MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

PROIECT EVALUARE FINALĂ

PROGRAMUL DE FORMARE PSIHOPEDAGOGICĂ

- NIVELUL I -

Coordonator ştiinţific:
Lect. Univ. Dr. Roxana Bejan

Absolvent:
Anton Georgian

BUCUREȘTI
2017
 MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

Comunicarea didactică:
Definiție, Conținut, Forme de manifestare,
Importanța comunicării didactice

Coordonator ştiinţific:
Lect. Univ. Dr. Roxana Bejan

Absolvent
Anton Georgian

BUCUREȘTI
2017

1
 Introducere

Întreaga existenţă se rezumă la capacitatea de a comunica. Încă de la începutul vieţii ni

se comunică care sunt regulile esenţiale după care trebuie să ne ghidăm, iar noi mai departe
trebuie să ne asigurăm integrarea într-o societate comunicând cine suntem şi ce anume ne
dorim. Comunicarea reprezintă fundamentul dezvoltării personalităţii fiecărui individ,
fundamentul realizării unor relaţii între indivizi.
Comunicarea este principalul canal de legătură între indivizi, prin intermediul
comunicării reuşim să ne exprimăm gândurile, ideile, sentimentele. Viaţa socială a fiecărui
individ se formează prin intermediul comunicării şi al mesajelor transmise.
Comunicarea conţine un mare potenţial educativ care se traduce în transmiterea de
cunoştinţe, în autoreglarea activităţii intelectuale. Între comunicare şi educaţie există un strâns
raport de interdependenţă Pentru că sunt profesor, în meseria mea comunicarea este esenţială.
Comunicarea educaţională sau pedagogică este cea care mijloceşte fenomenul
educational in ansamblul său, indiferent de conţinuturile, nivelurile, formele sau partenerii
implicaţi. Comunicarea didactică este baza procesului de predare-invătare a cunostinţelor in
cadru institutionalizat al şcolii şi intre parteneri cu roluri determinate: profesor, elevi.
În şcoală se formează viitorul cetăţean, iar ceea ce dobândeşte, vede şi învaţă copilul în
anii de şcoală îi va rămâne întipărit în minte toată viaţa. Prima cheie pusă în discuţie în legătura
dintre elev şi educator este comunicarea. A fi profesor înseamnă nu doar a dispune de cunoştinţe
ştiinţifice de specialitate, ci a avea şi capacitatea de a le transpune didactic. Este important ca în
comunicarea cu elevul, profesorul să respecte câteva condiţii: să utilizeze un limbaj accesibil
elevilor, să transmită mesaje clare, care să nu poată fi interpretate, să manifeste încredere vizavi
de elev, în măsura posibilităţilor să comunice cu toţi elevii acordându-le atenţie., să antreneze,
să stimuleze elevul în a-şi exprima opiniile, indiferent că sunt sau nu corecte şi cel mai
important, să obţină feed-back.

2
 Scopul

Schimbarea concepției comunicative promovatã în scoalã pune în mod acut problema

educãrii cu si mai multã sârguințã a capacitãții comunicative deopotrivã la profesor si la elevi,
concomitent cu îmbunãtãtirea comunicãrii de ansamblu din cadrul institutiei scolare.
Comunicarea are semnificația unei valori umane si sociale, motiv pentru care educarea
comunicãrii constituie un scop în sine, un obiectiv major al învãtãmântului.
În comunicarea didactică profesorul trebuie să-i facă pe elevi să simtă ca are o vocație în
această direcție, că este un partener de încredere, care dorește un dialog autentic. Competența de
comunicare se va manifesta și prin capacitatea de ascultare a elevilor. Cei mai apreciați
profesori sunt cei care permit libertatea de exprimare a elevilor, care nu-i fac nici să se simtă
judecați, nici manipulați, nici sfatuiți, ci cei care le oferă sentimentul de siguranță și libertatea
comunicării.
Această lucrare are rolul de a scoate în evidenţă importanţa procesului de comunicare
didactică, având în vedere utilitatea acestuia în lecţia de educaţie fizică pentru îndeplinirea
obiectivelor programei.

