Casa Catargi PDF
Casa Catargi PDF
Casa Catargi PDF
Proprietari ºi locatari
Sorin Iftimi
conºtiinþa ieºenilor sub numele de „Casa Catargi”, cel care a construit-o pare
sã nu fie Costin Catargi. Fiul sãu arãta, într-un act cã stãpânea imobilul „dupã
cum însuºi pãrintele meu l-a posedat, prin actul din 1 iunie 1841”, fãrã sã îi
atribuie tatãlui sãu edificarea acestuia, cum ar fi fost de aºteptat, dacã aºa stã-
teau lucrurile2. ªtim astfel cã imobilul este mai vechi decât anul 1841, fãrã a
putea determina mai exact data construirii sale.
I. PROPRIETARII CLÃDIRII
Costin Catargi (1841-1876)
Privitor la familia Catargi din Moldova sunt relativ puþine studii; aces-
tea oferã relativ puþine informaþii care pot folosi în mod direct cercetãrii de
faþã3. Chiar Costin Catargiu, cel care ne intereseazã în mod special aici, este
relativ puþin cunoscut, chiar dacã a jucat la vremea sa un rol politic destul de
2
DJAN Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, f. 14. O refe-
rire pasagerã la aceastã clãdire întâlnim la Rudolf Suþu: „Pe partea dreaptã (a strãzii
Carol I), unde este astãzi Cãminul studentelor, a locuit cândva familia Bãlãnescu, apoi
Institutul de d-re Daudin ºi Consulatul Austro-ungar. Casele acestea au fost proprietatea
lui Neculai Drossu, date de zestre fiicei sale Eugenia Bonnardel, fostã în prima cãsãto-
rie soþia lui Emil Mavrocordat” (Iaºii de odinioarã, vol. II, Iaºi, 1928, p. 174).
3
Cu titlu de inventar, enumerãm câteva asemenea titluri: Gh. Ghibãnescu, Douã
anaforale, în „Arhiva Genealogicã”, 1912, p. 177-182 (despre familiile Racoviþã ºi Catargi);
„Casa Costin Catargi” din Iaºi 125
prin intervenþia consulului Rusiei la Iaºi, Besack: „Costin, mai neliniºtit, mai
frãmântat decât tatãl sãu, încercând sã se strecoare prin toate mijloacele ima-
ginabile, fusese totdeauna printre gãlãgioºi ºi în mod special îºi dãduse aerul
de rãzvrãtitor care sã parã important fãrã ca prin aceasta vreun partid sã-l
recunoascã de ºef sau mãcar partizan. Costin era una din acele fiinþe care-ºi
irosesc viaþa ºi însuºirile naturale ca sã bage intrigi, ca sã fie unealta partide-
lor ºi maºinaþiunilor oculte dar a cãrei colaborare este cu ostentaþie respinsã.
Spirit ascuþit dar certãreþ, plin de subtilitãþile înºelãtoare, caracter irascibil,
învãpãiat, nul în serviciu în ciuda inteligenþei, compromiþând dreptatea pânã
la a o stâlci ºi treburile pânã la a le anihila. Cu aceste însuºiri Costin ºi-a atins
þelul intrigilor sale, dar nu s-a mulþumit cu atât ºi deºi ocupa un post de încre-
dere pe lângã domnitor, a continuat sã slujeascã pe Besack, în înþelegere cu
Nicolae Canta care fãcea ce voia, cum am spus, din mitropolit. O asemenea
comportare nu numai cã provoca lui vodã indignare, dar îl ºi neliniºtea serios
fãrã a mai socoti gravele încurcãturi rezultate de aici pentru slujbã. În sfârºit,
lucrurile ajunseserã la un asemenea grad de tensiune încât domnul a simþit cã
nu mai avea de ce sã-l cruþe”11.
În domnia lui Grigore Al. Ghica, la 1851, Costin Catargiu este arãtat
ca „ºeful unei coterii de indivizi ostili” domnitorului; el ceruse un paºaport
pentru Constantinopol, unde urma sã se ducã pentru a încrimina activitatea
domnitorului ºi a guvernului sãu, ce se dovediserã a simpatiza cu foºtii revo-
luþionari de la 184812.
