CUPRINS

Argument
Capitolul I. Noțiuni biochimice și farmacologice ale flavonozidelor
1. Origine. Caracteristici etiologice și structurale
2. Tipuri de flavonozide
Capitolul II. Farmacoterapia flavonozidelor
1. Droguri vegetale și medicamente pe bază de flavonozide. Prospect terapeutic
1.1. Medicamente cu flavonozide
1.2. Prospecte farmaceutice
Capitolul III. Partea de cercetare practică
Concluzii
Bibliografie
Anexe

1
 Argument
Flavonoidele sunt o clasă de metabolţii secundari ai plantelor, cunoscuţi pentru
proprietăţile lor antioxidante.
Pentru prima dată denumirea de flavonoide a fost dată în 1895 de chimistul elveţian S.
Kostaneţki şi provine de la latinescul flavum – galben deoarece primele astfel de substanţe aveau
culoarea galbenă.
Flavonozidele distribuite în plante, fiind responsabile de culoarea galbenă, au şi rol de
protecţie faţă de microbi şi insecte.Datorită largei lor răspîndiri a varietăţii lor şi toxicitatăţii
scazute comparativ cu alţi metaboliţi secundari, determină ingestia lor de către oameni şi animale
în cantităţi mari. Datorită evidentei lor capacităţi de a modifica anumite reacţii ale corpului la
alergeni, virusuri şi substanţe carcinogene, ele se mai numesc si modificatori naturali ai
raspunsului biologic.
Pornind de la literatura de specialitate bogată pe această temă am încercat o abordare
teoretică sintetică în ceea ce priveşte flavonozidele, fiind prezentate generalităţi despre flavone,
produse vegetale cu flavone, proprietăţi şi mecanisme farmacologice, medicamente şi suplimente
alimentare de pe piaţa românească ce conţin flavonozide.
Am optat pentru aceasta tema, deoarece flavonozidele sunt substante natural cu multiple
calitati terapeutice, care pot suplini actiunea medicamentelor sintetice mult mai toxice.

2
 CAPITOLUL I. NOȚIUNI BIOCHIMICE ȘI FARMACOLOGICE ALE
FLAVONOZIDELOR

1. ORIGINE. CARACTERISTICI ETIOLOGICE ȘI STRUCTURALE

Definitie. Flavonozidele sunt pigmenţi vegetali răspunzători de coloraţie galbenă a
florilor, fructelor, uneori şi a frunzelor.
Răspândire. Prezenţa flavonozidelor la alge nu a fost încă demonstrată. Sunt frecvente în
Bryophyrae, Pteridophyrae, Gymnospermae şi Angiospermae, unde diversitatea structurală a
acestor compuşi este maximă. Abundă la Apiaceae, Asteraceae, Fabaceae, Laminaceae, Lilia-
ceae, Malvaceae, Polygonaceae, Rosaceae, Rutaceae, Scholphulariaceae etc.
Localizare. Sunt prezente în toate organele plantelor sub formă glicozidică sau de
aglicon. Existenţa lor în cuticula foliară şi în celulele epidermice ale frunzelor asigură protecţia
cuticula împotriva efectelor nocive ale radiaţiilor U.V. Formele heterozidice (hidrosolubile) se
acumulează în vacuole, se concen-trează în epiderma frunzelor sau se repartizează între epidermă
şi mezofil. În cazul florilor, sunt depozitate în celulele epidermice. Ca agliconi sunt repartizate în
cuticula frunzelor şi în lemn.
Proprietati fizico-chimice. Sunt substanţe solide, cristalizate, colorate în galben de
diferite intensităţi. Heterozidele sunt solubile în apă, alcool concentrat şi diluat, solubile specific
în acetat de etil, acetonă, insolubilă în solvenţi apolari. Agliconii sunt solubili în alcool, acetat de
etil, solvenţi apolari, insolubili în apă. Datorită hidrozililor fenolici sunt solubili şi în soluţii
alcaline.
Heterozidele hidrolizează numai în prezenţa acizilor minerale (nu hidrolizează enzimatic),
în condiţii diferite, în funcţie de atomul de legătură dintre aglicon şi partea glucidică: O-heterozi-
dele hidroxilează uşor, C-heterozidele hidrolizează în prezenţa unor concentraţii mai mari de
acid, într-un timp mai îndelungat, la presiune ridicată şi în prezenţa unor catalizatori.

2. TIPURI DE FLAVONOZIDE. ACȚIUNE ȘI INDICAȚII TERAPEUTICE

2.1. CLASIFICAREA FLAVONOZIDELOR
In functie de structura chimica flavonozidele se clasifica in:

3
  Flavonele prezintă întotdeauna dublă legătură între C2 şi C3.
 Flavonolii sunt flavone 3-hidroxilate (se cunosc şi flavonoli acilaţi-tilirozida din Tiliae
flores).
 Flavanonele sunt flavone 2,3-dihidrogenate.
 Flavanonolii sunt flavonoli 2,3-dihidrogenaţi.
 Biflavonoide.
 Chalcone.
Din Sophora subprostrata Chun. au fost izolate mai multe terpenil flavanone
(sophoranone, sophoradina etc), cu acţiune antiulceroasă.
Flavanonolii formează adesea dimeri cu lignanii (flavanonol-lignani: silibina, silidianina,
silicristina).
Flavononol – lignanii sunt combinaţii ale lignanilor cu flavonolii. Lignanii sunt compuşi
rezultaţi din condensarea a două până la cinci molecule de derivaţi fenilpropanici (C6-C3)n,
legaţi prin catenele laterale, aciclici sau ciclici, adesea lactonizaţi, β-glucozidaţi sau
neglucozidaţi.
Flavanonolii (flavononol – lignanii) pot prezenta structură benzodioxanică (silibina),
2,3-benzofuranică (silicristina) sau lactonică (silidianina).
Sunt substanţe solide, cristalizate, incolore, optic active, solubile în apă, alcool diluat, ace-
tonă diluată (formele heterozidice) sau alcool diluat, acetonă, benzen, eter, cloroform ş.a., puţin
solubile în eter de petrol (formele neglicozidate). Formează cu hidroxizii alcalini, fenoxizi solu-
bili în apă, greu solubili în alcool. În aceleaşi condiţii flavononol lignanii lactonici generează hi-
droxiacizi. În mediul acid sau bazic se izomerizează uşor.
Biflavonoide. Sunt dimeri ai flavonozidelor. Monomerii se pot lega între ei prin atomii de
carbon din poziţiile 6 sau 8, care sunt foarte reactivi. Legăturile stabilite pot fi C-C (amentoflavo-
na, agathisflavona,bilobetol, ginkgetol) sau C-O-C (hinokiflavona).
Cele două unităţi constitutive ale biflavonoidelor pot fi acelaşi tip (biflavone, biflavanone)
sau de tipuri diferite (flavonă-flavanonă). Grupările hidroxil pot fi libere sau, cel mai adesea, me-
tilate. Biflavonoidele sunt caracteristice pentru Gymnospermae. La Angoispermae distribuţia lor
este sporadică.

4
 Chalcone. Rezultă prin deschiderea ciclului piranic central, caracterizate prin prezenţa
unui segment cetonic a↔b nesaturat, alcătuit din 3 atomi de carbon. Nucleul A poartă aceiaşi
substituenţi ca şi celelalte flavonoide. Nucleul B poate fi substituit sau nu.
2.2. CARACTERIZARE FARMACOLOGICĂ. MECANISME DE ACŢIUNE
Studiile in vitro indică o gamă largă de activităţi biologice pentru diferite flavonoide.
Aceste studii au fost efectuate în principal cu agliconi flavonici sau cu heterozide. Până recent,
metaboliţii flavonoidelor au fost rareori utilizaţi deoarece datele cu privire la identitatea lor au
fost limitate iar standardele metaboliţilor sunt mai puţin disponibile în comerţ.
Câteva comentarii generale cu privire la flavonoide au fost publicate în ultimii ani.
Acestea se referă în principal la quercetol, care este cea mai studiată flavonoidă.
Quercetolul are acţiuni antioxidantă, anticarcinogenică, antiinflamatoare, antiagregantă şi
vasodilatatoa-re. În spatele acestor efecte, stau mecanisme care sunt în mare parte necunoscute.
De exemplu, efectul antioxidant ar putea fi rezultat din chelatarea metalelor, captarea radicalilor
liberi, inhibarea enzimelor sau inducţia de expresie a enzimelor. Cu privire la acţiunea
anticarcinogenă, trebuie remarcat faptul că, în anii 1970, quercetolul a fost considerat de fapt
cancerigen, deoarece compusul a arătat a fi mutagen în testul Ames. Cu toate aceste, numărul de
studii pe animale pe termen lung efectuate ulterior au arătat faptul că quercetolul nu este
carcinogen. Dimpotrivă, a fost demonstrat că quercetolul inhibă carcinogeneza la animalele de
laborator. Pe parcursul ultimilor ani, unele rapoarte cu privire la activităţile biologice ai
metaboliţilor quercetolului au fost publicate. În aceste studii, s-a demonstrat că tipul de conjugare
este foarte importantă în activitatea antioxidantă.
Flavanonele au câştigat puţin interes faţă de flavonoidele. O mare atenţie a fost acordată
proprietăţilor lor anticarcinogenice. Hesperidina (şi sucul de portocale) a demonstrat că inhibă
carcinogeneza la animalele de laborator. Hesperidina posedă de asemenea unele activităţi
antioxidante, deşi această activitate este mai săracă în comparaţie cu mulţi alţi polifenoli. Alte
acţiuni ale hesperedinei si naringenolului sunt asupra metabolismului lipidic.
 Acţiuni farmacodinamice
a) Vitamină P sau factor P. Principala acţiune atribuită flavonozidelor este aceea de vitamină P
sau factor P (factor de permeabilitate). Acţionează prin legarea de proteine intracelulare, scăzând
permeabilitatea capilarelor sanguine şi crescându-le rezistenţa (sunt potenţial venoactive).

