Curs 5
Curs 5
Curs 5
defineşte „mărimea”
�-�
impulsului. Reprezentarea t
t t t
funcţionala prin care funcţiei x(t) îi corespunde valoarea f(x). În (3.29), j ( t ) se numeşte
distribuţie şi mapează funcţia x(t) în f(x).
În modelarea semnalelor se utilizează frecvent două distribuţii:
distribuţia delta (Dirac), d ( t ) , prin care unei funcţii x(t) îi corespunde valoarea x(0).
�
(3.30) �x ( t ) d ( t ) dt = x ( 0 )
-�
distribuţia treaptă unitară (Heaviside) (fig. B), u(t), prin care funcţiei x(t) îi
�
corespunde valoarea �x ( t ) dt : u(t)
0 1
� � t
(3.31) �x ( t ) �
u (t )dt = �x ( t ) dt
Fig. B
-� 0
(3.35) x ( t ) d ( t - t0 ) = x ( t0 ) d ( t - t0 )
4. Transformata Fourier a distribuţiei d
�
(3.36) F { d ( t ) } = D ( w ) = �d ( t ) e- jw t dt = e - jw �
0
=1
-�
Caracteristica spectrală a unui impuls este constantă pentru toate frecvenţele. Transformata
Fourier inversă pentru D ( w ) = 1 este d ( t ) , conform cu (3.36), F-1 { D ( w ) } = d ( t ) , sau:
1 � 1 �
��D ( w ) e jw t dw = ��1�e jw t dw = d ( t )
2p -� 2p -�
D ( e ,t ) 1e D ( e ,t ) 1 ( 2e )
a) b)
t t
-e e
D ( e ,t ) 1e D ( e ,t ) 1 ( pe )
c) d)
t t
Fig. 1.1 Funcţii D ( e ,t ) care pot genera, prin trecere la limită, distribuţia d ( t )
(3.37) lim D ( e ,t ) = d ( t )
e� 0
sunt (fig. 3.9):
�1 � t �
�� � , t <e
1- �
D ( e , t ) = �e � e �
�
�0, în rest
1 -t e 1 -p t 2 e2 1
D ( e ,t ) = �
e ; D ( e ,t ) = �e ; D ( e ,t ) = sinc ( t e )
�
2e e pe
{ }
e jw0t = U (w - w0 ) ):
(3.38) şi de la teorema deplasării în frecvenţă (3.27) ( F u (t ) �
F { cos w0t} { } {
F e jw0t = F 1 � }
e jw0t = 2pd ( w - w0 ) !!!
p In consecinţă:
w �1
( �
)
F { coswot} = F � e jw0t + e - jw0t �= p �
d ( w - w0 ) + d ( w + w0 ) �
� �
!!
w0 3.10 Caracteristicaw0spectrală a
2
-Fig. ! (3.40)
�
�1
�2j
( )
� p
F { sinw0t} = F � e jw0t - e - jw0t �= �d ( w - w0 ) - d ( w + w0 ) �
j� � !!!
(3.41)
Obs er vaţie :
Interpretarea relaţiilor de mai sus este următoarea: se consideră cosw0t ca fiind o armonică
de frecvenţă w0 ; densitatea de amplitudini la frecvenţa w0 este evident infinită (fig. 3.10), pentru
că amplitudinea armonicii corespunde unei singure frecvenţe w0 (distribuţia de amplitudini este
„concentrată” la o singură frecvenţă: w0 ). Deci prezenţa impulsurilor la frecvenţele w0 şi ( -w 0 )
în caracteristica spectrală F { cos w0t } este justificată. Trecerea de la caracteristica spectrală a
semnalului cosinusoidal la spectrul SFA al acestuia se face împărţind la p aria impulsului
pd ( w - w0 ) (fig. 3.4, c)). Întrucât aria acestui impuls este p, se obţine valoarea 1 pentru
amplitudinea armonicii de pulsaţie w0 . În mod similar se face trecerea de la caracteristica
spectrală a semnalului sin w0t la spectrul SFA. Aici intervine factorul 1/j, care semnifică faza
cos ( w0t - p / 2 ) = sin w0t ).
iniţială de –p/2 a armonicii de amplitudine unitară şi pulsaţie w0 ( 1 �
În abordarea clasică, funcţia u(t) nu are transformată Fourier, însă vom calcula caracteristica
spectrală prin distribuţia d :
{ }
� �
F e jiw0t = 2p �� Ai �
F { u (t )} = � Ai � d (w - iw0 )
i =-� i =-�
2p A1 2p A1
A0
2p A3 2p A3
2p A2 2p A2
w
-03w 2w-0 w-0 0 w
0 2w
0 3w
0
Fig. 1.2 Caracteristica spectrală (densitatea spectrală de amplitudine) a unui semnal periodic
Semnificaţia fizică este similară celei din cazul semnalului cosinusoidal: în spectrul
semnalului există armonici la frecvenţele iw 0 . La aceste frecvenţe densităţile spectrale sunt
infinite, iar forma caracteristicii spectrale a semnalului periodic are alura prezentată în fig. 3.11
(densitatea spectrală de amplitudine).
