasa]i `n fa]a
planului ciclului, iar prin conven]ie se scriu deasupra acestuia.

CH 2OH
CH 2OH
C5 O H HCOH O
H H OH
C 4 OH H C1 C4
OH H
C1
OH C C 2 OH H H
3 C3 C2
H OH H OH
alfa - Glucopiranoza beta - glucofuranoza

Trebuie men]ionat c\ pentru glucoz\ este caracteristic\ structura piranozic\,

iar pentru fructoz\ structura furanozic\. ~n solu]ie se creaz\ un echilibru dinamic
`ntre cei cinci izomeri: forma liniar\ carbonilic\ [i cei patru anomeri α [i β -
piranozici [i furanozici.
Tem\ de lucru :Scrie]i structurile de perspectiv\ ale fructozei
1.4.3. Propriet\]i fizice ale ozelor
Ozele sunt substan]e solide, cristaline, incolore, cu gust dulce, u[or solubile
`n ap\ datorit\ numeroaselor grup\ri hidroxil, greu solubile `n alcool [i insolubile
`n eter [i cloroform. ~n mediu puternic acid ozele se deshidrateaz\ [i se `nnegresc,
la temperatur\ `nalt\ ozele se caramelizeaz\, descompunându-se. ~n solu]ie ozele
sunt optic active [i prezint\ fenomenul de mutarota]ie. Activitatea optic\ a ozelor
se datoreaz\ existen]ei `n molecula lor a atomilor de carbon asimetrici (C∗) care
creaz\ o asimetrie a `ntregii molecule, capabile s\ devieze planul luminii
polarizate. Izomerii optici (enantiomeri) se deosebesc `ntre ei numai dup\ sensul
`n care deviaz\ planul luminii polarizate, celelalte propriet\]i fizice [i chimice
fiind identice. Izomerii care deviaz\ planul luminii polarizate la dreapta se numesc
dextrogiri [i se noteaz\ cu semnul (+), iar izomerii care deviaz\ planul luminii
polarizate spre stânga se numesc levogiri [i se noteaz\ cu semnul(-).
6
 Ozele sunt substan]e optic active cu excep]ia dihidroxiacetonei, o cetotrioz\
care nu posed\ atom de carbon asimetric. Prezen]a atomului de carbon asimetric
determin\ apari]ia stereoizomeriei, adic\ a izomerilor cu structuri sterice diferite,
nesuperpozabile prin mi[c\ri de rota]ie sau transla]ie, fiecare din ele fiind
imaginea de oglindire a celorlalte.De exemplu, aldehida gliceric\, aldotrioza cu un
singur atom de carbon asimetric, poate exista `n dou\ forme stereoizomere diferite
adic\ doi enantiomeri, care se deosebesc prin devierea planului luminii polarizate
`n sensuri opuse:
CH 2OH H - C =O H -C =O H - C =O
C=O CH-OH H -C -OH HO - C - H
CH 2OH CH 2OH CH 2OH CH 2OH
Dihidroxiacetona Aldehida glicerica Aldehida D (+) glicerica Aldehida L (- ) glicerica

~n cazul ozelor care posed\ mai mul]i atomi de carbon asimetrici num\rul
izomerilor optici cre[te [i se calculeaz\ dup\ rela]ia: I0 = 2n `n care n este num\rul
atomilor de carbon asimetrici.
Tem\ de lucru: s\ se calculeze num\rul izomerilor optici pentru ozele cu 5 [i
6 atomi de carbon
Seriile D [i L ale ozelor
Pentru caracterizarea configura]iei sterice (spa]iale) a substan]elor optic
active s-a introdus no]iunea de serie steric\, existând o serie steric\ D [i o serie
steric\ L.Ozele apar]in seriei D sau L dac\ C∗ cel mai `ndep\rtat de gruparea
carbonil, are aceea[i configura]ie ca [i C∗ din aldehida D - sau L - gliceric\.
H-C=O CH2OH
H - C - OH C=O H - C =O H - C =O
HO - C - H HO - C - H H - C - OH H - C - OH
H - C - OH HO - C - H
H - C - OH H - C -OH
H - C - OH HO - C - H
H - C - OH H - C - OH
CH 2OH CH 2OH
CH 2OH CH 2OH
D (+) Glucoza D ( - ) Fructoza D ( - ) Riboza L ( + ) Arabinoza

1.4.4. Proprie]i chimice ale ozelor

Ozele fiind substan]e cu func]ii mixte (carbonil [i hidroxil) vor da reac]ii
caracteristice acestor func]ii.
1.4.4.1. Reac]ii datorate grup\rii carbonil
a). - Reac]ia de reducere:- `n prezen]a hidrogenului activat catalitic,
gruparea carbonil se transform\ `n grupare hidroxil, cu formare de polialcooli.

7
 O
C H
CH 2OH CH 2OH CH 2OH
H - C - OH H - C - OH C =O HO - C - H
HO - C - H HO - C - H HO - C - H HO - C - H
H - C - OH H - C - OH H - C - OH
H - C - OH
H - C - OH H - C - OH H - C - OH H - C - OH
CH 2OH CH 2OH CH 2OH
CH 2OH
Glucoza Sorbitol Fructoza Manitol

b). - Oxidarea ozelor

Produ[ii care iau na[tere prin oxidarea ozelor difer\ prin gradul de oxidare a
grup\rii carbonil [i a alcoolului primar.
- Prin oxidarea blând\ a aldozelor cu ap\ de brom sau de clor, gruparea
carbonil trece `n gruparea carboxil, cu formare de hidroxiacizi monocarboxilici,
numi]i acizi aldonici. Datorit\ grup\rii carbonil, respectiv hidroxilului glicozidic,
ozele [i unele diglucide posed\ propriet\]i reduc\toare, care se folosesc `n practica
de laborator. Astfel, ozele prin oxidare `n mediu slab alcalin pot reduce unii
cationi ai metalelor grele (Ag+, Cu2+). ~n acela[i timp oza se oxideaz\ la acid
aldonic. Aceste propriet\]i reduc\toare sunt folosite `n laborator pentru
determinarea calitativ\ [i cantitativ\ a glucidelor reduc\toare. Cei mai folosi]i
reactivi pentru recunoa[terea glucidelor reduc\toare sunt:
- solu]ia Fehling (format\ din sulfat de cupru, tartrat de sodiu [i potasiu cu
hidroxid de sodiu) `nc\lzit\ `n prezen]a glucozei, depune oxid cupros ro[u-
c\r\miziu;
- solu]ia Tollens - hidroxid de argint amoniacal - `nc\lzit\ cu glucoz\ la cald,
depune o oglind\ de argint metalic (vezi caietul de lucr\ri practice de biochimie).
- Oxidarea energic\ a ozelor cu acid azotic concentrat duce la acizii
dicarboxilici, numi]i acizi zaharici, `n care atât gruparea carbonil, cât [i hidroxilul
alcoolic primar (de la C6 sunt transformate `n grup\ri carboxil).
- Oxidarea menajat\ a ozelor. Prin protejarea grup\rii carbonil (cu formare
de amid\ sau eter) se oxideaz\ numai hidroxilul alcoolic primar de la C6 rezultând
acizi uronici. Având o grupare carbonil liber\, acizii uronici pot fi considera]i
acizi-aldehide.Acizii uronici sunt de o deosebit\ importan]\ pentru organism,
având un rol hot\râtor `n procesele de detoxifiere care au loc `n ficat, cât [i un rol
plastic, intrând `n compozi]ia unor substan]e (mucopoliozide) din structura
]esutului conjuctiv.
c.) - Ac]iunea bazelor asupra ozelor
Solu]iile slab alcaline determin\ un proces de izomerizare (epimerizare)
care const\ `ntr-o transpozi]ie (rearanjare) la nivelul atomului de carbon carbonilic
[i a atomului de carbon vecin, f\r\ a fi afectat\ structura celorlal]i atomi de
8
carbon. Aceast\ transpozi]ie se nume[te epimerizare, iar ozele care difer\ `ntre ele
ca structur\ numai la atomii de carbon C1 [i C2 se numesc oze epimere:
H-C=O H-C=O CH2OH
H - C - OH HO - C - H C=O
HO - C - H HO - C - H HO - C - H
H - C - OH H - C - OH H - C - OH
H - C - OH H - C - OH H - C - OH
CH2OH CH2OH CH2OH
Glucoza Manoza Fructoza

Acest proces are loc [i `n organism la nivelul ficatului sub ac]iunea

enzimelor specifice numite epimeraze.
Tem\ de lucru:Exemplifica]i o aldohexoz\ epimer\ cu fructoza [i manoza
d). - Reac]ii de condensare-ozele formeaz\ produ[i de condensare cu
hidroxilamina [i fenilhidrazina, numi]i oxime [i respectiv osazone:

H - C = O + H2N - O H
H - C = N - OH
(H - C - O H ) 4 - H2O (H - C - O H ) 4
C H2O H C H2O H
H exoz a H idroxil-a min a O xim a

1.4.4.2. Reac]ii date de hidroxilul glicozidic. Glicozide.

Hidroxilul glicozidic al ozelor reac]ioneaz\ u[or cu alcooli, fenoli, amine,
etc., cu formare de compu[i numi]i glicozide (glicozizi) sau heterozide. Glucoza,
tratat\ la cald [i `n prezen]\ de HCl, cu alcool metilic, formeaz\ α [i β
metilglucozide;
CH2OH
H O H CH2OH
H CH3OH H O O - CH
CH3OH
OH H Glucoza H
3
HO O - CH3 OH
HO H H
H OH
H OH
alfa - Metilglicozid
beta - Metilglucozid

1.4.4.3. Reac]ii datorate grup\rii alcool

a). Reac]iile de esterificare
Grup\rile alcool din molecula ozelor pot fi esterificate atât cu acizii
anorganici, cât [i cu cei organici. Dintre esterii anorganici, o importan]\ deosebit\
pentru organism o reprezint\ esterii fosforici ai ozelor, apoi cei sulfurici `ntâlni]i
`n mucopoliglucide [i `n unele lipide complexe (sulfatide).
H - C =O O H - C =O
OH
H - C - OH H - C - OH
HO - P - OH
CH 2OH + - H 2O CH 2 - O - P O
OH OH
Aldehida glicerica Aldehida glicerica - 3 - fosfat

Esterii fosforici ai glucozei [i fructozei `ndeplinesc un rol esen]ial `ntr-o

serie de procese metabolice de mare importan]\ pentru organism, cum ar fi
glicoliza, glicogenoliza, etc.
9
 Tem\ de lucru:Scrieti ecua]ia reac]iei chimice de ob]inere a esterilor 1 [i
6 fosforici ai glucozei [i fructozei
b). Deshidratarea ozelor
~n mediu puternic acid [i la cald, ozele se deshidrateaz\ [i se transform\ `n
cazul pentozelor `n furfural, iar `n cazul hexozelor `n hidroximetil - furfural.
H H
HC CH
HO - C - C - OH H2SO4 conc.
H-C C-H HC CH - C = O
- 3H O
H OH OH C = O 2
H
H O
Aldopentoza Furfural

Furfuralul [i deriva]ii s\i se condenseaz\ cu diferi]i fenoli [i amine ciclice

formând compu[i colora]i, care servesc la diferen]ierea hexozelor de pentoze [i a
aldozelor de cetoze.
Tem\ de lucru:Scrie]i reac]ia de deshidratare a unei aldohexoze
1.4.5 Reprezentan]i mai importan]i ai ozelor
Cele mai importante oze pentru organismul animal sunt triozele, pentozele
[i hexozele, `ntâlnite `n general sub form\ de esteri fosforici.
Trioze -`n aceast\ grup\ intr\ dou\ trioze; aldehida gliceric\ [i
dihidroxiacetona, intermediari `n metabolismul glucidelor, unde apar sub form\ de
esteri fosforici.
Tetroze-`n natur\ tetrozele - aldotetroze [i cetotetroze - nu se g\sesc `n stare
liber\, ci rezult\ prin degradarea glucidelor `n special a pentozelor. Cele mai
`ntâlnite tetroze sunt treoza [i eritroza, aldotetroze din seria D.
H-C=O H-C=O
HO - C - H H - C - OH
H - C - OH H - C - OH
CH2OH CH2OH

D ( + ) Treoza D ( + ) Eritroza

Pentozele-sunt foarte r\spândite `n natur\. Unele pentoze se `ntâlnesc `n

structura acizilor nucleici, iar altele `n procesul de fotosintez\. Riboza are rol
fiziologic, fiind o component\ a acizilor ribonucleici ,a unor enzime [i vitamine.
Deoxiriboza (2-dezoxi- D- riboza) este o aldopentoz\ component\ a acizilor
dezoxiribonucleici.
H-C=O H-C=O H-C=O H - C =O CH2OH
H - C - OH CH2 H - C - OH HO - C - H C=O
H - C - OH H - C - OH HO - C - H H - C - OH H - C - OH
H - C - OH H - C - OH H - C - OH H - C - OH H - C - OH
CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH
CH2OH
D ( - ) Riboza Dezoxiriboza D (+ ) Xiloza D ( - ) Arabinoza D - Ribuloza

10
 Hexozele sunt substan]e care apar `n regnul vegetal [i animal atât libere, cât
[i sub form\ de deriva]i. ~n general, ele sunt substan]e incolore, cristalizate, cu
gust dulce [i u[or solubile `n ap\. Aldohexozele principale sunt:
D (+) Glucoza (dextroza) este cea mai r\spândit\ glucid\ având rol
fiziologic important. I se mai spune [i zah\r de struguri [i zah\r de amidon.
Glucoza reprezint\ o surs\ important\ de energie având o mare putere caloric\, de
aceea este socotit\ indispensabil\ organismului animal.
~n stare liber\ se afl\ `n unele ]esuturi [i organe, iar `n regnul vegetal, `n
toate fructele coapte, struguri, flori, miere, al\turi de D-fructoz\ [i zaharoz\.
Mierea de albine este un amestec echimolecular de D(+)glucoz\ [i D(-)fructoz\.
Combinat\, glucoza se afl\ `n glucide (maltoz\, lactoz\, zaharoz\, celobioza), `n
numeroase glicozide [i `n poliglucide (amidon, glicogen [i celuloz\). Din
combina]iile sale, glucoza rezult\ prin hidroliz\ cu acizi sau pe cale enzimatic\.~n
sânge, concentra]ia ei fiziologic\ variaz\ `ntre 0,8 - 1,2 g%. ~n cazuri patologice,
ea apare `n urin\ (diabet).
D (+) Manoza este epimer\ cu glucoza fiind idendificat\ `n albu[ul de ou de
g\in\, `n bacilul tuberculozei, `n unele complexe proteice din serul sangvin, `n
lapte [i `n structura unor poliglucide bacteriene. Manoza este solubil\ `n ap\, optic
activ\ [i prezint\ fenomenul de mutarota]ie.
D (+) Galactoza este una din cele mai r\spândite glucide din regnul vegetal,
`n regnul animal se g\se[te `n diglucidul lactoza, `n lipide complexe –
galactocerebrozide, `n gangliozide [i glicoproteine. D (+) galactoza este dup\
riboz\, dezoxiriboz\ [i glucoz\, cel mai r\spândit monozaharid din regnul animal.
D(-) Fructoza (levuloza) sau zah\r de fructe face parte din cetohexozele
cele mai r\spândite. ~n stare liber\ se g\se[te `n fructele dulci, ro[ii coapte,
mierea de albine, `n legume. Condensat\ fructoza se g\se[te `n oligoglucide
(zaharoza, rafinoza [i gen]iobioza) [i `n poliglucide (fructani [i levani). Fructoza
este cea mai dulce dintre oze. Este o cetoz\ cu activitate optic\ levogir\ [i
prezint\ fenomenul de mutarota]ie având (α)20D = - 930. ~n produsele naturale
apare sub form\ furanozic\. ~n celulele animale se `ntâlnesc esterii fosforici ai
fructozei ca intermediari `n degradarea anaerob\ a glucozei.
H-C=O H-C=O CH2OH CH2OH
H - C - OH HO - C - H C=O C=O
HO - C - H HO - C - H HO - C - H H - C - OH
HO - C - H H - C - OH H - C - OH HO - C - H
H - C - OH H - C - OH H - C - OH
H - C - OH
CH2OH CH2OH CH2OH
CH2OH

D (+) Galactoza D ( + ) Manoza D ( - ) Fructoza D (-) Sorboza

11
 1.5. OLIGOGLUCIDE
Oligoglucide sunt cele mai simple hologlucide care con]in `n molecul\ 2-6
resturi de oze (oligo = pu]in).Unirea moleculelor de oze se face prin reac]ii de
eterificare `ntre grup\rile hidroxil. Se formeaz\ astfel, diglucide, triglucide etc.
Eliminarea moleculei de ap\ `ntre ozele care se unesc se face `n dou\ feluri:
a). dac\ molecula de ap\ se elimin\ `ntre hidroxilul glicozidic al unei oze [i
hidroxilul alcoolic al celeilalte oze, rezult\ un diglucid reduc\tor care are un
hidroxil glicozidic liber, capabil s\ se oxideze.
b). dac\ molecula de ap\ se elimin\ `ntre ambii hidroxili glicozidici ai ozelor care
reac]ioneaz\, rezult\ un diglucid nereduc\tor, neavând nici un hidroxil glicozidic
liber.
1.5.1. Diglucide reduc\toare
Maltoza (zah\rul de mal])
Maltoza este un diglucid format din dou\ molecule de glucoz\ legate
monocarbonilic C1 - C4 Maltoza este un α- glucopiranozil - 1,4 - α-
glucopiranoz\:
CH2OH CH2OH
CH2OH CH2OH
H O H H O H O H C - OH
H H
H H oxidare H H
H H COOH
HO OH H OH H OH OH
O OH HO O
H OH H OH H H OH
OH
Maltoza Acid maltobionic

Maltoza reprezint\ unitatea structural\ a amidonului [i glicogenului, care o

elibereaz\ prin degradare hidrolitic\ sub ac]iunea enzimelor numite amilaze.
Izomaltoza se g\se[te al\turi de maltoz\ `n structura amidonului [i
glicogenului: este format\ din dou\ molecule de glucoz\ legate 1,6 - α-
glicozidic, deci prin leg\tur\ monocarbonilic\.
Tem\ de lucru: Scrie]i structura izomaltozei
Lactoza (zah\rul din lapte) este un diglucid reduc\tor. Se g\se[te `n lapte
`ntr-o concentra]ie de 2 - 6% [i se formeaz\ `n glanda mamar\ din glucoz\.
Lactoza este format\ dintr-o molecul\ de β- galactoz\ [i una de α - glucoz\ legate
1,4 - β - glicozidic:
CH2OH CH2OH CH2OH H CH2OH
HO O H O H HO O C - OH
H
O H OH
OH H OH H oxidare
H O OH H COOH
H H OH H H
H OH H OH H OH H OH
beta - galactopiranozil - 1,4 - alfa - glucopiranoza Acid lactobionic
(Lactoza )

12
 Celobioza este format\ din dou\ molecule de β- glucopiranoz\ legate 1,4 -
β - glicozidic [i reprezint\ unitatea structural\ a celulozei. Celobioza se formeaz\
ca produs de hidroliz\ a celulozei, sub ac]iunea enzimei celulaza. Asupra
celobiozei ac]ioneaz\ enzima celobiaza, scindând-o `n dou\ molecule de glucoz\.
Ambele enzime sunt secretate de flora microbian\ din tubul digestiv al
rumeg\toarelor.
CH2OH CH2OH
H O H O OH
H H
OH H O OH H
HO H H
H HO H OH

Celobioza

1.5.2. Diglucide nereduc\toare

Zaharoza este un diglucid constituit dintr-o molecul\ de α - glucopiranoz\
[i una de β - fructofuranoz\, legate C1 - C2 printr-o leg\tur\ dicarbonilic\. Deci
este un α - glucopiranozil - β - fructofuranozid. Zaharoza este nereduc\toare [i nu
prezint\ mutarota]ie, neavând nici un hidroxil glicozidic liber. Este o substan]\
cristalizat\, u[or solubil\ `n ap\, greu solubil\ `n etanol [i al]i solven]i organici:
posed\ activitate optic\ dextrogir\ (α) = + 66,50.La temperatura de 1830 se tope[te
[i se carbonizeaz\ u[or. Prin hidroliz\ acid\ sau enzimatic\ zaharoza formeaz\ un
amestec echimolecular de glucoz\ cu ( α ) + 52,50 [i de fructoz\ cu ( α ) = - 930,
amestec numit zah\r invertit. Deoarece fructoza din amestec are o rota]ie specific\
mai mare decât glucoza,solu]ia devine levogir\, deci se schimb\ sensul de rota]ie
al planului luminii polarizate. Amestecul de zaharoz\ [i zah\r invertit este
principalul constituient al mierii de albine, c\reia fructoza imprim\ gustul dulce
pronun]at.
CH 2OH
H O H
H
OH H
HO Zaharoza
H OH alfa - Glucopiranozil -
O
beta - fructofuranozid
HOCH 2
O
OH
H
H
CH 2OH
OH H

Sub ac]iunea enzimelor numite zaharaze (α glucozidaza [i β fructozidaza)

prezente `n sucul intestinal la animale, zaharoza este hidrolizat\ `n cele dou\
componente.
1.6. POLIGLUCIDE (GLICANI)
13
 Poliglucidele sunt glucide macromoleculare cu structur\ liniar\ sau
ramificat\, formate prin policondensarea unui mare num\r de oze sau deriva]i ai
acestora (aminoglucide, acizi uronici), `ntre care se stabilesc leg\turi glicozidice.
Gradul de polimerizare variaz\ de la zece pân\ la mii de unit\]i monoglucidice.
La baza structurii poliglucidelor stau unele diglucide reduc\toare (maltoza,
izomaltoza, celobioza) care prin polimerizare formeaz\ poliglucidul
macromolecular respectiv. Prin hidroliza par]ial\ sau total\ a poliglucidelor se
elibereaz\ diglucidele sau ozele corespunz\toare.
Poliglucidele sau glicanii se clasific\ `n homopoliglucide (homoglicani) [i
heteropoliglucide (heteroglicani). Homoglicanii elibereaz\ prin hidroliz\ un
singur tip de oz\ (sau derivat), iar heteroglicanii elibereaz\ 2 - 4 tipuri de oze sau
deriva]i ai acestora.
1.6.1. Homopoliglucide (poliglucide omogene)
Din grupa poliglucidelor omogene fac parte substan]e cu o larg\ r\spândire
`n regnul vegetal [i animal, cum ar fi: amidonul, glicogenul, celuloza, chitina,
acizii sialici.
1.6.1.1. Amidonul
Amidonul este larg r\spândit `n regnul vegetal ca glucid\ de rezerv\ fiind
depozitat sub form\ de granule `n tuberculi, semin]e.
~n prezen]a iodului, amidonul d\ o colora]ie albastr\ care dispare la cald [i
reapare la rece.
Prin hidroliz\ enzimatic\ sau acid\ amidonul se scindeaz\ treptat `n
compu[i ce se pot identifica prin reac]ii de culoare cu iodul. Schematic, hidroliza
amidonului poate fi reprezentat\ astfel:
Amidon Amilodextrine Eritrodextrine Acrodextrine Maltoza Glucoza

Amilodextrinele dau cu iodul o colora]ie violet, eritrodextrinele - ro[ie-

brun\, iar acrodextrinele, maltoza [i glucoza nu coloreaz\ solu]ia de iod.
Degradarea hidrolitic\ a amidonului reprezint\ modul de asimilare al
acesteia `n organism, deoarece amidonul nu poate fi absorbit de mucoasa
intestinal\ decât sub form\ de glucoz\.
Structura chimic\ a amidonului: amidonul nu este o substan]\ unitar\, ci
este format din dou\ componente structurale diferite: amiloz\ [i amilopectina .
Amiloza este componenta liniar\ a amidonului [i este constituit din 250 -
2000 resturi de glucoz\ legate 1-4 α glicozidic. Unitatea structural\ a amilozei
este maltoza. Amiloza formeaz\ `n ap\ cald\ o dispersie coloidal\ care se
coloreaz\ `n albastru cu iodul.
14
 CH 2OH CH 2OH CH 2OH CH 2OH
H O H H O H H O H H O
H H H H
O O O O O
H OH H OH H OH n H OH

Structura amilozei

Amilopectina (Izoamiloza) este componenta ramificat\ a amidonului.

Macromolecula sa este alc\tuit\ din resturi de α glucopiranoz\ legate 1,4 [i 1,6 -
α- glicozidic.
CH2OH
CH2OH CH2OH CH2OH H
H O H H O H H O H H
H O
H H H H
OH O OH H H OH H
O O OH O
H OH H OH H OH H OH
O
CH2OH CH2OH CH2 CH2OH
H O H H O H H O H O H
H
OH H
O OH H H O OH H
O O OH O
H OH H OH H OH H OH

Structura amilopectinei

Amilopectina formeaz\ cu iodul o colora]ie violet ro[cat, iar `n ap\ cald\

formeaz\ un sistem dispers stabil cu vâscozitate mare.
1.6.1.2 Glicogenul
Glicogenul denumit [i amidon animal este un poliglucid de rezerv\ fiind
forma de depozit a glucozei `n organismele animale. Se g\se[te `n cantitate mare
`n ficat [i `n mu[chi, iar `n urme [i `n alte organe. ~n stare pur\, glicogenul este o
pulbere alb\, amorf\, care cu apa cald\ formeaz\ o dispersie coloidal\.
Glicogenul d\ o colora]ie ro[ie - brun\, `n prezen]a solu]iei de iod. Glicogenul are
o structur\ asem\n\toare cu amilopectina din amidon. Spre deosebire de aceasta,
molecula glicogenului prezint\ ramifica]ii mai dese [i mai scurte, macromolecula
sa având masa molecular\ mult mai mare (106 - 107).
Glucoza format\ prin degradarea glicogenului asigur\ o glicemie constant\
[i reprezint\ pentru animale o surs\ important\ de energie. Excesul de glucoz\ se
depune `n ficat sub form\ de glicogen de rezerv\.
1.6.1.3 Celuloza este un poliglucid vegetal, component principal al pere]ilor
celulari ai plantelor, având rol de sus]inere. Masa molecular\ a celulozei variaz\
`ntre 1,5 . 106 - 6 . 106.Celuloza pur\ este o substan]\ amorf\ cu structur\
fibrilar\. Lan]urile liniare de celuloz\ sunt formate dintr-un num\r mare de
molecule de glucopiranoz\ legate β - 1,4, având ca unitate structural\ diglucidul
celobioza. Este deci un β- glucan:

15
 CH2OH CH2OH CH2OH
H O O CH2OH
H H H O
H O
OH H O H O H H
O OH H OH H O OH H
H H H O
H OH H
H OH H OH n
H OH
Structura chimica a celulozei

1.6.2 Heteropoliglucide (heteroglicani)

Heteropoliglucidele sunt glucide complexe, de origine vegetal\ sau animal\,
alc\tuite din 2-4 monoglucide diferite sau deriva]i ai acestora.
1.6.2.1.Acidul hialuronic-este r\spândit `n `nveli[ul celular, `n substan]ele
extracelulare din ]esutul conjuctiv, `n lichidul sinovial. Acidul hialuronic este un
polimer liniar, la baza structurii c\ruia st\ diglucidul format din acid glucuronic [i
N - acetilglucozamin\ legate 1,3 - β - glicozidic.
CH 2OH
COOH CH 2OH COOH
H O H O
O O H O H O
H* O 4 H
OH H* O OH H* O
OH H OH 3
H
NH H
H H OH H NH H OH
C=O C=O n
CH 3 CH 3
Fragment din structura chimica a acidului hialuronic

1.6.2.2 Acizii condroitinsulfurici (condroitinsulfa]ii)- sunt alc\tui]i din

acid glucuronic [i N - acetilgalactozamin\ esterificat\ cu acid sulfuric la C4, `n
cazul acidului condroitin - 4 –sulfuric. ~ntre aceste dou\ componente care
alc\tuiesc diglucidul de baz\, condrozina, se stabilesc leg\turi 1,4 - β -glicozidice:
CH2OH CH2OH
COOH
OSO3H O O O HO3SO O
H H
H O H H
O H O
OH H
H H H H
NH OH H
H NH
C=O n
C=O
CH3 CH3

Fragment din structura acidului condroitin - 4 - sulfuric

~n cartilagii, acizii condroitinsulfurici se asociaz\ cu colagenul, contribuind

astfel la dezvoltarea structurii fibrilare a acestuia.
1.6.2.3 Heparina este un sulf mucopoliglucid cu rol `n prevenirea
coagul\rii sângelui (anticoagulant). Structura sa chimic\ are la baz\ acid
glucuronic [i glucozamin\, legate 1,4 - α- glicozidic, prima component\ fiind
sulfonat\ la C2, iar a doua la gruparea - NH2:
COOH CH 2OH COOH CH 2OH
H O H H O H H O H H O H
OH H OH H H
OH H O O O OH O
O 2
2 2 2
NH - SO 3H
H O - SO 3H H NH - SO 3H H O - SO 3H H

Fragment din structura chimica a heparinei

16
 Rezumat CAPITOL 1: GLUCIDE

MONOGLUCIDE OLIGOGLUCIDE POLIGLUCIDE

- aldoze - reduc\toare - omogene
- cetoze - nereduc\toare - neomogene

Teste de autoevaluare

l. Ozele sunt combina]ii: 6. Formele α [i β ale fructozei

a). Polihidroxipolicarbonilice; sunt:
b). Polihidroximonocarbonilice; a). izomeri de pozi]ie;
c). Monohidroxipolicarbonilice; b). forme anomere;
d). Polihidroxipolicarboxilice c). izomeri geometrici;
d). izomeri de caten\.
2. Ozele prezint\:
a). Izomerie de caten\; 7. Diglucidul numit celobioz\ este
b). Izomerie geometric\; format din:
c). Izomerie optic\; a). α-glucoz\ [i α-glucoz\;
d). Izomerie cis-trans. a). α-glucoz\ [i β-glucoz\
c). β-glucoz\ [i β-glucoz\;
3. Condi]ia ca o oz\ s\ apar]in\
d). β-glucoz\ [i β-fructoz\.
serie D este:
a). s\ fie obligatoriu,o aldoz\;
8. Zaharoza prezint\ urm\toarele
b). s\ fie obligatoriu, dextrogir;
`nsu[iri:
c). s\ fie obligatoriu, anomer alfa;
a). este un poliglucid;
d). s\ aib\ configura]ia Cx de
b). este un diglucid reduc\tor;
referin]\ identic\ cu cea a Cx din
c). este un monoglucid;
D (+) aldehida gliceric\.
d). este un diglucid nereduc\tor.
4. Fructoza:
9. Prin hidroliz\ celuloza
a). este principalul diglucid din
formeaz\;
sânge;
b). intr\ `n constitu]ia maltozei; a). α-glucoz\;
c). este o cetoheoz\; b). β-fructoz\;
d). apar]ine serie, sterice L. c) β-glucoz\;
d). maltoz\.
5. Maltoza:
a). este un diglucid nereduc\tor; 10. Indica]i o reac]ie de
b). este unitatea repetitiv\ din recunoa[tere a amidonului:
celuloz\ a). cu ionul feric;
c). este un monoglucid b). cu ionul feros;
nereduc\tor; c). cu sulfatul de cupru;
d). este un produs al hidrolizei d). cu solu]ie de iod.
digestive a amidonului.

