0% au considerat acest document util (0 voturi)
95 vizualizări1 pagină

Relatie Titu-Ion

Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1/ 1

Ion și Titu Herdelea

1.Introducere : scris între 1913-1920, „primul roman modern”(E.L.), originalitate +


spirit de reporter, satul ca loc de afirmare a unor mari energii, tiparele pe care
colectivitatea le da existentei individuale.
2.Ion = „exponent al țăranului român și a iubirii sale de pământ”(L.R.), personaj
rotund
Statut social : „Toți flăcăii din sat sunt varietăți de Ion.”(G.C.), țăran sărac
Statut psihologic : caracter puternic, ambițios, lider înnăscut, dorință - obsesie
Statut moral : schimbător (Moara cu noroc), dezumanizare, scopul scuză mijloacele
Titu = puntea dintre țărănime și intelectualitate
Statut social : fiul învățătorului Herdelea, prieten din copilărie cu Ion
Statut psihologic : slab, puțin ambițios, autoiluzionat, aspirant la titlul de intelectual
Statut moral : nivel scăzut al eticii (aventura cu Roza Lang, Lucreția, lenea,
îngâmfarea)
3.Rel dintre ei.Destinul celor 2 e îngemănat (conturați prin tehnica basoreliefului)
4.Tema : pământul, iubirea, Eros si Thanatos, societate, Transilvania etc
5.Conflict : amplu, multiplu, social (pământul/ Ardealul), Ion și toate conflictele lui
(Titu îl influențează negativ neintenționat : „trebuie să-l silești”) + Titu + conflictul
tragic (omul primitiv și pământ, simbolul fericirii dionisiace)
5.Scena horei : introduce cititorul în lumea satului tr, Someșana, duminică, etc
Ion cu Ana/Florica/George/Vasile/Titu și drama interioară (monolog) Viclean,
manipulativ, „brută ingenuă” (inteligență primară), „sărăntoc” (Baciu)
Titu cu familia („intelectualitatea”, muzica se oprește, Etc), întreabă de Ion.
Destine îngemănate, deși sunt diametral opuși ca personalitate
6.Evoluția lui Ion - Scena sărutării pământului : complexitatea lui Ion, terra mater
Evoluția lui Titu – penultimul capitol, scrisoarea, la 2 săpt după plecarea la
București
7.Încheiere : 2 personaje, fiecare cu propriul fatum impresionant și radical diferite
(unul se frânge violent, celălalt e ascendent, deși mai lent), nimicnicia ființei umane
(„Câțiva oameni au murit, alții le-au luat locul…”!!!!)

S-ar putea să vă placă și