5
 Noţiunea de factor P este legată de observaţii asupra tratamentul unor forme de scorbut,
cu acid ascorbic ca atare (vitamina C) sau cu suc de lămâie. În primul caz, manifestările scorbu-
tice nu au putut fi ameliorate, în timp ce prin tratare cu suc de lămâie ele au dispărut. A fost deci
remarcat faptul că acidul ascorbic nu poate acţiona decât în asociere cu un alt factor (numit ulte-
rior factor P). Astfel s-a descoperit rolul antioxidant al derivaţilor flavonici în protecţia vitaminei
C şi în procesele de oxidare celulară, lui Huszak reverindu-i meritul de a stabili care dintre flavo-
ne au această acţiune (derivaţii dihidroxilaţi în orto pe nucleul B). Denumirea de factor P este as-
tăzi atribuită flavonozidelor, antrocianozidelor şi proantocianilor.
b) Antiinflamatoare. Unele flavonozide (apigenolul, crisolul, taxifolol, gosipina) au acţiune
antiinflamatoare in vitro datorită influenţei asupra metabolismului acidului arahidonic, prin
blocarea ciclooxigenazei şi/sau lipoxigenazei, enzime ce intervin în biosinteza prostaglandinelor
proinflamatorii şi în coagularea sângelui;
c) Altele pot fi antialergice (izobutirina, hispidulina),
d) Hepatoprotectoare (flavanonol lignanii- silibina, silidianina, silicristina).
e) Antispastice (liquiritigenol), hipocolesterolemiante.
f) Au fost puse în evidenţă la unii compuşii acţiunea uricozurică şi antinefritică (diramnozida
kampferolului din Lespedesa capitata).
g) Antiulceroasă (kaempferolul) care se datorează inhibării factorului PAF (implicat în
producerea ulceraţiilor mucoaselor tubului digestiv) şi leucotrienelor (LTC4), concomitent cu
creşterea sintezei de prostaglandine antiulceroase (PGE).
h) Flavonozidele au acţiune diuretică, antibacteriană, antivirală, antifungică; scad timpul de
sângerare şi de coagulare a sângelui. Un număr mic dintre ele sunt dotate cu proprităţi
antimicotice in vitro.
i) Proprietăţi antioxidante. Altele au proprietăţi antioxidante sau captează radicalii liberi formaţi
în diverse stări patologice: anoxie (are loc generarea de radical superoxid), inflamaţii (se produc
anioni superoxid prin NADPH-oxidaza membranară a leucocitelor, radicali hidroxil şi alţi
radicali reactivi ce se formează în timpul fagocitozei), autooxidare lipidică cu urmare de radicali
hidroperoxid şi alcoxil lipofili). Flavonoidele şi în special tocoferolii reacţionează cu radicalii
liberi, întârziind sau oprind astfel degradările legate de intensa activitatea a acestora la nivelul
fosfolipidelor membranare.

6
j) Inhibitori enzimatici. In vitro flavonoidele sunt inhibitori enzimatici: inhibă elastaza,
colagenaza, histidindecar-boxilaza şi hialuronidaza, ceea ce permite conservare integrităţii
substanţei fundamentale a pere-telui celular; inhibă nespecific catechol-O-metiltransferaza
(COMT), ceea ce duce la creşterea cantităţii de catecholamine (adrenalină, noradrenalină)
disponibile, care produc o creştere a rezistenţei vasculare; inhibă fosfodiesteraza cAMP-ului, ceea
ce ar putea explica între altele activitatea antiagregant-plachetară (baicalozida din Scutellaria
baicalensis); inhibă lipoxigenaza şi/sau ciclooxigenaza, enzime implicate în procesul inflamator
(flavonolii monomeri şi biflavonoidele); inhibă succinoxidaza şi colinacetilaza bacteriană prin
formarea chinonică (sunt antibacteriene şi anti-virotice); potenţiază acşiunea vitaminei C (sunt
transportatori ai acesteia) şi o stabilizează prin blocarea ionilor metalici (Cu2+) care catalizează
autooxidarea.
Rareori flavonoidele stimulează activitatea enzimatică, fapt observat asupra
prolinhidroxilazei. Aceasta favorizează stabilirea unor punţi între fibrele colagen, solidificându-
le. În acest sens acţionează proantocianidolii. În protejarea fibrelor de colagen intervin şi
antocianozidele, inhibarea procesului degradativ constând în captarea radicalului anionic
superoxid, care pare a fi implicat în proteoliza neenzimatică a colagenului in vitro.
Flavonoidele protejează organismelor animale de acţiune nocivă a razelor X sau a
radiaţiilor ultraviolete.
 Farmacocinetică
Biodisponibilatatea flavonelor este în general mică, acţiunile enunţate neregăsindu-se în-
totdeauna in vivo. Rezultatele certe s-au obţinut cu heterozidele hidrolizate în tractul digestiv.
Deşi există numeroase studii asupra potenţialului farmacologic al acestor compuşi, încât
nu s-a putut ajunge la o relaţie precisă între structură şi activitate.
Flavonoidele sunt constant prezente în alimentaţie omului (cca 1g/zi) deoarece nu sunt to-
xice, mutagene sau cancerigene.
 Căi de administrare
Căile de administrare a medicamentelor cu conţinut de flavonozide sunt:
 calea orală (comprimate, capsule, drajeuri);
 calea cutanată (geluri).
Absorbţia flavonoidelor au fost o problemă mult dezbătută. S-a crezut mai întâi că
absorbţia flavonoidelor are loc decât în intestinul gros unde sub acţiunea florei bacteriene

7
heterozidele sunt scindate la agliconi. Abia în anul 1990 s-a dovedit că în plasmă după consumul
de alimente cu heterozide ale favonoidelor apar atât agliconi cât şi heterozide, ceea ce însemnă că
absorbţia are loc şi în intestinul subţire.
Eliminare. Au fost făcute mai multe studii în ceea ce priveşte excreţia urinară a
quercetolului. În aceste studii de eliminare urinară, procentul a variat intre 0,07% si 0,3% din
doza ingerată.
 Farmatoxicologie. Efecte secundare
 gastrointestinale (dureri abdominale, pirozis, greaţă, vărsături, diaree)
 reacţii de hipersensibilitate cutanată sau sistemică
 somnolenţă
 altralgii
 tulburări de coordonare şi de echilibru
 anemie megaloblastică prin deficit de acid folic
 contracţii musculare
 crampe musculare
2.3. INDICATII TERAPEUTICE. Se folosesc singure sau asociate, în hipertensiune arterială, în
flebologie ca vasoprotectoare şi venotonice (cele mai active sunt biflavonoidele); tratarea
simptomelor care în-soţesc insuficienţei venolimfatica (gambe grele, parestezii, crampe, dureri şi
alte semne funcţio-nale, claudicaţie intermitentă, edeme); tratarea tulburărilor de fragilitate
capilară la nivelul pielii (echimoze, peteşii) şi mucoaselor (gingivoragii, epistaxis); tratarea
semnelor funcţionale legate de criza hemoroidală, a metroragiilor datorate contracepţiei prin
dispozitive intrauterine, a tulbu-rărilor de circulaţiei retiniană şi/sau coroidiană. Pentru efectul
diuretic se pot administra ca adjuvanţi în tratamentul hipertensiunii arteriale şi al retenţiei urinare.