Comunicarea didactică: Definiție

Conform definiţiei din Marele Dicţionar Psihologic, comunicarea verbală şi nonverbală
este un ansamblu de relaţii care se stabilesc între aspectele verbale ale comunicării umane,
aspectele non verbale şi variabilele psihologice şi sociale implicate în procesul comunicaţional.
La origine cuvântul comunicare înseamnă: a face ca un lucru să fie împărţit, împărtăşit.
Comunicarea are ca obiective descoperirea personalităţii o mai bună înţelegere a
relaţiilor umane.
Comunicarea didactică se poate defini ca fiind o comunicare instrumentală, direct
implicată în susţinerea unui proces si stematic de învăţare.
Schema oricărei comunicări cuprinde urmatoarele elemente ca: factorii care ajuta
comunicare, dispunerea lor, situatiile de comunicare precum si elemente care perturba
comunicarea. Este un fapt bine cunoscut că procesul de învăţământ se realizează prin şi pentru
comunicare, fiind, în ultimă instanţă, un act de comunicare.

3
 Comunicarea, la rândul său, conţine prin ea însăşi potenţial educativ: transmitere de
cunoştinţe, formarea gândirii şi facilitarea operaţiilor intelectuale, autoreglarea activităţii
intelectuale, transmiterea codurilor caracteristice fiecărei ştiinţe, între comunicare şi educaţie
existând un raport de interdependenţă. Personalitatea fiecăruia poate fi considerat un factor
decisiv în comunicare factorul uman fiind conştient de rolul său comunicativ cognitiv.
Profesorul Pavelescu afirmă că „stilul este o carte de vizită a individului care ne indică
cu exactitate personalitatea fiecăruia”. Comunicarea didactică depinde în mare măsură de
măiestria didactică şi măiestria educaţională a fiecăruia.

Comunicarea didactică desemnează ansamblul activităților de transmitere și receptare de

mesaje, al căror conținut vizează învățarea, formarea și dezvoltarea cunoștințelor, abilităților și
deprinderilor în procesul instruirii și educației școlare.

Comunicarea este un proces relational, în cadrul cãruia doi sau mai multi interlocutori
fac schimb de informatii, se înteleg si se influenteazã între ei. Codurile folosite în comunicare
sunt: cuvântul, gestul, imaginea, sunetul, miscarea, stãrile afective.
Comunicarea a fost definita ca o formă particulară a relaţiei de schimb între două sau
mai multe persoane, două sau mai multe grupuri.
Esenţiale pentru actul comunicării sunt:
1) relaţia dintre indivizi sau dintre grupuri,
2) schimbul, transmiterea şi receptarea de semnificaţii,
3) modificarea voită sau nu a comportamentului celor angajati.1
Elementele comunicării didactice sunt:
• emiterea mesajului didactic de către profesor sau de o altă sursă de informaţie, de
la o anumită distanţă;
• canalul prin care se transmite mesajul;
• receptarea mesajului de către elevi;
• stocarea şi prelucrarea lui în scopul luării deciziilor (formularea răspunsurilor de
către elev, a corectărilor sau a completărilor de către profesor).

1
Tudor, V., Șerbănoiu, S., (2007), Teoria și metodica educației fizice și sportului – Curs universitar. București, pg.
130
4
 Conținut, Forme de manifestare
Tipuri de comunicare:
Dupa nivelul interacțiunii:
 Intraindividuală
 interpersonală
 de grup
 de masă
 publică sau mediatică.

Dupa tipul de cod utilizat

 verbală (orală si scrisă)
 paraverbală
 nonverbală.