R\spunsuri corecte: l–c, 2–c, 3–d, 4–c, 5–d, 6–b, 7–c, 8–d, 9 –c, 10 –d

17
 CAPITOL 2
Lipide
2.1. Defini]ie, r\spândire, rol biochimic [i clasificare
Lipidele sunt substan]e organice care con]in acizi gra[i, r\spândite `n toate
celulele vii, având un rol metabolic deosebit de important. Lipidele se
caracterizeaz\ prin insolubilitate `n mediu apos, [i solubilitate `n solven]i
organici(benzen, eter, cloroform, etanol, tetraclorur\ de carbon), proprietate care
le deosebe[te de glucide [i proteine.
Lipidele constituie pentru animale o important\ surs\ de energie: prin
metabolizarea unui gram de lipide se elibereaz\ 9,3 calorii. Lipidele `ndeplinesc [i
un rol plastic participând la formarea membranei celulare [i contribuind la
reglarea permeabilit\]ii celulare, respectiv la vehicularea unor substan]e prin
biomembrane. Datorit\ acumul\rii lor `n ]esutul adipos, lipidele au rol de protec]ie
mecanic\ [i termic\, de men]inere a izol\rii hidrice pentru piele, p\r, pene.
Dup\ localizarea [i rolul lor `n organism, lipidele se subdivid `n lipide de
constitu]ie (care intr\ `n structura celulei) [i lipide de rezerv\. ~n func]ie de
compozi]ia chimic\ elementar\ lipidele pot fi:
- Lipide simple care con]in ca elemente carbonul, hidrogenul [i oxigenul;
- Lipide complexe, care `n afar\ de C, H, O mai con]in [i P, N, S;
2.2. Constituien]ii chimici din structura lipidelor
~n structura lipidelor intr\ doi constituien]i de baz\:un acid gras [i un alcool.
2.2.1. Acizii gra[i.
Acizii gra[i care intr\ `n structura lipidelor sunt acizi monocarboxilici cu
formula general\ R – COOH [i num\r par de atomi de carbon, cu catena liniar\,
ramificat\ sau ciclic\, satura]i sau nesatura]i.
2.2.1.1 Acizii gra[i liniari satura]i intr\ `n constitu]ia lipidelor animale [i
vegetale, unde se g\sesc `n propor]ii variate.Acizii gra[i liniari satura]i corespund
formulei generale: CH3-(CH2)n-COOH `n care ” n " este un num\r par( 2 – 32)
Cei mai r\spândi]i acizi gra[i satura]i sunt acizii palmitic [i stearic.
Lan]ul de atomi de carbon nu este liniar, ci are o configura]ie spa]ial\ `n zig
- zag, din cauza unghiurilor egale de 1110 dintre atomii de carbon.
H 3C CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2
CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 COOH

Reprezentare spatiala a acidului palmitic

2.2.1.2 Acizii gra[i nesatura]i se g\sesc `n lipide `ntr-o propor]ie mai mare
decât cei satura]i. Un acid gras nesaturat este notat printr-o rela]ie care indic\
17
num\rul atomilor de carbon, num\rul dublelor leg\turi [i pozi]ia acestora.
Exemple
- acidul oleic (18.1 ∆ 9);
- acidul linoleic (18.2 ∆ 9,12)
- acidul linolenic (18.3 ∆ 9,12,15)
Tabelul 2.1.
Principalii acizi gra[i nesatura]i
Poz.
Denumirea Nr atomi C/ Formula structural\
“=”leg.
- cu o dubl\ leg\tur\
Palmitoleic 16 CH3-(CH2)5-CH=CH-(CH2)7-COOH 9
Oleic 18 CH3-(CH2)7-CH=CH-(CH2)7-COOH 9
- cu dou\ duble leg\turi
Linoleic 18 CH3-(CH2)4-CH=CH-CH2-CH=CH-(CH2)7-COOH 9,12
- cu trei duble leg\turi
Linolenic 18CH3-CH2-CH=CH-CH2-CH=CH-CH2--CH=CH-(CH2)7- 9,12,15
COOH
- cu patru duble leg\turi
Arahidonic 20 CH3-(CH2)4-(CH=CH-CH2)4-CH2-CH2-COOH 5,8,11,14

Acizii gra[i esen]iali (A.G.E.)

Prin acizi gra[i esen]iali se `n]elege un grup de acizi gra[i nesatura]i( acizii
linoleic, linolenic, arahidonic) care sunt absolut necesari pentru buna dezvoltare a
organismului animal [i care sunt biosintetiza]i `n cantit\]i insuficiente de c\tre
acesta.Acizii gra[i esen]iali intr\ `n structura fosfolipidelor, componente de baz\
ale oricarei membrane celulare.
2.2.1.3 Propriet\]ile fizico-chimice ale acizilor gra[i.
Acizii gra[i sunt substan]e lichide (acizii butiric, caproic [i caprilic) sau
solide. Punctele de topire ale acizilor gra[i satura]i cresc odat\ cu cre[terea masei
moleculare. Punctele de fierbere cresc de asemenea odat\ cu cre[terea masei
moleculare [i sunt, `n general, foarte ridicate. Solubilitatea `n ap\ scade cu
cre[terea masei moleculare: termenii inferiori sunt solubili `n ap\, termenii
superiori sunt insolubili.
Din punctul de vedere al reactivit\]ii chimice, acizii gra[i se comport\
asem\n\tor cu acizii organici. Acizii gra[i sunt acizi foarte slabi, cu atât mai slabi
cu cât masa molecular\ este mai mare.

Tem\ de lucru:Scrie]i reac]iile acizilor gra[i cu hidroxizii alcalini, cu alcoolii

precum [i reac]iile de adi]ie a hidrogenului [i a halogenului la acizii nesatura]i

18
 2.2.2 Alcoolii din structura lipidelor
~n structura lipidelor naturale `ntilnim alcooli alifatici cu sau fara azot,
alcooli ciclici, mono sau polihidroxilici.
2.2.2.1. Alcoolii alifatici f\r\ azot
Glicerolul sau propantriolul este alcoolul trihidroxilic component principal
al gliceridelor [i al multor lipide complexe:
(alfa) 1. CH2 - OH
(beta) 2. CH - OH
(alfa) 3. CH2 - OH

2.2.2.2. Alcooli cu azot (aminoalcooli)- intr\ `n structura lipidelor

complexe:
a)- Colamina (etanolamina) HO-CH2-CH2-NH2
b)- Colina (trimetilcolamina) HO-CH2-CH2-N+(CH3)3
c)- Serina (acid α-amino-β-hidroxipropionic) este un aminoacid hidroxilat
av`nd o grupare alcoolic\ primar\:HO-CH2-CH(COOH)-NH2
d)- Sfingozina este un aminodiol nesaturat cu 18 atomi de carbon din
structura unor lipide complexe, din diferite ]esuturi animale:
CH3-(CH2)12-CH=CH-CH-CH-CH2-OH
OH NH2

2.2.2.3. Alcooli policiclici monohidroxilici.Sterolii

Sterolii sunt alcooli policiclici care fac parte din clasa steroidelor [i au la
baz\ structura steranului (ciclopentan-perhidro-fenantren).
R R''
18 20
12
R' 11 C13 17
19 14 D 16
9 15
2 1 10 8
3A 5 B 7
4 6
Steran
(ciclopentanperhidrofenantren)

Colesterolul este cel mai important zoosterol, r\spândit `n toate ]esuturile

organismului animal, mai ales `n creier [i nervi, `n glanda suprarenal\, g\lbenu[
de ou, calculi biliari, atât `n stare liber\, cât [i esterificat.
Colesterolul este un alcool tetraciclic nesaturat cu o dubl\ leg\tur\ `ntre C5 -
C6 [i la C3 prezint\ o grupare hidroxil; de C17 este legat\ catena lateral\ format\
de 8 atomi de carbon. Cu acizii gra[i formeaz\ lipide numite colesteride.

19
 Colesterolul este important pentru participarea sa - al\turi de fosfolipide - la
formarea membranei celulare, a tecii mielinice a nervilor,astfel incât influen]eaz\
permeabilitatea celular\.
Colesterolul are ac]iune antitoxic\ [i antihemolitic\: se combin\ cu unele
substan]e hemolizante ca lizolecitinele [i saponinele cu care formeaz\ compu[i
insolubili. La nivelul intestinului sub]ire colesterolul particip\ prin gruparea - OH
hidrofil\ la emulsionarea lipidelor, mic[orând tensiunea superficial\ dintre ap\ [i
lipide.
~n organismul animal colesterolul este un precursor pentru numero[i al]i
steroizi: acizi biliari, hormoni corticosuprarenali [i sexuali, vitamine.
Bacteriile intestinale reduc colesterolul la coprosterol, care se elimin\ prin
fecale.
2.2.2.4 Acizii biliari
Acizii biliari sunt substan]e `nrudite din punct de vedere al structurii chimice
cu sterolii, se formeaz\ `n ficat prin metabolizarea colesterolului, iar apoi sub
form\ de s\ruri, sunt excreta]i prin bil\ `n intestin.
Acizii biliari sunt hidroxi-acizi monocarboxilici cu 24 atomi de carbon [i
pot fi considera]i deriva]i hidroxila]i ai acidului colanic, deosebindu-se `ntre ei
prin num\rul [i pozi]ia grup\rilor hidroxil.
CH3
CH 3 21
18
12 20
H3C 11 13 17 22
19 14 16 23
9 15
2 1 10 8 24
3 5
4 6 7 CO O H

Acid colanic

Principalii reprezentan]i sunt: acidul colic (acid 3,7,12 trihidroxicolanic),

acidul deoxicolic (acid 3,12 dihidroxicolanic) [i acidul litocolic (acid 3
hidroxicolanic), prezen]i `n fierea de om [i taurine. Ultimul se g\se[te mai rar, mai
ales `n cazuri patologice.~n structura acizilor biliari grupele hidroxil au
configura]ia alfa (trans):
Acizii colic [i chenodeoxicolic se biosintetizeaz\ `n ficat din colesterol, din
care cauz\ se numesc acizi biliari primari: acizii deoxicolic [i litocolic se
formeaz\ din acizii biliari primari sub ac]iunea microorganismelor din intestinul
sub]ire [i sunt denumi]i acizi biliari secundari.
Acizii biliari au caracter acid destul de pronun]at. ~n bil\, acizii biliari se
g\sesc combina]i amidic cu taurina sau glicocolul, formând acizi taurocolici,
respectiv glicocolici:
20
 O
R-COOH + H 2N-CH 2-COOH - H2 O R-C-N-CH 2-COOH
H
acid colic glicocol acid glicocolic
O
R-COOH + H 2N-(CH 2) 2-SO 3H R-C-N-(CH 2) 2-SO 3H
- H2 O H
acid colic taurina acid taurocolic

Acidul glicocolic [i acidul taurocolic se numesc [i acizi biliari conjuga]i,

primul se formeaz\ `n bila de om, cel\lalt `n bila animalelor.Acizii biliari
conjuga]i, spre deosebire de cei neconjuga]i, sunt solubili `n ap\. Solubilitatea `n
ap\ a s\rurilor alcaline ale acizilor biliari (s\punuri) [i a acizilor conjuga]i confer\
acestora propriet\]i tensioactive, adic\ mic[oreaz\ suprafa]a de separare dintre
ap\ [i lipide, ceea ce face ca unele substan]e s\ devin\ hidrosolubile.
Acizii biliari [i s\rurile biliare formeaz\ emulsii cu lipidele, cu alte cuvinte
ac]ioneaz\ ca agen]i emulsionan]i.
Acizii biliari [i s\rurile lor reprezint\ produ[i finali catabolici ai
metabolismului colesterolului, dar peste 90% din cantitatea secretat\ zilnic `n
intestin (20 - 30 g) este iar\[i resorbit\ [i transportat\ prin vena port\ la ficat, de
unde sunt din nou secreta]i `n bil\. Acest proces ciclic se nume[te ciclul
enterohepatic al acizilor biliari [i prin el se asigur\ reutilizarea continu\ a acestora
de c\tre organism.
2.3. Lipide simple
Lipidele simple sunt componente principale ale lipidelor de rezerv\, formate
din trei elemente (C,H,O) [i care din punctul de vedere al structurii chimice sunt
esteri ai acizilor gra[i cu unii alcooli.
Dup\ natura alcoolului constituient deosebim; gliceride, steride [i ceride.
2.3.1. Gliceride (acilgliceroli)
Gliceridele sunt esteri ai glicerolului cu diferi]i acizi gra[i. Dup\ cum sunt
esterificate una, dou\, sau toate grup\rile hidroxilice ale glicerolului, rezult\:
- monogliceride (monoacilgliceroli);
- digliceride (diacilgliceroli);
- trigliceride (triacilgliceroli;
Gliceridele au urm\toarele structuri chimice generale ( R-CO- este radicalul
acidului gras denumit "acil"):
CH 2 - O - OC - R CH 2 - O - OC - R' CH 2 - O - OC - R
CH - OH CH - O - OC - R" CH - O - OC - R'
CH 2 - OH CH 2 - OH CH 2 - O - OC - R"
Monoglicerida Diglicerida Triglicerida

21
 Esterificarea glicerolului se poate face cu aceea[i acizi gra[i, când se ob]in
di - [i trigliceride omogene, sau se poate face cu acizi gra[i diferi]i, când se ob]in
di - [i trigliceride mixte.
Gr\simile naturale sunt un amestec de mai multe gliceride mixte.
Gliceridele pot prezenta izomeri de pozi]ie `n func]ie de pozi]ia hidroxilului
esterificat, iar cele care con]in atomi de carbon asimetrici (Cx) prezint\ izomerie
optic\.
Num\rul trigliceridelor este foarte mare din cauza posibilit\]ilor multiple de
combinare ale acizilor gra[i constituien]i.
Propriet\]i chimice
Hidroliza gliceridelor are loc cu apa `n prezen]a catalizatorilor chimici
(acizi, baze) sau a enzimelor numite lipaze, din clasa hidrolazelor. Reac]ia are loc
la nivelul leg\turilor esterice, care astfel se scindeaz\ cu eliberare de glicerol [i
acizi gra[i. Reac]ia de hidroliz\ st\ la baza ob]inerii glicerolului, iar acizii gra[i
pu[i `n libertate reprezint\ o m\rime caracteristic\, numit\ indice de aciditate (Ia).
CH 2 - O - OC - R CH2OH
CH - O - OC - R1 H2O CH - O - OC - R1 H2O
CH 2 - O - OC - R2 - RCOOH CH2 - O - OC - R 2 - R2 - COOH
Triglicerida Diglicerida

CH2OH CH 2 - OH
CH - O - OC - R1 H2O
CH - OH
CH2OH - R 1 COOH
- CH2 - OH

Monoglicerida Glicerol

Indicele de aciditate (Ia) este dat de num\rul de miligrame de hidroxid de

potasiu necesari pentru neutralizarea acidit\]ii libere dintr-un gram de glicerid\.
Indicile de aciditate este `n strâns\ leg\tur\ cu gradul de prospe]ime al unei
gr\simi. Hidroliza enzimatic\ a gliceridelor este procesul biochimic de baz\ care
are loc `n timpul digestei acestora, datorit\ c\ruia lipidele devin asimilabile.
Saponificarea gliceridelor se realizeaz\ sub ac]iunea bazelor tari (NaOH,
KOH) [i la cald, cu formarea de glicerol [i s\ruri ale acizilor gra[i numite
s\punuri. Reac]ia are loc astfel:
CH 2 - O - OC - R CH 2 - OH
CH - O - OC - R +3NaOH CH - OH + 3 R - COONa
CH 2 - O - OC - R NNN OH CH 2 - OH

Triglicerida Glicerol Sapun

Indicele de saponificare (Is) reprezint\ cantitatea `n miligrame de hidroxid

de potasiu necesar\ pentru a saponifica 1 g de gliceride.

22
 Reac]ii specifice date de gliceridele nesaturate
Hidrogenarea gliceridelor are loc la nivelul dublelor leg\turi cu
transformarea acestora `n gliceridele saturate corespunz\toare.

CH2 - O - OC - (CH2) 7 - CH = CH - (CH2)7 - CH3 CH2 - O - OC - (CH2)16 - CH3

CH - O - OC - (CH2) 7 - CH = CH - (CH2) 7 - CH3 3 H2 CH2 - O - OC - (CH2)16 - CH3
CH2 - O - OC - (CH2) 7 - CH = CH - (CH2) 7 - CH3 (Ni) CH2 - O - OC - (CH2)16 - CH3
Trioleina Tristearina

Reac]ia st\ la baza fabric\rii margarinei din uleiurile vegetale, care apoi este
vitaminizat\ [i colorat\ cu pigmen]i naturali sau sintetici
Halogenarea gliceridelor nesaturate conduce la formarea de produ[i satura]i
halogena]i. Cantitatea de iod adi]ionat\ este `n func]ie de num\rul leg\turilor
duble [i ofer\ indica]ii asupra structurii [i gradului de nesaturare al gliceridei.
Din acest punct de vedere `n laborator se folose[te o m\rime numit\ indice
de iod (Ii) ce se exprim\ prin gramele de iod adi]ionate la 100 g gliceride.
Tem\ de lucru:Scrie]i ecua]ia reac]iei chimice de adi]ie a iodului la
triolein\ cu ob]inerea hexaiodtristearinei
Râncezirea gliceridelor-`n prezen]a oxigenului din aer, a vaporilor de ap\ [i
a c\ldurii sau in prezen]a unor microorganisme, gliceridele sunt supuse unor
transform\ri chimice cu formarea unor produ[i de degradare cu miros [i gust
nepl\cut, proces cunoscut sub numele de râncezire. Din punct de vedere chimic
râncezirea const\ `n reac]ii de hidroliz\ [i oxidare. Râncezirea este cu atât mai
accelerat\ cu cât gliceridele posed\ un con]inut mai ridicat de acizi gra[i
nesatura]i.
Râncezirea `ncepe `n prezen]a vaporilor de ap\ sau a lipazelor din
microorganisme [i consta `n prima etap\ `ntr-un proces de hidroliz\ a
trigliceridelor cu formarea acizilor gra[i constituien]i [i a glicerolului. ~n
urm\toarea etap\ acizii gra[i satura]i se oxideaz\ la carbonul beta cu formarea
unui beta - cetoacid, care prin decarboxilare d\ o metilceton\ cu gust nepl\cut.
O O
O2
R CH2 CH2 COOH R - CH2 - C - CH2 - COOH - CO R - CH2 - C - CH3
- H2O 2
beta - cetoacid beta-metilcetona

~n acelea[i condi]ii, acizii gra[i nesatura]i se oxideaz\ la dubla leg\tur\ cu

formare de peroxizi pu]in stabili care se descompun astfel:
CHO

R-(CH2)n-CH=CH-(CH2)n- COOH
+ O2 (CH2)n
R-(CH2)n-CH-CH-(CH2)n-COOH R-(CH2)n-CHO +
O O COOH
Aldehida
Acid-Aldehida

23
 Procesul de râncezire poate continua cu oxidarea aldehidelor la acizi
carboxilici. Procesul de râncezire poate fi `ntrerupt sau prevenit prin ad\ugarea
unor cantit\]i mici de substan]e antioxidante.

R - (CH 2)n - CHO

+ 1/2 O2 R - (CH 2)n - COOH
Aldehida Acid carboxilic

Reac]ii datorate glicerolului

Glicerolul rezultat prin hidroliza gliceridelor, la cald [i `n prezen]a unui
deshidratant, se transform\ `n aldehid\ acrilic\ (acroleina):

CH 2 CH 2
CH2 - OH C CH
HO - C - H KHSO 4 taut.
H - C - OH CHO
H - C - OH - 2 H2O
H Enol nestabil Acroleina
n
Glicerol

~n organismul animal, glicerolul se oxideaz\ cu formarea celor dou\ trioze -

aldehida gliceric\ [i dihidroxiacetona
2.3.2. Steridele: sunt lipide simple formate prin esterificarea sterolilor cu
acizi gra[i superiori. Acizii gra[i frecvent `ntâlni]i `n structura steridelor sunt acizii
palmitic, stearic, oleic [i linoleic. Steridele sunt substan]e solide, cristaline, de
culoare alb\, u[or solubile `n hidrocarburi, deriva]i halogena]i ai hidrocarburilor,
aceton\ [i greu solubile `n alcool etilic la rece: cu apa formeaz\ emulsii. Steridele
au urm\toarea structur\ general\:

3
CH3-(CH2)n-C-O
O
Structura chimica a unei steride

2.4. Lipide complexe

Din punct de vedere chimic sunt esteri sau amide ale acizilor gra[i
superiori.Lipidele complexe care con]in `n molecul\ un rest de acid fosforic se
numesc fosfatide sau fosfolipide. Lipidele complexe predomin\ `n organismul
animal unde intr\ `n alc\tuirea lipidelor de constitu]ie din membranele celulare,
având un rol important `n reglarea permeabilit\]ii acestora din urm\. Lipidele
complexe se `mpart `n func]ie de natura alcoolului (glicerol sau sfingozin\) `n:
- glicerofosfolipide (glicerofosfatide)
- sfingolipide
24
 2.4.1. Glicerofosfolipidele (Glicerofosfatide)
Glicerofosfolipidele sunt lipide complexe cu fosfor, formate din glicerol
esterificat cu câte un acid gras la C1 [i C2 [i cu acid fosforic la C3. Compu[ii cu
aceast\ structur\ se numesc acizi fosfatidici. Acizii gra[i care intr\ `n structura
glicerofosfolipidelor sunt satura]i (palmitic, stearic) [i nesatura]i (oleic, linoleic,
arahidonic). Prin esterificarea acidului fosforic din acizii fosfatidici cu o serie de
alcooli, rezult\ diferite glicerofosfolipide:
- colinfosfatide
- colaminfosfatide
- serinfosfatide
- acetalfosfatide
- inozitolfosfatide

a). Acizii fosfatidici sunt cele mai simple glicerofosfolipide, care con]in `n
molecul\ glicerol, acizi gra[i [i un rest de acid fosforic:
CH2-O-CO-R1

R CO-O-CH
2 O
CH2-O-P-OH

OH

Radicalul acidului fosfatidic se nume[te fosfatidil. Acizii gra[i din structura

acizilor fosfatidici sunt satura]i [i nesatura]i cu 16, 18 [i 20 atomi de carbon.
Acizii fosfatidici se formeaz\ `n organismul animal prin hidroliza
enzimatic\ a glicerofosfolipidelor, fiind totodat\ [i intermediari `n biosinteza
acestora.
Datorit\ prezen]ei radicalului fosfat, sunt solubili `n ap\, având caracter
acid, formeaz\ cu bazele s\ruri de sodiu [i potasiu-solubile `n ap\.
b). Colinfosfatide (lecitine). Sunt glicerofosfolipide azotate cu cea mai
larg\ r\spândire `n organismele animale, ca [i `n cele vegetale. ~n celulele
animale, lecitinele `ndeplinesc un rol structural, participând la structura
membranelor celulare. Lecitinele se formeaz\ prin esterificarea acidului fosfatidic
cu aminoalcoolul numit colin\.
CH 2 - O - OC - R 1

R 2 - CO - O - CH O
+
CH 2 - O - P - O - CH 2 - CH 2 - N(CH 3) 3
O-
Structura unei lecitine

`n careR1 = rest de acid gras saturat (palmitic sau stearic); R2 = rest de acid
nesaturat (olelic, linolenic, arahidonic). Având dou\ sarcini electrice diferite,
25
lecitinele au o structur\ amfionic\, (au caracter amfoter), comportându-se atât ca
acizi cât [i ca baze.
c). Colaminfosfatide (cefaline). Se g\sesc `n toate ]esuturile animale,
al\turi de lecitine, dar `n cantitate mai mic\. Au fost izolate prima dat\ din creier,
din care cauz\ au fost denumite cefaline.Cefalinele mai sunt r\spândite `n ficat,
rinichi, mu[chi, g\lbenu[ de ou.Cefalinele au structur\ chimic\ apropiat\ de a
lecitinelor, cu deosebirea c\ au colamina `n locul colinei. Din aceast\ cauz\ [i
propriet\]ile fizico-chimice sunt asem\n\toare. Deasemenea, `ndeplinesc [i un rol
plastic, intrând al\turi de lecitine `n structura membranelor.
Tem\ de lucru:Scrie]i structura cefalinei [i ar\ta]i asem\n\rile cu lecitinile
d). Serinfosfatide (serincefaline). Aceste lipide complexe azotate se g\sesc
`n ]esutul cerebral unde formeaz\ 50% din totalitatea glicerofosfolipidelor.
Structura chimic\ a serincefalinelor este format\ din acid fosfatidic esterificat la
radicalul fosfat cu gruparea alcoolic\ a serinei:

CH 2 - O - OC - R 1
R 2 - CO - O - CH O
CH 2 - O - P - O - CH 2 - CH - COOH
O - +NH 3
Serinfosfatida

Acizii gra[i din structura lor sunt acizii stearic [i oleic.Serincefalinele de]in
un rol plastic, participând la structura membranelor [i un rol metabolic
func]ionând ca don\ri de grup\ri fosfat.
2.4.2. Sfingolipide
Sfingolipidele sunt lipide complexe, azotate care con]in `n molecul\
aminoalcoolul superior numit sfingozin\. La aceste lipide acidul gras se leag\ de
sfingozin\ printr-o leg\tur\ amidic\ cu formarea celui mai simplu compus al
acestei lipide, numit ceramid\(N-acilsfingozin\):

CH 3 - (CH 2 ) 12 - CH = CH - CH - OH
CH - NH - CO - R
CH 2 - OH

Structura unei ceram ide

Acizii gra[i din structura sfingolipidelor sunt acizi gra[i cu 24 atomi de

carbon, satura]i, nesatura]i [i hidroxila]i (lingoceric, cerebronic, nervonic.
Sfingolipidele se `mpart `n sfingofosfolipidele [i sfingozidolipide, d
A. Sfingofosfolipidele sunt sfingolipide cu fosfor care con]in `n molecul\ o
ceramid\ [i fosforilcolin\ (sau fosforilcolamin\) [i se numesc sfingomieline.
26
Sfingomielinele predomin\ `n ]esutul nervos unde particip\ la formarea tecii
mielinice. De asemenea intr\ `n structura membranelor celulare.
Structura chimic\ a sfingomielinei este format\ din sfingozin\, acid gras,
acid fosforic [i un aminoalcool (colin\ sau colamin\). Sfingozina este legat\
amidic de molecula de acid gras, iar prin func]ia alcool primar\ de fosforilcolin\
sau fosforilcolamin\.Acizii gra[i componen]i sunt de obicei acizi gra[i superiori
cu 16 - 24 atomi de carbon.

