I.

Topografia extremităţii cefalice

Extremitatea cefalică este constituită din cap şi gât.
Limita inferioară a gâtului este reprezentată de o linie cu originea la nivelul incizurii
sternale, se continuă la nivelul articulaţiei sternoclaviculare, urmează marginea anterioară a
claviculei, străbate articulaţia acromioclaviculară şi se termină la nivelul procesului spinos C7.
Limita dintre cap şi gât este reprezentată de o linie cu punctul de plecare la nivelul
protuberanţei mentale, urmează marginea bazilară a mandibulei, de la nivelul unghiului
mandibulei se continuă cu o linie imaginară spre marginea anterioară a muşchiului
sternocleidomastoidian, urmează marginea anterioară a acestui muşchi până la nivelul
marginii anterioare a mastoidei, străbate baza acesteia, şi se continuă cu linia nucală
superioară ajungând la protuberanţa occipitală.
Din punct de vedere topografic, capul se poate împărţi, în două zone şi anume: calvia
şi faţa. Limita dintre acestea e reprezentată de o linie ce porneşte de la rădăcina nasului,
marginea supraorbitală, străbate sutura frontozigomatică şi marginea posterioară a
procesului frontal al osului zigomatic, ajunge la marginea inferioară a acestui os, traversează
baza condilului mandibulei şi conductul auditiv extern şi ajunge la vârful procesului
mastoidian.
La rândul său, calvia prezintă 5 regiuni topografice si anume:
- frontală
- temporală
- infratemporală
- parietală
- occipitală.
Faţa prezintă 8 regiuni topografice:
- orbitală
- nazală
- orală
- mentonieră
- bucală
- infraorbitală
- zigomatică
- parotideomaseterină
În Nomenclatura Internaţională, la nivelul gâtului, sunt specificate următoarele
regiuni:
- anterioară
- sternocleidomastoidiană
- laterală.

1
 1.1. Regiunile calviei
1. Regiunea frontală
Este o regiune mediană, impară localizată în partea superioară a normei frontale şi
corespunde frunţii (osului frontal).
Limite:
 Superior - sutura coronală care o separă de regiunea parietală.
 Inferior - orizontala ce trece prin marginile supraorbitale şi care o separă dinspre
median spre lateral de regiunile: nazală, orbitală şi zigomatică.
 Lateral - liniile temporale care o separă bilateral de regiunile temporale.
2. Regiunea temporală
Este o regiune pereche situată în partea laterală a capului.
Limite:
 Superior - linia temporală superioară care o separă de regiunea parietală.
 Inferior - arcul zigomatic şi porul acustic extern care o separă de: regiunea
infratemporală, regiunea parotideomaseterină şi regiunea bucală.
 Anterior - procesul zigomatic al osului frontal şi procesul frontal al osului zigomatic
care o separă de orbită.
Comunicările:
- regiunea infratemporală - zigomatică - maseterină
- regiunea frontală - bucală - infraorbitală
- regiunea parietală - parotdiană - orbitală
Supuraţiile regiunii temporale, se pot extinde spre aceste regiuni vecine, dar mai
frecvent cele de la nivelul regiunilor vecine se pot extinde la nivelul regiunii infratemporale.
3. Regiunea infratemporală
Este o regiune pereche situată inferior de regiunea temporală şi posterior de cea
zigomatică.
Limite:
 Anterior
- peretele anterior al fosei infratemporale
- originea muşchilor buccinator
- muşchiul constrictor superior al faringelui.
 Posterior - feţei anterioare a glandei parotide
- procesului stiloid
- buchetului Riolan
- articulaţiei temporomandibulare.
 Superior
- corespunde peretelui superior al fosei infratemporale
- la nivelul arcului zigomatic

2
  Peretele inferior
- corespunde inserţiei muşchiului pterigoidian medial pe unghiul mandibulei
 Medial
- peretele median al fosei infratemporale
- muşchi pterigoidieni.
 Lateral - ramul ascendent al mandibulei
- muşchiul maseter.
Comunicări
- endobaza - fosa pterigopalatină - corpul maxilei
- fosa temporală - orbita - mandibula

1.2. Regiunile feţei

1. Regiunea orbitară
Este o regiune pereche situată la nivelul etajului superior al feţei, inferior de regiunea
frontală şi lateral de partea superioară a regiunii nazale
Limite:
 Superior- linia ce trece prin marginea supraorbitară
 Inferior- linia ce corespunde în profunzime rebordului orbitar inferior
 Lateral – linia ce corespunde în profunzime marginii infraorbitare a maxilei
 Medial – şanţul nazopalpebral
Comunicările orbitei se realizează cu:
- regiunea frontală - fosa temporală
- regiunea infraorbitară - fosa infratemporală şi cea
- treimea mijlocie a endobazei pterigopalatină
- treimea anterioară a endobazei
Diversele comunicări, pe care orbita le are cu regiunile anatomice învecinate, prezintă
o importanţă deosebită pentru înţelegerea evoluţiei diverselor procese patologice care
pornesc de la acest nivel.
2. Regiunea orală
Este o regiune unică situată pe linia mediană a feţei, inferior de regiunea nazală şi
superior de cea mentonieră.
Limite:
 Superior – orizontala tangentă la septul membranos al nasului.
 Inferior – şanţul mentolabial.
 Lateral – linia ce coboară de la extremitatea posterioară a narinelor la unghiul gurii şi
se continuă spre marginea bazilară.
3. Regiunea mentonieră
Este o regiune situată pe linia mediană şi corespunde mentonului.