8
 CAPITOLUL II.
FARMACOTERAPIA FLAVONOZIDELOR

1. DROGURI VEGETALE ȘI PREPARATE MEDICINALE PE BAZĂ DE

FLAVONOZIDE
 CITROFLAVONE
Sunt flavonoidele extrase din pericarpul şi pulpa fructelor diferitelor specii de Citrus
(Rutaceae) ca derivaţi de calciu şi magneziu, utilizaţi în amestec de numeroase laboratoare, la
prepararea unor medicamente. Unele laboratoare folosesc produşii puri izolaţi (diosmină=
diosmozidă, hesperidozidă, naringozidă), amestecul lor titrat în în diosmină şi hesperidozidă, ori
derivaţi de semisinteză (hesperidozid-metil chalconă). De obicei citroflavonele sunt amestecuri
de heterozide flavononice. Acestea se asociază de cele mai multe ori cu acid ascorbic, metil
esculetol, ruscozidă, papaverină, vincamină şi altele.
Acţiunea şi întrebuinţările acestora sunt comune cu ale celorlalte flavonoide, indicaţia lor
majoră fiind tratamentul insuficienţei venoase cronice, funcţională şi organică, a membrelor infe-
rioare.
Preparate farmaceutice: Detralex, comprimate filmate cu 500mg flavonoide exprimate în
diosmină (450mg) şi hesperidină (50mg).

 GINKGO BILOBAE FOLIUM/ FRUNZE DE GINKGO BILOBA

Flavonozidele sunt reprezentate de 3-glucozidele-, 3-ramnozidele-, 3-rutinozidele-querce-
tolului şi kaempferolului, de esterii p-cumarici ai glucoramnozei quercetolului, kaempferolului,
luteolului; de biflavonoide (amentoflavona, bilobetol, 5-metozibilobetol, ginkgetol, izoginkgetol,
hinokiflavonă, sciadopitizozida). Mugurii foliari sunt organele cele mai bogate în flavonozide,
catecholi, proantocianidoli (mono- şi dimeri).
Acţiune: vasodilatatoare arterială, vasoconstrictoare venoasă, antiedematoasă, creşte re-zistenţa
şi scade permeabilitatea capilară, inhibă agregarea plachetară şi eritrocitară, activează

9
metabolismul energetic celular în special la nivel cortical prin creşterea captării glucozei la nivel
neuronal, epurarea lactaţilor şi creşterea sintezei de ATP.
Întrebuinţări: materie primă pentru obţinerea extractului standardizat în flavonoide (24%) şi
ginkgolide (6%).
Preparatele pe bază de Ginkgo se recomandă în tulburări de atenţie şi/sau de memorie la
vârstnici, deseori cauzate de insufienţa circulatorie cerebrală, însoţită uneori de tulburări de com-
portament; tulburări neurosenzitive (hipoacuzii cohleovestibulare, acufene, vertij), sechele după
accidente vasculare cerebrale sau spasme vasculare, arteriopatii obliterante ale membrelor infe-
rioare), tulburări ale microcirculaţiei (acroeritrocianoză, acroparestezii, sindrom Raynaud); fragi-
litatea vasculară, varice, flebite, claudicaţie intermitentă, angiopstie diabetică, crize hemoroidale,
ischemie corioretiniană, denerescenţa maculară a vârstnicilor, retinopatii diabetice.
Produse farmaceutice obţinute cu extract standardizat (conţine 10% ginkgoflavone ex-primate
în quercetol): Bilobil (capsule a 40mg), Ginkfor fort (capsule a 40mg), Tanakan (com-primate şi
soluţie buvabilă cu 40 mg/ml), Tebonin (drajeuri conţinând extract în asociere cu hep-taminol),
Gingoging (soluţie buvabilă), Tebokan (comprimate filmate a 9,6 mg şi soluţie buvabilă cu 9,6
mg/ml).
 CARDUUI MARIANI FRUCTUS/ FRUCTE DE ARMURARIU
Definiţie: Sunt achenele plantei Carduus marianus L.,sin. Sylibum marianum (L.) Gaertn,
armurariu (Asteraceae).
Origine şi descriere
Sylibum marianum este o specie bianuală de origine mediteraneană, robustă, cu frunze
mari, marmorate cu alb de-a lungul nervurilor,prevăzute cu dinţi spinoşi. Prezintă flori tibuloase,
purpurii, reunite în capitule terminale înconjurate de un involucru de bractei spinoase; fructe
achene lungi de 6-8mm, de culoare galben-brună, cu gust amar. Creşte prin locurile necultivate
din Europa Meridională, Africa Septentrională şi Asia de Est. Achenele se recoltează fără papus,
la deplină maturitate şi se usucă în aer liber.
Compoziţie chimică: Constituentul majoritar al amestecului este silibina (structură dioxanică).
Alături de aceasta se mai găsesc: silidianina (cu structură lactonică) şi silicristina (cu structură
dihidrobenzofuranică).
Acţiune: antihepatotoxică şi hepatoregenratoare (constituenţii silimarinei), inhibă peroxi-darea
lipidelor având astfel un efect stabilizator de membrană.

10
Întrebuinţări: hepatite cronice evolutive, hepatite virale, hepatite etilice, ciroză hepatică,
insufienţă hepatică; se asociază preventiv cu medicamente ce prezintă un potenţial hepatotoxic.
Produse farmaceutice: extract uscat nebulizat, tinctură, Silimarina (Leganol), compri-mate
conţinând 70mg silimarină.
 Păducel-Crataegus monogyna Jacq./ Crataegus laevigata (Poir.) Dc (syn. Crataegus
oxyacantha L.). Fam. Rosaceae
Descriere. Arbuşti, rareori arborescenţi.
Răspândire. Păducelul este răspândit în Europa, Africa de Nord, Figura 9-Crataegus monogyna
vestul Asiei. Creşte prin păduri şi tufişuri, izolat prin poenile din
regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. Des se cultivă în parcuri.
Organul utilizat,recoltare. Ca produse vegetale se folosesc florile de păducel-Crataegi flores şi
fructele de păducel-Crataegi fructus. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă,
pe timp uscat. Ele se rup fără codiţa, direct de pe ramurile arbuştilor. Florile se strâng în coşuri şi
niciodată în saci sau săculeţe atârnate de gâtul culegatorului, cum greşit se procedează uneori,
deoarece datorită lipsei de aer şi presării ele se încing şi se brunifică.
Fructele se culeg toamna în momentul când se înroşesc, fără codiţa, direct de pe arbust.
Florile trebuie uscate cât mai repede, în straturi subţiri, la temperatura de 350C. Fructele se usucă
în straturi la soare sau în uscătorii artificiale la o temperatură de cel mult 700 C.
Compoziţie chimică. Flavonozida principală din ambele produse vegetale este hiperozida 3-
galactozida cverce-tolului, alături de care se găsesc vitexina (8-glucozida apigeninei), rutozida,
diferiţi derivaţi ai fla-vanului. Alţi compuşi polifenolici identificaţi în flori sunt acizii clorogenic
şi cafeic.
Întrebuinţări. Preparatele din flori şi fructe de păducel au activitate cardiovasculară. A
fost pusă în evi-denţă acţiunea simpaticolitică, hipotensivă, vasodilatatoare şi sedativă asupra
sistemului nervos central. Se recomandă în degenerări ale cordului si scleroză coronariană la
persoane în vârstă, pentru tratamentul unui cord hipertonic, în insuficienţă a miocardului după
boli infecţioase şi arit-mii cardiace. În tratamentul sclerozei coronariene şi angorpectoris se
recomandă cura cu prepara-te de păducel, dat fiind aproape completa sa lipsă de toxicitate.
Se foloseşte infuzia, tinctura din flori, extractul fluid din fructe, siropul. Extractul uscat
face parte din compoziţia preparatelor Extraveral comprimate, Nervocalm soluţie, Pasinal sirop.
Extractul fluid intră în componenţa preparatului Cardiovalena, Novo-passit, Eficardin, Biovital,

11
iar produsele vegetale în componenţa diferitelor specii medicinale calmante. Se produc brighete
din flori de păducel.

 SALCÂM GALBEN (SALCÂM JAPONEZ)-SOPHORA JAPONICA L./ FAM.