CH3 - (CH2)12 - CH=CH- CH- OH

CH- NH- CO- R
O
+
CH2 - O- P- O- CH2 - CH2 - N(CH3)3
O
Sfingomielina

B. Sfingozidolipidele
Din sfingozidolipide fac parte urm\toarele lipide complexe: cerebrozidele,
sulfatidele [i gangliozidele.
a). Cerebrozidele sunt r\spândite `n structura membranelor celulare, `n
]esutul nervos, mai ales `n creier [i m\duva spin\rii, `n ficat, rinichi, splin\
eritrocite, unde sunt asociate cu lecitinele [i alte sfingolipide.
CH3 - (CH2)12 - CH = CH - CH - OH

CH2 - OH CH - NH - CO - R
HO O O CH2
H
OH H
H
H
H HO
Galactocerebrozida

b). Sulfatidele (cerebrosulfatide) se g\sesc al\turi de cerebrozide `n ]esutul

nervos, rinichi, splin\, ficat.Sulfatidele au o structur\ asem\n\toare cu a
cerebrozidelor, cu deosebirea c\ `n molecula hexozei se g\sesc resturi de acid
sulfuric esterificate la hidroxilii din pozi]iile 2 sau 3:
CH3 - (CH2)12 - CH = CH - CH - OH

CH2 - OH CH - NH - OC - R
H O O CH2
H
OH H
H
HO
H OSO3H

Sulfatida

27
 Rezumat CAPITOL 2: LIPIDE
Lipide simple
-gliceride
-steride
-ceride

Lipide complexe
-glicerofosfolipide: -acizi fosfatidici;
- colinfosfatide;
- colaminfosfatide;
- serinfosfatide;
- inozitolfosfatide

-sfingolipide - sfingofosfolipide
- sfingozidolipide

Teste de autoevaluare

l. Acizii gra[i esesen]iali sunt: 4. Ce categorii de lipide nu con]in N:

a). acidul palmitoleic; a). colinfosfatide;
b). acidul linoleic; b). serinfosfatide;
c). acidul nervonic; c). acizi fosfatidici;
d). acidul cerebromic. d). colaminfostatide.

2. Acizii gra[i nesatura]i cu 18 C 5.Adi]ioneaz\ iodul:

sunt: a). distearopalmitina;
a). acid stearic; b). dipalmitostearina;
b). acid linolenic; c). distearooleina;
c). acid arahidonic; d). tripalmitina
d). acid lignoceric.
6.Glicerofosfatidele:
3. Gliceridele sunt: a). sunt deriva]i de acid fosfatidic;
a). esteri ai acizilor gra[i; b). con]in un rest de acid gras;
b). deriva]i de acid fosfatidic; c). sunt compu[i macroergici;
c). amide ale acizilor gra[i; d). sunt compu[i liposolubili.
d). deriva]i de acid neuraminic.

R\spunsuri corecte: 1 – b, 2 – b, 3 – a, 4 – c, 5 – c, 6 – a.

28
 CAPITOL 3
PROTIDE
Protidele reprezint\ o grup\ important\ de substan]e organice format\ din
aminoacizi [i to]i compu[ii care prin hidroliz\ elibereaz\ aminoacizi. Conform
acestei defini]ii rezult\ urm\toarea clasificare general\:
- aminoacizi
Protide : - peptide
- proteine.
3.1. AMINOACIZI
3.1.1. Constitu]ie general\, nomenclatur\,clasificare:
Structura general\ a unui α - aminoacid este urm\toarea:

R - CH - COOH
NH2

`n care R este radicalul hidrocarbonat. Aminoacizii naturali difer\ `ntre ei prin

natura radicalului R, care reprezint\ catena lateral\ a acestora, spre deosebire de
catena principal\, HOOC - CH - NH2 care este comun\ pentru to]i aminoacizii.
Clasificarea aminoacizilor are `n vedere natura radicalului R (aciclic, ciclic),
felul [i num\rul grup\rilor func]ionale.
-Monoaminomonocarboxilici
-Aciclici -Monoaminomonocarboxilici hidroxila]i
-Monoaminomonocarboxilici cu sulf
-Monoaminodicarboxilici
Aminoacizi -Diaminomonocarboxilici

-Aromatici
-Ciclici
-Heterociclici

3.1.1.1. Aminoacizi aciclici

Aminoacizi monoaminomonocarboxilici
Ace[ti aminoacizi au o singur\ grupare amino [i o singur\ grupare carboxil
având un caracter chimic neutru. Radicalul R este de natur\ alifatic\ nepolar, cu
caracter hidrofob ceea ce imprim\ o solubilitate redus\ `n ap\:

29
 H2N - CH2 - COOH CH3 - CH - COOH
Glicocol (Gli) NH2
(Acid aminoacetic) alfa - Alanina (Ala)
(Acid alfa - aminoapropionic)

CH3 - CH - CH - COOH CH3 - CH - CH2 - CH - COOH

CH3 NH2 CH3 NH2
Valina (Val) Leucina (Leu)
(Acid alfa - aminoizovalerianic) (Acid alfa - aminoizocaproic)

CH3 - CH2 - CH - CH - COOH

CH3 NH2
Izoleucina (Ile)
(Acid alfa amino - beta - metilvalerianic)

Aminoacizi monoaminomonocarboxilici hidroxila]i

Ace[ti aminoacizi sunt solubili `n ap\ datorit\ prezen]ei `n molecula lor a
grup\rii hidroxil cu caracter hidrofil. Din aceast\ grup\ fac parte:

CH2 - OH CH3
CH - NH2 CH - OH
COOH CH - NH2
COOH
Serina (Ser)
Treonina (Tre)
Acid alfa - amino - beta - hidroxipropionic Acid alfa-amino-beta-hidroxibutiric

Aminoacizi monoaminomonocarboxilici cu sulf-(Tioaminoacizi)

Ace[ti aminoacizi con]in sulf `n grup\rile tiol ( - SH), disulfur\ (- S - S -) [i
tiometil (- S - CH3) grefate la carbonii β sau γ din moleculele urm\toare:
CH2 - SH H2C - S - S CH 2
CH - NH 2 H - C - NH 2 HC - NH 2
COOH COOH COOH
Cisteina (Cis)
Cistina
(Acid alfa - amino - beta - tiolpropionic)
(Cis)2
S - CH3
CH 2
CH2
CH - NH 2
COOH
Metionina
(Acid alfa - amino - gama - metiltiobutiric)

Aminoacizi monoaminodicarboxilici
Prezen]a celei de a doua grup\ri de carboxil confer\ acestor aminoacizi un
caracter acid pronun]at:
COOH COOH
CH 2 (CH 2) 2
CH-NH 2 CH - NH 2
COOH COOH
Acid aspartic (ASP) Acid glutamic (Glu)
(Acid aminosuccinic) (Acid alfa - aminoglutaric)

30
 De la ace[ti aminoacizi provin aminele lor, asparagina [i glutamina,
considerate deasemenea aminoacizi:

CO - NH2 CO - NH2
CH2 (CH2)2
CH - NH2 CH - NH2
COOH COOH
Asparagina (Asn) Glutamina (Gln)

Aminoacizi diaminomonocarboxilici
Ace[ti aminoacizi au o bazicitate crescut\ datorit\ prezen]ei celei de a doua
grup\ri amino. Dintre ace[tea fac parte:

CH2 - NH2 CH2 - NH2 NH - C - NH2

CH2 CH2 - OH CH2 NH
(CH2)2 (CH2)2 (CH2)2
CH - NH2 CH - NH2 CH - NH2
COOH
COOH COOH
Lisina (Lis) Hidroxilisina Arginina(Arg)
Acid alfa epsilon - diaminocaproic) (Lis - OH) Acid alfa - amino - gama - guanidinovalerianic)

3.1.1.2. Aminoacizi ciclici

Aminoacizii aromatici au ca reprezentan]i:

C 6H 5 - C H 2 - C H - C O O H H O - C 6H 4 - C H 2 - C H - C O O H
NH 2 NH 2
F e n ila la n in a (P h e ) T iroz ina (T ir)
(P - h id ro xife n ilala n in a )

Aminoacizi heterociclici
Catena lateral\ a acestor aminoacizi este format\ dintr-un heterociclu cu
azot (pirol, indol, imidazol):

H2 H2
H2C C HO - HC C
H2C CH - COOH HN CH - COOH
N N
H H
Hidroxiprolina (Pro - OH)
Prolina (Pro)
(Acid alfa - pirolidincarboxilic)

H
C C
HC CH - CH2 - CH - COOH
HC CH - CH2 - CH - COOH
HC CH NH2
N NH NH2 C N
C
CH H H
Histidina (His) Triptofan (Trp)
(Acid - alfa - amino - beta - imidazolilpropionic) Acid alfa - amino - beta - indolilpropionic)

3.1.2. Propriet\]ile fizico-chimice ale aminoacizilor

Stereoizomeria aminoacizilor

31
 Aminoacizii sunt substan]e optic active datorit\ prezen]ei `n molecula lor a
atomului de carbon asimetric alfa.Excep]ie face glicocolul care este optic inactiv.
Structura amfionic\
Aminoacizii sunt substan]e cu caracter amfoter conferit de prezen]a celor
dou\ func]iuni chimice: func]iunea carboxil cu caracter acid [i func]iunea amino
cu caracter bazic. ~n solu]ie aminoacizii disociaz\ formând amfiioni sau ioni
bipolari:

R - CH - NH2 R - CH - NH+
3
COOH COO -
Aminoacid Amfiion

Aminoacizii se comport\ `n solu]ie, `n func]ie de pH-ul mediului, fie ca un

acid, fie ca o baz\; `n mediu acid se comport\ ca baze, iar `n mediu bazic ca acizi,
`n ambele cazuri rezultând s\ruri:

R- CH- NH3+ R - CH - NH+

COO + H+ COOH
3

+ cation
R - CH- NH3 R - CH - NH2 +H O
COO
+OH _ 2
COO
anion

~n mediu acid aminoacizii primesc protoni, iar `n mediu bazic cedeaz\, `n

ambele situa]ii pH-ul solu]iei nu se schimb\ `n mod apreciabil, proprietate folosit\
la utilizarea aminoacizilor `n prepararea solu]iilor tampon.
3.1.3. Propriet\]i chimice ale aminoacizilor
Aminoacizii (aa) prezint\ reac]ii chimice pentru grup\rile func]ionale -
COOH [i - NH2, cât [i reac]ii specifice pentru R.
Propriet\]i chimice datorit\ func]iunii carboxil
Gruparea carboxil (-COOH) are tendin]\ pronun]at\ de a disocia cu
transformarea aminoacidului `ntr-un anion:

R - CH - COOH + HOH R - CH - COO + +

H3O
NH2 NH2

Reac]ia de esterificare-esterii aminoacizilor se formeaz\ la tratarea

acestora cu diferi]i alcooli `n mediu acid (HCl):

R - CH - NH2 R - CH - NH2
- H2O
COOH + HO - R' CO - O - R'
Alcool Ester

32
 Formarea amidelor: aminoacizii reac]ioneaz\ cu amoniacul cu formare de
amide:

R - CH - NH2 R - CH - NH2
COOH + NH3 CO - NH2 + H2O
aminoacid amida

Decarboxilarea aminoacizilor: aminoacizii formeaz\ prin decarboxilare

amine primare:

R - CH - C O O H R - CH 2 - NH 2 + CO2
NH 2
a minoacid a mina

~n organismele vii decarboxilarea este un proces enzimatic care

decurge sub ac]iunea decarboxilazelor cu formare de amine biogene, substan]e cu
puternic\ activitate fiziologic\. Dintre aminele biogene men]ion\m tiramina,
histamina, triptamina ob]inute prin decarboxilarea tirozinei, histidinei [i respectiv
triptofanului.
Tem\ de lucru
Scrie]i ecua]iile reac]iilor chimice de formare a aminelor biogene prin
decarboxilarea tirozinei, histidinei, triptofanului, acidului aspartic, acidului
glutamic, cisteinei, ornitinei [i lizinei
Propriet\]i chimice ale aminoacizilor datorate grup\rii amin\
Acilarea aminoacizilor:-gruparea amino poate fi acilat\ cu formare de N –
acilderiva]i.

HOOC - CH 2 - NH 2 + ClOC - C 6H 5 (NaOH) HOOC - CH 2 - NH - OC - C 6H 5

Glicocol Clorura de benzoil Benzoilglicocol (acid hipuric)

Alchilarea aminoacizilor-~ntr-un mediu bazic [i `n prezen]a halogenurilor

de metil, aminoacizii se alchileaz\ cu formarea deriva]ilor cuaternari, complet
metila]i la azot, numi]i betaine:

+ + +3NaI +3 H O
-
OOC-CH 2
-NH 3 + 3 CH 3I + 3 NaOH -OOC-CH 2-N(CH 3) 2

glicocol
betaina glicocolului

Dezaminarea cu acid azotos-aminoacizii reac]ioneaz\ cu acidul azotos `n

solu]ie acid\ cu formare de alfa- hidroxiacizi [i degajare de azot:
CH3 - CH - NH2 + O = N - OH CH3 - CH - COOH + N2 + H2O
COOH OH
alfa - alanina Acid lactic

33
 Carboxilarea aminoacizilor-aminoacizii pot reac]iona la gruparea amino
cu CO2 cu formarea unor compu[i carbamino (- NH - COO-):

R - CH - NH 2 R - CH - NH - COO-
HO
COOH +CO 2 COOH + H2O

Prin aceast\ reac]ie dioxidul de carbon se fixeaz\ pe grup\rile amino libere

din molecula hemoglobinei [i `n acest fel poate fi transportat de la ]esuturi la
pl\mâni.
Reac]ia cu ninhidrina-aminoacizii reac]ioneaz\ cu ninhidrina la cald cu
formarea unui compus colorat albastru-violet numit purpura lui Ruhemann.
Reac]iile aminoacizilor date de ambele grup\ri chimice
Formarea leg\turilor peptidice
Aminoacizii pot reac]iona intermolecular prin intermediul celor dou\
grup\ri cu caractere chimice opuse cu formarea unor amide substituiete la azot
numite peptide
H2N - CH - COOH + H2N - CH - COOH + H2N - CH - COOH
R R' R"
H2N - CH - CO - NH - CH - CO - NH - CH - COOH
R R' R" + 2 H2 O
Leg\tura chimic\ - CO - NH - se nume[te leg\tur\ peptidic\.
Formarea leg\turilor chelatice. Reac]ia biuretului.
~n mediu alcalin aminoacizii reac]ioneaz\ cu s\rurile unor metale grele
(Cu,Co,Ni) cu formarea unor combina]ii complexe interne (chela]i) colorate [i
greu solubile, care servesc la identificarea [i dozarea acestora. S\rurile de cupru
formeaz\ cu aminoacizii un complex de culoare roz-violaceu, `n structura c\ruia
metalul este legat prin dou\ leg\turi covalente [i dou\ coordinative de dou\
molecule de aminoacid.Reac]ia este dat\ [i de unele peptide.
CO - O O - CO
Cu
R - CH - NH2 H2N - CH - R

Activitate:Indica]i reac]iile de culoare folosite `n laborator pentru identificarea

[i dozarea aminoacizilor
3.2. P E P T I D E
3.2.1. Defini]ie [i structur\
Peptidele sunt amide care se formeaz\ prin condensarea a dou\ sau mai
multe molecule de aminoacizi, prin eliminare de ap\. Aminoacizii se unesc prin

34
leg\turi peptidice - CO - NH - formate `ntre gruparea carboxilic\ a unui
aminoacid [i gruparea α - aminic\ de la aminoacidul urm\tor:
H2N - CH - COOH + H2N - CH - COOH + H2N - CH - COOH
- H2O
R R' R"

H2N - CH - CO - NH - CH - CO - NH - CH - COOH
R R' R"

Tripeptida

3.2.2. Clasificarea peptidelor

~n func]ie de num\rul de aminoacizi constituien]i peptidele se sub`mpart `n
oligopeptide (2 - 10 aa) [i polipeptide (>10 aa) Clasificarea peptidelor mai poate fi
f\cut\ [i `n func]ie de structura lan]ului polipeptedic `n: liniare, ramificate [i
ciclice. ~n func]ie de provenien]\ peptidele pot fi vegetale, animale, bacteriene.
3.2.3. Propriet\]ile peptidelor
Peptidele sunt compu[i intermediari `ntre aminoacizi [i proteine [i din acest
considerent vor prezenta propriet\]i intermediare `ntre cele dou\ grupe de
substan]e. Propriet\]ile chimice-sunt determinate de prezen]a grup\rilor carboxil
[i amino libere. Ca [i aminoacizii, peptidele au caracter amfoter, deci formeaz\
s\ruri solubile cu acizii [i bazele. Cu s\rurile de cupru `n mediu alcalin,
oligopeptidele dau o colora]ie albastru-violet, iar polipeptidele -violet intens
(reac]ia biuretului), reac]ia serve[te la separarea oligo - de polipeptide.
3.2.4. Peptide animale
Peptidele animale, `n ceea mai mare parte, sunt substan]e active din punct de
vedere fiziologic [i biochimic.
Tripeptide animale. Glutationul
Glutationul este o tripeptid\ existent\ `n toate celulele animale care este
format\ din urm\torii aminoacizi: acid glutamic, cistein\ [i glicocol:
CO - NH - CH - CO - NH - CH 2 - COOH
CH CH 2
2

CH 2
SH G lu t a tio n
γ
H 2N - C H γ G lu ta m il - C is t e in il - G lic o c o l
COOH

Glutationul se g\se[te r\spândit `n toate celulele animale, dar `n cantitate

mai mare `n ficat, splin\. Glutationul particip\ la procesele de oxidoreducere din
organism, fiind transportor [i donator de hidrogen.
-2H
2 G - SH G-S-S-G
+2H
Glutation redus Glutation oxidat

35
 Tem\ de lucru:
Referitor la structura glutationului s\ se analizeze caracterul chimic al celor 3 aa
constituien]i, grupele din care fac parte, precum [i tipurile de leg\turi formate.
Cum explica]i participarea glutationului la procesele redox din organism?
3.3. P R O T E I N E
3.3.1.Caracterizare general\
Proteinele se `ntâlnesc `n toate celulele vii, fiind constituien]i ai
protoplasmei [i a nucleului celular. Din acest motiv, proteinele reprezint\
principalii purt\tori ai vie]ii,- `n aceast\ calitate ele asigur\ men]inerea structurii
morfologice a celulelor, precum [i manifestarea func]iunilor vitale ale acestora.
3.3.2. Compozi]ia elementar\ a proteinelor
Cu toat\ varietatea [i complexitatea lor structural\ [i func]ional\, proteinele
sunt constituite dintr-un num\r redus de elemente, `n anumite propor]ii. ~n mod
normal proteinele con]in cel pu]in patru elemente: C, H, O, N, la care se mai poate
ad\uga S, P, unele metale. Cunoa[terea con]inutului mediu (16%) de azot total din
diferite produse biologice, ofer\ posibilitatea determin\rii cantit\]ii de protein\:
Proteina brut\% = N% x 6,25
3.3.3. Clasificarea proteinelor
Proteinele se clasific\ dup\ structur\ `n dou\ mari grupe:
- Proteine simple sau holoproteine care prin hidroliz\ pun `n libertate numai
aminoacizi;
- Proteine conjugate (protide sau heteroproteine) care prin hidroliz\ pun `n
libertate pe lâng\ aminoacizi [i compu[i cu structur\ neproteic\, care constituie
componenta prostetic\ a heteroproteinei. Componenta neproteic\ poate fi de
natur\ chimic\ diferit\: glucide, lipide, acid fosforic, acizi nucleici, metale.
3.3.4. Structura proteinelor
Proteinele sunt biopolimeri macromoleculari cu un `nalt grad de organizare
structural\. Conforma]ia complex\ a moleculei de protein\ se define[te prin 4
nivele variate de organizare: structura primar\, structura secundar\, structura
ter]iar\, structura cuaternar\.
3.3.4.1. Structura primar\ a proteinelor este structura chimic\ de baz\ a
moleculelor acestora [i se refer\ la num\rul, natura [i secven]a aminoacizilor `n
lan]ul polipeptidic. Secven]a aminoacizilor `n lan]ul polipeptidic se realizeaz\ prin
intermediul leg\turilor peptidice formate `ntre grup\rile α - carboxilice [i α -
aminice ale aminoacizilor `nvecina]i:

36
 R3
R1 H O H
- HN - CH N C CH N
C CH N CH - CO -
C
O R2 H R4
O

Fragment de proteina

Fragmentul - CO - NH - se nume[te leg\tur\ peptidic\ [i are unele

propriet\]i specifice. Datorit\ unor efecte de conjugare `ntre atomii leg\turii
peptidice apare leg\tura dubl\ C = N - cu to]i cei 4 atomi coplanari, atomul de O
[i cel de H al grupei amino situându-se, de regul\, `n pozi]ia trans, mai stabil\ din
punct de vedere energetic.

H H

N N
C .. C +
_
:O.. :O :
..

~n alc\tuirea unei proteine aminoacizii pot participa de mai multe ori, f\r\ a
exista o periodicitate `n succesiunea lor. ~n organismele vii proteinele
biosintetizate se diferen]iaz\ prin lungimea catenei [i prin anumite secven]e de
aminoacizi. Din aceast\ cauz\ proteinele naturale se caracterizeaz\ printr-o `nalt\
specificitate exprimat\ prin func]ii biochimice diferite [i care este dirijat\ de acizii
nucleici participan]i la biosintez\. Structura primar\ determin\ configura]ia
specific\ fiec\rei proteine.
3.3.4.2. Structura secundar\
Se refer\ la aranjamentul spa]ial al catenei polipeptidice [i la leg\turile
chimice care o stabilizeaz\. Cu ajutorul difrac]iei razelor X de c\tre cristale de
protein\ pur\, Pauling [i Corey au constatat c\ macromolecula proteic\ nu are o
form\ extins\, ci lan]urile polipeptidice pot fi r\sucite `n spiral\ (α - helix) sau
dispuse `n "foaie pliat\". Structura secundar\ este stabilizat\ `n spa]iu prin leg\turi
de H care se formeaz\ intra - [i intercatenar `ntre grup\rile =C=O [i -NH - din
dou\ leg\turi peptidice diferite. Leg\turile de H sunt relativ slabe, dar fiind
numeroase [i repartizate uniform de-a lungul catenelor polipeptidice, asigur\
stabilitatea acestei structuri.
Modeloul helicoidal (α - helix) rezult\ prin r\sucirea catenei polipeptidice
`n jurul unui cilindru imaginar, luând forma unui helix (elice), orientat spre
dreapta din cauza configura]ie α a aminoacizilor [i stabil din punct de vedere
energetic.

37
 Pasul elicei cuprinde 3,6 resturi de aminoacizi [i fiecare rest contribuie la
avansarea elicei pe vertical\ cu 1,4 A0, ceea ce determin\ o `n\l]ime a pasului
elicei de 5,4 A0. Stabilitatea helixului este dat\ de leg\turile de H intracaternare
`ntre gruparea = C = O a unui aminoacid [i o grupare - NH - de la al 4-lea
aminoacid care-i urmeaz\ `n secven]\ pe spiral\. Leg\turile de H sunt dispuse
aproape paralel cu axa α - helixului, iar radicalii R ai aminoacizilor componen]i
sunt proiecta]i radial spre exterior.
Modelul `n planuri pliate este caracteristic proteinelor fibrilare de felul β -
keratinei [i fibroinei. Astfel pentru β - keratin\ este caracteristic modelul paralel al
planurilor pliate `n care catenele polipeptidice sunt aranjate paralel [i unite prin
leg\turi de H, iar pentru fibroin\ este specific modelul antiparalel cu catenele
orientate `n sens opus antiparalel, iar radicalii R orienta]i `ntr-o singur\ parte:
R O H R R
H O
C C N C H N
C C
H N C H C C C
H H N R
R O H
O
O
R
H R H
C H H O R N
C N C
H N C C H C N C
H C H C
R R H O
O
(a) (b)

Structurile secundare ale β - keratinei (a) [i fibroinei (b)

Modelul tip colagen este o structur\ secundar\ de tip special atribuit\
colagenului, protein\ fibrilar\ din ]esuturile conjuctive, tendoane, cartilagii, oase,
bogat\ `n glicocol, prolin\, hidroxiprolin\. Prezen]a aminoacizilor - Pro [i Pro
(OH) 25% fac imposibil\ formarea leg\turilor de H [i implicit existen]a
structurilor helicoidale sau `n planuri pliate.

Structura secundara"triplu helix"

38
 Structura secundar\ a colagenului este un triplu helix (superhelix) format
din 3 catene polipeptidice elicoidale orientate spre stânga [i r\sucite una `n jurul
celeilalte [i toate `n jurul unui ax comun asem\n\tor unui cablu format din 3
sârme. ~ntre cele 3 catene se stabilesc leg\turi de H intermoleculare `ntre grup\rile
- OH din hidroxiprolin\ [i glicocol.Aceast\ structur\ ofer\ rigiditate deosebit\
moleculei de colagen.
3.3.4.3. Structura ter]iar\ reprezint\ un nivel superior de organizare a
macromoleculei proteice [i se datore[te interac]iunilor dintre radicalii R
apar]inând catenelor polipeptidice mai lungi care posed\ o structur\ secundar\
proprie. Stabilitatea structurii ter]iare este dat\ de for]ele de atrac]ie dintre
catenele laterale ale lan]urilor peptidice la care iau parte legaturi de hidrogen,
leg\turi Van der Waals, leg\turi ionice, etc. Aceste tipuri de leg\turi chimice sunt
mai slabe decât leg\turile chimice obi[nuite. Aceast\ structur\ `[i pierde
stabilitatea sub ac]iunea factorilor fizici sau chimici, prin desfacerea acestor
leg\turi, ceea ce duce la denaturarea proteinelor.
Datorit\ acestor interac]iuni catenele polipeptidice se repliaz\, `nf\[urându-
se `n regiunile respective, astfel c\ `n ansamblu molecula prezin\ o organizare
spa]ial\ complex\ format\ atât din por]iuni helicoidale ordonate, rigide, cât [i din
`nf\[ur\ri neelicoidale, flexibile.
Structura ter]iar\ caracterizeaz\ proteinele globulare, ca de exemplu
mioglobina, format\ din 153 de aminoacizi [i la care por]iunea helicoidal\
reprezint\ 70% din lungimea sa.

Structura ter]iar\ a mioglobinei

3.3.4.4. Structura cuaternar\ este caracteristic\ agregatelor moleculare
formate prin asocierea mai multor structuri ter]iare ale proteinelor globulare.
Stabilizarea acestora se face prin leg\turi de H sau electrostatice formate
intermolecular, unind catene sau α - helixuri `n cadrul unor subunit\]i.
Un exemplu de structur\ cuaternar\ tipic\ este cea a hemoglobinei,
cromoprotein\ ce transport\ O2 `n organismul animal. Hemoglobina este format\
din 4 catene polipeptidice, unite fiecare cu c`te o molecul\ de hem.Cele patru

39
catene polipetidice sunt identice dou\ c`te dou\, catenele alfa fiind formate din 2 x
141 aminoacizi iar catenele beta din 2 x 146 aminoacizi, cele identice alc\tuind o
subunitate - `n total 2 subunit\]i.