3
 Limite:
 Superior – şanţul mentolabial.
 Inferior – marginea inferioară a mandibulei.
 Lateral – verticala ce coboară de la nivelul şanţului nazogenian la marginea bazilară a
mandibulei.
4. Regiunea zigomatică
Este o regiune pereche situată în zona laterală a feţei şi corespunde pomeţilor
obrajilor.
Limite:
 Superior – marginea infraorbitară a orbitei şi sutura frontozigomatică.
 Inferior – marginea inferioară a osului zigomatic.
 Anterior – sutura zigomaticoalveolară.
 Posterior – verticala coborâtă de la procesul frontal al osului zigomatic la arcul
zigomatic.
5. Regiunea infraorbitară
Este o regiune pereche situată în zona laterală a feţei, inferior de regiunea orbitară.
Limite:
 Superior – marginea infraorbitară a maxilei.
 Inferior – o orizontală convenţională ce se prelungeşte de la extremitatea situată cel
mai inferior a arcului zigomatic până la extremitatea posterioară a narinei.
 Medial – şanţul nazogenian.
 Lateral – verticala ce trece prin sutura zigomaticomaxilară.
6. Regiunea bucală
Este o regiune pereche ce formează peretele lateral al cavităţii bucale.
Limite:
 Superior – linia ce trece prin partea situată cel mai inferioar faţă de arcul zigomatic
până la extremitatea posterioară a narinei.
 Inferior – marginea bazilară a mandibulei.
 Anterior – o linie convenţională ce coboară de la extremitatea posterioară a narinei
spre colţul gurii şi se continuă spre marginea bazilară a mandibulei.
 Posterior – marginea anterioară a muşchiului maseter.
7. Regiunea maseterină
Este o regiune pereche localizată în partea posterioară a feţei, postero-lateral de
regiunea bucală.
Limite:
 Superior – arcada zigomatică.
 Inferior – treimea posterioară marginea bazilară a mandibulei.
 Anterior – marginea anterioară a muşchiului maseter.

4
  Posterior – marginea posterioară a ramului ascendent al mandibulei.
8. Regiunea parotidiană
Cunoscută în literatura de specialitate şi sub denumirea de regiunea
retromandibulară,
aceasta este o regiune pereche situată posterior de ramura ascendentă a mandibulei.
Limitele:
 Anterior – marginea posterioară a ramului vertical al mandibulei.
 Posterior – procesul mastoidian şi marginea anterioară a muşchiului
sternocleidomastoidian.
 Superior – meatul acustic extern.
 Inferior – orizontala care pleacă, spre posterior, de la marginea bazilară a mandibulei.

1.3. Regiunile gâtului

1. Regiunea anterioară a gâtului
Este o regiune pereche localizată între mandibulă în partea superioară şi cei doi
muşchi sternocleidomastoidieni care o delimitează lateral. Inferior se întinde până la nivelul
fosei suprasternale. La rândul său, este subîmpărţită în două regiuni: una infrahioidiană şi
una suprahioidiană.
a. Regiunea suprahioidiană
Limite:
 Superior – marginea inferioară a corpului mandibulei prelungită posterior cu o linie
convenţională până la marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
 Inferior – marginea superioară a osului hioid.
 Lateral – marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
La rândul său, regiunea suprahioidiană conţine: trigonul submandibular, trigonul
submentonier şi parte din trigonul carotidian.
b. Regiunea infrabhioidiană
Limite:
 Superior – orizontala ce trece prin marginea superioară a corpului osului hioid.
 Inferior – incizura jugulară a sternului.
 Lateral – marginile anterioare ale muşchiului sternocleidomastoidian.
2. Regiunea sternocleidomastoidiană
Este o regiune pereche situată în partea anterolaterală a gâtului, între regiunea
anterioară şi cea laterală a gâtului şi corespunde muşchiului sternocleidomastoidian.
Limite:
 Anterior – marginea anterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
 Posterior – marginea posterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
 Superior – baza mastoidei.

5
  Inferior – claviculă, articulaţia sternoclaviculară, marginea superioară a sternului.
3. Regiunea laterală a gâtului
Este o regiune pereche de formă triunghiulară cu baza situată la nivelul marginii
superioare a claviculei şi cu vârful situat superior sub linia nuchală superioară, unde
marginile muşchilor trapez şi sternocleidomastoidian se apropie.
Limite:
 Anterior – marginea posterioară a muşchiului sternocleidomastoidian.
 Posterior – marginea anterioară a muşchiului trapez.
 Inferior – treimea mijlocie a marginei superioare a claviculei.