FABACEAE.
Descriere. S. japonica este un arbore înalt până la 20m, cu scoarţă netedă, de culoare verde-
închisă, cu ramuri lipsite de spini.
Răspândire. Patria arborelui este Japonia, China, Coreea. La noi se cultivă numai în scopuri
ormanen-tale prin parcuri, grădini, uneori în plantaţii şi perdele forestiere.
Organul utilizat, recoltare. Ca produse vegetale se folosesc bobocii florali de salcâm galben-
Sophorae japonicae al-bastră şi fructele de salcâm galben-Sophorae japonicae fructus.
Bobocii florali se recoltează în momentul formării lor, atunci când caliciul şi corola sunt bine
distinse. În această perioada, primele flori încep să se deschidă. Nu este permisă culegerea şi
transportarea bobocilor florali în saci. Fructele se recoltează imature. Uscarea se infăptuieşte la
aer liber sau în uscătorii la o temperatura de 40 grade C.
Compoziţie chimică. Atât bobocii florali, cât şi fructele ca principiu activ de baza conţin
rutozida (3-rutinozida cvercetolului) în proporţie de 12-20%. În fructe se mai conţine 3-
soforozida kemferolului. Au mai fost identificate pectine, mucilagii, glucide, butilinol etc.
Întrebuinţări. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi
permeabilităţii capila-relor, în cazuri de fragilitate capilară, accidente circulatorii, hipertensiune
arterială, hemoragii cu diferite cauze. Întră în compoziţia unor specii medicinale cu acţiune în
tulburări cardiovasculare, sub denumirea de Sophorae japonicae gemmae.
Preparate ale industriei sunt Rutozida, comprimate şi soluţie injectabilă, Tarozida (syn.
Ascorutin), comprimate de rutozid şi acid ascorbic, Stelofilin, comprimate de rutozid şi teofilina.
Tinctura din fructe se foloseşte ca remediu bactericid la tratarea plăgilor purulente, stimulează
regenerarea ţesuturilor. Un produs de semisinteză, cu acţiune vasotonică, antihipertensivă şi de
protejare a permeabilităţii capilare, este Rutin-S, preparat original realizat la Facultatea de Farma-
cie din Iaşi.
 HRISCA/ FAGOPYRUM SAGGITATUM GILIB. (SYN.FAGOPYRUM
ESCULENTUM MNCH.) FAM. POLYGONACEAE

12
Descriere. Plantă erbacee, anuală. Rădăcina pivotantă, fusiformă, lungă de 20-40cm, cu
numeroase ramificaţii răspândite în stratul arabil. Perişori absorbanţi lungi de 3-5 mm, cu mare
putere de so-lubilizare şi absorbţie. Tulpina erectă, ramificată, suculentă,goală, glabră, înaltă de
30-60 (130) cm, la maturitate roşiatică. Frunze cordat-sagitate, glabre, peţiolate, cele superioare
sesile. Limb lung de 2-5cm, cu nervuri uşor păroase. Stipele mici, verzi. Flori roşietice sau albe,
dispuse într-un racem spiciform. Numărul lor în inflorescenţa este în medie de 500, la unele
exemplare ajunge la 3000. Miros pronunţat. Dismorfism sexual (unele flori au stilul mai lung
decât staminele, altele mai scurt). Fructul, nucula cu trei muchii, brună-castanie sau cenuşie-
argintie, lucioasă, de con-sistenţă dură.
Răspândire. Plantă originară din Tibet (Asia), răspândită ulterior în Sibetul de Vest şi India, apoi
în China, în prezent cultivată şi în Europa.
Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţi aeriene de hrişcă-Fagopyri
sagittati herba, recoltate prin cosire de la începutul înfloririi până la apariţia primelor fructe
mature.
Compoziţie chimică. Părţile aeriene de hrişcă servesc ca materie primă pentru extracţie
industrială a rutozidu-lui, folosit în prepararea soluţiilor apoase. Produce fagopirism prin
fotosensibilizare.
 TALPA-GÂŞTEI-LEONURUS CARDIACA L./ (LEONURUS CARDIACA L.
SUBSP.VILLOSUS JAV.)/ LEONURUS QUINQUELOBATUS GILIB./ FAM.
LAMIACEAE
Descriere. Plantă erbacee, perenă. Rizom lignificat, gros (1-1,5cm), scurt, din care pornesc
rădăcini brune, subţiri, lungi până la 30cm. Tulpină erectă, înaltă până la 1,5 m, cu 4 muchii,
goală în interior, păroasă pe muchii (uneori acoperită în totalitate cu peri drepţi-G.
quinquelobatus). Frunze opuse, palmat-lobate (aspectul unei labe de gâscă), lungi de 6-12cm, late
de 4-10cm, cu peri aspri, peţiolate. Frunzele mijlocii au 3 crestături, iar cele din vârful tulpinei
sunt alungite şi dinţate. Flori roze, dispuse câte 10-20 în pseudoverticile foarte strânse (dicazii
îndesuite) la partea superioară a tulpinii; caliciul campanulat, uşor bila-biat, cu dinţi ţepoşi; corola
cu tubul uşor curbat, prevăzut cu un inel păros, labiul superior cu peri albi; androceu cu antene
brunii; gineceu cu stil filiform. Fructe, nucule ovoidale, pu-bescente la vârf.

13
Răspândire. Planta este răspândită în Europa, Asia. Creşte pe marginea drumurilor şi căilor
ferate, marginea pădurilor, locuri poienite, pe lângă garduri, pe terenuri necultivate, prin
dărămături etc.
Organul utilizat, recoltate. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâşti-Leonuri
herba. Recoltarea se face pe timp frumos, după ce s-a ridicat roua, la începutul şi în timpul
înfloririi. Mai târziu, în pe-rioada fructificaţiei, sepalele devin spinoase. Se taie cu ajutorul
foarfecelor doar vârful inflorit,de circa 20-25cm lungime.
Plantele recoltate se întind pe rame, în straturi subţiri şi se usucă la umbră sau artificial.
Uneori planta se confundă la recoltare cu specia Chaiturus marrubiastrum (L.) Rcheb. (syn.
Leonurus marrubiastrum L.) numită popular coada-mâţei sau talpa-lupului, care se deose-beşte
prin aceea, că frunzele inferioare sunt oval-lanceolate şi dinţate fără a fi divizate în 5 lobi; corola
nu prezintă un inel păros la interior.
Compoziţie chimică. Principiile activ biologice principale sunt heterozidele fla-vonoidice,
printre care rutinozida, cvercitrina, cvincvelozida (api-genine+glucoză+acid fumaric), hiperozida
etc. Au mai fost iden-tificate substante tanante (circa 2%) şi amare, ulei volatil, vitami-na C,
caroten, alcaloizii leonurina şi stahidrina.
Întrebuinţări. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor ca-re alimentează cordul
ca şi a cordului însuşi, fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului. Se pare
că acţionea-ză în mod analog cu odoleanul, dar cu un efect depresiv de 3-4 ori mare ca al
acestuia. Leonurina are efect uterotonic, fapt ce justifică folosirea plantei în obstre-tică şi în
tromboza ginecologică.
Sub formă de infuzie, tinctură, extract fluid, picături de talpa-gâştei cu lăcrămioară este
uti-lizată în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi în stadiile temporare ale hipertoniei.
Extractul fluid face parte din preparatele Biovital, Gerovital Dr. Theiss.
Asociată cu frunzele de melisa şi lăcrămioara se foloseşte drept cardiosedativ, mai ales în nevroză
cardiacă şi în tulburări cardiace vegetativ-funcţionale.
 PIPERUL BĂLŢII-POLYGONUM HYDROPIPER L./FAM. POLYGONACEAE
Descriere. Plantă erbacee, anuală. Tulpină glabră, roşietică, erectă sau ascendentă, înaltă de 25-
60cm, adesea cu rădăcini adventive la noduri bazale. Frunzele alterne, lanceolate, glabre, ascuţite
sau obovate, la bază îngust cuneiforme, lungi de 3-8 cm, late de 1-2cm. Tecile (stipule
concrescute în tuburi) sunt peliculare, roşietice, cilndrice, pe suprafaţă glabre, pe margine uneori

14
cu perişori subţiri. Înflorescenţele spiciforme, constituite dintr-un perigon 4(-5) laciniat, cu 6(-8)
stamine, ovar superior cu 2-3 stiluri. Fructul este o achenă neagră sau cafenie intunecată, lungă de
circa 3 mm, ascuţită la vârf, însoţită de perigonul persistent.
Răspândire. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede (malurile
râuri-lor, lacurilor, mlaştinilor).
Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale piperului băltii-
Polygoni hydropiperis her-ba, recoltate în timpul înfloririi.
Planta se taie la înălţime de 4-5cm deasupra solului şi imediat se tranportă la locurile de uscare.
Uscarea se face în strat subţire în locuri ferite de razele solare directe sau în uscătorii la
temperatură de 40-500 C.
Compoziţie chimică. Principiile active de bază suntflavonoidele hiperozida, rutinozida,
cvercitinozida, kampfe-rolul şi flavonolii metoxilaţi: izomeramnetina şi ramnazina sub formă de
esteri cu KHSO4 (persi-carine). Se mai conţin vitaminele C si K; substanţele tanante şi pectine;
mucilagii, acizii organici: acetic, oxalic, galic; ulei volatil etc.
Întrebuinţări. Este utilizat ca hipotensiv şi hemostatic, datorită flavonilor şi vitaminei K.
Extractul fluid îl poate înlocui pe cel de hidrastis, în hemoptizii, hemoragii gastrice, vezicale,
hemoroidale. Este folosit, în mod analog, ca hemostatic în ginecologie, pentru tratamentul meno-
şi metroragiilor, sau după raclarea uterului. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor
antihemoroidale Anestezol.
 TROSCOT-POLYGONUM AVICULARE L./ FAM. POLYGONACEAE
Descriere. Plantă erbacee, anuală. Rădăcină pivotantă, fusiformă. Tulpină târâtoare, rar
ascendentă sau erectă, ramificată, glabră, cu noduri umflate si manşoane membranoase albicioase
(ochree) la baza frunzelor. Frunze alterne, eliptice sau lanceolate, plane, scurt peţiolate până la
sesile. Flori axilare verzui sau roşietice, scurt-pedunculate, grupate câte 3-5 la subsuoara
frunzelor, având un periant simplu, peta-loid, cu 5 piese dispuse într-un singur verticil, iar
androceul din 8 stamine, un ovar superior terminat cu 3 stiluri. Fructul este o achenă însoţită de
perigonul persistent de culoare brun-negricioasă cu o lungime de 2-3 cm.
Răspândire. .Planta este răspândită pe întregul glob, cu excepţia regiunii tro-picale. Întâlnită pe
lângă aşezările omeneşti, pe terenuri virane, margi-nea drumurilor, adeseori printre pietrele de
pavaj, pe malurile râurilor, de la câmpie până în etajul subalpin.