Structura cuaternara a hemoglobinei

3.3.5. Forma moleculelor proteice
Configura]ia spa]ial\ a moleculelor proteice, respectiv structura secundar\ [i
ter]iar\, determin\ forma [i solubilitatea proteinelor. Din acest punct de vedere se
cunosc dou\ tipuri de proteine: fibrilare [i globulare.
Proteinele fibrilare au structur\ filiform\ format\ din catene polipeptidice
lungi [i stabilizat\ prin leg\turi de H intercaternare. Structura fibrilar\ se
caracterizeaz\ prin rezisten]\ mecanic\ [i insolubilitate `n ap\. Dintre proteinele
fibrilare fac parte keratinele, fibroina, colagenul, care confer\ elasticitate,
protec]ie [i rezisten]\ mecanic\ ]esuturilor.
Proteinele globulare au moleculele ovale cu o structur\ ter]iar\ mul
`ncol\cit\; sunt solubile `n ap\ datorit\ grup\rilor polare situate `n exteriorul
moleculei (cele hidrofobe sunt `n exterior). Dintre proteinele globulare fac parte:
albuminele, globulinele, protaminele, histonele. ~n organism aceste proteine
`ndeplinesc func]ii multiple [i importante, printre care cea de enzime.
Exist\ [i numeroase forme intermediare cu caracter dublu, atât de proteine
globulare, cât [i de proteine fibrilare, de exemplu, fibrinogenul, miozina etc.
3.3.6. Reprezentan]i ai proteinelor animale
3.3.6.1 Proteine globulare
Albuminele sunt proteine r\spândite `n citoplasm\ [i `n diferite lichide
biologice [i prezint\ solubilitate `n ap\ [i `n solu]ii diluate de electroli]i.
Dintre albuminele animale fac parte: ovalbuminele, lactalbuminele,
mioalbuminele, serumalbuminele. Albuminele reprezint\ rezerva de proteine
pentru organism, servesc la reglarea presiunii osmotice a sângelui [i transportul
unor substan]e (acizi gra[i, hormoni, medicamente).
Globulinele sunt proteine globulare r\spândite `n ]esutul muscular
(mioglobine), `n lapte (lactoglobuline), `n ou (ovoglobuline), `n ser
(serumglobuline). Globulinele au mas\ molecular\ mare, coaguleaz\ mai greu [i

40
au caracter acid pronun]at datorit\ prezen]ei `n cantitate mare a aminoacizilor
dicarboxilici. Globulinele au un rol activ `n transportul diferitelor substan]e din
organism.
Protaminele sunt proteine animale cu mas\ molecular\ mic\ [i caracter
bazic datorit\ aminoacizilor diaminici care predomin\. Nu con]in aminoacizi cu S,
nu coaguleaz\, iar pepsina nu le hidrolizeaz\.
Histonele sunt proteine animale pu]in mai complexe decât protaminele
Histonele sunt solubile `n H2SO4 diluat [i pot fi hidrolizate de pepsin\. La
`nc\lzire coaguleaz\. Se g\sesc libere `n leucocite sau asociate cu acizii nucleici
`n nucleul unor celule glandulare, eritrocite.
3.3.6.2. Proteine fibrilare (Scleroproteine)
Aceste proteine sunt specifice regnului animal [i se g\sesc r\spândite `n
]esuturile conjunctiv, de sus]inere, protec]ie [i epidermice cu rol de sus]inere,
protec]ie [i rezisten]\ mecanic\. Scleroproteinele sunt insolubile `n ap\, nu se
denatureaz\ [i au un con]inut ridicat de glicocol [i cistein\. Principalii
reprezentan]i sunt:
Keratinele sunt proteine fibrilare din p\r, epiderm\, pene, unghii, copite,
coarne, cu un con]inut mare de S,- datorit\ cistinei care predomin\. Enzimele
proteolitice nu le hidrolizeaz\. Keratinele sunt rezistente, elastice, insolubile `n
ap\.
Colagenele sunt proteine fibrilare raspândite `n ]esuturile conjunctive,
tendoane, cartilagii, oase, piele [i reprezint\ 50% din proteinele animale. Au un
con]inut ridicat de glicocol, hidroxiprolin\, hidroxilizin\. Colagenele sunt
insolubile `n ap\ [i rezistente la ac]iunea enzimelor proteolitice. Prin fierbere cu
apa se transform\ `n gelatin\, solubil\ `n ap\.
Elastinele sunt proteinele fibrilare care se g\sesc `n ]esuturile elastice din
artere [i tendoane. Se aseaman\ cu colagenele cu deosebirea c\ nu pot fi
gelificate. Nu pot hidroliza sub ac]iunea enzimelor proteolitice. Dintre aminoacizii
componen]i predomin\ leucina, glicocolul, prolina.
Miozina este proteina contractil\ din ]esutul muscular cu o structur\ dubl\:
o por]iune filiform\ alc\tuit\ din trei catene helicoidale r\sucite [i o por]iune
globular\ la capetele catenelor. Datorit\ acestei structuri mixte miozina va avea
un dublu caracter, atât de protein\ globular\, cât [i fibrilar\.
Fibrinogenul este proteina fibrilar\ din plasma sanguin\ cu rol `n procesul
de coagulare a sângelui, proces ce const\ `n transformarea ireversibil\ a
fibrinogenului `n fibrin\, `n prezen]a trombinei [i a ionilor de calciu.
41
 3.3.6.3. PROTEINE CONJUGATE (HETEROPROTEINE)
Proteinele conjugate sunt combina]ii `ntre o protein\ [i o component\
neproteic\ numit\ grupare prostetic\. Heteroproteinele sunt deosebit de
importante pentru organismul animal [i se clasific\ `n func]ie de natura grup\rii
prostetice `n mai multe categorii.
Fosfoproteinele: sunt proteine conjugate care au ca grupare prostetic\ acid
ortofosforic H3PO4 legat esteric de grup\rile alcoolice - OH ale serinei sau
treoninei, aminoacizi hidroxila]i din molecula proteinei respective (albumin\,
globulin\). Reprezenta]i ai fosfoproteinelor:
- Cazeinele sunt fosfoproteine din lapte cu un con]inut de 0,9% fosfor [i care
reprezint\ 80% dint totalul proteinelor din lapte. coaguleaz\ `n mediu acid [i `n
prezen]a Ca2+, proces care are loc [i `n stomac, unde totodat\ sunt par]ial
hidrolizate de c\tre enzimele proteolitice (pepsina [i renina).
- Ovovitelinele [i fosfovitelinele sunt fosfoproteine din g\lbenu[ul de ou. Aceste
fosfoproteine sunt asociate cu lecitinele [i asigur\ rezerva de fosfor [i aminoacizi
necesar\ pentru dezvoltarea embrionului.
Metalproteine: la aceste heteroproteine gruparea prostetic\ este un metal
(Cu,Fe,Zn,Co,Mn,Mg) legat coordinativ de diferite grup\ri chimice donatoare de
electroni ale proteinei (liganzi), complexul `n ansamblu numindu-se chelat.
Metalul din structura heteroproteinelor confer\ acestora propriet\]i func]ionale
deosebite, mai ales enzimatice.Dintre metalproteinele cele mai importante pentru
organismul animal sunt feroproteinele: feritina, siderofilina, transferina,
hemoglobina, mioglobina. cuproproteine: hemocianinele, ceruloplasminele
Glicoproteinele au gruparea prostetic\ format\ dintr-o component\
glucidic\. Rolul biologic al glicoproteinelor const\ `n primul rând `n participarea
acestora la structura membranei celulare pe care o ap\r\ de atacul enzimelor sau a
altor compu[i chimici. Glicoproteinele din sânge determin\ specificitatea grupei
sanguine sau pot interveni ca inhibitori `n procesele de aglutinare a hematiilor.
Lipoproteinele con]in ca grupare prostetic\ o substan]\ lipidic\: fosfatide,
sfingomieline, trigliceride, colesterol, steride. Lipoproteinele din limf\ [i ser se
diferen]iaz\ dup\ densitatea [i respectiv, dup\ propor]iile componentelor lipidice.
Cromoproteinele au componenta prostetic\ format\ dintr-o substan]\
colorat\ (pigment). Cele mai multe cromoproteine cuprind `n molecul\ [i un atom
de metal, deci sunt [i metaloproteine. ~n func]ie de rolul lor [i de structura
componentei proteice, cromoproteinele se clasific\ `n cromoproteine porfirinice [i
cromoproteine neporfirinice.

42
 Cromoproteine porfirinice
Cromoproteinele porfirinice au componenta prostetic\ format\ din porfirin\
[i se deosebesc prin componenta proteic\ care variaz\ de la o specie la alta.
Porfirina are la baz\ substan]a numit\ porfin\, alc\tuit\ din 4 nuclee
pirolice unite prin 4 pun]i metinice [i `n structura c\reia opt atomi de carbon sunt
substitui]i cu radicali satura]i sau nesatura]i: metil (- CH3), vinil (- CH = CH2) [i
propionil (- CH2 - CH2 - COOH):
3 4
II H3C CH = CH2
HC CH
NH HC I
2 5 CH
N H3C CH3
N III N
1 NH 6 IV NH HN II
HC IV CH N CH
CH2 CH
HC III
8 7
CH2 CH2
COOH CH2 CH3
CH2
COOH

PORFINA PORFIRINA
Dintre cromoproteinele porfirinice de origine animal\ fac parte:
hemoglobinele, mioglobinele, citocromii, enzimele heminice.
Hemoglobinele sunt cromoproteine care au componenta prostetic\ format\
din hem [i se deosebesc prin componenta proteic\-globina, care variaz\ de la o
specie la alta. Hemul reprezint\ combina]ia complex\ a protoporfirinei cu Fe2 .
Molecula globinei format\ din patru catene polipeptidice va lega patru molecule
de hem. Sub aceast\ form\ ionul Fe2+ p\streaz\ capacitatea de a fixa reversibil [i
alte molecule (O2, CO) sau anioni f\r\ a-[i modifica valen]a, proprietate care
confer\ hemoglobinei rolul de transportor. Hemul este acela[i la toate speciile, pe
când globina difer\ de la o specie la alta
Propriet\]ile hemoglobinei:
Reac]ia cu oxigenul-hemoglobina (Hb) are capacitatea de a fixa oxigenul
molecular cu formare de oxihemoglobin\
Hb + O2 HbO2

Reac]ia este reversibil\ [i are o deosebit\ importan]\ pentru organismele vii,

deoarece sub form\ de oxihemoglobin\ oxigenul este transportat `n timpul
respira]iei de la pl\mâni la ]esuturi.
Reac]ia cu oxidul de carbon-Hemoglobina poate fixa [i oxid de carbon
printr-o leg\tur\ coordinativ\ mult mai puternic\ decât cea care leag\ oxigenul,
cu formarea carboxihemoglobinei: Hb + CO = HbCO

43
 Reac]ia cu dioxidul de carbon-Hemoglobina are un rol important `n fixarea
dioxidului de carbon [i transportul acestuia de la ]esuturi la pl\mâni sub form\ de
carbhemoglobina. Fixarea CO2 are loc la grupele aminice libere din catenele
globinei sub form\ de compu[i carbaminici:

Hb - NH2 + CO2 Hb - NH - COO + H+

Carbhemoglobina

Mioglobina
~n ]esuturile musculare ale organismelor animale se g\se[te mioglobina,
cromoprotein\ cu o structur\ asem\n\toare hemo globinei, cu molecula format\
din 153 aminoacizi [i care poate fixa o molecul\ de hem.Mioglobina are rolul de a
transporta oxigenul `n ]esutul muscular Mioglobina are o afinitate fa]\ de oxigen
de [ase ori mai mare decât hemoglobina, cu formare de oximioglobin\:
Mb + O2 MbO2

Rezumat CAPITOL 3: PROTIDE

Aminoacizi Peptide Proteine
aciclici holoproteine
ciclici heteroproteine

Teste de autoevaluare
1.Aminoacizii sunt combina]ii: 4. Acidul glutamic este un aa:
a). Monoaminomonocarbonilice; a). monoaminomonocarboxilic;
b). Monoaminomonocarboxilice; b). diaminomonocarboxilic;
c). Monoaminodicarboxilice; c). diaminodicarboxilic;
d). Diaminomonocarboxilice. d) monoaminodicarboxilic.

2. Aminoacizii 5. Peptidele sunt:

diaminomonocarboxilici au a). compu[i care apar `n
caracter chimic organismele vii;
a).acid; b). `ndeplinesc func]ii vitale;
b).bazic; c). produ[i de hidroliz\ par]ial\ a
c).amfoter; proteinelor;
d).neutru. d). servesc la descifrarea structurii
proteinelor.
3. Sunt aminoacizi esen]iali:
a). glicocol; Proteine globulare sunt:
b). alanin\; a). albumine;
c). lizina; b). globulime;
d).acid glutamic. c). hemoglobine;
d). keratine.

R\spunsuri corecte: 1 – b ,c, d , 2 - , 3 – c, 4 – d, 5 – toate, 6 – a, b, c.

44
 CAPITOL 4
ACIZII NUCLEICI
Acizii nucleici sunt compu[i macromoleculari ce reprezint\ polimeri ai unor
unit\]i de baz\ numite nucleotide. Prin hidroliza acizilor nucleici se elibereaz\
fragmente mai mici, oligonucleotide, apoi mononucleotide [i la urm\
componentele acestora: acid fosforic, pentoze, baze azotate.
4.1. Componentele structurale ale acizilor nucleici
4.1.1. Pentoza reprezint\ componenta glucidic\ a acizilor nuleici [i este
reprezentat\ de riboz\ sau de 2 - deoxiriboza `n forma β - furanozic\:
(1') H-C=O H-C=O
HOCH 2O OH HO - CH 2
O OH
(2') H - C - OH H-C-H
(3') H - C - OH H H H H
H H - C - OH
H H H
(4') H - C - OH H - C - OH
OH OH OH OH
(5') H 2C - OH H 2C - OH
D - Riboza D - Deoxiriboza

4.1.2. Acidul fosforic `ntr\ `n molecula acizilor nucleici sub form\ de acid
ortofosforic (H3PO4) [i imprim\ acesteia un caracter acid. Acidul fosforic
esterific\ pentozele `n pozi]iile 2', 3' [i 5' ale ribozei [i 3' [i 5' ale deoxiribozei.
~ntre mononucleotide H3PO4 stabile[te leg\turi 3', 5' fosfodiesterice `ntre dou\
pentoze vecine:
CH2OH O
O 1 C C 1'
H H
O
H 2 'C C 2'
CH2 O P O OH
O '
O OH 3' C C 3
O O
H H
4'C P C 4'
H
O
OH OH 5' C OH
C 5'

Legaturi 3'-5' fosfodiesterice

4.1.3. Bazele azotate

~n structura acizilor nucleici intr\ dou\ tipuri de baze azotate ciclice:
- bazele pirimidinice, care deriv\ de la pirimidin\;
- bazele purinice, care deriv\ de la purin\.
CH CH
N CH N
N CH CH
HC CH HC CH
N N N
Pirimidina Purina

47
 Bazele pirimidinice - `n structura acizilor nucleici se `ntâlnesc frecvent
urm\toarele baze pirimidinice: Citozina (C), uracilul (U), timina (T).
NH2 OH OH
CH3
N N N
C U T
HO N HO N HO N
Citozina Uracilul Timina
2-hidroxi-6- 2,6 dihidroxi- 2,6 dihidroxi-
amino-pirimidina pirimidina 5-metil-pirimidina

Bazele purinice din structura acizilor nucleici sunt adenina (A) [i guanina
(G): adenina este 6 - aminopurina, iar guanina este 2 - amino, 6 - hidroxipurina.
NH2 OH
N N
N N
CH CH
N N H2N N N
H H
Adenina Guanina
(6-aminopurina) (2-amino,6-hidroxipurina)

~n acizii nucleici bazele azotate sunt repartizate astfel; citozina, adenina [i

guanina sunt componente ale ambelor categorii de acizi nucleici (ARN [i ADN);
uracilul intr\ `n structura ARN, iar timina `n ADN.
Activitate
S\ se scrie structura bazelor azotate din macromolecula ADN [i s\ se arate
care dintre acestea nu se regase[te `n structura ARN
4.1.4 Nucleozide
Aceste substan]e reprezint\ produ[ii de combinare a pentozelor cu bazele
azotate [i rezult\ prin hidroliza enzimatic\ par]ial\ a nucleotidelor. Nucleozidele
pot fi considerate heterozide cu leg\tur\ N - glicozidic\ sau N - glicozide.
Leg\tura dintre aceste dou\ componente se face prin intermediul atomului de N3
al bazelor pirimidinice [i N9 al bazelor purinice cu hidroxilul alfa-glicozidic al
ribozei sau deoxiribozei.
Nucleozid = Baze azotate + pentoze
Nucleozidele pot fi pirimidinice sau purinice, iar acestea la rândul lor pot fi
ribo - sau deoxiribonucleozide, conform structurilor de mai jos.
O
NH 2
HN CH 3
N N
CH
O N
N N
HO - CH 2
O HOCH 2 O
H H
H H H
H H H
HO H OH OH
Deoxitimidina Guanozina

48
 4.1.5. Nucleotide
Nucleotidele reprezint\ unitatea structural\ de baz\ a acizilor nucleici care
sunt polinucleotide. Nucleotidele se formeaz\ prin esterificarea nucleozidelor cu
acid fosforic, deci sunt esteri fosforici ai nucleozidelor:
Nucleotid = Nucleozid + Acid fosforic.
~n nucleotide, acidul fosforic poate esterifica grup\rile hidroxil din pozi]iile
2', 3', 5' ale ribozei sau cele din pozi]iile 3', 5' ale dezoxiribozei.Nucleozid 5 '
fosfa]ii predomin\ `n stare liber\ `n celule `ndeplinind func]ii metabolice
importante. Nucleotidele au urm\toarele structuri generale:
OH Baza Baza Baza
O P-O-CH 2 O N HO - CH 2 O N HOCH 2 O N
O OH
H H H H H HH H H H OH
H H H
O P O
OH OH H OH O P O
Nucleozid - 5' fosfat OH OH
Nucleozid 3' fosfat
Nucleozid 2' fosfat

Activitate:S\ se indice structura nucleozidelor deoxiribozice [i s\ se

indice acidul nucleic din care fac parte
Nucleotide polifosforice
O deosebit\ importan]\ biochimic\ o au nucleotidele cu 2 [i 3 radicali
fosforici [i anume nucleotide - 5' difosfat [i nucleotide - 5' - trifosfat care particip\
`n organism la procesele de `nmagazinare [i utilizare a energiei. Leg\turile dintre
resturile de acid fosforic de tip anhidrid\ sunt leg\turi bogate `n energie [i se
numesc leg\turi macroergice. Dintre nucleotidele polifosforice cele mai
importante sunt adenozindifosfatul (ADP) [i adenozintrifosfatul (ATP): ADP
con]ine o leg\tur\ macroergic\, iar ATP dou\.

NH2

N N
CH
N N
O O O
HO - P O-P O-P O - H2C O
OH OH OH H H
H H
OH OH

ADP
ATP
Structura chimica a ADP si ATP

Leg\turile macroergice au rol important `n energetica celular\, `ntrucât prin

hidroliza acestora se elibereaz\ 7 - 12 kcal/mol. Compu[ii macroergici au
49
proprietatea de a ceda grup\ri fosfat [i energia leg\turii macroergice unor
nucleotide difosforice cu transformarea acestora `n nucleotide trifosforice:

ADP + H3PO4 ATP

4.2. Polinucleotide. Acizi Nucleici

4.2.1. Caracterizare general\ [i structur\
Acizii nucleici sunt substan]e macromoleculare formate prin condensarea
unui num\r mare de mononucleotide, din care cauz\ se mai numesc [i
polinucleotide. Mononucleotidele reprezint\ unitatea structural\ de baz\ a
polinucleotidelor [i `n func]ie de natura acestora se deosebesc ribo - [i
deoxiribonucleotide.
Mononucleotidele se unesc `ntre ele prin intermediul H3PO4 formând lan]uri
lungi polinucleotidice. Acidul fosforic stabile[te leg\turi covalente 3' 5'
fosfodiesterice `ntre gruparea 3' (OH) a pentozei dintr-un mononucleotid [i 5'
(OH) a pentozei din mononucleotidul vecin. Astfel, `n structura acizilor nucleici
resturile de acid fosforic alterneaz\ cu resturile de pentoz\, iar bazele azotate apar
ca radicali laterali ai lan]ului polinucleotidic.
~n ceea ce prive[te modul de organizare structural\ a macromoleculelor de
acizi nucleici se deosebesc 3 nivele de organizare a acestora,-structura :primar\,
secundar\ [i ter]iar\.
~n func]ie de structura primar\ se disting 2 tipuri principale de acizi nucleici:
ARN [i ADN. Ace[tia se deosebesc prin natura pentozei [i prin bazele nucleice pe
care le con]in.
Astfel ARN con]ine riboz\,iar ca baze azotate adenina, guanina, citozina [i
uracil, iar ADN con]ine deoxiriboz\, iar ca baze nucleice adenina, guanina,
citozina [i timina. Acizii nucleici au o structur\ tetranucleotidic\, fiecare
macromolecul\ fiind format\ din 4 nucleotide diferite - dou\ purinice [i dou\
pirimidinice, care alterneaz\ `ntre ele.
T A C G

3' 3' 3' 3'

P
P P P P

5' 5' 5' 5'

Reprezentarea simbolica a structurii polinucleotidelor

Structura secundar\ a acizilor nucleici este diferit\: ADN are o structur\

secundar\ bicatenar\, dublu helicoidal\, `n timp ce ARN are o structur\ secundar\
monocatenar\.
4.2.2. ADN - Structur\, func]ii, propriet\]i
50
 Structura primar\ a ADN: Acizii deoxiribonucleici sunt localiza]i `n cea
mai mare parte `n nucleul celular, reprezentând materialul genetic al
cromozomilor. Structura primar\ a ADN se refer\ la succesiunea celor 4
mononucleotide principale dispuse `ntr-o anumit\ secven]\ specific\ [i care
alc\tuiesc o unitate tetranucleotidic\. ~ntre mononucleotide se stabilesc leg\turi 3'
5' fosfodiesterice care unesc dou\ molecule de deoxiriboz\ din nucleozide
al\turate.
Macromoleculele de ADN difer\ de la o specie la alta, dar sunt identice `n
organele acelea[i specii. ADN se deosebesc `ntre ei prin succesiunea
mononucleotidelor [i prin reprezentarea lor cantitativ\. Datorit\ acestor diferen]e
structurale (-num\rul, secven]a [i propor]ia mononucleotidelor)-ADN este
considerat o biomolecul\ informa]ional\. Secven]a nucleotidelor determin\ `n
ADN codul genetic [i asigur\ transmiterea, p\stratea [i exprimarea caracterelor
ereditare.
Structura secundar\ a ADN se refer\ la organizarea tridimensional\,
spa]ial\ a lan]ului polinucleotidic. Molecula de ADN este format\ din 2 lan]uri
lungi polinucleotidice r\sucite `ntr-o spiral\ dubl\, orientat\ spre dreapta, `n jurul
unei axe comune simetrice, formând un dublu helix. Cele dou\ lan]uri
polinucleotidice din spiral\ sunt orientate antiparalel, `n direc]ii opuse

Schema spiralei duble a ADN

Cele dou\ catene helicoidale sunt strâns legate prin leg\turi de H
intercaternare care se stabilesc dup\ o regul\ specific\ `ntre anumite perechi de
baze, una purinic\ [i alta pirimidinic\ [i care imprim\ stabilitatea stucturii
secundare. Din punct de vedere structural [i energetic este favorizat\ numai
legarea adeninei cu timina [i a guaninei cu citozina, ceea ce determin\ ca raportul
lor s\ fie egal cu 1. Perechile de baze astfel formate sunt denumite baze
complementare: A = T, C -G.
H Guanina
Timina Adenina Citozina N-H N
H .............. O
CH3 N N 5 6
O----H 4 1N ................... HN N
6 3 2
5
N N N Pentoza
4 1N H------ N O ..................H-N
3 2 Pentoza
N N Pentoza
O H
Pentoza

Imperecherea complementara a bazelor A = T si C = G

51
 4.2.3.Acizii ribonucleici (ARN)-structur\, propriet\]i
Structura primar\ a ARN: Macromolecula de ARN este format\ dintr-o
singur\ caten\ polinucleotidic\ liniar\ mai scurt\ decât ADN, alc\tuit\ din patru
ribonucleotide care se succed `ntr-o anumit\ secven]\ specific\ [i care sunt unite
prin leg\turi 3'5' - fosfodiesterice.
Structura secundar\ a ARN este diferit\ la cele trei tipuri principale de
ARN identificate `n celul\: ARN de transfer (ARNt) [i ARN mesager (ARNm) [i
ARN-ribozomal,(ARNr)
ARNt se g\sesc `n citoplasm\ [i au rolul de a transporta aa activa]i spre
centrul de sintez\ al proteinelor(ribozomi). Fixarea aa se face la un cap\t al
lan]ului polinucleotidic, care este identic la to]i ARNt .Tot `n cadrul lan]ului
polinucleotidic se afl\ anticodonul (triplet de 3 baze azotate) care este
complementar cu un alt triplet numit codon, dintr-o secven]\ de pe ARNm.Fiecare
aa din molecula proteinelor are cel pu]in un ARNt corespunz\tor.
ARNm au via]\ scurt\, sunt sintetiza]i `n nucleu pe un segment de ADN
care le serve[te drept matri]\, iar secven]a bazelor lor nucleice este
complementar\ cu cea a catenei de ADN din care s-au format. Astfel informa]ia
genetic\ din ADN este copiat\ enzimatic `n ARNm, procesul numindu-se
transcrip]ie. ARNm transfer\ mesajul genetic codificat la nivelul ribozomilor
citoplasmatici pentru a servi drept tipar la biosinteza proteinelor.
ARNr nu se g\sesc liberi ci asocia]i cu proteinele `n ribozomi. Ribozomii au
un rol important `n procesul de sintez\ a proteinelor, proces care se desf\[oar\ `n
reticulul endoplasmatic. ARNr reprezint\ 80% din totalul ARN-ului celular.
Rezumat CAPITOL. 4: ACIZI NUCLEICI
Acizi nucleici Acizi nucleici
Baze azotate: A,C,G,T,U. ADN
Pentoz\: riboz\/reoxiriboz\ ARN(ARNt ARNm ARNr)
Acid fosforic
Teste de autoevaluare
l). ADN con]ine:
a). glucoz\; 3). Care din bazele nucleice
b). 2-deoxiriboz\; formeaz\ leg\turi de hidrogen:
c). arabinoz\; a). adenina;
2). Deoxiribonuleotide sunt: b). timina;
a). acidul deoxiadenilic; c). citozina;
b). acidul deoxiguanilic; d). uracil;
c). acidul deoxiuridilic; e). guanina.
d). acidul deoxicitidilic;
e). acidul deoxitimidilic.

R\spunsuri corecte: 1 – b, 2 – a,b,d,e, 3 – c, e.

52
 Teme de verificare pentru modulul I
1. GLUCIDE
1. S\ se indice structurile ciclice [i formele anomere ale glucozei [i
fructozei [i s\ se precizeze diferen]ele de structur\ [i pozi]ia
hidroxilului glicozidic.
2. S\ se reprezinte structurile ciclice ale pentozelor din structura acizilor
nucleici [i s\ se arate diferen]ele de structur\.
3. S\ se calculeze num\rul de izomeri optici pe care-i pot forma glucoza
[i fructoza [i s\ se comenteze activitatea optic\ a celor dou\ hexoze.
Din ce serie steric\ fac parte [i de ce.
4. Lactoza [i zaharoza sunt diglucide. S\ se scrie reac]ia de hidroliz\ a
acestora cu precizarea denumirii ozelor rezultate [i a sensului de rota]ie
specific\ a amestecului de oze format `n urma hidrolizei.
5. S\ se defineasc\ ce este un poliglucid [i s\ se fac\ o paralel\ `ntre
structura amidonului [i glicogenului, cu eviden]ierea asem\n\rilor [i
deosebirilor structurale, precum [i a tipurilor de leg\turi stabilite.
2. LIPIDE
1. S\ se indice acizii gra[i cu 18 atomi de carbon `n molecul\ [i s\ se
arate care dintre ace[tia sunt esen]iali [i de ce.
2. Scrie]i reac]iile ce caracterizeaz\ transform\rile chimice care au loc `n
cadrul procesului de râncezire a gliceridelor.
3. Hidroliza unei trigliceride a pus `n eviden]\ prezen]a acizilor palmitic,
stearic [i linolenic. S\ se indice structura gliceridei [i s\ se aprecieze
gradul de consisten]\ a acesteia.
4. Palmitodistearina este o triglicerid\ mixt\. S\ se indice reac]ia de
saponificare a acesteia [i s\ se denumeasc\ s\punurile rezultate din
reac]ie.
5. S\ se stabileasc\ denumirile [i structurile chimice ale lipidelor
complexe formate din:
- glicerol, acid stearic, acid oleic, acid ortofosforic;
- glicerol, acid palmitic,colin\, acid ortofosforic.
3. PROTEINE
1. S\ se denumeasc\ structurile formate de aminoacizi `n solu]ie, `n
func]ie de pH, [i s\ se comenteze caracterul lor amfoter.
2. Da]i exemple de amine biogene [i ar\ta]i reac]iile chimice `n urma
c\rora se forneaz\.
3. S\ se stabileasc\ structura chimic\ [i denumirea pentapeptidei, format\
din acid glutamic, lizin\, histidin\, cistein\, serin\.
4. Comenta]i pe scurt structura proteinelor [i ar\ta]i care din cele 4 nivele
de organizare determin\ configura]ia specific\ fiec\rei proteine.
5. Descrie]i proteinele care se g\sesc `n lapte.
4. ACIZI NUCLEICI
1. Referitor la structura secundar\ a acizilor nucleici comenta]i
deosebirile care exist\ `ntre ADN [i ARN.
2. S\ se reprezinte structurile chimice ale bazelor azotate din acizii
nucleici [i s\ se precizeze care fac parte din ADN [i care din ARN.
3. S\ se indice structura chimic\ a secven]ei de nucleotide ce con]ine C-
A-G, precum [i a secven]ei corespunz\toare din catena replic\ de
ADN.Preciza]i bazele complementare unite prin 3 leg\turi de hidrogen.
4. Ar\ta]i ce este procesul de denaturare a ADN [i indica]i condi]iile `n
care aceasta se poate renatura [i hibrida.
5. S\ se stabileasc\ structura chimic\ a secven]ei de nucleotide dintr-un
fragment de ARNm sintetizat pe o caten\ de ADN ce are o secven]\ `n
baze azotate (nucleotide).A-T-C-G-T-A.
52
 MODUL II
Capitol 5
ENZIME
5.1. No]iuni generale
Enzimele sunt biocatalizatori specifici de natur\ proteic\, produ[i de
celulele vii, care catalizeaz\ transform\rile chimice din organism, având rol
fundamental `n reglarea proceselor metabolice.Reac]iile metabolice de degradare
[i biosintez\ catalizate de enzime se desf\[oar\ `n celula vie `n condi]ii blânde de
temperatur\, presiune [i pH.
Reac]iile catalizate de enzime se numesc reac]ii enzimatice, iar substan]a
care este transformat\ printr-o reac]ie catalizat\ enzimatic se nume[te substrat.
5.2. Natura [i structura chimic\ a enzimelor
Enzimele sunt substan]e organice mecromoleculare de natur\ proteic\
produse de organismele vii. ~n func]ie de structur\, enzimele se sub`mpart `n dou\
categorii:
- enzime de natur\ exclusiv proteic\ formate `n `ntregime din protein\;
aceste enzime au deci o structur\ unitar\; din aceast\ categorie de enzime fac
parte ribonucleaza, ureaza, pepsina, tripsina, chimotripsina.
- enzime de natur\ heteroproteic\, alc\tuite din dou\ p\r]i: una proteic\
nedializabil\ [i termolabil\, numit\ apoenzim\ [i una neproteic\, dializabil\ [i
termostabil\, numit\ coenzim\. Aceste enzime au deci o structur\ binar\.
Coenzima este implicat\ direct `n reac]ia chimic\ catalizat\ de enzim\. ~n cazul `n
care partea neproteic\ este puternic legat\ de enzim\ [i nedisociabil\, ea se
nume[te grupare prostetic\, iar enzima `n ansamblu se comport\, `n acest caz ca o
heteroprotein\. ~n procesul enzimatic apoenzima fixeaz\ substratul, iar coenzima
des\vâr[e[te reac]ia chimic\. Apoenzima condi]ioneaz\ [i natura reac]iei
efectuat\ de coenzim\. Coenzima poate fi comun\ mai multor enzime. Coenzima
particip\ direct la mecanismul unor procese enzimatice (transport de hidrogen, de
electroni, de grup\ri chimice). Coenzimele sunt formate din diferite substan]e
organice cu molecule relativ mici, cu structuri chimice diferite, majoritatea dintre
ele fiind vitamine sau deriva]i ai acestora, grup\ri hem, ioni metalici.
Pentru des\vâr[irea reac]iei enzimatice este necesar ca substratul s\ se
fixeze pe enzim\ cu formarea unui complex activat enzim\-substrat. Aceast\
fixare se face `n zone bine determinate de pe suprafa]a enzimei, numite centri
activi.