Caracteristica spectrală a unei trepte unitare (Se propune pentru seminar sau pentru studiu
individual)
Fie u(t) treapta unitară, nulă pentru t < 0 şi egală cu 1 pentru t � 0 . Acest semnal nu are
transformată Fourier, însă îi vom determina caracteristica spectrală cu ajutorul distribuţiei d .
Vom pune semnalul u(t) sub forma:
(3.42) u (t ) = 1 2 + 1 2 �
sign(t ) ,
însumarea celor două componente fiind ilustrată în fig. 3.12.
12 fte(,)
t
1
+ 12
1 2�
sign(t )
t
t
-12
ut()
� 12
t
-1
Fig. 3.12. Obţinerea treptei unitare Fig. 3.13. Funcţia f (t , e ) definită prin
prin intermediul relaţiei (3.42) relaţia (3.43)
Pentru a deduce caracteristica spectrală, se consideră funcţia „sign” ca fiind obţinută printr-o
trecere la limită. Se adoptă funcţia f de două argumente reale, t şi e, definită prin:
�
�-ee t , t < 0
(3.43) f (t , e ) = �
e-e t , t �0
�
pentru care are loc relaţia:
1 1 -e - jw + e - jw 2 jw
=- + = =-
e - jw e + jw 2
e +w 2
e + w2
2
(3.45) { }
F lim f (t , e ) = F { sign(t )} =
e �0
2
jw
Calculând prin distribuţia d transformata Fourier a semnalului (3.42), rezultă:
�1 � �1 � �1 � 1
F { u (t )} = F � �+ F � �sign(t ) �= F � �+ �F { sign(t )}
2
��� 2 2 2
În continuare se ţine cont de relaţiile (3.39) şi (3.45), rezultând caracteristica spectrală a
treptei unitare:
1 1 2 1
(3.46) F { u (t )} = 2p � �
d (w ) + � = p �
d (w ) +
2 2 jw jw
-3T -2T -T 0 T 2T 3T
Fig. 3.14 Distribuţia delta periodică
1 T /2 T /2 1 � 1
(3.50) Ai = � � dT ( t ) e- jiw0t dt = � d ( t ) e- jiw0t dt = ��d ( t ) e- jiw0t dt =
T -T / 2 -T / 2 T -� T
Deci:
1 � jiw0t
(3.51) dT ( t ) = �e
T i =-�
Calculând transformata Fourier, se obţine:
1 �
{ 2p �
}
�
(3.52) F { dT ( t ) } = jiw t
�F e 0 = � d ( w - iw0 ) = w0 � d ( w - iw0 )
T i =-� T i =-� i =-�
Se notează:
�
(3.53) dw0 ( w ) = � d ( w - iw0 )
i =-�
distribuţia delta periodică în domeniul frecvenţial (având perioada w0 ). Conform relaţiilor (3.52)
şi (3.53), se obţine:
(3.54) F { dT ( t ) } = w0dw0 ( w )
C oncluz ie :
Caracteristica spectrală a distribuţiei delta periodice δT(t) (vezi fig. 3.15, a)) este o distribuţie
delta periodică, dw0 ( w ) , definită în domeniul frecvenţial (fig. 3.15, b)).
dT (t ) w0 dw0 (w )
1Fig. 3.15 Distribuţia delta periodicăFa) şi caracteristica ei spectrală b)
… … … …
t
3.4.5 Calculul numeric al caracteristicilor spectrale ale semnalelor utilizând w
-3T -2T -T 0 T 2T 3T distribuţia-d3w 0 -2w 0 -w 0 0 w 0 2w 0 3w 0
a) sub formă grafică (fig. 3.16, a)). Se cere determinarea
Fie un semnal x(t), dat b) unei funcţii
�
X (w ) care să aproximeze caracteristica spectrală X (w ) a semnalului.