Dupa canalul utilizat

 directă (nemijlocită)
 mediată (când se folosesc canale intermediare cum ar fi carțile, televiziunea,
radioul, telefonul, internetul, aparatele foto, camerele de filmat etc. ).
Comunicare nonverbală; se realizează prin intermediul mijloacelor nonverbale(
corpul uman, spaţiul sau teritoriul, imaginea)2
Comunicarea verbală (limbajul). Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai
specific umane, cel mai frecvent folosit în comunicarea interumană. Limbajul, constituie
expresia şi realizarea conduitelor verbale.
In cadrul comunicării verbale distingem:
- comunicarea orală;
- comunicarea scrisă.
Expresivitatea comunicării didactice este influențaăa de ținuta fizică, expresivitatea
fetei, gesturi, stralucirea privirii, contactul vizual. Elementele limbajului nonverbal prelungesc
semnificația cuvintelor. De exemplu, un profesor care intră în clasă și se așează la catedra sau

2
Neculau, A., Cozma, T., (1995). Psihopedagogie, Editura Spiru Haret, Iași.
5
se lipește de tabla si ramâne acolo toata ora, îsi diminueaza mult din forța discursului. Limbajul
nonverbal are semnificații la fel de profunde ca si cel verbal.
Scopul comunicării didactice este acela de a forma convingeri prin organizarea
activitații didactice și alegerea acelor procedee favorabile formării convingerilor privind toate
domeniile cognitiei si practicii umane. Atunci când formarea de convingeri nu este posibilă, se
apelează la persuadare, prin care întelegem influențarea persoanei mai mult decât prin formare
de convingeri, prin argumentare, dar si prin vizarea afectivității, de exemplu atunci cât apelăm
la flatare pentru a convinge mai usor. Persuasiunea însoțeste convingerea atingând atât rațiunea
cât si sentimentele. 3

Particularități
Comunicarea didactică are mai multe caracteristici, care o deosebesc de alte forme ale
comunicării interumane:
• se desfăşoară între doi sau mai mulţi agenţi: profesor şi elevi, având ca scop
comun instruirea acestora, folosind comunicarea verbală, scrisă, non-verbală, paraverbală şi
vizuală, dar mai ales forma combinată;
• mesajul didactic este conceput, selecţionat, organizat şi structurat logic de către
profesor, pe baza unor obiective didactice precise, prevăzute în programele şcolare;
• stilul didactic al comunicării este determinat de concepţia didactică a
profesorului şi de structura lui psihică;
• mesajul didactic (repertoriul) are o dimensiune explicativ- demonstrativă şi este
transmis elevilor folosind strategii didactice adecvate dezvoltării intelectuale a acestora şi
nivelului de cunoştinţe pentni a fi înţeles de elevi;
- comunicarea se reglează şi autoreglează cu ajutonil unor retroac¬ţiuni (feed-back şi
feed-farward), înlocuind blocajele care pot apare pe parcurs.
In cadrul interactiunii profesor-elev, comunicarea psihopedagogica indeplineste mai
multe FUNCȚII:
• funcţia informativă, de transmitere a mesajului didactic şi educativ;
• funcţia formativă, de stimulare a gândirii şi a imaginaţiei la elevi;

3 Vinţanu N., (2008). Teoria instruirii şcolare, Editura Zerana Flores, Bucureşti

6
 • funcţia educativă, de transmitere a influenţelor educaţionale, de coeziune şi
afirmare a grupurilor şcolare;
• funcţia de evaluare şi reglare a procesului de predare - învăţare;
• funcţia de rezolvare a problemelor educaţionale şi a conflictelor şcolare.