53
 Centrul activ sau situsul activ este format din resturi de aminoacizi situa]i `n
catena polipeptidic\ `n pozi]ii diferite, dar apropia]i `n spa]iu `n urma plierii
lan]ului polipeptidic.
~n situsul activ se g\sesc dou\ por]iuni: una de fixare a substratului [i alta
catalitic\ (situs catalitic) care ac]ioneaz\ asupra substratului fixat, facilitând
reac]ia chimic\.
~n general, ac]iunea catalitic\ a enzimelor holoproteice se datore[te
anumitor grup\ri func]ionale libere, a[ezate la suprafa]a moleculei (COO-, -OH, -
NH2, -SH) [i care apar]in aminoacizilor care formeaz\ situsul catalitic, de obicei
serina, cisteina, histidina, tirozina [i lizina. Enzimele cu structur\ binar\, prezint\
de obicei doi centri activi: unul situat `n fragmentul proteic (situsul catalitic), iar
cel\lalt `n fragmentul prostetic, unde se leag\ coenzima. La aceste enzime,
catalizarea reac]iei este condi]ionat\ de prezen]a ambelor p\r]i, apoenzima [i
coenzima; individual aceste sunt inactive, dar `mpreun\ formeaz\ un complex
activ, numit holoenzim\:
Apoenzim\ + Coenzim\ = Holoenzim\

Centrii activi ai enzimelor

5.3. Specificitatea enzimelor
Activitatea enzimatic\ se caracterizeaz\ printr-o `nalt\ specificitate.
Specificitatea de substrat-se refer\ la capacitatea enzimelor de a cataliza
transformarea unui singur substrat sau a anumitor grup\ri func]ionale [i leg\turi
chimice.
Unele enzime au o specificitate absolut\ `n sensul c\ ele ac]ioneaz\ numai
asupra unui singur substrat. A[a de exemplu, ureaza, arginaza, ac]ioneaz\ numai
asupra unui singur substrat (ureea, respectiv arginina), catalizând o singur\
reac]ie. Când o enzim\ catalizeaz\ transformarea mai multor substrate `nrudite din
punct de vedere chimic, specificitatea enzimatic\ este relativ\. Astfel peptidazele
catalizeaz\ hidroliza leg\turii peptidice din proteine [i polipeptide, fosfatazele
catalizeaz\ hidroliza esterilor fosforici ai diferitelor substan]e. Specificitatea de
substrat este imprimat\ unei enzime de componenta sa proteic\-apoenzima.

54
 Specificitatea de ac]iune: la enzimele cu structur\ heteroproteic\,
componen]a neproteic\, coenzima, imprim\ enzimei specificitatea de ac]iune,
respectiv determin\ tipul de reac]ie chimic\ care va transforma substratul.
5.4. Factorii care influen]eaz\ activitatea enzimatic\
Viteza reac]iilor enzimatice este influen]at\ de o serie de factori [i anume:
concentra]ia substratului, concentra]ia enzimei, pH-ul, temperatura, efectorii
enzimatici.
5.4.1. Influen]a concentra]iei substratului
Concentra]ia substratului este unul din cei mai importan]i factori care
influen]eaz\ viteza reac]iei enzimatice. ~ntre enzim\ (E) [i substrat (S) se
formeaz\ un complex activat enzim\-substrat (ES), labil care se scindeaz\ [i pune
`n libertate produsul de reac]ie (P) [i enzima regenerat\, capabil\ s\ se combine cu
o nou\ molecul\ de substrat. Viteza reac]iei este propor]ional\ `n orice moment cu
concentra]ia complexului ES.
Dac\ se men]ine constant\ concentra]ia enzimei, m\rindu-se treptat
concentra]ia substratului, viteza de reac]ie cre[te, pân\ când, la o anumit\
concentra]ie a substratului, toat\ cantitatea de enzim\ va fi transformat\ `n
complexul ES. Acestei concentra]ii a substratului,-numit\ concentra]ie de
saturare- `i corespunde viteza maxim\ a reac]iei Vmax; din acest moment, viteza de
reac]ie [i KM r\mân constante, oricât s-ar m\ri concentra]ia substratului.

Curba vitezei de reac]ie Influen]a concentra]iei enzimei asupra

functie de concentra]ia substratului lSl vitezei de reac]ie
5.4.2.Influen]a concentra]iei enzimei
~ntr-un proces enzimatic viteza de reac]ie este dependent\ de concentra]ia
enzimei: V=K[E].Varia]ia vitezei de reac]ie `n func]ie de concentra]ia enzimei se
exprim\ grafic printr-o hiperbol\. ~n cazul unor concentra]ii mari ale enzimei,
propor]ionalitatea nu se respect\, din cauza deplas\rii `n sens invers a echilibrului
de reac]ie; de asemenea, prezen]a unor substan]e cu efect inhibitor sau activator
modific\ cinetica reac]iei enzimatice.
5.4.3. Influen]a pH-lui
55
 Activitatea enzimatic\ este dependent\ de concentra]ia ionilor de H+ din
mediul de reac]ie, deci de pH. Dependen]a vitezei de reac]ie `n func]ie de pH se
reprezint\ printr-o curb\ al c\rui maxim coincide cu pH-ul optim.

Influenta pH-ului Influen]a temperaturii

asupra activit\]ii enzimatice
5.4.4. Influen]a temperaturii
~n general, activitatea enzimatic\ se desf\[oar\ `ntr-un interval larg de
temperatur\ 200-500 C, `n interiorul c\ruia fiecare enzim\ are un maxim de
activitate la o anumit\ valoare numit\ temperatura optim\. Temperaturile sc\zute
nu inactiveaz\ enzimele; `n acest caz, activitatea enzimei scade foarte mult sau
chiar devine nul\, dar cre[te iar, cu ridicarea temperaturii.
5.4.5. Influen]a efectorilor enzimatici
Efectorii pot fi activatori [i inhibitori. Activatorii sunt substan]e care `n
cantit\]i mici m\resc viteza reac]iile enzimatice cum sunt:
-unii ioni, `n special cationi Ca2+, Mg2+, Fe2+, Zn2+, Cu2+;
-unele vitamine [i hormoni.
Spre deosebire de activatori, inhibitorii sunt substan]e care `ncetinesc sau
chiar `mpiedic\ o reac]ie enzimatic\. Ace[tia pot fi:
-substan]e care formeaz\ combina]ii complexe cu metalele din structura enzimei
sau cu metale care activeaz\ enzima. Astfel, monoxidul de carbon [i cianurile
blocheaz\ fierul din enzimele heminice;
-diferite substan]e care au structur\ asem\n\toare cu substratul sau cu enzima
(antivitaminele [i antibioticele);
-unele substan]e care pot bloca func]iunile chimice ale enzimelor, de a c\ror
prezen]\ depinde activitatea lor. Astfel: Cu2+[i Mg2+, blocheaz\ func]iunea tiol
5.5. Prezentarea principalelor clase de enzime
Actuala nomenclatur\ [i clasificare a enzimelor a fost propus\ de Comisia
de enzimologie a Uniunii Interna]ionale de Biochimie(1961) care a stabilit ca
numele enzimelor s\ se formeze dup\ reac]ia chimic\ ce o catalizeaz\ ca principal
criteriu, precum [i dup\ natura substratului asupra c\ruia ac]ioneaz\.Sunt 6 clase
de enzime diferen]iate dup\ mecanismele de reac]ie: oxidoreductaze, transferaze,
hidrolaze, liaze, izomeraze [i ligaze.
56
 5.5.1.Oxidoreductaze
~n func]ie de mecanismul de ac]iune, oxidoreductazele se clasific\ `n trei
grupe: dehidrogenaze (transhidrogenaze) = enzime transportoare de hidrogen;
transelectronaze = enzime transportoare de electroni [i oxidaze = enzime ce
catalizeaz\ reac]iile de oxidare ale substratului cu oxigen molecular.
5.5.1.1. Dehidrogenaze piridinnucleotidice:-sunt enzime anaerobe ce
transport\ hidrogenul `n interiorul celulelor, fiind prezente `n toate celulele
animale [i vegetale. Coenzimele lor au la baz\ un piridinnucleotid. Se cunosc
dou\ coenzime importante: nicotinamid adenin dinucleotid oxidat (NAD+), sau
redus (NADH) [i nicotinamid adenin dinucleotid fosfat oxidat (NADP+), sau redus
(NADPH). Din punct de vedere chimic, ele sunt formate dintr-un derivat al
nicotinamidei (vitamina PP) [i un nucleotid adenilic .Structura NADP+ este
deosebit\ de a NAD+ prin prezen]a unui rest de acid fosforic la C2 al ribozei din
nucleotidul adenilic:
Reac]ia de transfer a hidrogenului de la un substrat la altul `n acest caz se
poate schematiza astfel:
+ +
SH 2 + NAD S + NADH + H
+ +
SH 2 + NADP S + NADPH+ H

Enzime flavinice. O alt\ subclas\ de oxidoreductaze extrem de important\

este cea a enzimelor flavinice. Ele con]in drept coenzime deriva]i de riboflavin\:
flavin-adenin dinucleotid oxidat (FAD) sau redus (FADH2) [i flavin
mononucleotid oxidat(FMN), sau redus (FMNH2).
~n general, flavinenzimele sunt dehidrogenaze aerobe care iau hidrogenul de
la hidrogenazele anaerobe (NAD+ sau NADP+) sau direct de la substrat [i `l
cedeaz\ oxigenului formând apa oxigenat\, ce ulterior va fi descompus\ de
peroxidaze sau catalaze.

SH2 + FAD S + FADH2

FADH2 + O2 FAD + H2O2

Mecanismul de ac]iune(reversibil) se realizeaz\ astfel:

R R
H
N N N N
H 3C
7
8 9 1 2 O +2 H H 3C O
6
H 3C 5 10 4 3
NH -2H H3C NH
N N
O H O
Forma oxidata Forma redusa
FAD (FMN) FADH2 (FMNH2)

57
 5.51.2. Transelectronazele:-sunt enzime care catalizeaz\ reac]iile de
oxidoreducere prin transfer de electroni de pe un substrat donor pe un acceptor.
Transeletronazele pot fi anaerobe (alt acceptor decât oxigenul) [i aerobe,
când acceptorul de electroni este oxigenul. Transelectronazele anaerobe se mai
numesc [i citocromi. Citocromii sunt cromoproteide feroporfirinice ce iau parte la
procesele de respira]ie celular\. Prin intermediul fierului transport\ electroni,
valen]a fierului modificându-se dup\ urm\toarea schem\ redox:

Cit (Fe +)
2 -e Cit (Fe3 +)
citocrom redus +e citocrom oxidat

Citocromii iau parte la procesele de respira]ie celular\ `n mitocondrii,-`n

care se formeaz\ apa [i se elibereaz\ energie.
5.5.1.3. Oxidazele-sunt enzime ce catalizeaz\ reac]iile dintre anumite
substraturi [i oxigenul molecular. Hidroperoxidazele sunt oxidoreductaze care
folosesc ca substrat apa oxigenat\ (H2O2), de exemplu peroxidazele [i catalazele.
Peroxidazele [i catalazele sunt `nrudite structural;ca structur\ sunt heminproteine,
care con]in `n molecul\ Fe3+. Aceste enzime au mecanism de ac]iune asem\n\tor,
activeaz\ apa oxigenat\, formând complexe enzim\-substrat, care func]ioneaz\ ca
acceptori de hidrogen de la diferite substrate. ~n reac]iile catalizate de peroxidaze
[i catalaze, apa oxigenat\ are rol de acceptor de hidrogen(protoni + electroni):
+
H2 O2 + 2H + 2e 2H
2
O

~n cazul peroxidazelor donorul de hidrogen poate fi orice substan]\, care

prin poten]ialul s\u redox func]ioneaz\ ca donor fa]\ de H2O2:

AH2 + H 2 O 2 2 H 2O +A
AH2 = donor forma redusa A = donor forma oxidata

~n cazul catalazelor apa oxigenat\ func]ioneaz\ ca donor de hidrogen:

H O2
2 + H 2O 2 2H O
2 +O 2
5.5.2.Transferaze
Numite [i enzime de transport, catalizeaz\ transferul unor grup\ri chimice
de pe un substrat pe altul. Metiltransferazele sunt enzime care catalizeaz\
transferul grup\rii metil de pe un substrat donor pe altul acceptor, conform
reac]iei:

S - CH3 + S' - H S - H + S' - CH3

58
 Aciltransferazele-sunt enzime care catalizeaz\ reac]iile de transfer ale
radicalului acil (R-CO-) [i au drept coenzim\ "coenzima A" (HS≈CoA). Radicalii
acil se fixeaz\ pe coenzima A cu formare de acilcoenzima A, reac]ia are loc cu
aport de energie de la ATP care `i activeaz\:

R-COOH + HS-CoA + ATP R-CO SCoA + AMP + P P

Acid activat

Apoi radicalii acili sunt transfera]i pe diferi]i acceptori (oze, amine,

aminoacizi) cu eliberarea coenzimei A:
acil
transferaze
R-CO SCoA + H-x HSCoA + R-CO-x
acceptor

~n reac]iile biochimice din organismul animal un rol important `l are

acetilcoenzima A numit\ [i "acid acetic activat":

CH3 - CO SCoA

Acetilcoenzima A se formeaz\ prin catabolizarea glucidelor, acizilor gra[i,

aminoacizilor [i totodat\ serve[te ca substan]\ ini]ial\ pentru biosinteza unor
compu[i foarte importan]i: acizi gra[i, corpi cetonici, steroli, hormoni steroizi,
acetil-colin\.
Glicoziltransferaze-sunt enzime de transfer al unui rest glucidic de pe un
donor (oligoglucide, poliglucide, glicozizi, esteri fosforici) pe un acceptor (oze
sau deriva]i ai ozelor. Aceste reac]ii sunt `ntâlnite `n biosinteza oligo - [i
poliglucidelor, a glicozidelor
Aminotransferaze (transaminaze). Aceste enzime catalizeaz\ reac]iile de
transfer ale grup\rii amino (-NH2) de pe un aminoacid pe un α-cetoacid, numite
reac]ii de transaminare:

R R1 trans - R R1
H2N - C - H + C=O C=O + H2N - C - H
aminaza COOH COOH
COOH COOH

Cele mai importante reac]ii de transaminare din organismul animal sunt cele
dintre acidul glutamic [i cetoacizii piruvic [i oxalilacetic, catalizate de glutamat
piruvat transaminaza (GPT) [i respectiv glutamat oxaloacetat transaminaza
(GOT), enzime cu valoare de diagnostic `n unele afec]iuni, mai ales hepatice.
Fosfotransferazele-sunt enzime care transfer\ grup\ri fosfat sau pirofosfat
de pe un substrat donor pe unul acceptor.Aceste grup\ri sunt donate cel mai

59
adesea de unii nucleozid trifosfa]i boga]i `n energie [i `n special
adenozintrifosfatul (ATP), reac]iile fiind catalizate de ATP-fosfokinaza sau ATP-
pirofosfokinaza (fosfotransferazele se mai numesc [i kinaze):

ATP + R - OH ATP -
ADP + R - O - PO3H2
fosfokinaza
O O
ATP -
ATP + R - OH AMP + R - O - P - O - P - OH
pirofosfokinaza
OH OH

5.6.3.Hidrolaze: enzimele din aceast\ clas\ catalizeaz\ reac]iile de

hidroliz\ conform reac]iei generale:

R - O - R' + HOH R - OH + R' - OH

Varia]iile de energie sunt mici `n cazul acestei reac]ii reversibile. Scind\rile

hidrolitice sub ac]iunea hidrolazelor stau la baza proceselor de digestie ale
glucidelor, lipidelor, proteinelor.
Esterazele -sunt hidrolaze ce ac]ioneaz\ asupra leg\turilor ester cu formare
de acid [i alcool. Esterazele se subdivid dup\ natura grup\rii acide `n
carboxilesteraze, tioesteraze, fosfoesteraze. Glicozidaze (glicozid hidrolaze)-
aceast\ subclas\ cuprinde enzimele care ac]ioneaz\ asupra leg\turilor glicozidice
din oligoglucide, poliglucide sau heteroglucid. Peptidhidrolaze sau peptidaze
cuprind hidrolazele care catalizeaz\ scindarea hidrolitic\ a leg\turilor peptidice.
5.5.4.Liazele
Din acest\ clas\ fac parte enzimele care catalizeaz\ scindarea unor leg\turi
chimice din molecula substratului, f\r\ a fi nevoie de hidroliz\. Leg\turile
chimice scindate de liaze sunt: C-C; C-O; C-S; C-N; C-X. Liazele catalizeaz\ [i
apari]ia de duble leg\turi `n molecula substratului (C=C [i C=O).
5.5.5. Izomerazele sunt enzimele care catalizeaz\ reac]iile de izomerizare.
Dup\ tipul de izomerie, aceste enzime formeaz\ mai multe subclase: epimeraze,
izomeraze cis-trans, oxidoreductaze intramoleculare, transferaze intramoleculare
(mutaze).
5.5.6.Ligaze (Sintetaze)
Aceast\ clas\ de enzime catalizeaz\ reac]ia de sintez\ a dou\ substrate, cu
formare de leg\turi chimice noi, `n prezen]a unui donor de energie (ATP sau un
alt nucleotid trifosfat). Ligazele catalizeaz\ formarea de noi leg\turi chimice:C-C,
C-O, C-N, C-S, `ntâlnite `n cursul reac]iilor de biosintez\ ale proteinelor,
lipidelor.

60
 Rezumat CAPITOL 5: Enzime

1.Oxidoreductaze 4. Liaze
dehidrogenaze C-C liaze
electronaze C-O liaze
oxidaze C-S liaze
2. Transferaze C-N liaze
C1–transferaze 5. Izomeraze
aciltransferaze racemaze
glicoziltransferaze epimeraze
fosfotransferaze cis-trans izomeraze
3. Hidrolaze oxidoreductaze intramoleculare
esteraze mutaze.
glicozidaze 6. Ligaze
peptidhidrolaze C-O ligaze
C-N ligaze
C-C ligaze
C-S ligaze.

Teste de autoevaluare

1. Enzimele sunt:
a). lipide; 3. Viteza de reac]ie este:
b). glucide; a). propor]ional\ cu concentra]ia
c). protide; substratului;
d). polinucleotide. b). independent\ de concentra]ia
2. Enzimele se deosebesc de enzimei;
catalizatorii anorganici astfel: c). independent\ de concentra]ia
a). intervin doare `n reac]ii posibile substratului;
din punct de vedere termodinamic; d). egal\ cu viteze maxim\.
b). au eficien]\ catalitic\ mai mare; 4. Coenzime sunt:
c). scad energia de activare a a). NAD+;
procesului chimic dat; b). NADP+;
d). nu modific\ echilibrele chimice la c). FAD;
care conduc reac]ii reversibile. d). acidul dehidroascorbic.
R\spunsuri corecte: 1 – c, 2 – b, 3 – a, 4 – a, b, c
61
 Capitolul 6
VITAMINE

6.1. Defini]ie [i clasificare

Vitaminele sunt substan]e organice de natur\ exogen\, care difer\ prin
structura chimic\ [i propriet\]i, f\r\ valoare plastic\ sau energetic\, dar care
posed\ activitate biologic\ `n cantit\]i mici [i sunt absolut necesare pentru
asigurarea func]iilor vitale ale organismului animal. Vitaminele au func]ii
numeroase atât `n ceea ce prive[te cre[terea [i dezvoltarea normal\ a animalelor,
cât [i reglarea func]iilor celulare. Lipsa vitaminelor din alimenta]ie(avitaminoze)
sau insuficien]a acestora (hipovitaminoze) determin\ disfunc]ii metabolice,
modific\ri structurale la nivel de ]esut, ceea ce duce la `mboln\virea `ntregului
organism. ~n func]ie de solubilitatea `n ap\ vitaminele se clasific\ `n dou\ grupe:
vitamine hidrosolubile [i liposolubile.
6.2. Vitamine hidrosolubile `n marea lor majoritate sunt termolabile,
instabile `n mediu alcalin [i stabile `n mediu acid.
~n aceast\ grup\ sunt cuprinse vitaminele hidrosolubile din complexul B
(din care fac parte vitaminele B1, B2, B6, B12, acidul pantotenic, acidul folic,
vitamina PP, H, H') C, P, acidul lipoic, colina.
Tiamina-( Vitamina B1) -are urm\toarea structur\ chimic\:
NH2 +
N C - CH3
N CH2
H3 C HC C - CH2 - CH2 - OH
N S

Gruparea func]ional\ alcool primar poate fi esterificat\ cu acid pirofosforic

cu formare de tiaminpirofosfat (TPP) cu rol de coenzim\ `n reac]iile de
decarboxilare a unor cetoacizi, `n reac]iile de transfer catalizate de transcetolaze.
Caren]a `n vitamina B1 produce la animale tulbur\ri ale sistemului nervos
central. La om avitaminoza tiaminic\ este cunoscut\ sub numele de boala beri-
beri care produce modific\ri degenerative ale sistemului nervos; `n forma cronic\
a caren]ei se semnaleaz\ polinevrita (inflamarea nervilor) la nivelul membrelor
inferioare, `nso]it\ de tulbur\ri pshice [i chiar insuficien]\ cardiac\.
Riboflavina (Vitamina B2, lactoflavina)-este o substan]\ solid\,
cristalizat\, de culoare galben\, care din punctul de vedere al structurii chimice
este derivatul dimetilat al izoaloxazinei pe care este grefat un rest ribitol. Lipsa
sau caren]a `n vitamina B2 din organismul animal duce la stagnarea cre[terii

62
organismelor tinere, la sc\derea rezisten]ei la infec]ii, la tulbur\ri de vedere, la
c\derea p\rului [i chiar moartea subit\ a organismului adult.
CH 2 - (CHOH) 3 - CH 2OH
CH 2 - (CHOH) 3 - CH 2OH
N H
N N N
H 3C 7
8 9 1 2C = O H 3C C=O
+2H
H 3C 6 5 10 3NH
4 H 3C NH
N -2H
C N
ll H C
O ll
O
Riboflavina
Leucoriboflavina
Forma oxidata
Forma redusa

Vitamina B6 (piridoxina, adermina) derivat al piridinei, se prezint\ sub

forma a trei compu[i ce se deosebesc prin func]iunea substituit\ la C4 [i care au
propriet\]i vitaminice: piridoxolul, piridoxalul [i piridoxamina. Nucleul piridinic
al vitaminei B6 are o grupare metil la C2, o grupare - OH la C3 [i o grupare
hidroximetil la C5. Caren]a `n vitamin\ B6 este mai frecvent\ la suine [i p\s\ri [i
se manifest\ prin tulbur\ri nervoase, dermatite, anemii, `ncetinirea cre[terii,
insomnii, apetit redus.
R CH=O O
HO 3
4 5 CH 2OH HO C - CH 2 - O - P - OH
2
H 3C 1 6CH
H 3C OH
N CH
N
Piridoxal (R= -CH2OH) Piridoxal - 5 - fosfat
Piridoxal (R= -CH=O)
Piridoxamina (R= -CH2NH2)

Vitamina PP (B5 – nicotinamida) este amida acidului nicotinic:

H H
C C
HC C - COOH HC C - CO - NH2
HC CH HC CH
N N
Acidul nicotinic Nicotinamida

Nicotinamida are un rol biologic deosebit, fiind componenta activ\ a dou\

coenzime nicotinamidadenindinucleotidice, notate prescurtat NAD+ [i NADP+
Lipsa acidului nicotinic [i a amidei sale din alimenta]ie produce boala numit\
pelagr\ caracterizat\ prin dermatite specifice [i manifest\ri nervoase.
Acidul pantotenic ( Vitamina B3) este format\ dintr-un rest de acid pantoic
[i unul de β-alanin\, unite printr-o leg\tur\ amidic\. Rolul biochimic al acidului
pantotenic este legat de cel al coenzimei A, `n structura c\reia intr\. Aceast\
coenzim\ apar]ine enzimelor din clasa transferazelor, subclasa aciltransferazelor,
cu rol `n transferul radicalilor acil. Caren]a `n acid pantotenic la diferite animale

63
provoac\ `ncetinirea cre[terii, dermatite descumative, tulbur\ri ale sistemului
neuro-vegetativ, afec]iuni gastro-intestinale, depigmentarea [i c\derea p\rului.
CH3 OH

HO-CH2-C-CH-CO-NH-CH2-CH2-COOH

CH3

Vitamina C - Acidul ascorbic este un derivat al hexozelor [i anume lactona

acidului 2 - ceto - L - gulonic, cu puternice propriet\]i oxidoreduc\toare:
O=C
O=C
HO - C
l O O=C O
HO - C -2 H O=C
H-C +2H H-C
HO - C - H HO - C - H
CH2OH CH2OH

Acidul L - ascorbic Acidul dehidro - L - ascorbic

(forma redusa) (forma oxidata)

Ac]iunea biologic\ a acidului ascorbic este legat\ de capacitatea sa de a

forma un sistem oxido-reduc\tor (acid ascorbic - acid dehidroascorbic) pe baza
c\reia ac]ioneaz\ ca un transportor de hidrogen [i electroni. Acidul ascorbic
particip\ la o serie de procese metabolice (reac]ii de hidroxilare, oxidare,
hidrogenare),-pe care unele substan]e ca aminoacizii, hormonii, sterolii, acizii
gra[i, acidul folic, le sufer\ `n organism.
Avitaminoza C sau scorbutul se manifest\ prin fragilitate capilar\ `nso]it\
de hemoragii la nivelul pielii, gingiilor, mucoaselor, mobilitatea [i c\derea
din]ilor, lezarea ]esutului cartilaginos [i osos. Hipovitaminoza C se manifest\ prin
oboseal\, inapeten]\, somnoleln]\, sc\derea rezisten]ei la efort.
6.3. Vitamine liposolubile: `n acest\ grup\ intr\ vitaminele A,D,E,K
solubile `n gr\simi [i solven]i organici, care pot forma depozite `n organismul
animal (ficat sau ]esut adipos) [i care din punctul de vedere al structurii chimice
sunt, `n general, compu[i izoprenoidici.
Vitaminele A – retinolii
Vitaminele A se formeaz\ `n ]esuturile animale prin transformarea
provitaminelor A denumite caroteni, pigmen]i polinesatura]i din plante, alge [i
microorganisme. Carotenii se g\sesc `n cantit\]i mari `n vegetalele verzi [i
galbene (spanac, varz\, morcovi, salat\, ceap\ verde). Provitaminele A, preluate
de animale odat\ cu hrana vegetal\, sunt apoi scindate oxidativ `n peretele
intestinal sau ficat cu formare de vitamina A. ~n ]esuturi retinolii se g\sesc `n stare

64
liber\, dar mai ales sub form\ de esteri cu acidul palmitic, iar `n sânge circul\ sub
forma unui complex lipoproteic.
H3C CH3
R R = - CH2OH Retinol
R = - CH = O Retinal
CH3 Acid retinoic
R = - COOH

Structurile chimice ale vitaminei A1

H3C CH3
R
1 R = - CH2OH 3 - dehidroretinol
2 6
3 5
CH3 R = - CH = O 3 - dehidroretinal
4

Structurile chimice ale vitaminei A2

Vitamina A favorizeaz\ cre[terea animalelor tinere prin reglarea [i

stimularea cre[terii ]esutului osos. ~n procesele de reproduc]ie retinolii asigur\
func]ionarea normal\ a ovarului [i testiculului.Vitaminele A m\resc rezisten]a
organismului la infec]ii prin asigurarea st\rii normale a epiteliilor [i epidermei.
Vitaminele A intervin direct `n procesul vederii: retinalul intr\ `n structura
rodopsinei - protein\ conjugat\ din bastona[ele retinei - care absoarbe radia]ii `n
u.v. [i vizibil, producând senza]ia vizual\.
Vitaminele D - Calciferolii
CH3
CH3
R R
CH3
u. v.