15
Organul utilizat,recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot-Polygoni
avicularis herba, recoltate în timpul înfloririi. Se înlătură partea de jos a tulpinii, care este
lignificată şi lipsită de frunze. În locurile grase, cu umiditate suficientă, troscotul are o tulpină
ridicată până la 15-20cm; în acest caz recoltarea se face prin cosire.
Compoziţie chimică. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozidele avicularozida, cvercitrozida.
Mai conţin vitaminele C şi K, caroten, substanţe tanante, compuşi ai acidului silicic, mucilagii,
derivaţi antrachinonici, urme de ulei volatil, săruri minerale, etc.
Întrebuinţări. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin, antiinflamator şi la
înlăturarea calculilor din rinichi şi vezică urinară. Părţile aeriene de troscot intră în compoziţia
speciei gastrice. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul
tuberculozei pulmonare.
 GURA-LEULUI-SCUTELARRIA BAICALENSIS GEORGI./ FAM. LAMIACEAE
Descriere. Gura-leului este o plantă multianuală cu rizomul scurt ramificat şi rădăcini verticale.
La plantele mature rădăcinile sunt longitudinal sucite, brune-închise, în fractură galbene ca
lămâiul. Tulpini numeroase, patrunghiulare, simple sau ramificate la bază, înalte de 15-35cm.
Frunze opuse, sesile, îngust-lanceolate sau lanceolat-ovale, cu marginea întreagă, glabre. Florile
sunt grupate în inflorescenţa racemiformă unilaterală şi sunt aşezate în subsuoara frunzelor mici
superioare. Fructele-nucule mici, negre, plate, rotunde cu ghimpi pe toată suprafaţa.
Răspândire. Planta este răspândită la Răsăritul Depărtat, Tansbaicalia. Creşte pe povârnişurile
colinelor, în raioanele de stepă etc.
Organul utilizat, recoltare.
Ca produs vegetal se folosesc rădăcinile de gura-leului-Scutellariae baicalensis radices, recoltate
toamna după maturizarea fructelor. Rădăcinile săpate se spală în apă rece şi se usucă.
Compoziţie chimică. Principiile active de bază sunt flavonozidele scutelarozida, care la hidroliză
formează agliconul scutelarinolul, acidul glu-curonic şi baicalinozida (baicalinol+ acidul
glucuronic).
Întrebuinţări. Tinctura din rădăcini de gura-leului se foloseşte ca hipotensiv la hipertonie de
gradul I, II şi ca sedativ la nevroze cardiovasculare.

16
  SIMINOC (IMORTELA)-HELICHRYSUM ARENARIUM DC/ FAM. ASTERACEAE
Descriere. Plantă erbacee, perenă. Rădăcină pivotantă, cilindrică, lemnoasă, la exemplarele
bătrâne, multicapitată, de culoare brună închisă. Tulpină erectă, neramificată, acoperită cu peri
mici, suri, des-foliată, înaltă până la 30 (50)cm. Frunze alterne cu marginea întreagă, cele
inferioare lanceo-late, peţiolate, mijlocii şi superioare-sesile, liniar-lanceolate sau alungite, pe
ambele feţe acoperite cu peri mici, surii. Flori galbene, grupate în calatidii globuloase, iar acestea
adunate în panicul corimbiform. Fructele-achene mici alun-gite cu 4 muchii.
Răspândire. Planta este răspândită în Europa continentală, creşte în regiunea de câmpie, prin
locuri inierbate şi nisipoase.
Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc florile de imortela-Helichrysi arenarii
flores, recoltate la începutul înfloririi plantei, când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul, dar
sunt bine dezvoltate. Fiind recoltat prea devreme produsul o să conţină paneraşe mici, iar la
întârzierea colectării florile o să se desfacă repede şi în produs o să avem receptacule goi.
Compoziţie chimică. Florile de siminoc conţin flavonozidele helihrizina A şi B, prima este o
heterozidă a naringenolului, iar cea de-a doua identică cu salipurpozida. Cantitativ mai bine
reprezentată este izosalipurpozida, heterozida unei calcone, care conferă şi culoarea aurie a
florilor. Mai conţin heterozide ale apigenolului, cvercetolului, kamferolului etc. Au fost de
asemenea identificate vitamina C, caroten, substanţe tanante şi amare, vitamina K,
microelemente.
Întrebuinţări. Utilizat în tratamentul colicistitelor, hepatitelor, colangitelor şi ca
colicistochinetic, produ-sul vegetal reduce greaţă, senzaţie de durere din regiunea ficatului,
mereorismul, vărsăturile, re-duce dimensiunile ficatului mărit patologic.
Se foloseşte decoctul, extractul uscat sub formă de granulat sau comprimate din totalul fla-
vonozidelor, preparat denumit Flamina. Florile de siminoc intră în compoziţia speciilor colagoge.

17
 CAPITOLUL II.
FARMACOTERAPIA FLAVONOZIDELOR
1. DROGURI VEGETALE ȘI MEDICAMENTE PE BAZĂ DE FLAVONOZIDE.
PROSPECT TERAPEUTIC
1.1. Medicamente cu flavonozide
Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) a aprobat următoarele medicamente ce
conţin produse vegetale cu flavonozide sau extracte standardizate cu flavonozide:
 CRATAEGI FOLIUM CUM FLORE (frunza si floare de paducel) fragmente, cutie x 1
punga de hartie pergament x 100 g, Fitoterapia SA – Romania (OTC). Compozitie:
inflorescentele si frunzele arbustilor Crataegus monogyna, C. laevigata, C. oxyacantha.
 CRAEGIUM 240 mg draj., 240mg, cutie x 10 blist. Al/PP x 10 drajeuri, Sandoz SRL –
Romania (P-RF). Compozitie: extract de Crataegi folium cum flore 240 mg.
 CRAEGIUM 450 mg compr. film., 450mg, cutii x 4 blist. PVC-PVDC/Al x 25 compr.
film. Sandoz SRL – Romania (P-RF). Compozitie: extract de Crataegi folium cum flore
450 mg.
 DOPPELHERZ TONIKUM FARA ALCOOL SI ZAHAR sol. orala, cutie x 1 flacon din
sticla bruna x 250 ml sol. orala, Queisser Pharma GMBH CO. & KG – Germania (OTC).
Compozitie: 100ml solutie orala contin extract lichid de Crataegi folium cum flores in
propilenglicol (1:1) 1220mg, extract lichid de Melissae folium in propilenglicol (1:1)
840mg si extract lichid de Lupuli flos in propilenglicol (1:1) 840mg.
 DOPPELHERZ TONIKUM K sol. orala, cutie x 1 flacon din sticla bruna x 250 ml sol.
orala, Queisser Pharma GMBH CO. & KG – Germania (OTC). Compozitie: 100ml solutie
orala contin extract lichid de Crataegi folium cum flores in propilenglicol (1:1) 1220mg,
extract lichid de Melissae folium in propilenglicol (1:1) 840mg si extract lichid de Lupuli
flos in propilenglicol (1:1) 840mg.
 TINCTURA DE PADUCEL pic. orale-sol., cutie x 1 flac. din sticla x 30 ml pic. orale -
sol. + picurator, Hofigal Export- Import S.A. – Romania (OTC). Compozitie: extract
alcoolic de Crataegus monogyna.
 BILOBIL(R), caps., 40mg, Cutie x 6 blist. Al/PVC x 10 caps., Krka D.D. – Slovenia, (P-
6L).