Soþia lui Costin Catargiu era Smaranda, fiica lui George Balº13. Sora
sa, Natalia, a fost mãritatã cu boierul Keºco, înrudindu-se astfel cu familia
11
Memoriile Principelui Nicolae Suþu marele logofãt al Moldovei (1798-1871),
ed. Georgeta Penelea Filitti, Bucureºti, 1997, p. 148-149. La începutul domniei lui Cuza,
Costin Catargi a devenit ºi vicepreºedinte al Comisiei Centrale de la Focºani, fiind carac-
terizat succint de acelaºi: „Lipsit de culturã, zero la lucru” (p. 335).
12
Anastasie Iordache. Pincipii Ghica. O familie domnitoare din istoria României,
Bucureºti, 1991, p. 189.
13
George Balº era cel mai mare dintre fiii marelui logofãt Constantin Balº („Câr-
nul”). La 1813, se arãta cã marele agã Gheorghe Balº s-a cãsãtorit mai întâi cu Ruxan-
dra, fata vistierului Grigoraº Sturdza, de la care a avut o fatã ºi un fecior; despãrþindu-se
de aceasta, s-a cãsãtorit a doua oarã cu Anica, fiica banului Costandin Filipescu, chiar în
anul arãtat (Cf. Maria Dogaru, Un armorial românesc din 1813. Spiþa de neam a fami-
liei Balº, Bucureºti, 1981, p. 92; vezi ºi Octav-George Lecca, Familiile boiereºti române,
ediþia a II-a (cu adnotãri de Mateiu Caragiale), editatã de Alexandru Condeescu, Bucureºti,
1999, p. 86); Vasile Panopol, Pe uliþele Iaºului, Bucureºti, 2000, p. 135). Bunicul lui
George Balº a fost marele logofãt Lupu Balº, cãsãtorit cu Anna Catargi, ctitorii bisericii
de la Leþcanii (Cf. S. Iftimi, O formã fãrã fond? Biserica Rotundã din Leþcani (Iaºi), în
„Casa Costin Catargi” din Iaºi 127
Doamna). Printre care probabil cã se afla ºi portretul domniºoarei Eugenia Drossu, care
ºi-a lãsat impresiile în album.
39
Ibidem, p. 83-85 (cu o fotografie). Episodul invocat în mod special de Suþu este
acela al destituirii din funcþie a lui Emil Mavrocordat, printr-un ordin arbitrar al minis-
trului Voinov, sosit în plic de la Bucureºti. Acesta a urcat în primul tren spre capitalã,
pentru a cere explicaþii; rãspunsul a fost, probabil, „aºa am crezut eu de cuviinþã”;
nemulþumit, judecãtorul ieºean l-a lovit pe ministru, zicând cã „aºa crede ºi el de cuvi-
inþã” sã reacþioneze la un asemenea tratament. A fost condamnat la câteva luni de închi-
soare, pentru ultraj, dar a fost graþiat de regele Carol. Dupã acest episod s-a aruncat în
vâltoarea politicii, de partea opoziþiei, împotriva guvernãrii de 10 ani a lui Ion Brãtianu,
candidând pentru un loc în Parlament, alãturi de M. Kogãlniceanu. Despre înrudirile lui
Eugen Mavrocordat vezi recenta reeditare a lucrãrii lui Octav George Lecca, Familiile
boiereºti române, ed. Alexandru Condeescu, Bucureºti, 1999, p. 637.
40
DJAN Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, f. 10, 15.
Fiica Eugeniei avea sã se mãrite cu fiul Marietei Ghica de la Mãºcãteni (Rudolf Suþu,
op. cit., p. 341).
41
Eugenia Mavrocordat locuia la Biarritz (Bassés Pyrèneès), DJAN Iaºi, Univer-
sitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, f. 10 (Extras al actului de cãsãtorie, Pre-
fectura Departamentului Senei, Arondismentul 8).
134 Sorin Iftimi
30 000 lei de la doamna Sophie L. Weisengrün, punând sub ipotecã imobilul abia cum-
pãrat (Ibidem, f. 6).