Bariere in comunicarea didactică

Comunicarea poate fi OBSTRUCȚIONATĂ sau doar perturbată de o serie de
FACTORI care se interpun între semnificația intenționată si cea percepută putând fi legați de
oricare dintre componentele comunicării (emițător, mesaj, canal, receptor), sau de
interactiunea lor.
Dintre acestia cei mai importanti sunt :
1. Efectele de statut – uneori statutul prea înalt al emițătorului în raport cu receptorul
pot cauza răstălmaciri ale mesajului de catre acesta din urmă.
2. Probleme semantice – specialiștii au tendința să folosească un jargon profesional,
crezând că și ceilalți îl pot întelege; persoanele cu statut mai ridicat au tendința de a se exprima
într-un mod mai sofisticat, greu de înteles pentru persoane cu un nivel de scolarizare scăzut.
3. Distorsiuni perceptive – când receptorul are o imagine despre sine nerealistă și este
lipsit de deschidere în comunicare, neputându-i înțelege pe ceilalți în mod adecvat.
4. Diferențe culturale – persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri si
simboluri diferite.
5. Alegerea greșită a canalelor sau a momentelor – trebuie alese canalele corecte pentru
fiecare informație si de asemenea si momentul trebuie sa fie bine ales – o situație urgentă nu are
sorți să fie îndeplinită dacă este cerută la sfârșitul orelor de program sau la sfârșitul săptămânii.
6. Lungimea excesivă a canalelor – o rețea organizațională complicată duce la o
comunicare lentă.
FACTORI FIZICI PERTURBATORI4 – iluminatul necorespunzator, zgomote
parazite, temperaturi excesiv de coborâte/ridicate, ticuri, elemente ce distrag atentia –
telefon, cafea, ceai etc.
BARIERE UMANE5 in cadrul unei comunicări eficiente sunt :

4 Dragnea A. și colab., (2003). Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura FEST, Bucureşti

7
 - fizice: deficiențe verbale, acustice, amplasament, lumina, temperatura, ora din zi,
durata intâlnirii, etc.
- semantice: vocabular, gramatica, sintaxa, conotații emoționale ale unor cuvinte.
- determinate de factori interni: implicare pozitivă (ex: Imi place Ion, deci îl ascult);
implicare negativă (ex: Mirela m-a bârfit acum un an, deci interpretez tot ce spune ca fiind
împotriva mea).
- frica
- diferențele de percepție
- concluzii grăbite
- lipsa de cunoaștere
- lipsa de interes (una din cele mai mari bariere ce trebuiesc depășite este lipsa de
interes a interlocutorului față de mesajul emițătorului).
- emoții (emoția puternică este raspunzătoare de blocarea aproape completă a
comunicării).
- blocajul psihic
- tracul
Blocajele de comunicare, sau distorsiunea informaţiei se pot produce atunci când6:
• emiţătorul (profesorul) nu stăpâneşte conţinutul mesajului didactic transmis;
• acesta nu este expus clar, inteligibil şi sistematizat;
• emiţătorul vorbeşte prea încet, prea tare sau prea repede;
• nu prezintă la început scopul mesajului şi nu creează motivaţii pentru a trezi
interesul pentru comunicare;
• emiţătorul nu sincronizează diferitele tipuri de comunicare (verbală, paraverbală,
nonverbală, vizuală etc.);
• mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au
de rezolvat;
• mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract şi nu trezeşte interes,
producând plictiseală;

5 http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/lbrom2.pdf.

6 Cosmovici, A., Iacob, L., (2005). Psihologie şcolară , Editura Polirom, București

8
 • comunicarea este numai unidirecţională, producând pasivitate;
• elevii nu sunt angajaţi în comunicare prin dialog sau prin întrebări retorice;
• eficienţa comunicării este blocată si de fondul stresant creat de emiţător
(plictiseală, oboseală, nerăbdare, teama de a nu greşi în expunere etc.);
• elevii nu au cunoştinţele necesare pentru a inţelege mesajul didactic sau acestea
nu au fost fixate temeinic şi ca urmare se produc interferenţe.
Între obstacolele ce apar mai frecvent în comunicarea didactică, menţionăm:7
– supraîncărcarea (determinată de criza de timp, dar şi de dorinţa unor profesori de a nu
omite lucruri importante);
– utilizarea unui limbaj încifrat, inaccesibil (sau greu accesibil) elevilor; – dozarea
neuniformă, în timp, a materialului de predat;
– starea de oboseală a elevilor /studenţilor sau indispoziţia profesorului; – climatul
tensionat sau zgomotos.
Pentru perfectionarea comunicării didactice, este necesară cunoaşterea respectarea
unor reguli de către profesori, între care menţionăm8:
– vorbirea corectă, deschisă şi directă (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor);
– încurajarea feedback-ului din partea elevilor (pentru a cunoaşte în ce măsură mesajele
transmise au fost corect recepţionate şi înţelese); –
ascultarea atentă, răbdătoare şi încurajatoare a mesajelor primite din partea elevilor,
concomitent cu efortul de a înţelege exact sensul acestor mesaje;
– folosirea mai multor forme de comunicare didactică pentru acelaşi tip de mesaje (de
regulă, orală şi vizuală, concomitent);
– repetarea mesajelor mai complexe.