18
 Compozitie: extract uscat din frunze de Ginko biloba. BILOBIL FORTE, caps., 80mg,
Cutie x 6 blist. Al/PVC x 10 caps., Krka D.D. Novo Mesto – Slovenia, (P-6L).
Compozitie: extract uscat din frunze de Ginko biloba.
 CEFAVORA pic. orale, sol., cutie x 1 flac. din sticla bruna x 200 ml pic. orale, sol.,
Cefak KG – Germania (P-6L). Compozitie: Ginkgo biloba, Viscum album, Crataegus sp.
 GINGIUM 40 mg, compr. film., 40mg, cutie x 3 blist. Al/PP x 10 compr. film., Hexal AG
– Germania (P-6L). Compozitie: extract uscat din frunze de Ginko biloba.
 GINGIUM 80 mg, compr. film., 80mg, cutie x 3 blist. Al/PP x 10 compr. film., Hexal AG
– Germania (P-6L). Compozitie: extract uscat din frunze de Ginko biloba.
 GINGIUM 120 mg, compr. film., 120mg, cutie x 3 blist. Al/PP x 10 compr. film., Hexal
AG – Germania (P-6L). Compozitie: extract uscat din frunze de Ginko biloba.
 GINKOFAR 40 mg, compr. film., 40mg, cutie x 9 blist. PVC-PVDC/Al x 10 compr.
film., BMF Pharm S.R.L. - Romania (P-6L). Compozitie: extract uscat din frunze de
Ginko biloba.
 TANAKAN (EGB 761), picaturi orale-sol., 40mg/ml, Cutie x 1 flacon de sticla bruna x
30 ml + 1 pipeta din polietilena, Beaufour Ipsen Pharma – Franta (P-6L). Compozitie:
extractul EGb 761 din frunzele de Ginkgo Biloba.
 TANAKAN (EGB 761), compr. film., 40mg, Cutie x 2 blist. Al/PVC x 15 compr.film.,
Ipsen Biotech – Franta (P-6L). Compozitie: extract standardizat si titrat de Ginkgo Biloba
(EGb761).
 TEBOKAN, compr. film., 40mg, cutie x 5 blist. Al/PVC x 10 compr.film., Dr. Willmar
Schwabe GMBH & CO KG - Germania (P-6L). Compozitie: extract standardizat si titrat
de Ginkgo Biloba (EGb761).
 TEBOKAN, compr. film., 80mg, cutie x 5 blist. Al/PVC x 10 compr.film., Dr. Willmar
Schwabe GMBH & CO KG - Germania (P-6L). Compozitie: extract standardizat si titrat
de Ginkgo Biloba (EGb761).
 TEBOKAN, compr. film., 120mg, cutie x 5 blist. Al/PVC x 10 compr.film., Dr. Willmar
Schwabe GMBH & CO KG - Germania (P-6L). Compozitie: Extract standardizat si titrat
de Ginkgo Biloba (EGb761).
 GINKOR FORT caps., cutie x 3 blist. Al/PVC x 10 caps., Beaufour Ipsen Pharma –
Franta (P-6L). Compozitie: extract titrat si standardizat de Ginkgo Biloba(Egb 761)

19
 continand 24% glicozide ginkoflavonice si 6% ginkolide si bilobalida 14 mg/capsula,
heptaminol clorhidrat 300 mg/capsula, troxerutin 300 mg/capsula.
 RUTINOSCORBIN(R) compr. film., cutie x 1 blist. x 30 compr. film., Glaxosmithkline
Pharmaceuticals SA – Polonia (OTC). Compozitie: rutin 25 mg, acid ascorbic 100 mg.
 HEPATOFALK(R) PLANTA caps., cutie x 4 blist. Al/PVC-PVDC x 50 caps. Dr. Falk
Pharma GMBH – Germania (OTC). Compozitie: extract uscat de Silybum marianum,
extract uscat de Chelidonii herba, extract uscat de Curcuma xanthoriza rhizoma.
 LAGOSA draj., 150mg, cutie x 4 blist. Al/PVC x 25 draj., Worwag Pharma GMBH &
CO. KG – Germania (P-6L). Compozitie: silimarina exprimata ca silibina 150 mg sub
forma de extract uscat metanolic de Cardui mariane fructus 231-250 mg.
 LEGALON 140 caps., 140mg, cutie cu 10 blist. Al/PVC x 10 caps., Madaus GMBH –
Germania (P-6L). Compozitie: silimarina 140mg.
 LEGALON 70 caps., 70mg, cutie cu 10 blist. Al/PVC x 10 caps., Madaus GMBH –
Germania (P-6L). Compozitie: extract de Silybum Marianum, 70 mg.
 GINSANA (R) caps. moi, cutie x 1 flac. din sticla bruna x 100 caps. moi, Boehringer
Ingelheim INT. GMBH – Germania (OTC). Compozitie: extract de Ginko biloba
 GINGIUM 40 mg, compr. film., 40mg, cutie x 3 blist. Al/PP x 10 compr. film., Hexal AG
– Germania (P-6L). Compozitie: extractul uscat hidroacetonic din frunza de Ginko biloba
[40].
 Produse farmaceutice:
Rutin-S, Rutosid, Rutoven, Tarosin, Troxerutin, Troxevasin, Venoruton, Detralex,
Tanakan, Tebokan, Ginkor fort, Bilobil,Variterp.
2.2.PROSPECTE FARMACEUTICE
 Flavotan. comprimate filmate
Compoziţie chimică: 1 comprimat filmat conţine extract uscat standardizat de Ginkgo biloba 40
mg şi excipienţi: celuloză microcristalină, amidon de porumb, dioxid de siliciu coloi-dal, talc,
ulei hidrogenat din seminţe de bumbac, stearat de magneziu, Opaglos 297W26766 Brown.
Grupa farmacoterapeutica: alte vasodilatatoare periferice; psihoanaleptice, alte medicamente
pentru trata-mentul demenţei.
Indicaţii farmaceutice: Flavotan 40mg este indicat în tulburări ale circulaţiei sanguine şi
funcţiilor cerebrale:

20
-tratamentul simptomatic al deficitului patologic cognitiv şi neurosenzorial (cu excepţia maladiei
Altzheimer şi a altor demenţe) cu pierderea memoriei, scăderea capacităţii intelectuale, dificultăţi
de concentrare, confuzie, oboseală, stare depresivă, anxietate, cefalee, uneori tulburări de
comportament;
-tulburări neurosenzitive de origine vasculară (hipoacuzii, acufene, vertij);
-tulburări ale circulaţiei vasculare periferice (arteriopatie cronică obliterantă a membrelor
inferioare stadiul 2) pentru ameliorarea tulburărilor microcirculaţiei din sindromul Raynaud).
Doze şi mod de administrare
Doza recomandată este de 40mg extract uscat standardizat de Ginkgo biloba (un comprimat
filmat Flavotan 40 mg) de 3 ori pe zi, în timpul mesei cu jumătate pahar cu apă.
 Bilobil. Extract uscat din frunză de Ginkgo Biloba
Compoziţie. Bilobil 40mg: conţine extract uscat din fructe de Ginkgo biloba (standardizat în 9,6
mg glicozide ginkgoflavonice şi 2,4 mg terpene-ginkgolide şi bilobalide) şi excipienţi: lactoză
monohidrat, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Bilobil Forte: conţine extract din frunze de Ginkgo biloba şi excipienţi: lactoză
monohidrat, amidon de porumb, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu,
dioxid de titan, sunset yellow, ponceau 4R, negru briliant, patent blue V, hidroxibenzoat de metil
si propil. Bilobil intens: conţine extract uscat din frunză de Ginkgo biloba si excipienţi: conţinutul
capsulei: lactoză monohidrat, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu, capsula:
dioxid de titan, oxid negru de fer, oxid roşu de fier, gelatina.
Acţiune terapeutică. Bilobil conţine extract standardizat din frunze de Ginkgo biloba.
Substanţele active din acest extract sunt glicozide flavonoide, ginkgolide şi bilobalide. Acestea
dilată vasele sanguine, ameliorează fluxul sanguin, previn agregarea plachetară şi astfel
ameliorează circulaţia şi cresc aportul de oxigen şi glucoză. Prin reglarea metabolismului,
protejează celulele şi ţesuturile fată de leziunile produse de lipsă de oxigen. Extractul de Ginkgo
biloba este eficient în tulburările de perfuize sanguină la nivelului creierului şi extremităţilor.
Bilobil îmbunătăţeşte metabolismul şi circulaţia sanguină la nivel cerebral, ameliorând funcţiile
psiho-intelectuale. În tulburările de perfuzie sanguină ale extremităţilor amelioarează senzaţia de
răceală, furnicăturile, amorţeală şi durerile ce apartin in timpul mersului.
Indicaţii terapeutice. Bilobil este recomandat ca tratament simptomatic la vârstnici pentru
tulburări ale circulaţiei sanguine şi funcţiilor cerebrale ce apar odată cu vârsta, manifestate ca:

21
tulburări de memorie, scăderea capacităţilor intelectuale, indispoziţie şi anxietate, ameţeală,
tinitus, tulburări ale somnului. De asemenea este recomandat în afecţiuni circulatorii cronice ale
extremităţilor (arteriopatii obliterante cronice ale membrelor inferioare şi în sindromul Raynaud)
la debut.
Mod de administrare. Bilobil 40mg: Doza recomandată este de un comprimat Bilobil de 3ori pe
zi, după mese. Bilobil Forte: 120-240mg extract din frunze de Ginkgo biloba împărţit în 2-3
prize, după mese, în cadrul tratamentului simptomatic al deficitului neurosenzitiv şi cognitiv al
vârstnicului/ 120-160 mg extract uscat de Ginkgo biloba împărţit în 2-3 prize, după mese, în
cadrul tratamentului simptomatic al arteropatiilor obliterante cronice ale membrelor inferioare şi
în sindromul Raynaud la debut.
Bilobil Intens: adulţi: o capsulă de 2ori pe zi, dimineaţa şi seara.
copii şi adolescenţii sub 18 ani: nu este recomandat datorită datelor inexistente
privind siguranţa şi eficacitatea; în plus, la această grupă de vârstă, nu există indicaţie de
tratament.
 Tanakan, 40mg, comprimate filmate/ Picături orale, soluţie, 40mg/ml
Compoziţie. Un comprimat filmat conţine extract standardizat de Ginkgo Biloba (Egb 761)
(conţinând 24% glicozide ginkgoflavonice şi 6% ginkolide şi bilobalida) 40mg şi excipienţi:
nucleu:lactoza monohidrat, celuloza microcristalina, amidon de porumb, dioxid de siliciu coloidal
anhidru, talc, stearat de magneziu; film: macrogol 400, hipromeloza, macrogol 6000, dioxid de
titan (E171), oxid de fer roşu (E172).
*100ml picături orale, soluţie conţin extract standardizat de Ginkgo Biloba 4g (Egb 761)
conţinând 24% glicozide flavonice şi 6% ginkgolide-bilobalide şi excipienţi: zaharină sodică, ulei
volatil solubil de portocale, ulei volatil solubil de lămâie, etanol, apă purificată.
Grupa farmacoterapeutică. Alte vasodilatatoare periferice, psihoanaleptice; alte medicamente
pentru tratamentul demenţei.
Indicaţii terapeutice. - tratamentul simptomatic al tulburărilor psihocomportamentale la
vârstnici (tulburări de atenţie, de memorie etc), cu excepţia maladiei Alzheimer şi altor demenţe;
tratamentul simptomatic al claudicaţiilor intermitente din arteriopatii cronice obliterante ale
membrelor inferioare (stadiu 2);

22
Doză şi mod de administrare.
Comprimate: Doza obişnuită este de 3 comprimate filmate Tanakan (120 mg extract de Ginkgo
biloba) pe zi, administrate oral, cu jumătate de pahar de apă, în timpul mesei.
Picături orale, soluţie: -tratamentul simptomatic al tulburărilor psihocomportamentale la
vârstnici (tulburări de atenţie, de memorie etc), cu excepţia maladiei Alzheimer şi altor demenţe;
-tratamentul simptomatic al claudicaţiilor intermitente din arteriopatii cronice obliterante ale
membrelor inferioare (stadiu 2);
 Detralex
Compoziţie. Un comprimat filmat conţine fracţiune flavonoidică purificată, micronizată, 500 mg
care conţine diosmină 450 mg şi hesperidină 50 mg şi excipienţi: nucleu: gelatină, stearat de
magneziu, celuloză microcristalină, amidon glicolat de sodiu, talc; film: glicerol, macrogol 600,
metilpropilceluloză, stearat de magneziu, oxid roşu de fier, laurilsulfat de sodiu, dioxid de titan,
oxid galben de fier.
Grupa farmacoterapeutică: medicaţia capilarelor; bioflavonoide.
Indicaţii terapeutice.
În tratamentul simptomelor legate de insuficienţa veno-limfatică: senzaţia de greutate la nivelul
picioarelor, durere, sindromul picioarelor neliniştite. În tratamentul simptomelor funcţionale
legate de criza hemoroidală acută.
Doze şi mod de administrare. În insuficienţă veno-limfatică, doza recomandată este de 2
comprimate filmate Detralex pe zi, în 2 prize, la prânz şi seara, în timpul mesei. În criza
hemoroidală acută: 6 comprimate filmate Detralex pe zi, timp de 4 zile, apoi 4 comprimate
filmate Detralex pe zi, timp de 3 zile.
 Revada. 600 mg, comprimate. Diosmină
Acţiune. Acest medicament este un venotonic (creşte tonusul pereţilor venoşi) şi un
vasoprotector (creşte rezistenţa pereţilor vaselor mici de sânge).
Indicatii terapeutice. Se utilizează pentru:
-ameliorarea simptomelor legate de insuficienţa veno-limfatică: senzaţie de greutate durere,
agitaţie la nivelul membrelor inferioare.
-tratamentul adjuvant al tulburărilor funcţionale legate de fragilitatea capilară.
-tratamentul simptomatic în criza hemoroidală.

23
Doza si mod de administrare. Revada se administrează pe cale orală, cu o jumătate de pahar de
apă. Insuficienţă veno-limfatică: doza recomandată este de un comprimat pe zi, dimineaţa înainte
de micul dejun. Criza hemoroidală: doza recomandată este de 2 - 3 comprimate pe zi, în timpul
meselor. Revada nu se utilizează la copii.
 Troxevasin 300mg. Troxerutin. Capsule
Compoziţie. O capsulă conţine: troxerutin 300mg şi excipienţi.
Grupa farmacoterapeutică: medicaţia capilarelor (capilarotonice), bioflavonoide.
Indicaţii terapeutice. Toate stadiile bolii varicoase şi tulburărilor circulaţiei sanguine venoase,
insuficienţa venoasă cronică, ulcere varicoase, tromboflebită şi periflebită superficială, sindromul
posttrombotic, tratament post-chirurgical venos, hemoroizi; retinopatii şi microangiopatia diabet;
edeme şi hematoame posttraumatice.
Doze şi mod de administrare. Doza iniţială zilnică recomandată este de 600mg troxerutin (2
capsule Troxerasin), administrată fracţionat, la intervale egale.
Doza zilnică de întreţinere recomandată este de 300 mg troxerutin (1capsulă Troxevasin), timp de
2-4 săptămâni.
 TROXEVASIN Gel, 2%
Compoziţie. 100 g gel conţin troxerutină 2 g şi excipienţi: carbomer 940, edetat disodic, clorură
de benzalconiu, trietanolamină, apă purificată.
Grupă farmacoterapeutică: medicaţia capilarelor (capilarotonice); bioflavonoide.
Indicaţii terapeutice. Troxevasin, gel 2%, este indicat pentru tratament simptomatic local în caz
de: insuficienţă venoasă cronică; boală varicoasă şi hemoroizi; tromboflebite superficiale, acute
şi sindrom posttromboflebitic; dureri postfleboscleroză.
Atenţionări special. Troxevasin, gel 2%, se aplică numai pe suprafeţe cutanate intacte. Acesta nu
trebuie aplicat pe mucoase, răni deschise sau la nivelul ochilor. Folosirea troxerutinei la pacienţii
cu hemoroizi obligă, în prealabil, la un diagnostic proctologic atent, pentru a exclude afecţiuni
care necesită alte intervenţii terapeutice. În caz de criză hemoroidală folosirea troxerutinei nu
dispensează de tratamentul specific pentru alte afecţiuni anale. Tratamentul cu troxerutină trebuie
să fie de scurtă durată. Dacă simptomele nu cedează repede este necesară reconsiderarea
atitudinii terapeutice.