47
Ibidem, f. 12-13. La evaluarea noului preþ trebuie avutã în vedere ºi inflaþia din
timpul primului rãzboi mondial.
48
„Anuarul Universitãþii Mihãilene”, Iaºi, 1930-1935, p. 615, la rubrica rezervatã
chestiunilor administrative (la p. 616-615 se dã chiar o listã a studentelor gãzduite aici);
1935-1936, p. 335-341; 1936-1937, p. 265-266 º. a. Unele informaþii se referã la clãdi-
rea mai nouã, din spate, având destinaþia de cãmin pentru studente, la corpul alãturat,
construit pentru cantina studentelor. Cazãri se mai fãceau ºi într-o altã clãdire veche, de
mai mici dimensiuni, denumitã „casa Miclescu”.
49
DJAN Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, anexe, pe
hârtie de calc.
136 Sorin Iftimi
Rosetti-Bãlãnescu
Am vãzut cã la 1876, când Lascãr C. Catargi vindea imobilul din
Copou lui N. Drossu, în el locuia, cu chirie, un reprezentant al acestei fami-
lii, din ramura care îºi luase numele dupã moºia Bãlãneºti de la þinutul Neam-
þului. Este vorba de Nicolae Rosetti-Bãlãnescu (1827-1884)50. El a fost pri-
mul soþ al Olgãi (1855-1865), fiica lui Costin Catargi, cu care nu a avut însã
copii51.
Nicolae Rosetti-Bãlãnescu era fiul marelui logofãt Petre Rosetti-Bãlã-
nescu, cel amintit de vornicul Al. Beldiman în „Tragodia Moldovei”, scrisã
cu ocazia zaverei greceºti de la 1821. Pe tim-
pul primei cãsãtorii a fost ispravnic al jude-
þului Suceava, pânã în 1856, când obþine ºi
rangul de agã. Este cunoscut ca unul dintre
întemeietorii Comitetului Unirii. În 1857 ºi
1850 a fost deputat în Divan, iar în 1859 a
funcþionat pârcãlab de Galaþi ºi prefect al
judeþului Covurlui, fiind ºi secretar al Adu-
nãrii ad-hoc. Deºi era cunoscut ca partizan
al lui Mihail Sturdza, vechiul domn, l-a votat
pe Al. I. Cuza. În ultimii ani ai cãsniciei cu
Olga Catargi, a fost ministru de externe
(1863-1865) în guvernele Kogãlniceanu,
N. Kretzulescu ºi C. Bozianu, luând parte la
toate actele de seamã ale epocii. În 1863 a Nicolae Rosetti-Bãlãnescu
propus secularizarea averilor mãnãstireºti,
iar în 1864 l-a însoþit pe Cuza la Constantinopol. Se ºtie cã în 1865 avea
corespondenþã cu Franþa ºi Suedia, privitoare la cãrþi ºi documente despre
50
Octav-George Lecca, Familiile boiereºti române, p. 500-501. El a avut doi fii:
unul purtând acelaºi nume ca ºi tatãl sãu, Nicolae Rosetti-Bãlãnescu (n. 1865), fost depu-
tat de Neamþ, cãsãtorit cu Elisa Cornescu, fiul lor numindu-se, la rândul sãu, Nicolae;
celãlalt fiu era Petre Rosetti-Roznovanu, fost magistrat, cãsãtorit cu Zoe Cornescu.
51
Gen. Radu Rosetti, Familia Rosetti, vol. I, Bucureºti, 1938, p. 167. Nicolae
Rosetti-Bãlãnescu, finul de botez al marelui vistiernic Nicolae Rosetti-Roznovanu (al cãrui
prenume îl poartã), s-a mai cãsãtorit apoi de douã ori. Mai întâi în 1867, cu Alexandrina,
fiica lui Scarlat Bãrcãnescul, la Hoiseºti (Iaºi), cu care a avut doi fii; aceasta fusese mãri-
tatã anterior cu Gheorghe Catargi, fratele primei sale soþii (deci fiul lui Costin Catargi).
Cea de-a treia cãsãtorie a sa a fost cu Catinca Bogdan.