7 https://www.scribd.com/doc/220921886/Importanta-Comunicarii-Didactice-in-Predare

8 Dragnea A. și colab., (2003). Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura FEST, Bucureşti

9
 Concluzii

În concluzie, putem afirma că folosind un limbaj inteligibil şi adecvat,

bazat pe o comunicare expresivă şi convingătoare, cadrul didactic trebuie să încerce să transfere
conţinutul predat în mod atractiv, nuanţat, argumentat şi inteligibil. Apelând
la întregul arsenal metodic şi logistic de care dispune şi depăşind simplul şi plictisitorul monolg
într-o expunere elevată şi argumentată va schimba conformismul în participare şi activismul.
Facilitarea feed-back-ului este în acest context foarte importantă, influenţarea devenind
astfel bilaterală pentru că în comunicarea didactică, aşa cum spunea Leon Bloy, nu se știe ” cine
dă și cine primește”.
Prin urmare, comunicarea didactică este un proces complex care condiționează, în bună
măsură, accesul celor ce învață la cunoaștere și obținerea unor rezultate remarcabile în instruire.
De aceea considerăm că orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenția și respectul cuvenit.
Orice cadru didactic trebuie să fie conştient de responsabilitatea faţă de cuvântul rostit
într-o societate în care totul se petrece sub semnul rapidităţii, în care greşelile de exprimare sunt
considerate fără importanţă şi în care nimeni nu răspunde pentru ce a spus, în care nimeni nu
aşteaptă răspuns la intervenţia să într-o conversaţie.
Comunicarea interumană este una din dezideratele acestui nou secol. Eşecul sau reuşita
comunicării didactice depinde în foarte mare măsură de personalitatea profesorului care trebuie
să stăpânească nu numai noţiunile teoretice dar şi cele practice, dar în acelaşi timp trebuie să dea
dovadă de tac pedagogic
De aceea pentru a îmbunătăţi procesul de comunicare este recomandat ca profesorul să
folosească în lecţia de educaţie fizică, jocuri de mişcare. Prin intermediul acestora se va
dezvolta spiritul de fair-play, de echipă, de întrajutorare reciprocă, de respect al adversarului și
de respectare a regulamentului de joc. Datorită conținutului jocurilor, va crește atractivitatea
lecțiilor, elevii participând cu un mai mare interes la ore.

10
Bibliografie
1. Cosmovici, A., Iacob, L., (2005). Psihologie şcolară , Editura Polirom, București
2. Dragnea A. și colab., (2003). Teoria educaţiei fizice şi sportului, Editura FEST,
Bucureşti
3. Neculau A., Cozma T., (1995). Psihopedagogie, Editura „Spiru Haret”, Iaşi
4. Tudor, V., Șerbănoiu, S., (2007), Teoria și metodica educației fizice și sportului
– Curs universitar. București, pg. 130
5. Vinţanu N., (2008). Teoria instruirii şcolare, Editura Zerana Flores, Bucureşti
6. https://www.scribd.com/doc/220921886/Importanta-Comunicarii-Didactice-in-
Predare
7. http://ccdmures.ro/cmsmadesimple/uploads/file/rev8sp/lbrom2.pdf.

11