xt() x$(t )
x$(t )
a) x1 x2 x3 x4 x5
6tD 7tD 8tD
t
0 Dt 2tD 3tD 4tD 5tD
x6 x7
(1)
x$ (t ) x$(t )
a1 a7
b) a2
a0 4tD 5tD 6tD t
0 Dt 2tD 3tD a6 7tD 8tD
a3 a5
a4
(2)
x$ (t )
c) a2 - a1 - a7
a6 - a5
a0
tD 2tD 3tD 4tD 8tD
t
0 5tD 6tD 7tD
a1 - a0 a3 - a2 a5 - a4 a7 - a6
a4 - a3
Fig. 1.3 Prelucrarea semnalului x(t ) pentru determinarea caracteristicii spectrale
Determinarea funcţiei �
X (w ) implică parcurgerea următoarelor etape:
aproximarea funcţiei x(t ) printr-o funcţie x$(t ) , liniară pe porţiuni (fig. 3.16, a)). În
acest scop se adoptă un pas Dt de discretizare a timpului, astfel încât în fiecare interval de
lărgime Dt semnalul x(t ) să fie aproximat printr-o funcţie liniară. Evident, cu cât intervalul Dt
este mai mic, cu atât aproximarea este mai bună. Fie xi = x(iDt ), i = 0,1, 2,...N , valorile care
marchează cele N intervale de aproximare liniară;
d x$(t ) (1)
derivarea semnalului x$(t ) . Funcţia , notată prin x$ (t ) , este constantă pe
dt
porţiuni, având valorile:
x -x
ai = i +1 i , i = 0,1, 2,...N - 1
Dt
în intervalele [ iDt , (i + 1)Dt ] (fig. 3.16, b);
d 2 x$(t )
calculul derivatei a doua, . Derivata unei variaţii în treaptă este distribuţia d (t )
2
dt
înmulţită cu amplitudinea treptei. În consecinţă, la timpul discret t = iDt avem:
{ (2)
} N
F x$ (t ) = � (ai - ai -1 )e jiwDt
i =0
Întrucât x$(t ) se obţine printr-o dublă integrare din x$ (t ) , rezultă (din teorema integrării în
(2)
timp):
{ }
2
� �1 � $(2) 1 N jiwDt
(3.55) X (w ) = � ��F x (t ) = - � (ai - ai -1 )e
jw
� � 2
w i =0
(Curs)
A p l i c a ţ i a 3. 1 :
Fie semnalul x(t) de formă triunghiulară, reprezentat în fig. 3.17, a). Se cere transformata
Fourier a semnalului x(t).
Conform procedurii de mai sus, se derivează semnalul de două ori. Prima derivată, x$(1) (t ) ,
este reprezentată în fig. 3.17, b), iar derivata a doua, x$(2) (t ) , în fig. 3.17, c). Transformata
1 x( t)
a)
-T T
b)
1/ T x (1)
( t)
-T T
-1/T
1/T x (2) ( t )
c)
0 T
-2 /T
Fig.3.17 Prelucrarea prin derivare a unui semnal, în vederea determinării caracteristicii spectrale
2
� wT wT �
{ } ( )
1 1 �j 2 -j
(2) jwT - jwT �
F x (t ) = �e -2+e = �e -e 2
T T � �
� �
Utilizând teorema integrării în timp rezultă transformata Fourier a semnalului x(t):
2
� j wT -j
wT �
2
�
e 2 -e 2 �
2 2 � j wT wT � � �
{ }
�1 � �1 � 1 - j
X ( jw ) = � � F x (2) (t ) = � � � e 2 -e 2 �= T � �
�jw � �jw � T � � �wT �
2
� � (2 j )2 �
� �
�2 �
�wT �
Prin urmare: sinc 2 � �
X (w ) = T � (3.56)
�2 �
(Seminar)
A p l i c a ţ i a 3. 2 :
Să se determine funcţia spectrală a semnalului din fig. 3.18, a).
a) Metoda 1
x (t )
a)
2 1
t
-t t t t
-
2 g
2
b) x (t )
1
t
-1
Se derivează semnalul dat (fig. 3.18, b)). Prin aplicarea transformatei Fourier asupra
derivatei, se obţine:
jwt jwt
-
jwt
e- jwt =
(1) F
x (t ) ��
�1�
e + 1�
e 2 - 1�
e 2 - 1�
� jwt jwt �
-
�e jwt - jwt � �
-e e 2 -e 2 �wt �
�
= 2 j� + sin(wt ) + sin �
�= 2 j � �
�
� 2j 2j � � �2 �
�
� �
� �
Întrucât x(t) se obţine prin integrarea lui x (1) (t ) , din relaţia (3.21) rezultă:
X (w ) =
1
jw
� { 2 �
F x(1) (t ) = � } �wt
sin(wt ) + sin �
�
w � �2
�
�
�,
�
�
�
relaţie care se rescrie succesiv:
2 � �wt ��t �2sin(wt ) 1 �
X (w ) = ��sin(wt ) + sin � � � � =t �
� + sin ( wt 2 ) �
w � �2 � �t � wt wt 2 �
În concluzie, funcţia spectrală a semnalului x(t) este:
� �wt �
�
X (w ) = t �
�2sinc(wt ) + sinc � �
�
� �2 �
�
b) Metoda 2
Se descompune semnalul dat într-o sumă de 2 impulsuri reale, de arii 2 t, respectiv t, ca în
fig. 3.19.
xt(1) xt(2)
xt() = 1
t + 1
t
-t t t t
-
2 2
Fig. 1.4 Descompunerea semnalului x(t) într-o sumă de impulsuri
Funcţiile spectrale ale acestora sunt cunoscute (vezi aplicaţia 3.1); folosind proprietatea de
liniaritate a transformatei Fourier, se obţine acelaşi rezultat ca la metoda precedentă:
X (w ) = F { x1(t ) + x2 (t )} = 2t �
sinc ( wt ) + t �
sinc ( wt 2 )