„Casa Costin Catargi” din Iaºi 137
Austriac în aceastã clãdire la 1858, în anul premergãtor Unirii, cel puþin con-
tinuitatea rezidãrii instituþiei respective la aceastã adresã.
Încã din 1814 Consulatul austriac îºi fixase reºedinþa în casele slugeru-
lui Vasile Anastasiu, din mahalaua Cacainei, luate cu bezmen de la Epitropia
Sf. Spiridon. Se ºtia cã acea casã fusese veºnicã danie cãtre biserica Talpa-
lari58. Pe la 1880-90, când reprezentant era vice-consulul George von Bencik,
Consulatul Austro-ungar de la Iaºi îºi avea sediul în aceeaºi clãdire, arãtatã ca
fiind pe Uliþa Albã (str. Elena Doamna), închiriatã de la biserica Talpalari,
unde se avea sã se instaleze mai târziu Serviciul Sanitar59. În acelaºi timp se
afla la Iaºi ºi consulul austriac Pietºca60. Dupã cei doi, s-au perindat pe la Iaºi
mai mulþi consuli ºi vice-consuli austro-ungari, care au fost însã prezenþe efemere.
Abia în legãturã cu transferul de proprietate din anul 1896 am întâlnit
o referire concretã despre faptul cã Agenþia Austriacã funcþiona, cu chirie, la
adresa din Copou61. Unul dintre consulii ce au rezidat la aceastã adresã a fost
Pogacar. Acesta s-a ºi cãsãtorit cu o ieºeancã, Eufrosina Irimescu fiica avo-
catului Creditului Urban, Gheorghe Irimescu. Rudolf Suþu nota cã Pogacar
era amator de tenis ºi adeseori invita în grãdina Consulatului, „unde acum
este Cãminul Studentelor din strada Carol”, pe diverºi ieºeni, pentru partide
demonstrative. Autorul adãuga cã trecãtorii „se opreau ºi admirau îndelung
jocul atât de elegant de tenis de la Consulat”62.
A urmat Vodianer von Maglog, considerat „unul din cei mai de vazã
consuli pe care i-a avut Iaºul vreodatã”, mare iubitor de recepþii, serate ºi tea-
tru. Se ºtie cã în saloanele Consulatului Austro-ungar (deci în aceastã clãdire)
se juca adesea teatru de societate, printre actorii de ocazie aflându-se însuºi
consulul, care avea un real talent, fiind ºi un bun vorbitor al limbii franceze63.
58
Th. Codrescu, Uricariul, vol. X, p. 257-261 (Dania caselor pentru Consulatul
austriac din Iaºi).
59
Rudolf Suþu, op. cit., p. 425.
60
Fire simpaticã ºi melancolicã, Pietºca era o persoanã foarte cultã, de o modes-
tie excesivã; este descris ca un bun pianist, remarcat ca atare în saloanele ieºene. Acesta
a fost gãsit într-o dimineaþã mort în iatacul sãu, cu un glonte în inimã, pe care ºi-l trã-
sese singur probabil, într-un moment de adâncã întristare. Niciodatã nu s-a aflat motivul
acestei sinucideri. A fost înmormântat la Iaºi, fiind condus pe ultimul drum de un mare
numãr de orãºeni, care l-au simpatizat (Ibidem, p. 426-27).
61
DJAN Iaºi, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, f. 15-17 v.
62
Rudolf Suþu, op. cit., p. 418. Acesta adãuga cã, dupã moartea lui Pogacar, a
rãmas o mare avere soþiei sale, deºi cei doi trãiserã separate mai mulþi ani.
63
Ibidem, p. 418. Autorul aminteºte o asemenea piesã, „La bouquet”, comedie
franþuzeascã, în care Vodianer a jucat alãturi de Eugen Donici, fost consilier la Curtea
de Casaþie, Dimitrie Bogonos ºi doamna Maria E. Ghica-Budeºti, nãscutã Cantacuzino.
„Casa Costin Catargi” din Iaºi 139
65
Ibidem, Universitatea „Al. I. Cuza”. Rectorat, dosar 909/1919, anexe, pe hârtie
de calc.