24
Doze şi mod de administrare. Troxevasin, gel 2%, este recomandat numai pentru aplicare
locală. Gelul se aplică în strat subţire pe suprafeţele afectate de varice sau hemoroizi – tegumente,
mucoasa anală intacte, de 2 ori/zi, dimineaţa şi seara, masând uşor până la absorbţia completă.
Efectul tratamentului cu Troxevasin, gel 2% depinde de aplicarea regulată în doze
corespunzătoare şi pe o perioadă îndelungată (2-3 săptămâni).
 Silimarină
Compoziţie. Substanţa activă este silimarina. Fiecare comprimat conţine silimarină echivalent la
silibină 35mg. Celelalte componente sunt: hidrogenofosfat de calciu, amidon de porumb,
carboximetilceluloză 7HF(1500-2500mPas), talc, dioxid de siliciu coloidal.
Indicaţii terapeutice. Silimarină este un hepatoprotect.
Este utilizat:ca adjuvant în diferite afecţiuni hepatice cronice încluzând hepatita etanolică;
preventiv în cazul expunerii la substanţe (inclusiv medicamente) cu risc toxic hepatic.
Doza si modul de administrare. Se utilizează exact aşa cum prescrie medicul.
Adulţi- Doza recomandată este de 2comprimate (70 mg silibină) de 2-3 ori pe zi, timp de cel
puţin de 3luni. În scop preventiv se pot administra 1-2comprimate pe zi. Datorită formei
farmaceutice inadecvate, medicamentul nu este recomandat la copii cu vârsta sub 6luni. În cazul
în care s-a administrat mai mult decat trebuie Silimarina, trebuie adresat medicului.
 Hepatofalk
Compoziţie. O capsulă conţine:
-Extract uscat de armurariu (Silybum marianum) (43%-53% silimarina calculat în silibina)
-Extract uscat de rostopască (Chelidonii herba); ( 2-2,2% alcaloizi totali, calculaţi în chilidoni)
-Extract uscat de Javanese curcuma turmeric (Curcuma xanth. Rhiz) cu un extract nativ de 54%.
Indicaţii. Afecţiuni toxice hepatice; ca tratament adjuvant în afecţiunile hepatice cronice şi ciroză
hepatică. Colici biliare şi gastro-intestinali. Tulburări dispeptice.
Administrare. Dacă medicul nu prescrie altfel pentru tratament iniţial şi tratamentul cazurilor
severe se administrează câte 2 capsule de 3 ori pe zi înainte de masă, înghiţite cu puţin lichid.
Pentru tratamentul de întreţinere şi cel al cazurilor medii se administrează o capsulă de 3 ori pe
zi.

25
 CAPITOLUL III.
PARTEA DE CERCETARE PRACTICĂ.

Caz clinic 1.
Pacienta G. S. se prezinta in farmacie si solicita pe baza prescriptiei si a diagnosticului
„Sindrom varicos” sa i se elibereze preparatul farmaceutic Detralex, comprimate filmate 500 mg,
cu administrare de 2 ori/zi.
Caracteristicile farmacoterapeutice
DETRALEX este indicat la adulţi. Tratamentul simptomelor legate de insuficienţa veno-
limfatică: senzaţie de greutate la nivelul picioarelor, durere, sindromul picioarelor neliniştite.
Tratamentul simptomelor funcţionale legate de criza hemoroidală.
Doze: Adulţi:
 În insuficienţa veno-limfatică, doza recomandată este de 2 comprimate filmate
DETRALEX pe zi, în două prize, la prânz şi seara.
 În criza hemoroidală: 6 comprimate filmate DETRALEX pe zi, timp de 4 zile, apoi 4
comprimate filmate DETRALEX pe zi, timp de 3 zile.
Copii şi adolescenţi: Siguranţa şi eficacitatea DETRALEX la copii şi adolescenţi cu vârsta sub
18 ani nu au fost încă stabilite.
Mod de administrare: Se recomandă administrarea DETRALEX în timpul mesei.
Reacţiile adverse raportate pentru DETRALEX în studiile clinice sunt de intensitate uşoară.
Acestea sunt reprezentate în special de evenimente gastro-intestinale (diaree, dispepsie, greaţă,
vărsături).
Proprietăți farmacodinamice. Grupa farmacoterapeutică: medicaţia capilarelor; bioflavonoide,
DETRALEX este un medicament cu efecte venotonice şi vasculoprotectoare.
Mecanism de acţiune: -la nivelul venelor, reduce distensibilitatea şi staza venoasă
-la nivelul microcirculaţiei, reduce permeabilitatea şi creşte rezistenţa capilară.
Efecte farmacodinamice: -studiile clinice dublu-orb, controlate cu placebo, care folosesc tehnici
obiective şi cantitative pentru investigarea activităţii substanţei asupra hemodinamicii venoase, au
confirmat proprietăţile farmacologice ale medicamentului la om.

26
-relaţia doză-efect: Relaţia doză-efect semnificativă statistic a fost demonstrată pentru următorii
parametri ai pletismografiei venoase: capacitatea , distensibilitatea şi timpul de golire . Raportul
optim doză-efect se obţine cu doza de 2 comprimate filmate DETRALEX.
-activitatea venotonică: Substanţa creşte tonusul venos: pletismografia prin ocluzie venoasă, ce
utilizează un tensiometru cu mercur, a demonstrat o reducere a timpului de golire venoasă.
-activitatea la nivelul microcirculaţiei.

Caz clinic 2.
Pacientul l. J. Se prezinta in farmacie și solicita farmacistului un supliment alimentar
pentru sustinerea sanatatii ficatului in asociere cu alte medicamente pe care le administreaza.
Farmacistul ii recomanda preparatul Silimarina BioFarm comprimate, cu ritm de
administrare o data pe zi.
Caracteristicile farmacoterapiei.
Compozitia preparatului Silimarina BioFarm, comprimate continand 0,070 g extract
purificat de Cardui mariani fructus (echivalent 0,035 g silibina).
Substanta activa este silimarină. Fiecare comprimat contine silimarina echivalent la silibina 35
mg. Celelalte componente sunt: hidrogenofosfat de calciu dihidrat, laurilsulfat de sodiu, amidon
de porumb, carboximetilceluloza, talc, dioxid de siliciu coloidal.
Indicatii. Hepatite cronice (inclusiv cele agresive) de etiologie virala, hepatite toxice (mai ales
etilice), ciroze compensate, insuficienta hepatica. Profilactica - in timpul administrarii unor
substante potential hepatotoxice.
Doze si mod de administrare. Adulti. Doza recomandata este de 2 comprimate (70 mg silibina)
de 2-3 ori pe zi, timp de cel putin 3 luni. in scop preventiv se pot administra 1-2 comprimate pe
zi. Datorita formei farmaceutice inadecvate, medicamentul nu este recomandat la copii cu varsta
sub 6 ani.
Actiune terapeutica. Trofic si protector hepatic. Flavo-silybum contribuie la pastrarea
integritatii si asigura functia normala a membranei celulare la nivelul structurilor hepatice. Flavo-
silybum protejeaza ficatul impotriva diferitelor noxe (alcool, invazie
virala, substante medicamentoase, toxine etc.) si stimuleaza
restaurarea parenchimului hepatic lezat. Preparatul este netoxic si nu are contraindicatii. Reactii
adverse. Rareori epigastralgii, diaree, reactii alergice.

27
 CONCLUZII
1. Informaţiile consultate în de literatura de specialitate referitoare la flavonozide, sugerează că
ele au prezentat un intens interes din toate punctele de vedere.
2. Din studiul realizat am constat că flavonozidele intră în compoziţia chimică a multor produse
vegetale.
3. Sursele de produse vegetale constituie uneori sursă de obţinere a flavonozidelor ca atare sau a
unor extracte standardizate în flavonozide.
4. Cele mai importante acţiuni ale flavonozidelor sunt acţiunea antioxidantă şi de factor P.
5. Flavonozidele au proprietăţi terapeutice remarcante fiind lipsite de toxicitate ceea ce permite
incorporarea lor in diferite produse farmaceutice dar şi în foarte multe suplimente alimentare.
6. Lucrarea aduce nou o sistematizare a datelor literaturii de specialitate, referitoare la clasa de
principii active – flavonozide, în domeniul fitoterapic.
7. De asemenea lucrarea prezintă produsele vegetale cu flavonozide şi produsele
medicamentoase cât şi suplimentele alimentare cu flavonozide de pe piaţa românească.

28
 Bibliografie
1. Bucur Laura - Farmacognozie, Editura Muntenia, Constanţa, 2008.
2. Ciocîrlan V., Flora Ilustrată a României, Determinarea şi descrierea speciilor spontane şi
cultivate – vol. II, Editura Ceres, Bucureşti, 1990.
3. Ciulei I., Istudor V., Palade M., Albulescu D., Gârd C. E., Analiza farmacognostică şi
fitochimică a produselor vegetale, Tehnoplast Company, Bucureşti vol. II, 1995.
4. Ciulei, I., Grigorescu, Em., Stănescu, U., Plante Medicinale, Ed. Medicală, Bucureşti, 1993.
5. Nistreanu Anatolie, Farmacognozie, Chişinău, 2000, pp. 520-557.
6. Prodan I., Buia Al. – Flora mică ilustrată a României – Ed. Agro-Silvică, Bucureşti 1966.
7. Stănescu U, Hăncianu M., Miron A., Aprotosoaie C. – Plante medicinsale de la A l a Y.
Monografii ale produselor de interes terapeutic, Ed. "Gr. T. Popa", U.M.F. Iaşi, Vol. II., 2004.
8. Stănescu U, Miron A., Hăncianu M., Aprotosoaie C. - Bazele farmaceutice, farmacologice şi
clinice ale fitoterapiei, Ed. "Gr. T. Popa", U.M.F. Iaşi, 2002.
9. www.anm.ro
10. www.anm.ro/anm/anm_list.asp
11. www.naturaplant.ro
12. www.ginkoprim.ro
13. www.farmacie-naturista.ro
14. www.pcfarm.ro
15. https://lafarmacianatural.com/es/content/cardio-forte-60tabs-0

29