HO
CH2
Structura chimica de baza a provitaminelor D
HO Calciferol

Biosinteza vitaminelor D

Ac]iunea biologic\ a vitaminelor D este cea antirahitic\, legat\ de rolul pe

care-l au `n reglarea metabolismului fosfo-calcic cu asigurarea unui proces normal
de osificare. La nivelul mucoasei intestinale vitamina D stimuleaz\ absorb]ia
intestinal\ a calciului [i favorizeaz\ biosinteza proteinei transportoare de Ca2+ `n
lichidele biologice. Vitamina D stimuleaz\ [i calcifierea matricei osoase. La
nivelul rinichiului calciferolii favorizeaz\ reabsorb]ia fosfatului anorganic [i
mobilizarea ionilor de calciu.
Lipsa vitaminei D la animalele tinere produce rahitismul, boal\ caracterizat\
prin demineralizarea oaselor `n cre[tere; la animalele adulte avitaminoza D are ca
rezultat osteomalacia [i osteoporoza
Vitaminele E– tocoferolii se mai numesc [i vitaminele antisterilit\]ii,
denumire legat\ de ac]iunea biologic\ principal\ de men]inere a sarcinii. Ca
structur\ chimic\ tocoferolii sunt deriva]i de croman (benzofuran) [i anume 6 -
65
hidroxicroman, care `n pozi]ia 2 are un metil [i un radical saturat cu 16 C (fitol)
numit tocol:
CH3
HO
CH3
H3C O R
CH3

alfa - Tocoferol

Vitaminele E sunt substan]e uleioase, instabile `n aer [i lumin\, cu puternic\

ac]iune antioxidant\, datorat\ structurii lor u[or oxidabile. Ca antioxidan]i,
tocoferolii protejeaz\ lipidele nesaturate - componente ale membranelor celulare
de ac]iunea radicalilor liberi. ~n cadrul metabolismului intermediar vitaminele E
intervin `n biosinteza proteinelor, a acizilor nucleici, a hemului.Hipovitaminozele
E se manifest\ cel mai adesea asupra aparatului reproduc\tor, dar afecteaz\ [i
hematopoieza, aparatul cardiovascular, sistemul muscular.
Vitaminele K – filochinone sunt deriva]i de 2 -metil - 1-4-naftochinon\:
O

CH3
R

O
Structura chimica generala a vitaminelor K

Rolul fiziologic al vitaminelor K este legat de procesul de coagulare a sângelui.

Rezumat CAPITOL 6: VITAMINE
Vitamine Hidrosolibile
Vitamine Liposolubile B1 tiamina
A Retinoli B2 riboflavina
D Calciferoli B6 piridoxina
E Tocoferoli PP nicotinamide
K Menaftone B3 acid pantotenic
C acid ascorbic.

Test de autoevaluare
l. ~n structura c]rei vitamine intr\ 3. Calciferolii intervin `n:
derivatul dehidrogenat al D-ribozei: a). procesul vederii
a). Tiamina; b). coagularea sângelui;
b). Acidul ascorbic; c). combaterea sterilit\]ii;
c). Riboflavina; d). prevenirea rahitismului.
d). Piridoxamina. 4.Care sunt sterolii de la care provin
2. Care din urm\toarele vitamine vitaminele D2 [iD3:
poate fi sintetizat\ din triptofan: a). Ergosterol;
a). acidul pantotenic; b). Colesterol;
b). piridoxina; c). 7-dehidrocolesterol
c). nicotinamida; d). Sitosterol.
d). biotina.
R\spunsuri corecte: 1 – c, 2 – c, 3 – d, 4 – a,c.

66
 Capitolul 7
HORMONI
7.1. Defini]ie, clasificare, rol biologic
Hormonii sunt compu[i biochimici endogeni elabora]i de ]esuturi glandulare
specializate [i organizate, deversa]i direct `n sânge [i vehicula]i la organele [i
]esuturile "]int\", unde `[i exercit\ ac]iunea stimulatoare, reglatoare [i integratoare
asupra proceselor fiziologice [i metabolice (hormao = a stimula).
Hormonii glandulari sunt secreta]i de c\tre glandele endocrine [i anume:
hipofiza, tiroida, paratiroida, timusul, pancreasul, suprarenalele [i glandele
sexuale. La mamifere, rol hormonal temporal `ndepline[te [i placenta.
~n afar\ de hormonii glandulari, mai exist\ [i neurohormonii secreta]i de
celulele nervoase, precum [i hormonii tisulari, elabora]i [i secreta]i de alte celule
specializate,- `n afara glandelor, care sunt apoi prelua]i de sânge sau alte lichide
biologice [i transporta]i la organele efectoare, unde `[i exercit\ la distan]\
activitatea lor specific\, de aceea au fost numi]i [i mesageri chimici. Transportul
hormonilor se realizeaz\ cu ajutorul sistemelor circulator [i nervos, ceea ce
asigur\ transmiterea informa]iei de la un organ la altul, integrarea proceselor
metabolice [i biochimice `n multitudinea reac]iilor care asigur\ un echilibru
armonios [i o bun\ func]ionare a `ntregului organism.
7.2. Reglarea secre]iilor hormonale
Dezvoltarea armonioas\ a organismului animal, desf\[urarea normal\ a
diferitelor func]ii ale acestuia sunt condi]ionate de producerea continu\ a
hormonilor, atât calitativ, cât [i cantitativ, ceea ce impune ca func]ia glandelor
endocrine s\ fie riguros reglat\ [i controlat\. Reglarea hormonal\ se face pe dou\
c\i principale:
- reglarea hormonal\ pe cale nervoas\ are la baz\ principiul ierarhiei, `n care la
cel mai `nalt nivel se afl\ sistemul nervos, care prin factorii hipotalamici
controleaz\ activitatea glandei hipofize. Hipofiza, la rândul ei, are sub control
activitatea glandelor endocrine periferice, iar acestea prin secre]iile lor
influen]eaz\ func]iile organelor efectoare.
- autoreglarea hormonal\ prin mecanism feed-back, pozitiv sau negativ, prin
care concentra]ia produ[ilor de reac]ie influen]eaz\ desf\[urarea proceselor la
nivele reglatoare superioare.
O tr\s\tur\ unic\ a sistemului endocrin este c\ producerea fiec\rui hormon
este reglat\ - direct sau indirect - de activitatea metabolic\ a hormonului `nsu[i.

67
 HIPOTALAMUS stimulare
Factori eliberatori inhibare
Factori inhibitori
stimulare
HIPOFIZA
H glandotropi inhibare

GLANDE PERIFERICE mare mica

conc.H. - sange

H glandulari
modificarea activitatii enz.
Organ efector inductia/represia enz.
activitati metabolice specifice

Reglarea secre]iei hormonale

7.3. Precursori hormonali
Hormonii cu structur\ polipeptidic\ sau proteic\ sunt biosintetiza]i sub
forma unui precursor hormonal, care este `n general o protein\ sau o polipeptid\
cu molecul\ mai mare (caten\ polipeptidic\ mai lung\) [i de obicei inactiv.
Prin scindare proteolitic\ sub ac]iunea unei proteaze specifice situat\ `n
reticulul endoplasmatic sau `n aparatul Golgi, se elibereaz\ hormonul activ.
7.4. Mecanismul de ac]iune al hormonilor
Hormonii, denumi]i [i "mesageri chimici" sunt substan]e cu structuri
chimice diferite, deci [i cu ac]iuni chimice diferite cu rol `n reglarea proceselor
metabolice din celulele "]int\". La nivel de celul\ hormonii interac]ioneaz\ cu
receptorii hormonali - molecule specializate de natur\ proteic\ cu afinitate
specific\ pentru hormonul respectiv, capabile s\ recunoasc\ [i s\ transmit\
mesajul chimic. ~n urma acestei interac]iuni se formeaz\ un complex caracteristic
hormon-receptor, care reprezint\ un mesager intermediar `n reglarea proceselor
biochimice din celulele "]int\". Receptorii hormonali sunt de dou\ tipuri;
- receptori membranari, localiza]i la suprafa]a celulelor ]int\, cu afinitate
pentru hormonii hidrosolubili - peptidici [i deriva]i de aminoacizi - care
traverseaz\ mai greu membrana celular\;
- receptorii intracelulari citoplasmatici cu afinitate pentru hormonii
steroidici, liposolubili, care pot traversa mai u[or membrana celular\.
Mecanismele interac]iunii hormonilor cu celulele "]int\" sunt diferite `n
func]ie de structurile chimice ale hormonilor.
I. Mecanismul de ac]iune al hormonilor cu receptori membranari -
hormonii peptidici, cateocolaminele, prostaglandinele: hormonii cu structur\
peptidic\ [i cei deriva]i din aminoacizi ac]ioneaz\ la suprafa]a celulei [i necesit\
un mediator intracelular - mesager secund - capabil s\ realizeze efecte rapide,
68
condi]ionate de activarea enzimelor [i proteinelor preexistente. Ca mesager
secund poate func]iona AMP-ciclic (adenozin -3' 5' monofosfat). Etapele
mecanismului de ac]iune a hormonilor peptidici sunt urm\toarele:
- formarea complexului hormon-receptor pe suprafa]a membranei plasmatice,
cuplat\ cu activarea alosteric\ a enzimei adenilat ciclaza;
- adenilat ciclaza activat\ catalizeaz\ reac]ia de formare a AMP - ciclic prin
transformarea ATP, `n prezen]a cationilor de magneziu;
AMPc AMPc + P - O - P

AMPC intervine ca mesager secund realizând efectele intracelulare ale

hormonilor - mesageri primi - fixa]i de receptorii membranari.
- AMPC format intracelular activeaz\ proteinkinazele, prin fixarea sa pe
subunitatea reglatoare a acestuia [i eliberarea subunit\]ii catalitice din complexul
inactiv.
- Proteinkinaza activat\ moduleaz\ activitatea unor proteine `n celulele ]int\ prin
fosforilare, `n urma c\reia se produce o activare sau o inactivare a acestora. De
exemplu, prin fosforilarea enzimelor ce catalizeaz\ procesele de biosintez\,
acestea sunt inactivate.
Adenilat ciclaza, localizat\ `n membrana celular\, poate favoriza diferite
procese de membran\: permeabilitatea [i ca atare transportul membranar de
glucide, aminoacizi, cationi, nucleotide.
Inactivarea AMPc, deci [i a hormonului, are loc prin scindarea sa la 5--
AMP, sub ac]iunea unei fosfodiesteraze specifice;
II. Mecanismul de ac]iune al hormonilor cu receptori citoplasmatici -
hormoni steroidici: etapele mecanismului de ac]iune al acestor hormoni sunt:
- Hormonii steroizi, elibera]i de proteinele serice transportoare, p\trund `n celule,
respectiv `n citosol, unde se leag\ de receptorii citoplasmatici specifici;
- Complexul hormon-receptor citoplasmatic, care reprezit\ un mesager
intracelular, sufer\ o modificare conforma]ional\, `n urma c\reia poate p\trunde
`n nucleu;
- ~n nucleu complexul hormono-receptor citoplasmatic se leag\ de receptorii
nucleari - proteine specifice din cromatina nuclear\ [i activeaz\ sinteza de ARN-
m din ADN (transcrierea), urmat\ de biosinteza de proteine enzimatice.
- Procesul se `ncheie prin decuplarea complexului din cromatin\ [i `ntreruperea
transcrierii.

69
 Prin acest mecanism se explic\ interven]ia hormonilor steroizi `n procesul
de biosintez\ a proteinelor enzimatice.
Reticul Prohormon Aparat Hormon
Pre - prohormon
endoplasmatic Golgi

7.5. Clasificarea hormonilor:

Dup\ structura chimic\ hormonii se clasific\ `n:
a). Hormoni deriva]i din aminoacizi, printre care se num\r\ hormonii
medulosuprarenali [i tiroidieni;
b). Hormoni cu structur\ peptidic\ sau proteic\; hormoni hipofizari,
epifizari, hipotalamici, pancreatici, paratiroidieni;
c). Hormoni steroizi, dintre care fac parte hormonii corticosuprarenali,
hormonii sexuali;
d). Hormoni deriva]i din acizi gra[i, `n categoria c\rora se `ncadreaz\
prostaglandinele.
7.5.1. Hormoni deriva]i din aminoacizi
Principalii hormoni deriva]i din aminoacizi aromatici sunt; hormonii
medulosuprarenali (adrenalina [i noradrenalina) [i hormonii tiroidieni (tiroxinele).
Hormonii medulosuprarenali (catecolamine):
Adrenalina [i noradrenalina-sunt secreta]i de zona medular\ a glandei
suprarenale [i de celulele ganglionare ale sistemului nervos simpatic. Sub ac]iunea
luminii [i a oxigenului `[i pierd activitatea hormonal\.
COOH
CH - NH 2 COOH
CH - NH 2 NH 2
CH 2 CH 2
Tirozinaza CH 2 DOPA- [O]
CH 2
oxidare decarboxilaza
- CO 2
OH OH OH
OH OH
Tirozina
DOPA DOPA-amina

CH 2 - NH 2 CH 2-NH - CH 3
DOPA-amina
CH-OH transmetilaza CH - OH
hidroxilaza
S- adenozilmetionina

OH
OH OH
OH
D(-)Noradrenalina
D(-)Adrenalina

Ac]iunea fiziologic\ [i biochimic\-Principala ac]iune fiziologic\ a

catecolaminelor este cea asupra sistemului vascular sangvin. Adrenalina menifest\
ac]iune de contractare a vaselor sangvine periferice, ceea ce duce la o m\rire a
tensiunii arteriale [i la o accelerare a b\t\ilor inimii. Noradrenalina manifest\
ac]iune vasodilatatoare, dar este vasoconstrictoare asupra rinichilor, splinei,
ficatului [i pielii. Efectele lor sunt `ns\ de scurt\ durat\, deoarece sunt inactiva]i
70
prin oxidare. Ambii hormoni sunt efectori ai st\rii nervoase [i au un rol `nsemnat
`n transmiterea fluxului nervos `n sistemul nervos simpatic.
Rolul biochimic al catecolaminelor: - `n metabolismul glucidelor,
catecolaminele duc la mobilizarea rezervei glicogenice, [i o cre[tere consecutiv\ a
concentra]iei de glucoz\ `n sânge (efect hiperglicemiant). Aceast\ func]ie
biochimic\ a adrenalinei se explic\ prin ac]iunea asupra fosforilazei, care duce la
epuizarea glicogenului hepatic [i apoi a celui muscular. ~n metabolismul lipidelor
catecolaminele intervin `n lipoliz\ [i `n metabolismul lipidelor plasmatice. Efectul
lipolitic al catecolaminelor necesit\ prezen]a glucocorticosteroizilor. Ei m\resc
sinteza adenilatciclazei.~n circuitul hidromineral, adrenalina provoac\ o cre[tere a
concentra]iei ionilor Mg2+, Ca2+.
Hormoni tiroidieni (iodtironine):-Glanda tiroid\ secret\ o serie de deriva]i
iodura]i dintre care prezint\ activitatea hormonal\ marcant\ urm\torii:
- 3,3' - diiodtironina (T2), 3,5,3' - triiodtironina (T3), 3,5,3',5' - tetraiodtironina
(T4). ~n glanda tiroid\ hormonii tiroidieni se g\sesc sub form\ de tiroglobulin\.
I
I
3' 3 CH2 - CH - COOH
HO O
5' 5'
NH2
I I
3,5,3',5' - tetraiodtironina (tiroxina) T
4

Biosinteza acestor hormoni are loc `n glanda tiroid\. Iodul din alimente,
introdus sub form\ de anion I--, este absorbit prin intestin [i preluat de sânge [i
transportat la tiroid\ unde este oxidat la atom de iod. Atomii de iod iodureaz\
nucleul tirozinic din tiroglobulin\ cu formare de tiroglobulin\ iodurat\ care prin
cuplare oxidativ\ [i eliberarea prin hidroliz\ a globulinei formeaz\ iodtironina.
Rolul biochimic- Ac]iunile majore ale iodtiroinelor pot fi cuprinse `n trei
grupe; ac]iune somatotrop\, calorigen\ [i trofic\ general\. Ac]iunea somatotrop\
const\ `n cre[terea [i dezvoltarea organismului, ca urmare a interven]iei
iodtironinelor `n stimularea biosintezei proteinelor. Efectul calorigen al
iodtironinelor const\ `n stimularea proceselor de oxidoreducere celular\,
intervenind `n cuplarea oxid\rii cu oxidarea fosforilant\. Rolul trofic al
iodtironinelor const\ `ndeosebi `n stimularea biosintezei proteinelor,
lipoproteinelor plasmatice [i a adenilatciclazei.
Histamina este o amin\ biogen\ provenit\ din histidin\ ce stimuleaz\
secre]ia glandelor exocrine, dilat\ capilarele,cre[te permeabilitatea membranelor
pentru proteine. Histamina particip\ la r\spunsul anafilactic [i determin\ st\ri

71
alergice prin efecte de cre[tere a sensibilit\]ii organismului. Serotonina (5-
hidroxitriptamina) este amina biogen\ provenit\ de la triptofan secretat\ de
celulele creierului [i tiroid\ [i r\spândit\ `n cantit\]i mari `n sistemul nervos
central, splin\, pl\mâni, `n mucoasele gastrointestinale, sânge. Serotonina are
propriet\]i vasoconstrinctoare, ac]ioneaz\ asupra musculaturii netede din vasele
sanguine, aparatul respirator, tractul gastrointestinal. La nivelul sistemului nervos
central serotonina favorizeaz\ transmisia influxului nervos, ac]ionând ca un
neuromodulator. Tiramina [i dopamina sunt amine biogene provenite de la
tirozin\ [i dihidroxifenilalanina. Aceste amine au rol `n stimularea contrac]iei
musculaturii netede a uterului [i `n cre[terea presiunii arteriale. Dopamina
particip\ `n sistemul nervos la controlul motricit\]ii organismului [i este un
precursor `n biosinteza hormonilor medulosuprarenali.Acidul δ - aminobutiric
(GABA) este o amin\ biogen\ rezultat\ prin decarboxilarea acidului glutamic `n
]esutul nervos. Are rol de mediator [i modulator al transmiterii impulsului nervos.
Asupra sistemului nervos central are o ac]iune inhibitoare.
7.5.2. Hormoni cu structur\ peptidic\ sau proteic\
Cei mai importan]i hormoni cu structur\ peptidic\ sunt hormonii
hipotalamici, hipofizari, pancreatici, paratiroidieni. Unii dintre ace[ti
hormoni(insulina, glucagonul, STH, ACTH, parathormonul,etc) sunt secreta]i sub
form\ inactiv\ de prohormoni cu masa molecular\ mai mare, care sub ac]iunea
specific\ a enzimelor din glanda endocrin\, sunt secreta]i sub form\ de hormoni [i
transporta]i de c\tre sânge la organele "]int\" asupra c\rora ac]ioneaz\.
Hormoni hipotalamici reglatori sunt din punct de vedere structural,
peptide cu grad mic de policondensare. Se cunosc 10 hormoni hipotalamici cu
func]ii de eliberatori sau inhibitori ai hormonilor hipofizari. Pe lâng\ aceste rela]ii
`ntre hipotalamus [i hipofiz\ mai exist\ [i altele: astfel, ocitocina [i vasopresina,
hormoni secreta]i de hipotalamusul anterior sunt transportate `n hipofiza
anterioar\, de unde sunt eliberate `n sânge.
Reglarea endocrin\ are loc `n organism prin intermediul unui sistem
ierarhizat constituit din hipotalamus-hipofiz\-glande periferice-organ efector. ~n
cadrul acestui sistem, nivelul reglator cel mai `nalt este reprezentat de
hipotalamus. ~n hipotalamus sunt secreta]i o serie de hormoni care stimuleaz\
secre]ia hormonilor hipofizari [i care poart\ numele de factori de eliberare sau
liberine, pe lâng\ care sunt secreta]i [i unii hormoni care inhib\ secre]ia
hormonilor hipofizari, denumi]i statine.

72
 Tabel 7.1.
Hormoni hipotalamici hipofizotropi
Nume uzual(prescurtare) Sinonim
Tiroliberina\ (TRH) - hormon de eliberare a tirotropinei;
Corticoliberin\ (CRH) - hormon de eliberare a corticotropinei;
Folliberin\ (FSH-RH) - hormon de eliberare a hormonului
foliculostimulator;
Luliberin\ (LH-RH) - hormon de eliberare a hormonului luteotrop;
Somatoliberin\ (SRH) - hormon de eliberare a hormonului
somatotrop;
Melanoliberin\ (MRH) - hormon de eliberare a hormonului
melanotrop;
Prolactoliberin\ (PRH) - hormon de eliberare a prolactinei;
Melanostatin\ (MIH) - hormon inhibitor al eliber\rii de hormon
melanotrop;
Prolactostatin\ (PIH) - hormon inhibitor al eliber\rii de prolactin\;
Somatostatin\ (STH-IH) - hormon inhibitor al eliber\rii de
somatotropin\.
Hormoni hipofizari
Hormoni adenohipofizari
Hormonul de cre[tere(HGH) sau hormonul somatotrop(STH)-intervine ca
stimulator al intregului metabolism,favorizând biosinteza proteinelor, stimulând
catabolismul lipidic prin intensificarea lipolizei [i diminuând metabolismul
glucidic prin intensificarea glicolizei. Tulbur\rile de hiposecre]ie se manifest\
prin nanism hipofizar. La adul]i apare obezitate, hipoglicemie. Hipersecre]ia apare
`n adenomul hipofizar [i se manifest\ prin gigantism sau acromegalie.
Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) (corticotropina) este secretat `n
celulele bazofile ale adenohipofizei, iar `n cantitate mai mic\ [i `n placent\ [i
hipofiza intermediar\. Hormonul izolat din adenohipofiza diferitelor specii de
animale este o polipeptid\ având M = 4500 - 4600, con]inând 39 de aminoacizi cu
un procent de 2,3% sulf. Primii 23 aminoacizi sunt identici la diferite specii [i
reprezint\ fragmentul activ al hormonului. Ac]iune fiziologic\ [i biochimic\-rolul
principal al ACTH este stimularea secre]iei hormonilor steroizi de c\tre
corticosuprarenal\. Pe lâng\ aceast\ ac]iune, ACTH mai produce [i o serie de
73
modific\ri metabolice, ac]ionând sinergic cu somatotropinele `n producerea
hiperglicemiei [i intervenind `n mobilizarea acizilor gra[i liberi din ]esutul adipos.
Ac]iunea fiziologic\ general\ a acestui hormon coincide `n mare m\sur\ cu
ac]iunea hormonilor suprarenali glucocorticoizi. ACTH-ul ac]ioneaz\ `n procesele
de mai sus prin intermediul hormonilor steroizi [i prin sistemul AMP-ciclic-
adenilatciclazei.
Hormonul tirostimulator (TSH) este secretat de celulele bazofile tirotrope
ale adenohipofizei, sub controlul hormonului hipotalamic eliberator (TRH). Din
punct de vedere structural, este o glicoprotein\ cu masa molecular\ de 28000
con]inând aproximativ 8% glucide. Ac]iunea fiziologic\ [i biochimic\-TSH
ac]ioneaz\ asupra tiroidei, stimulând printr-un mecanism AMP-ciclic
adenilatciclaza toate etapele de biosintez\ al hormonilor tiroidieni. Prin
intermediul acestor hormoni intervine `n procesele redox, activând reac]iile
exerogenice [i controleaz\ intensitatea oxidoreducerilor tisulare, a utiliz\rii
glucozei, a sintezei fosfolipidelor, a ARN.
Hormoni gonadotropi. Hormonii gonadotropi (gonado-tropinele)
controleaz\ func]iile glandelor sexuale. Sub controlul hormonilor hipotalamici
corespunz\tori hipofiza secret\ urm\toarele gonadotropine:
- hormonul foliculostimulator (FSH) care ac]ioneaz\ asupra dezvolt\rii
glandelor sexuale;
- hormonul stimulator al celulelor intersti]iale (ICSH) [i hormonul
luteinizant (LH) sunt hormoni pereche, LH ac]ioneaz\ `n organismul feminin, iar
ICSH `n organismul masculin, activând secre]ia hormonilor sexuali (estron\ [i
testosteron) [i transformarea folicului `n corp galben (efect luteinizant);
- hormonul lactotrop (LTH) denumit [i prolactin\, stimuleaz\ secre]ia de
lapte `n glanda mamar\, inducând biosinteza lactozosintetazei, enzim\ care
asigur\ sinteza lactozei. Se g\se[te `n cantit\]i apreciabile `n hipofiza de oaie.
Din punct de vedere structural gonadotropinele hipofizare sunt
glicoproteine, care spre deosebire de hormonii sexuali nu prezint\ specificitate de
specie.
Hormonii hipofizei intermediare
Hipofiza intermediar\ secret\ hormonii stimulatori ai melanocitelor
(MSH) sau hormoni melanofori cu rol `n procesul de pigmentare a pielei.
Hormonul melanocit este din punct de vedere chimic o oligopeptid\. Rolul
biologic al MSH-ului const\ `n stimularea activit\]ii melanocitelor [i `n

74
consecin]\ procesul de pigmentare al pielii atât la animalele superioare, cât [i la
cele inferioare.
Hormonii neurohipofizari
Vasopresina [i ocitocina sunt hormoni cu structur\ octo peptidic\
asem\n\toare. Rolul biologic al vasopresinei const\ `n ac]iunea ei hipertensiv\, ca
urmare a contrac]iei fibrelor musculare netede din arteriole [i m\ririi presiunii
arteriale (ac]iune vasopresoare). Rolul biologic al ocitocinei const\ `n stimularea
contrac]iilor musculaturii netede a uterului, având rol important `n declan[area [i
intensificarea contrac]iilor uterine, deci favorizeaz\ expulzarea f\tului. Ocitocina
stimuleaz\ de asemenea, secre]ia glandei mamare [i producerea de lapte.
Hormoni pancreatici
Pancreasul este o gland\ mixt\ care posed\ atât func]ia exocrin\
produc\toare de enzime, cât [i func]ie endocrin\, `ndeplinit\ de insulele lui
Langherhans.
Insulina este un polipeptid cu 51 aminoacizi alc\tuit din dou\ catene diferite
ca num\r de aminoacizi. Insulina ac]ioneaz\ `n principal `n cadrul metabolismului
glucidic având efect hipoglicemiant, determinând sc\derea glicemiei prin
stimularea cataboliz\rii glucozei `n ]esuturi. Insulina ac]ioneaz\ asupra
metabolismului lipidic [i anume inhib\ lipoliza [i stimuleaz\ biosinteza
gliceridelor prin utilizarea par]ial\ a glucozei. Ac]iunea insulinei asupra
metabolismului proteic const\ `n stimularea biosintezei proteinelor (ac]iune
anabolizant\) datorit\ acumul\rii crescute de aminoacizi `n celule, precum [i a
cre[terii sintazei de ARNm. Hiposecre]ia insulinei produce diabetul zaharat
(Diabetes melytus) care se manifest\ prin modific\ri profunde ale metabolismului
glucidic exprimate prin hiperglicemie, glicozurie, poliurie. Totodat\ se produc
tulbur\ri [i `n metabolismul lipidic: cre[terea lipolizei [i a biosintezei corpilor
cetonici, acidoz\.
Glucagonul este secretat de celulele α din insulele Langherhans.
Glucagonul este o polipeptid\ alc\tuit\ din 29 aminoacizi. Glucagonul `[i exercit\
ac]iunea `ndeosebi la nivelul ficatului [i a ]esutului adipos.
Glucagonul are o ac]iune hiperglicemiant\, antagonist\ cu a insulinei.
Ac]iunea global\ a glucagonului este cea catabolizant\, spre deosebire de ac]iunea
anabolizant\ a insulinei. Efectul hiper glicemiant al glucagonului este `n
permanent echilibru cu efectul hipoglicemiant al insulinei, rela]ia dintre ace[ti doi
hormoni modulând concentra]ia activ\ de glucoz\ din circula]ie.

75
 Hormonul paratiroidian (parathormon): Ac]iunea biologic\ principal\ a
acestui hormon se manifest\ la nivelul metabolismului fosfo-calcic.
Parathormonul are rolul de a men]ine concentra]ia intra- [i extracelular\ a ionilor
de calciu, ceea ce implic\ participarea sa la procesele de absorb]ie
gastrointestinal\ a calciului, de depunere [i mobilizare din oase [i de excre]ie
renal\ a calciului [i fosforului.
Calcitonina este un hormon cu structur\ polipeptidic\ alc\tuit\ din 32
aminoacizi, secretat de glandele paratiroide, dar [i de c\tre tiroid\. Calcitonina are
o ac]iune hipocalcemiant\, antagonist\ ac]iunii parathormonului. Calcitonina
regleaz\ calcemia, inhib\ mobilizarea calciului [i fosforului din oase.Calcitonina
stimuleaz\ mineralizarea oaselor, ceea ce determin\ sc\derea concentra]iei
sanguine de calciu [i fosfat.
Hormoni gastrointestinali [i renali: mucoasa gastrointestinal\ secret\ o serie
de substan]e de natur\ peptidic\ cu propriet\]i hormonale. Ace[tea sunt
considera]i hormoni tisulari fiind secreta]i de celule specializate neconstituite `n
glande, care manifest\ ac]iuni locale la nivelul ]esuturilor. Cei mai importan]i
sunt gastrina, secretina, colecistokinina, eritropoietina, angiotensinele,
plasmakinininele.
Hormonii steroizi: sunt secreta]i de glandele suprarenale [i glandele sexuale.
~n organism ace[ti hormoni se formeaz\ prin catabolizarea colesterolului.
Hormonii steroizi au la baz\ structura steranului pe care sunt grefate diferite
grup\ri chimice func]ionale. Din grupa hormonilor steroizi fac parte hormonii
corticosuprarenali [i cei sexuali.
Hormonii corticosuprarenali (corticosteroizi) sunt secreta]i de regiunea
cortical\ a suprarenalei sub controlul direct al hormonilor hipofizari (ACTH) [i ai
factorilor hipotalamici corespunz\tori, CHR. ACTH se fixeaz\ pe receptorii de
membran\ a corticosuprarenalei, de unde ac]ioneaz\ prin intermediul sistemului
AMP ciclic-adenilat ciclaza, care activeaz\ mecanismele implicate `n biosinteza
acestor hormoni. Hormonii corticosteroizi au ca structur\ de baz\ un derivat al
steranului numit pregnan cu 21 atomi de carbon. To]i ace[ti hormoni prezint\ o
dubl\ leg\tur\ C4 - C5, dou\ func]iuni ceto la C3 - C20, precum [i o grupare alcool
la C21.

76
 CH 3

CH 2

Pregnan

Hormoni glucocorticoizi (glucotropi) sunt: cortizolul, cortizonul,

corticosteronul.
OH
HO OH
CO - CH2OH
O CO - CH2O

O O
Cortizol
Cortizon

Ac]iune fiziologic\ [i biochimic\-principala ac]iune a hormonilor

glucocortizoizi se manifest\ `n reglarea metabolismului glucidic. Manifest\
ac]iune antiinflamatoare [i antialergic\ [i sunt antagoni[tii adrenalinei [i
noradrenalinei, moderând tensiunea arterial\ produs\ `n st\ri de stress.
Hormonii mineralcorticoizi (mineralotropi): sunt: aldosteronul, 11-
deoxicorticosteron [i 11- deoxicortizol a c\ror structur\ chimic\ este analoag\ cu
a hormonilor glucocorticoizi. Cea mai intens\ activitate mineralcorticoid\ o
manifest\ aldosteronul.
CHO

HO CO - CH3 CO-CH3

O
O Aldosteron
11 - Deoxicorticosteron

Ac]iune fiziologic\ [i biochimic\-Hormonii mineralcorticoizi influen]eaz\

metabolismul hidromineral, prin ac]iunea lor la nivelul tubilor renali, unde
regleaz\ echilibrul apei [i a unor ioni. A[a de exemplu, hormonii mineralcorticoizi
activeaz\ reabsorb]ia apei [i a ionilor de sodiu [i favorizeaz\ eliminarea crescut\ a
ionilor de potasiu [i fosfat.
Hormonii corticoizi sexuali
Corticoizii sexuali cu activitate androgen\ sunt: adrenosteronul,
androstandiolul, 11-hidroxiandrostendionul.

77
 O OH

O
HO
Androstendion Androstandiol

Hormonii glandelor sexuale

Hormonii sexuali au structur\ analoag\ hormonilor corticosuprarenali, cu
absen]a catenei laterale de la C17; ei con]in 19 atomi de carbon, din care cauz\ se
mai numesc [i C19 steroizi. Dintre hormonii androgeni, cel mai activ este
testosteronul, a c\rui molecul\ are o grupare ceto la C3, o dubl\ leg\tur\ la C4-C5
[i o grupare hidroxil la C17. Activitatea fiziologic\ [i biochimic\ principal\ a
acestor hormoni este cea androgenvirilizant\ care const\ `n controlul apari]iei [i
dezvolt\rii organelor sexuale [i a caracterelor sexuale secundare masculine.

OH

Testosteron

Hormonii estrogeni sunt secreta]i de ovar [i au un rol important `n

producerea estrului [i dezvoltarea caracterelor sexuale femele secundare.
Hormonii estrogeni apar `n tot timpul gesta]iei, concentra]ia lor antingând valori
maxime `nainte de f\tare.

OH O

OH OH Estrona
Estradiol

Hormoni deriva]i din acizi gra[i

Prostaglandinele- provin prin metabolizarea unor acizi gra[i polinesatura]i
superiori, cel mai adesea acidul arahidonic. Prostaglandinele ac]ioneaz\ asupra
adenilat ciclazei inhibând formarea de AMP-ciclic. ~n acest mod prostaglandinele
influen]eaz\ secre]ia unor glande endocrine (tiroid\, paratiroidele, suprarenalele,
ovar), `n acest fel `ndeplinind rolul de modulatori ai activit\]ii hormonale.
Principala ac]iune metabolic\ a prostaglandinelor o constituie ac]iunea
antilipolitic\, antagonist\ efectului lipolitic al adrenalinei sau a altor hormoni.De
asemenea, prostaglandinele intervin `n metabolismul apei [i al electroli]ilor -
m\resc debitul urinar `n excre]ia de sodiu, au efect hipercalcemiant.
78
 Rezumat CAPITOL 7 Hormoni
-Deriva]i din aminoacizi
-Peptidici
-Steroizi
-Deriva]i din acizi gra[i.
Test de autoevaluare
1.Hormonii medulosuprarenali au ca a). Serotonina;
precursori `n organism urm\torii b). Tiramina;
aminoacizi. c). Histamina;
a). Treonina d). Dopamina
b). Tirizina; 3.Care din urm\torii hormoni con]in
c). Prolina; iod `n molecul\:
d). Fenilalanina. a). glucagon;
2.Care din aminele biogene de mai b). ocitocina;
jos provin din decarboxilarea c).tiroxine;
histidinei: d). somatotropina.
R\spunsuri coecte: 1 – b, 2 – c, 3 – c.
Teme de verificare pentru modului II
Enzime
S\ se indice care sunt factorii care influen]eaz\ activitatea enzimatic\ [i s\
se arate succint modul de ac]iune al acestora.
S\ se indice denumirea [i pH-ul optim a principalelor enzime hidrolitice
care particip\ la procesul de digestie.
S\ se arate care din coenzimele de mai jos particip\ la transferul
hidrogenului de la substratul donor la cel acceptor:FAD, TPP, HS-CoA,
NAD+, NADP+, FMN.
S\ se arate din ce clas\ de enzime fac parte enzimele care catalizeaz\
reac]iile de mai jos:
R-COOH + HSCoA + ATP RCO ScoA + AMP + P-O P
Glucoz\ + ATP G-1-P + ADP
Triglicerid\ + HOH glicerol + acid gras
Zaharoz\ + HOH glucoz\ + fructoz\
Liaze
F-1,6-P 2 trizofosfat
Acid aspartic β-alanina + CO2
RH + CO2 + ATP RCOOH + ADP + H3PO4
Vitamine
1. S\ se men]ioneze vitaminele din complexul B a c\ror coenzime
particip\ la reac]iile de transfer ale hidrogenului.
2. S\ se indice vitaminele care particip\ la procesele de oxidoreducere.
3. S\ se denumeasc\ vitamina a c\rei coenzim\ ia parte la transferul
radicalilor acil [i s\ se exemplifice printr-o reac]ie chimic\.
4. S\ se precizeze care din vitaminele de mai jos manifest\ ac]iune
antioxidant\: Tiamina, Piridoxina, Acidul ascorbic, Retinolii,
Riboflavina, Tocoferolii.
Hormoni
1. Alc\tui]i un tabel cu glandele endocrine [i hormonii secreta]i:
Glanda Denumirea Natura Organul asupra
secretoare hormonului secretat hormonului c\reia ac]ioneaz\
2. S\ se explice rolul biochimic al vasopresinei [i ocitocinei.
3. Men]iona]i care sunt hormonii secreta]i de corticosuprarenal\ [i ar\ta]i
ce rol `ndeplinesc.
4. S\ se precizeze direc]iile de ac]iune ale postaglandinelor.

79
 MODULUL III - LUCR|RI PRACTICE
Volumetria prin reac]ii de neutralizare
Alcalimetria [i acidimetria cuprind metodele volumetrice de determinare
cantitativ\ a acizilor [i bazelor prin neutralizarea lor reciproc\.Reac]ia care st\ la
baza acestor metode este urm\toarea:
H ++ OH- = H2O
Alcalimetria
Determinarea factorului de corec]ie volumetric\, a titrului [i
concentra]iei `n g/l a unei solu]ii aproximativ N/10 de NaOH cu ajutorul unei
solu]ii etalon de acid oxalic N/10.
Principiul metodei se bazeaz\ pe netralizarea unui volum m\surat de
acid oxalic N/10 cu NaOH aprox. N/10, `n prezen]a fenolftaleinei care serve[te
ca indicator. Sfâr[itul reac]iei este indicat de apari]ia unei culor roz-pal care
persist\ câteva secunde. Reac]ia care are loc este:

HOOC-COOH + 2NaOH = NaOOC-COONa + 2H2O

Reactivi:
Hidroxid de sodiu aproximativ N/10. Un litru de solu]ie trebuie s\ con]in\
1/10, din echivalentul-gram al NaOH.
Eq = M NaOH/nr.OH = 40/l, Eq/10 = 4 g NaOH
Acid oxalic N/10 solu]ie etalon. Acidul oxalic fiind o titrosubstan]\ putem
prepara o solu]ie de normalitate exact\. Deoarece acidul oxalic este o substan]\
cristalizat\ cu dou\ molecule de ap\, `n calcularea echivalentului-gram se include
[i apa de cristalizare.(M/COOH/2 x 2 2H2O = 126,068)
Eq = M / nr.H = 226,068/2 = 63,04, Eq/10 = 6,3034
Din calcul reiese c\ pentru prepararea unui litru de solu]ie de acid oxalic
exact N/10 trebuie s\ cânt\rim cu mare precizie, deci la o balan]\ analitic\, o
cantitate de 6,3034 g (COOH)2 chimic pur. Substan]a astfel cânt\rit\ se introduce
cantitativ `ntr-un balon cotat de l000 ml prin intermediul unei pâlnii. Se adaug\
circa 1/3 din volumul balonului ap\ distilat\ [i se omogenizeaz\. Solu]ia astfel
preparat\ este trecut\ `ntr-o sticl\ cu dop [lefuit, special\ pentru p\strarea
solu]iilor titrate. Sticla se eticheteaz\. Fenolftalein\ 1% solu]ie alcoolic\, se
dizolv\ 1g fenolftalein\ `n 100ml alcool etilic.
Modul de lucru:
Se m\soar\ exact cu o pipet\ de 5ml solu]ie de /COOH/2 N/10, care se
introduc `ntr-un balon Erlenmeyer de capacitate 100ml. Se adaug\ o pic\tur\

80
fenolftalein\ [i se spal\ pere]ii balonului cu pu]in\ ap\ distilat\. Se `nc\lze[te
solu]ia pe o sit\ de azbest la flac\ra unui bec de gaz pân\ la 70-800 C pân\ apar
primele bule de gaz pentru `ndep\rtarea dioxidului de carbon liber din solu]ie.
Trebuie evitat\ o `nc\lzire prea puternic\ a solu]iei, pentru a nu se descompune
acidul oxalic. Se titreaz\ apoi cu solu]ie aprox. N/10 NaOH dintr-o biuret\, pân\
la colora]ia slab roz a solu]iei din balon, care persist\ 15-20 secunde. Opera]ia de
titrare se execut\ prin ad\ugarea traptat\, pic\tur\ cu pic\tur\, ap\sând u[or pe
clem\ a solu]iei NaOH N/10 peste lichidul din balon. Balonul trebuie agitat,
imprimându-se lichidului o mi[care circular\. Se noteaz\ num\rul de ml folosi]i la
titrare V2. Se repet\ titrarea f\cându-se media a trei titr\ri.
Calculul:
S\ presupunem c\ la titrare s-au folosit `n medie 5,1 ml (V2) NaOH N/10
care au neutralizat acidul oxalic din 5ml (V1). Factorul de corec]ie volumetric\ se
va calcula astfel:
5,l ml NaOH aprox.N/10 ……….. 5 ml (COOH)2 exact N/10
l ml NaOH aprox. N/10 ………...f ml (COOH)2 exact N/10
f = 5/5,1 = 0,9803, este factorul de corec]ie volumetric\ al solu]iei de NaOH
aprox. N/10. La acela[i rezultat se ajunge aplicând no]iunea de solu]ii echivalente:
solu]iile de acea[i normalitate sunt echivalente [i reac]ioneaz\ `n volume egale, `n
cazul solu]iilor de normalitate exact\. Dac\ una din solu]ii este aproximativ\
volumele nu mai sunt egale, dar pot deveni egale prin `nmul]ire cu factorii de
corec]ie respectivi. Când solu]iile au acea[i normalitate se poate scrie urm\toarea
egalitate:
V1f1 = V2f2 (1) f2 = V1f1 / V2 (2)
V1 f1 = volumul [i factorul solu]iei de normalitate exact\;
V2f2 = volumul [i factorul solu]iei de normalitate aproximativ\.
Titrul real al solu]iei de normalitate aproximativ\ se deduce din rela]ia care
define[te factorul: f = Tr / Tt, de unde Tr = Tt . f . (3)
Din defini]ia normalit\]ii se poate calcula titrul teoretic Tt = E/N . 1000, la
solu]ia de NaOH N/10 Tt = 40/10000 = 0,004 g NaOH.
~nlocuind valorile `n rela]ia (3) ob]inem:
Tr = 0,9803 . 0,004 = 0,00392 g NaOH /cc.
Concentra]ia `n g/l = Tr . l000 = 0,00392 . 1000 = 3,9 g/l NaOH. F\când
raportul dintre concentra]ia la litru [i echivalent putem stabili normalitatea solu]iei
de analizat: 3,9 / 40 = aprox. 0,1 N.

81
 Acidimetria
Determinarea factorului de corec]ie volumetric\, a titrului [i a
0
concentra]iei /00 a unei solu]ii aprox. N/10 de HCl cu ajutorul unei solu]ii
aprox. N/10 NaOH de factor cunoscut .
Principiul: La baza metodei st\ neutralizarea unui volum m\surat de NaOH
aprox. N/10 cu factor cunoscut, cu o solu]ie de HCl aprox.N/10 `n prezen]a
indicatorului metiloranj. Sfâr[itul reac]iei este stabilit de schimbarea culorii
galbene a metiloranjului `n mediu alcalin, `n portocaliu `n mediu acid: NaOH +
HCl = NaCl + H2O.
Reactivi: 1. NaOH aprox. N/10, 2. HCl aprox.N/10 3. Metiloranj O,1% -
solu]ie apoas\.
Modul de lucru: se m\soar\ cu pipeta exact 5 ml NaOH aprox. 0,1 N cu
factor cunoscut care se introduc `ntr-un balon Erlenmeyer. Se adaug\ 1-2 pic\turi
metiloranj [i 10 ml ap\ distilat\. ~ntr-o biuret\ cu robinet de sticl\ se introduce
solu]ia de HCl aprox. N/10 pân\ la diviziunea 0. Solu]ia din balon se titreaz\ cu
HCl aprox. N/10 pân\ când culoarea galben\ a indicatorului vireaz\ a roz deschis.
Se cite[te volumul de HCl folosit la titrare, se repet\ titrarea f\cându-se media a
trei titr\ri.
Calculul: Se presupune c\ la titrare s-au folosit 4,7 ml HCl aprox. N/10, iar
factorul NaOH este cel stabilit anterior – 0,9803. Pentru calcularea factorului HCl
aprox. N/10 se poate folosi rela]ia (1) :
V1f1 = V2f2 adic\: NaOH aprox. N/10 HCl aprox. N/10
5 . 0,9803 4,7 . f2
f2= 5 . 0,9803 / 4,7 = 1,0319, este factorul solu]iei HCl.
~nlocuind datele ob]inute de noi `n rela]ia (3) determin\m titrul real al
solu]iei de HCl aprox. N/10: Tr = Tt . f.
Titrul teoretic al unei solu]ii de HCl aprox. N/10 se calculeaz\ astfel:
1000 ml HCl N/10 …………… 3,647 g HCl
1 ml HCl exact N/10 …………. 0,003647 g HCl
Tt = 0,003647g HCl /ml
Tr = 0,003647 . 1,0319 = 0,003763 g/ml.
Concentra]ia 0/00 = Tr . 1000 = 3,763 g/l
Normalitatea solu]iei este: 3,763 / 36,47 = aprox. 0,1 N

82
 Volumetria prin reac]ii de oxido-reducere
Metoda volunmetric\ a oxido-reducerii se bazeaz\ pe reac]ii de schimb de
electroni, deci oxidarea sau reducerea substan]ei de analizat cu ajutorul unei
solu]ii titrate de oxidant sau reduc\tor.
Permanganometria este o metod\ de analiz\ volumetric\ bazat\ pe reac]ii
redox `n care oxidantul este permanganatul de potasiu `n mediu acid, alcalin sau
neutru.
Determinarea factorului de corec]ie, titrului [i concentra]iei `n g/l a
unei solu]ii de KmnO4 aprox. N/10
Principiul: se oxideaz\ un volum m\surat de solu]ie etalon de acid oxalic
N/10 cu ajutorul unei solu]ii de KmnO4 aprox. N/10 `n mediu de H2SO4 [i la cald.
Reac]ia care are loc este urm\toarea:
KMnO4 + 3H2SO4 + 5 (COOH)2 = 2MnSO4 + K2SO4 + 10CO2 + 8H2O
Mn7+ + 5 e- = Mn2+; -OOC – COO- - 2 e- = 2CO2
Reactivi:Acid oxalic N/10 solu]ie etalon; KMnO4 aprox. N/10 Acid sulfuric 20%.
Modul de lucru: se pipeteaz\ 5 ml (COOH)2 N/10 `ntr-un flacon de titrare se
adaug\ 3 ml H2SO4 20%, se `nc\lze[te la 800C [i se titraz\ pic\tur\ cu pic\tur\ cu
solu]ie de KMnO4 din biuret\ pân\ la apari]ia culorii roz violet. Se cite[te la
biuret\ volumul de KMnO4 folosit la titrare. Calcul: pentru oxidarea a 5 ml de
(COOH)2 N/10 s-au folosit 5,2 ml KMnO4 aprox. N/10. Conform rela]iei
V1f1 = V2f2 rezult\:
FKMnO4 = V (COOH)2 . f (COOH)2 / VKMnO4 = 5 . 1 / 5,2 = 0,9615
Titrul teoretic al solu]iei de KMnO4 N/10 este:
Tt = 31,6 / 10.000 = 0,00316 g/ml
Tr = Tt . f = 0,00316 . 0,9615 = 0,0030383 g/ml
Concentra]ia `n g/l = Tr . 1000 = 3,038 g/l KMnO4
Iodometria este o metod\ de analiz\ volumetric\ `n care iodul are rol de
oxidant când trece de la starea de molecul\ la starea de ion [i rol de reduc\tor `n
reac]iile `n care trece `n starea ionic\ `n starea molecular\
Rol de oxidant: I02 + 2 e- = 2 I- / Rol de reduc\tor 2 I - - 2 e- = I20 (oxidare)
Stabilirea titrului [i factorului de corec]ie volumetric\ a unei solu]ii de iod
aprox. N/10 cu ajutorul unei solu]ii de Na2S2O3 aprox. N/10 cu factorcunoscut
Principiul acestei metode se bazeaz\ pe reac]ia dintre iodul molecula [i
tiosulfatul de sodiu: 2 Na2S2O3 + I2 = Na2S4O6 + 2 Na Sfâr[itul reac]iei este pus `n
eviden]\ cu o solu]ie de amidon 1%.

83
 Reactivi: Tiosulfat de sodiu N/10 cu factor cunoscut (25g/l); solu]ie de iod
aprox. N/10 (12,7 g/l); amidon 1%.
Modul de lucru: din solu]ia de iod aprox. N/10 se pipeteaz\ 5 ml `ntr-un
flacon de titrare. Se titreaz\ cu tiosulfatul din biuret\ pân\ la apari]ia culorii
galben-pal, când se adaug\ 2 pic\turi de amidon 1%. Solu]ia se coloreaz\ `n
albastru intens. Se continu\ titrarea pân\ la incolor. Se noteaz\ volumul de
tiosulfat aprox.N/10 citit la biuret\.
Calcul: presupunem c\ pentru titrarea iodului din cei 5 ml de solu]ie aprox.
N/10 s-au folosit 4,9 ml solu]ie de tiosulfat aprox. N/10 cu f = 1,0102.
Factorul solu]iei de iod va fi :
f iod = V1 . f1 / V2 = 4,9 . 1,0102/5 = 0,9899.
Tr = Tt . f
Titrul teoretic al solu]iei de iod va fi:
1000 ml sol. I N/10 ………. 12,7 g i
1 ml ………………………12,7/ l000 = 0,0127 g iod
Tr = 0,0127 . 0,9899 = 0,012572 g iod.
Concentra]ia `n g/l = 0,012572 . 1000 = 12,57 g iod/l.
Volumetria prin reac]ii de precipitare
Clorometria (Argentometria)
Clorometria este o metod\ de analiz\ volumetric\ bazat\ pe reac]ii de
precipitare `n care azotatul de argint precipit\ ionii halogenilor sub form\ de
halogenuri. Se folosesc dou\ metode: Mohr [i Volhard.
Determinarea clorurilor prin metoda Mohr
Principiul: solu]ia neutr\ sau slab alcalin\ a clorurii (pH = 6-10) se titreaz\
cu AgNO3 `n prezen]a cromatului de potasiu drept indicator. Excesul de argint
NO3 cu cromatul va precipita cromatul de argint, ro[u-c\r\miziu care arat\
sfâr[itul reac]iei. Reac]iile careau loc sunt urm\toarele:
Cl- + AgNO3 = AgCl + NO-3
2AgNO3 + K2CrO4 = Ag2CrO4 + 2 KNO3
Reactivi Azotat de argint N/10 (16,98 g/l) Cromat de potasiu 10%
Modul de lucru: ~ntr-un balon Erlenmeyer se pipeteaz\ 5 ml solu]ie NaCl de
analizat [i se adaug\ 1-2 pic\turi de K2CrO4. Se titreaz\ cu solu]ia de AgNO3 N/10
dintr-o biuret\ agitându-se puternic pân\ la apari]ia unui precipitat de ro[u-
c\r\mizie, care se r\spânde[te `n tot lichidul [i face posibil\ sesizarea sfâr[itului
titr\rii. Se cite[te la biuret\ volumul de AgNO3 N/10 folosit. Metoda d\ rezultate
exacte dac\ se titraz\ solu]ii mai concentrate de cloruri (0,05 – 0,1 M)

84
 BIOCHIMIE ANALITICA CALITATIVA.
GLUCIDE
Reac]ii de identificare a ozelor
Pentru identificarea ozelor se pot folosi reac]ii de culoare, reac]ii de
reducere [i reac]ii de condensare
Reac]ii de culoare
Reac]ia Molisch: Ozele dau cu o solu]ie de alfa-naftol [i acid sulfuric
concentrat o colora]ie ro[ie-violet intens\. ~n acest caz are loc deshidratarea ozei
cu formare de furfural sau hidroximetil furfural iar ace[tia prin condensare cu
alfa-naftol determin\ apari]ia unui compus colorat `n ro[u violet.
Modul de lucru: `ntr-o eprubet\ se introduc 2 ml solu]ie de glucoz\ 2% [i 2-3
pic\turi din solu]ia de alfa-naftol 5%. Cu o pipet\ se introduce cu aten]ie, la
fundul eprubetei 1 ml acid sulfuric concentrat, `n a[a fel ca cele dou\ straturi s\ nu
se amestece. La zona de separare dintre cele dou\ straturi apare un inel colorat `n
ro[u-violet.
Reac]ia Selivanov. Cetozele, `n prezen]a rezorcinei (reactiv Selivanov)
formeaz\, `n mediu de acid clorhidric [i la cald, compu[i colora]i `n ro[u intens.
Aceast\ reac]ie diferen]iaz\ cetozele de aldoze, care nu dau aceast\ reac]ie.
Modul de lucru. ~ntr-o eprubet\ se introduc 2 ml solu]ie de glucoz\ 2%, iar `n alta
2 ml solu]ie de fructoz\ 2%. Se adaug\ `n fiecare 2 ml reactiv Selivanov. Ambele
eprubete se introduc `ntr-o baie cu ap\ care fierbe. Se observ\ c\ solu]ia din
eprubeta cu fructoza se coloreaz\ `n ro[u intens, spre deosebire de eprubeta cu
glucoz\, `n care lichidul se coloreaz\ `n galben-portocaliu.
Reac]ii de reducere
Reac]ia Fehling: ozele prezint\ propriet\]i reduc\toare datorit\ prezen]ei,
`n molecula acestora a grup\rii carbonil. ~n mediul alcalin [i la cald, ozele reduc
reactivul Fehling la oxid cupros, cu producerea unui precipitat de culoare ro[ie
c\r\mizie, conform reac]iilor.
CuSO4 + 2 NaOH = Cu(OH)2 + Na2SO4
2 Cu(OH)2 + R – CHO = Cu2O + R – COOH + H2O
Reactivi:
Fehling I (40 g CuSO4 `ntr-un litru de ap\ distilat\)
Fehling II (150 g NaOH, 100 g tartrat de Na [i K la un litru solu]ie apoas\)
Glucoz\ 2%

85
 Mod de lucru. ~ntr-o eprubet\ se prepar\ reactivul Fehling m\surându-se
câte un ml din solu]iile de I [i II. Se adaug\ apoi 1 ml glucoz\ [i se `nc\lze[te la
fierbere, când se constat\ apari]ia unui precipitat ro[u-c\r\miziu de Cu2O.
Observa]ii. Introducerea tartratului dublu de sodiu [i potasiu `n solu]ia
Fehling II are rol de a men]ine `n solu]ie hidroxidul cupric format, atunci când se
adaug\ Fehling II peste Fehling I.
Reac]ia Tollens. Glucoza reduce hidroxidul de argint amoniacal la cald la
argint metalic, care se depune pe pere]ii eprubetei, ca o oglind\.
Reac]iile care au loc sunt urm\toarele:
AgNO3 + NH4OH = AgOH + NH4NO3
2 AgOH = Ag2 + H2O
Ag2O + 4 NH4OH = 2 (Ag(NH3)2OH- + 3 H2O
2(Ag(NH3))2OH- + R – CHO = 2 Ag + 4 NH3 + H2O + R – COOH
Modul de lucru. ~ntr-o eprubet\ foarte curat\ se pun 5 ml solu]ie de azotat
de argint , peste care se adaug\ amoniac diluat, pân\ ce se dizolv\ precipitatul ce
se formase ini]ial. Se mai adaug\ o pic\tur\ de hidroxid de sodiu concentrat [i
apoi 1 ml solu]ie de glucoz\ sau fructoz\.Se omogenizeaz\ [i se `nc\lze[te u[or la
flac\r\. Glucoza sau fructoza reduc azotatul de argint `n mediu alcalin [i la cald `n
argint metalic, ce se depune pe pere]ii eprubetei ca o oglind\ str\lucitoare.

Reac]iile diglucidelor
Diglucidele `n care ozele se leag\ monocarbonilic (maltoza [i lactoza) au
propriet\]i reduc\toare. Prin fierbere cu solu]ii de Fehling dau un precipitat ro[u-
c\r\miziu de oxid cupros. Diglucidele `n care ozele se leag\ dicarbonilic nu au
propriet\]i reduc\toare, nereducând solu]ia Fehling.
Reac]ia Fehling. Se preg\te[te solu]ia Fehling din volume egale de Fehling
I [i II [i se `mparte `n trei eprubete, se fierbe, se adaug\ apoi `ntr-una din cele trei
eprubete 2 ml solu]ie maltoz\, `n a doua 2 ml lactoz\, iar `n a treia 2 ml zaharoz\.
Se continu\ fierberea. Se va constata c\ `n eprubeta `n care s-a pus zaharoz\ nu
apare precipitat de oxid cupros, ca `n cazul eprubetelor `n care s-a pus solu]ia de
maltoz\ [i lactoz\. Maltoza [i lactoza au deci, propriet\]i reduc\toare, pe când
zaharoza nu are aceste propriet\]i.
Invertirea zaharozei. Prin fierbere cu acid clorhidric diluat, zaharoza se
desface `n componen]ii s\i (glucoz\ [i fructoz\). Totodat\ se produce [i o
inversiune `n activitatea optic\ a zaharozei. ~nainte de fierbere cu HCl diluat,
zaharoza este dextrogir\. Dup\ fierberea cu HCl diluat datorit\ desfacerii sale `n

86
glucoz\ [i fructoz\, devine levogir\. Din aceast\ cauz\ descompunerea zaharozei
`n ozele componente se nume[te invertire.
Modul de lucru. ~ntr-o eprubet\ se pipeteaz\ 2 ml solu]ie zaharoz\, peste
care se adaug\ 2-3 pic\turi acid clorhidric diluat [i se fierbe. Peste solu]ia de
zaharoaz\ fiart\ cu acid clorhidric diluat se adaug\ carbonat de sodiu pân\ la
neutralizare [i apoi solu]ie Fehling [i se continu\ fierberea. Se va ob]ine un
precipitat ro[u-c\r\miziu de oxid cupros, datorit\ grup\rilor carbonilice ale
glucozei [i fructozei rezultate prin hidroliza zaharozei.

Reac]iile poliglucidelor
Reac]ia iodului
Amidonul [i glicogenul dau colora]ii diferite cu o solu]ie de iod:
Amidonul formeaz\ cu iodul o colora]ie albastr\
Glicogenul formeaz\ cu iodul o colora]ie ro[ie-c\r\mizie.
~ntr-o eprubet\ se pun 2 ml solu]ie amidon,iar `n alta 2 ml solu]ie glicogen.
Se adaug\ apoi `n ambele eprubete 2-3 pic\turi de solu]ie de iod. ~n eprubeta cu
solu]ie de amidon apare o colora]ie albastr\, iar `n eprubeta cu solu]ie de glicogen
apare o colora]ie ro[ie-c\r\mizie.
Hidroliza amidonului
Prin fierbere cu acizi minerali (acid clorhidric sau sulfuric), amidonul hidrolizeaz\
punând `n libertate un amestec de dextrine, maltoz\ [i `n final molecule de
glucoz\. Degradarea amidonului se poate pune `n eviden]\ folosind reac]ia cu iod.

Lipide
Reac]iile gliceridelor
Gliceridele sunt esteri ai acizilor gra[i cu glicerolul, insolubile `n ap\ [i
solubile `n solven]i organici.
Identificarea acizilor gra[i
~n mediu alcalin [i la cald gliceridele hidrolizeaz\ cu formare de glicerol [i acizi
gra[i, care `n mediul respectiv formeaz\ s\punuri.
Reactivi:Solu]ie alcoolic\ de NaOH /Acid acetic glacial.
Modul de lucru:~ntr-o eprubet\ se introduc 4-5 pic\turi ulei de floarea soarelui,
se adaug\ 3-4 ml alcool sodat [i se `nc\lze[te pe baia de ap\ 10-15 minute, pân\ la
dispari]ia gr\simii. Gliceridele hidrolizeaz\ cu eliberarea acizilor gra[i, care `n
mediu alcalin formeaz\ s\rurile de sodiu, numite s\punuri. Se adaug\ 10 ml ap\ [i
se observ\ formarea unei solu]ii de s\pun care prin agitare spumeaz\. Apoi se
87
aciduleaz\ solu]ia cu acid acetic glacial, când se elibereaz\ acizii gra[i insolubili
`n ap\, sub forma unui precipitat (turbiditate).
Determinarea indicelui de aciditate (is)Prin “indice de aciditate” se
`n]elege cantitatea de miligrame de hidroxid de potasiu necesar\ pentru
neutralizarea acizilor gra[i liberi dintr-un gram de glicerid\. Se neutralizeaz\
acizii gra[i liberi dintr-o cantitate exact cânt\rit\ de glicerid\ cu o solu]ie
alcoolic\ de hidroxid de potasiu de concentra]ie cunoscut\, folosind ca indicator
fenolftaleina. Rezultatul se exprim\ `n mg KOH la 1 g glicerid\.
Reactivi
Solvent neutru (1 volum alcool etilic + 4 volume eter etilic)
KOH solu]ie alcoolic\ N/10 (se dizolv\ aproximativ 5,6 g KOH `n foarte pu]in\
ap\ distilat\ [i se completeaz\ pân\ la un litru cu alcool etilic). Se determin\
factorul de corec]ie cu ajutorul unei solu]ii etalon de aceea[i normalitate.
Fenolftalein\ 2% (solu]ie alcoolic\).
Mod de lucru
~ntr-un balon Erlenmeyer uscat se introduce o cantitate de glicerid\ cânt\rit\
(1 g), peste care se adaug\ solvent neutru pân\ la dizolvare (10 ml). Se titreaz\ cu
solu]ia alcoolic\ de hidroxid de potasiu N/10 pân\ la completa neutralizare
(culoarea roz slab). Dac\ con]inutul balonului se tulbur\ `n timpul titr\rii, se
`nc\lze[te u[or pe baia de ap\.
Calcul
Pentru aflarea indicelui de aciditate se transform\ `n mg volumul de KOH
N/10 folosit la titrare [i apoi se raporteaz\ la 1 g glicerid\. Aciditatea permis\ unei
gliceride este de 4 mg / 1 g gr\sime sau 20 mg acid oleic / 1 g glicerid\. Dac\
aciditatea gliceridei este mare se va folosi la titrare o solu]ie alcoolic\ de KOH
N/2. Calcularea practic\ a indicelui de aciditate se face dup\ rela]ia:
Ia = 5,6 . V . f / a mg KOH `n care : 56 = Eq KOH; V, f = volumul [i factorul
solu]iei de KOH N/10 folosit la titrare (`n ml); a = cantitatea de gr\sime analizat\
Determinarea indicelui de saponificare (is)
Indicele de saponificare reprezint\ cantitatea `n mg de KOH necesar\ pentru
a saponifica un gram de glicerid\.
Principiu: Se saponific\ o cantitate cunoscut\ (exact cânt\rit\) de gliceride
cu un volum de KOH alcoolic, de concentra]ie cunoscut\, luat\ `n exces. Se
titreaz\ excesul de KOH cu o solu]ie echivalent\ de HCl `n prezen]a
fenolftaleinei. Din cantitatea total\ de KOH ad\ugat peste glicerid\ se scade
excesul, aflându-se astfel cantitatea de KOH care a saponificat glicerida.

88
 Modul de lucru: `ntr-un balon Erlenmeyer la care se adapteaz\ un
refrigerent cu reflux se introduce o cantitate precis cânt\rit\ de ulei (a grame). Se
adug\ 10 ml solu]ie alcoolic\ de KOH 0,5 N exact m\surat\, dup\ care balonul cu
refrigerentul se introduc `ntr-o baie de ap\ care fierbe [i se men]ine 30 min.Dup\
acest interval se r\ce[te balonul, se scoate refrigerentul [i se adaug\ 1-2 pic\turi
de fenolftalein\. Se titreaz\ excesul de KOH cu o solu]ie de HCl 0,5 N pân\ la
dispari]ia culorii ro[ii. Se cite[te la biuret\ volumul de HCl consumat. ~n paralel se
execut\ [i o prob\ martor `n aceelea[i condi]ii, dar f\r\ ulei. Din cei 10 ml KOH
N/2 luat `n lucru, numai o parte va saponifica glicerida, iar alta va r\mâne liber\
`n exces, fiind echivalent\ cu cantitatea de HCl 0,5 N folosit la titrare. Pentru
calcul se folose[te urm\toarea formul\:
Is = 56 . (10 – V) . f / 2.a mg KOH /g gr\sime
`n care: 56 = Eq KOH; V, f, = volumul [i factorul solu]iei de HCl 0,5 N
folosit la titrare; a = grame gr\sime luat\ `n lucru.

Determinarea indicelui de iod

Indicele de iod reprezint\ cantitatea `n grame de iod care adi]ioneaz\ la
100 g glicerid\. Valoarea acestui indice d\ indica]ii asupra gradului de nesaturare
al unei gliceride [i respectiv asupra propor]iei de acizi gra[i nesatura]i.
Principiul: glicerida se trateaz\ cu o cantitate cunoscut\ [i `n exces de iod.
Acizii gra[i nesatura]i din compozi]ia gliceridei adi]ioneaz\ iodul la dubla
leg\tur\, conform schemei:
CH3–(CH2)7–CH=CH–(CH2)7–COOH+I2=CH3–(CH2)7–CH(I)-CH(I)-(CH2)7-COOH
acid oleic acid 9,10 diiodstearic
Excesul de iod se determin\ exact prin titrare cu tiosulfat de sodiu, `n prezen]a
amidonului ca indicator:
2Na2S2O3+I2=Na2S4O6+2NaI
Modul de lucru
Proba de analizat: ~ntr-un balon iodometric cu dop [lefuit se cânt\resc a g ulei
(0,1-0,2 g) se adaug\ 10 ml cloroform pentru dizolvarea uleiului 2,5 ml reaciv
Hanus (solu]ie acetic\ de bromur\ de iod) [i se las\ s\ reac]ioneze 15 min. la
`ntuneric, agitând din când `n când. Dup\ acest interval se adaug\ 15 ml KI 10%,
5 ml ap\ distilat\ 2 pic\turi amidon ca indicator [i se titreaz\ cu o solu]ie de
tiosulfat de sodiu 0,1 N [i factor cunoscut pân\ la incolor. Proba martor se execut\
paralel cu proba de analizat [i `n acelea[i condi]ii ad\ugându-se to]i reactivii

89
minus uleiul. Aceast\ prob\ serve[te la stabilirea titrului de iod al reactivului
Hanus.
Calculul se face dup\ urm\toarea formul\:
Ii = (V1-V2) . f . o,o127 . 100 / a g iod `n care:
V1 = volumul solu]iei de tiosulfat N/10 folosit la titrarea probei martor
(echivalent cu cantitatea total\ de iod);
V2 = volumul solu]iei de tiosulfat N/10 folosit la titrarea probei de analizat
(echivalent cu excesul de iod);
f = factorul solu]iei de tiosulfat de sodiu;
a = grame de gr\sime analizat\;
0,0127 = titrul teoretic al iodului.
Ii d\ indica]ii asupra gradului de conservare a gliceridelor, deoarece `n timpul
râncezirii scade num\rul dublelor leg\turi, deci [i valoarea acestuia. Indicele de
iod serve[te la caracterizarea gliceridelor naturale, precum [i la clasificarea lor `n
sicative (Ii = 130-200), semisicative (Ii=95-130) [i nesicative (Ii sub 90).
Glicerida Indice de iod
Ulei de floarea-soarelui 119 – 134
Ulei de porumb 79 – 85
Gr\sime de porc 46 - 70
Unt 28 - 38

Reac]ii de identificare pentru proteine

Proteinele dau dou\ tipuri de reac]ii:

Reac]ii de precipitare
Reac]ii de culoare
Reac]ii de precipitare se datoreaz\ `n parte propriet\]ilor fizice ale
substan]elor proteice. Având o structur\ macromolecular\ proteinele dau prin
dizolvare solu]ii coloidale. ~n solu]ii, protinele se g\sesc sub form\ de molecule
mari, agregate sau micele. Stabilitatea acestor micele depinde de m\rimea lor de
`nc\rcarea electric\, de densitatea dizolvantului de temperatur\, a[a `ncât reac]iile
de precipitare sunt dependente de ace[ti factori.Ele se pot `mp\r]i `n dou\ grupe
I. Reac]iile reversibile de precipitare, `n care proteinele precipitate nu
sufer\ transform\ri profunde [i de aceea pot fi readuse `n stare de solu]ie. Dintre
reac]iile reversibile de precipitare men]ion\m salifierea proteinelor.

90
 Modul de lucru: `ntr-o eprubet\ se introduce pu]in ser sangvin sau albu[ de
ou diluat [i se adaug\ sulfat de amoniu solid pân\ nu se mai dizolv\ substan]a. Se
observ\ c\ odat\ cu salifierea se formeaz\ un precipitat de protein\. Dac\ se
adaug\ ap\ distilat\ precipitatul se dizolv\, deoarece a sc\zut concentra]ia `n
sulfat de amoniu. Ad\ugând din nou sulfat de amoniu, când se ajunge din nou la
satura]ie, apare din nou precipitatul. Salifierea serve[te la separarea albuminelor
de globulime; globulimele precipit\ cu o solu]ie de sulfat de amoniu semisaturat\,
iar albuminele precipit\ cu o solu]ie saturat\ de sulfat de amoniu.
II Reac]ii ireversibile de precipitare `n cadrul c\rora proteinele sufer\
transform\ri profunde. ~n acest caz are loc o denaturare a proteinelor astfel `ncât o
dat\ precipitate nu mai pot fi readuse `n stare de solu]ie. Ca exemple de reac]ii
ireversibile de precipitare men]ion\m: precipitarea prin c\ldur\, cu s\ruri ale
metalelor grele, cu acizi minerali concentra]i, cu acizii organici [i cu reactivii
alcaloizilor. Ca surs\ de protein\ se folose[te albu[ de ou diluat sau ser sangvin.
Precipitarea prin c\ldur\: proteinele precipit\ la cald [i se denatureaz\.
Mecanismul denatur\rii termice este legat de restructurarea moleculei proteice.
Un rol important `n coagularea proteinelor `l joac\ prezen]a s\rurilor neutre [i
concentra]ia `n ioni de hidrogen. Coagularea cea mai complet\ [i cea mai rapid\
se produce la punctul izoelectric adic\ la un pH la care particulele coloidale de
protein\ au cea mai mare stabilitate.
Modul de lucru `n cinci eprubete, notate de la 1 la 5 se introduc câte 2 ml ser
sangvin sau albu[ de ou diluat. Se `nc\lze[te prima eprubet\ [i se observ\
formarea unui precipitat. ~n a doua eprubet\ se adaug\ o pic\tur\ de acid acetic [i
se `nc\lze[te. Precipitatul se formeaz\ mai reprede [i mai complet pentru c\ prin
ad\ugare de acid acetic proteina a fost adus\ mai aproape de punctul izoelectric.
~n a treia eprubet\ se adaug\ 0,5 ml acid acetic 10% [i se `nc\lze[te; nu apare
precipitat, mediul fiind prea acid. ~n a patra eprubet\ se `nc\lzesc 0,5 ml acid
acetic 10% [i câ]iva cristali de clorur\ de sodiu; va apare un precipitat deoarece `n
mediul acid s-a ad\ugat o sare neutr\. ~n a cincea eprubet\ se adaug\ 0,5 ml
NaOH concentrat [i se `nc\lze[te; precipitatul nu mai apare deoarece mediul este
prea alcalin.
~n concluzie proteinele nu precipit\ `n medii prea acide sau prea alcaline. ~n
mediul acid prezen]a s\rurilor neutre `nlesne[te precipitarea.
Precipitarea cu s\ruri ale metalelor grele
Proteinele `n solu]ii precipit\ ireversibil `n prezen]a s\rurilor metalelor grele ca
Pb, Cu, Hg, Ag, etc.

91
Modul de lucru se iau dou\ eprubete `n care se pune 1 ml solu]ie protein\, `ntr-
una se adaug\ câteva pic\turi de solu]ie de acetat de plumb iar `n cealalt\ câteva
pic\turi de sulfat de cupru. ~n ambele eprubete apare precipitat.
Precipitarea cu acizi minerali concentra]i. Ace[tea provoac\ precipitarea
proteinelor cu excep]ia acidului fosforic care nu precipit\ substan]ele proteice.
Modul de lucru: `n dou\ eprubete se pune solu]ie de protein\ [i se adaug\ `ntr-
una acid azotic concentrat, iar `n cealalt\ acid clorhidric concentrat. ~n ambele
eprubete se formeaz\ un precipitat alb. Se adaug\ `n fiecare acid azotic respectiv
acid clorhidric `n exces. Se va constata c\ `n eprubeta care s-a lucrat cu acidul
azotic precipitatul nu se dizolv\, `n timp ce `n eprubeta care s-a lucrat cu acid
clorhidric precipitatul se dizolv\.
Precipitarea cu acizi organici: proteinele `n solu]ie precipit\ [i cu acizii
organici. Acizii tricloracetic respectiv sulfosalicilic sunt reactivi foarte sensibili [i
specifici pentru proteine.
Modul de lucru `ntr-o eprubet\ se adaug\ câteva pic\turi de acid tricloracetic
20% peste o solu]ie de protein\, se ob]ine un precipitat alb.Reac]ia cu acid
sulfosalicilic se execut\ `n acela[i fel. Aceste reac]ii servesc la deproteinizarea
lichidelor biologice, opera]ie numit\ [i defecare.
Precipitarea cu reactivii alcaloizilor. Solu]iile de proteine pot forma
precipitate cu reactivii care precipit\ alcaloizii ca: Esbach, Bouchardat [i solu]ie
saturat\ de acid picric. Precipitarea are loc `n mediu acid . ~n mediu alcalin
precipitatul se dizolv\.
Modul de lucru: se iau trei eprubete `n care se introduce solu]ie de protein\: `n
prima eprubet\ se adaug\ câteva pic\turi de reactiv Esbach, `n a doua se adaug\
câteva pic\turi de solu]ie saturat\ de acid picric, iar `n a treia câteva pic\turi de
reactiv Bouchardat. ~n prima [i a doua eprubet\ apare un precipitat galben,
insolubil la cald, iar `n a treia eprubet\ se ob]ine un precipita ro[u-brun.

Reac]ii de culoare
Reac]iile de culoare se datoreaz\ propriet\]ilor chimice ale proteinelor [i
apar]in de fapt reac]iilor unui anumit aminoacid din compozi]ia lor. Cele mai
importante reac]ii de culoare sunt: Reac]ia biuretului, reac]ia xantoproteic\,
reac]ia Adamkiewicz, reac]ia Millon, reac]ia sulfului, reac]ia ninhidrinei.
Reac]ia biuretului. Proteinele [i unii produ[i de hidroliz\ ai proteinelor dau
`n mediul alcalin, cu cantit\]i mici de sulfat de cupru, o colora]ie roz-violet,
datorit\ form\rii unui derivat peptidic sau peptidic cupro-alcalin.

92
Modul de lucru: `ntr-o eprubet\ se introduc 2 ml solu]ie protein\, se alcalinizeaz\
cu 2-3 pic\turi NaOH 10% [i se adaug\ apoi cu aten]ie, pic\tur\ cu pic\tur\
,sulfat de cupru 1%. Se ob]ine o culoare roz-violet.
Reac]ia xantoproteic\ este reac]ia pe care o dau proteinele cu acidul azotic
concentrat. Astfel la rece se formeaz\ un precipitat alb care la `nc\lzire devine
galben, iar `n mediu alcalin culoarea se schimb\ `n galben-portocaliu.Aceast\
reac]ie de culoare se datoreaz\ form\rii de nitroderiva]i aromatici din aminoacizii
cu nucleu aromatic, con]inu]i `n protide.
Modul de lucru: `ntr-o eprubet\ se introduc 2ml solu]ie protein\ peste care se
adaug\ 1 ml HNO3 concentrat. Se formeaz\ un precipitat alb care la `nc\lzire
devine galben deschis. Prelungind `nc\lzirea, substan]a protidic\ se dizolv\ par]ial
[i lichidul cap\t\ o culoare galben\ frumoas\. Prin alcalinizare cu amoniac
concentrat se ob]ine o culoare galben\-portocalie.
Reac]ia Adamkiewicz: are loc când solu]ia de protein\ reac]ionez\ cu
acidul glioxilic (HOOC – CHO) `n prezen]a H2SO4, se ob]ine o colora]ie ro[ie-
violet. Reac]ia se datoreaz\ prezen]ei triptofanului `n molecula proteic\.
Modul de lucru; `ntr-o eprubet\ se introduc 2ml solu]ie protein\ [i 2ml acid acetic
concentrat. Se introduce apoi la fundul eprubetei 1 ml H2SO4 concentrat. La limita
de separa]ie dintre cele dou\ lichide apare un inel ro[u-violet.
Reac]ia Millon este dat\ de proteine cu reactivul Millon `n urma c\reia se
formeaz\ un precipitat alb gelatinos care prin `nc\lzire devine spongios [i cap\t\ o
culoare ro[ie-c\r\mizie. Aceast\ reac]ie este dat\ de aminoacizii cu nucleu fenolic
(tirozina) on]inu]i `n molecula proteic\.
Modul de lucru: se introduc `ntr-o eprubet\ 2 ml solu]ie de protein\ [i câteva
pic\turi de reactiv Millon. Prin `nc\lzire precipitatul se strânge, devine spongios [i
cap\t\ o culoare ro[ie-c\r\mizie. Reactivul Millon este un amestec complex de
azotat mercuric, azotat mercuros, acid azotic [i acid azotos.
Reac]ia sulfului este dat\ de proteinele care con]in aminoacizi cu sulf
(metionina, cistina, cisteina) [i are loc la `nc\lzire `n mediul alcalin, `n urma
reac]iei sulful se elibereaz\ sub form\ de H2S, care, cu o sare de plumb d\ un
precipitat negru de sulfur\ de plumb.

93
Reac]ii pentru recunoa[terea componen]ilor din structura nucleoproteidelor
Nucleoproteidele sunt hetroproteide ale c\ror molecule con]in drept grupare
prostetic\ molecule de acizi nucleici.
Hidroliza nucleoproteidelor
Principiul metodei: . prin hidroliz\ menajat\ [i treptat\, chimic\ sau
enzimatic\ nnucleoproteidele sunt desf\cute `n componen]ii lor. Partea protidic\
poate fi identificat\ prin reac]ii specifice proteinelor descrise anterior.
Componentele acizilor nucleici sunt identificate printr-o serie de reac]ii specifice
acestora.
Mod de lucru: `ntr-un balon cu refrigerent ascendent se introduc 5 g drojdie de
bere [i 30-40 ml H2SO4 2%. Amestecul se `nc\lze[te pe o baie de nisip 1-2 ore. Se
filtreaz\ [i `n filtratul ob]inut se vor executa reac]iile de recunoa[tere a ribozei [i
deoxiribozei, bazelor azotate [i acidului fosforic.
Recunoa[trea pentozelor
Principiul: pentozele dau reac]ii de culoare [i reducere, care au fost tratate
la capitolul “Glucide”.
Reactivi Solu]ie alcalin\ de alfa-naftol 10%; Acid sulfuric concentrat; Reactiv
Fehling; Solu]ie de NaOH 10%
Mod de lucru se m\soar\ `n dou\ eprubete câte 2 ml filtrat. ~ntr-una din eprubete
se execut\ reac]ia Molisch `n modul urm\tor: peste filtrat se adaug\ 5 pic\turi
alfa-naftol [i 3 ml H2SO4 concentrat, care se las\ s\ curg\ pe pertele interior al
eprubetei. La nivelul de separa]ie dintre cele dou\ solu]ii se formeaz\ un inel de
culoare violet. ~n cealalt\ eprubet\ se execut\ reac]ia Fehling. Se neutralizeaz\
filtratul cu NaOH 10%, se adaug\ apoi 1 ml Fehling i [i 1 ml Fehling II . La
`nc\lzire apare un precipitat ro[u-c\r\miziu de oxid cuprod (Cu2O).

Recunoa[terea bazelor azotate

Principiul: bazele purinice [i pirimidinice, `n solu]ie amoniacal\ [i `n
prezen]a azotatului de argint, formeaz\ deriva]i argintici de culoare brun\.
Reactivi: Amoniac concentrat; Solu]ie de AgNO3 5%;
Mod de lucru: la 2-3 ml filtrat se adaug\ amoniac pân\ la o reac]ie net alcalin\.
Se filtreaz\ [i se adaug\ 1 ml AgNO3 5%. Dup\ câteva minute apare un precipitat
brun, datorit\ compu[ilor argentici ai bazelor purinice.
Recunoa[terea acidului ortofosforic
Ionul fosforic la cald, `n mediu de acid azotic [i `n prezen]a molibdaturlui de
amoniu, formeaz\ un precipitat galben de fosfomolibdat de amoniu.

94
 Bibliografie general\

1. Ivas E, Cotru] M , Hu]anu E, - Biochimie lucr\ri practice, Lit.

U.A.M.V. Ia[i , 1985

2. Ivas E, Trinc\ L, Biochimie structural\, Ed. U{AMV,2001

3. Ivas E,- Biochimie animal\- Litografia U.A.M.V. Ia[i ,1993

4. Lehninger Al,- Biochimie, vol. 1 [i 2, Editura Tehnic\, Bucure[ti,

1992

5. Neni]escu CD,-Chimie organic\ Vol I [i II, ed].VII, Editura Didactic\

[i Pedagogic\, Bucure[ti, 1974

6. Popescu O,- Biochimie, Litografia U.A.M.V. Ia[i, 1993

7. Popescu O, Trinc\ LC,- Biochimie, Metabolism, Litografia

U.A.M.V. Ia[i, 1997

8. T\ma[ V, {erban M, Cotru] M,- Biochimie Medical\ Veterinar\,

Editura Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti,1981

95
 CUPRINS
Pag.
Introducere………………………………………………………...……...…1
Modul I
Cap.1. Glucide…………………………………………………..…...……..2
Oze (monoglucide)………………………………………………...………..2
Oligoglucide……………………………………………….………………11
Poliglucide……………...……………………………….……………...….13
Rezumat capitol 1………………………………...……………………….15
Test de autoevaluare capitol 1……………………………………………..16
Cap. 2. Lipide………………………………………………………...…...17
Defini]ie, r\sp`ndire, rol, clasificare………………...……...……………...17
Constituien]ii chimici din structura lipidelor……………...………...……..17
Acizi gra[i…………………………………………………...……….17
Alcoolii din structura lipidelor………………………………………19
Acizi biliari………………….……………………………………….20
Lipide simple……………………….………………………….…………..21
Gliceride………………………..……………………………………21
Steride………………………...……………………………………...24
Lipide complexe…………………………………………………….……..24
Glicerofosfolipide………………………………………….…….…..25
Sfingolipide………………………………………………...………..26
Rezumat capitol 2…………………………………………………...…….28
Test de autoevaluare capitol 1……………………………………………..28
Cap. 3. Protide………………………………………..……………..……29
Aminoacizi………………………………….…………....…………..…….29
Peptide……………………………...………………….…..………………34
Proteine…………………………………………………………….………36
Clasificare…………………………………………...………….……36
Structura proteinelor………………………………….……………...36
Forma moleculelor proteice………………….……………...………40
Reprezentan]i ai proteinelor animale………………………...………40
Rezumat capitol 3…………………………………………………………44
Test de autoevaluare capitol 3 ……………………………………….……44
Cap. 4. Acizi nucleici……………………………………………………..45
Componentele structurale ale acizilor nucleici……...……………………..45

96
Nucleozide………….………….…………….…………………………….46
Nucleotide…………..………………………….…………………………..47
Polinucleotide. Acizi nucleici…………………………………………...…48
Caracterizare general\ [i structura A.D.N…..…………………….……….49
A.R.N structur\, propriet\]i, rol biologic.….….……………..……………50
Rezumat capitol 4…………………………………………………………50
Test de autoevaluare capitol 4……………………………………………..50
Teme de verificare Modul I…………………………….………….……51
Modul II
Cap. 5. Enzime……………………………………….…………..………52
Natura [i structura chimic\……………………...…………………………52
Specificitatea enzimelor……………………………………….…………..53
Factorii care influen]eaz\ activitatea enzimatic\………………………….54
Principalele clase de enzime……………...……………………………..…55
Oxidoreductaze…………………………………..…………..………56
Transferaze…………………………..……………..………...……...57
Hidrolaze…………………………………………….....……………59
Liaze…………………………………………………………………59
Izomeraze………………………………………..…………………..59
Ligaze………………………………………..…………………...….59
Rezumat capitol 5………………………………………………...……….60
Test de autoevaluare capitol 5……………………………………………..60
Cap. 6. Vitamine……………………………………………..…….……..61
Vitamine hidrosolubile…………………………………………………….61
Vitamine liposolubile………………………………………………………63
Rezumat capitol 6…………………………………………………………65
Test de autoevaluare capitol 6……………………………………….…….65
Cap. 7.Hormoni……………………………………………………...……66
Hormoni deriva]i din aminoacizi…………………………………..…….69
Hormoni peptidici…………………………………………………….….71
Hormoni steroizi………………………………………………………….75
Hormoni deriva]i din acizi gra[i………………………………………….77
Rezumat capitol 7…………………………………………………...…….78
Test de autoevaluare capitol 7……………………………………………..78
Teme de verificare ptr. Modul II……………………….………..………78

97
 Modul III Lucr\ri practice de laborator
Biochimie analitic\ cantitativ\: Volumetria……………………………79
Alcalimetria…………………………………………….………………….79
Acidimetria…………………………………………...……..……………..81
Permanganometria…………………………………………………………82
Iodometria……………………………………………...…………………..82
Clorometria…………………………………………...……………………83
Biochimie analitic\ calitativ\……………………….……………..……..84
Reac]ii caracteristice monoglucidelor………………..……………………84
Reac]ii caracteristice diglucidelor………………….………………..…….85
Reac]ii caracteristice poliglucidelor……………………………………….86
Reac]ii caracteristice gliceridelor………………………………………….86
Determinarea Ia [i Is…….……………………….……..…………………87
Determinarea Ii………………………………..…………………….……..88
Reac]ii caracteristice proteinelor…………………………………………..89
Reac]ii caracteristice nucleoproteinelor……………….………………..….93
Bibliografie general\……………………………………………………..94
Cuprins………………………..………………………………………..…95

98