Florin CAZAN

Florin CAZAN

METODICA PREDĂRII
HANDBALULUI ÎN ȘCOALĂ

Editura UNIVERSITARIA
Craiova, 2018
Referenți științifici:
Prof.univ.dr. Ionel MELENCO
Prof.univ.dr. Constantin RIZESCU

Copyright © 2018 Editura Universitaria

Toate drepturile sunt rezervate Editurii Universitaria.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CAZAN, FLORIN
Metodica predării handbalului în şcoală / Florin Cazan. - Craiova :
Universitaria, 2018
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-14-1437-6

796.322

© 2018 by Editura Universitaria

Această carte este protejată prin copyright. Reproducerea integrală sau parțială, multiplicarea
prin orice mijloace și sub orice formă, cum ar fi xeroxarea, scanarea, transpunerea în format
electronic sau audio, punerea la dispoziția publică, inclusiv prin internet sau prin rețelele de
calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe dispozitive sau sisteme cu posibilitatea
recuperării informațiilor, cu scop comercial sau gratuit, precum și alte fapte similare săvârșite
fără permisiunea scrisă a deținătorului copyrightului reprezintă o încălcare a legislației cu
privire la protecția proprietății intelectuale și se pedepsesc penal și/sau civil în conformitate
cu legile în vigoare.
 Capitolul I

BAZELE GENERALE ALE HANDBALULUI

1.1. Aspecte definitorii ale jocului de handbal

Pentru o mai bună înţelegere a întregului demers referitor la jocul de

handbal, vom începe prin a prezenta câteva aspecte definitorii ale acestuia.
Handbalul este un joc sportiv de echipă, practicat în competiţii atât
de fete cât şi de băieţi, pe categorii de vârstă şi nivele de instruire sportivă.
Vom completa această definiţie cu alte câteva trăsături ale jocului de
handbal, care îl definesc şi îl deosebesc în acelaşi timp de celelalte jocuri
sportive.
 Terenul de joc (fig. 1) - este un dreptunghi cu latura lungă (linia de
margine) de 40 m. şi latura scurtă (linia de poartă) de 20 m.; la
mijlocul celor două linii de poartă se găseşte câte o poartă cu
dimensiunile de 2 m. înălţime şi 3 m. lăţime; în faţa porţii se află două
semicercuri unul de 6 m. şi celălalt de 9 m.; spaţiul delimitat de
semicercul de 6 m. este rezervat în exclusivitate portarului; terenul
este împărţit în două de linia de centru; de o parte şi cealaltă a liniei
de centru, la 4,5 m. distanţă se află linia spaţiului de schimb; la 7 m.
de poartă se află linia aruncărilor de pedeapsă, iar la 4 m. de poartă,
linia până la care are voie portarul să iasă la aruncările de la 7 m.
 Echipa - este alcătuită din 7 sportivi (6 jucători de câmp şi un portar),
iar pe banca de rezerve pot lua loc alţi 7 jucători de schimb.
 Schimbările - se pot efectua în orice moment al jocului - fără ca acesta
să fie întrerupt - dar numai prin propriul spaţiu de schimb.
 Timpul de joc - pentru jucători de peste 16 ani este de 2 reprize de 30
de minute cu o pauză de 10 minute, pentru jucători cu vârsta cuprinsă
între 12 şi 16 ani, durata este de 2 reprize de 25 minute cu o pauză de
10 minute, pentru jucători cu vârsta cuprinsă între 8 şi 12 ani durata
este de 2 reprize a 20 minute cu o pauză de 10 minute, iar la
minihandbal - copii sub 8 ani - durata este de 2 reprize de 10-15
minute cu o pauză de 10 minute.

7
 Jucarea mingii - se efectuează cu mâna, numai în anumite condiţii:
poate fi ţinută în mână numai 3 secunde, se pot efectua cel mult 3 paşi
cu mingea în mână, se poate pasa, arunca la poartă, sau efectua
dribling (împingeri repetate ale mingii în sol).

Figura 1. Terenul de joc (marcaje și dimensiuni)

8
  Jucătorii - cei aflaţi în posesia mingii sunt în atac, ei numindu-se
atacanţi, repartizaţi pe următoarele posturi - portar, extreme (stânga şi
dreapta), interi (stânga şi dreapta), centru (conducător de joc) şi pivot;
cei care nu sunt în posesia mingii sunt în apărare şi se numesc
apărători, fiind repartizaţi pe următoarele posturi - portar, apărători
laterali (stânga şi dreapta), intermediari (stânga şi dreapta), centrali
(stânga şi dreapta sau retras şi avansat, în funcţie de sistemul folosit).
 Scopul jocului este înscrierea golurilor. Echipa care înscrie mai multe
goluri câştigă jocul.

Conţinutul jocului este astfel sistematizat şi eşalonat pe categorii de

vârstă şi nivele de instruire pentru a putea fi practicat atât la nivel şcolar (la
toate ciclurile din învăţământul preuniversitar) şi universitar, dar în mod
deosebit ca sport de performanţă, de la copii la seniori, într-o multitudine de
competiţii, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional.

1.2. Obiectul teoriei şi metodicii handbalului

Întreaga sferă de probleme referitoare la jocul de handbal, constituie

obiectul teoriei şi metodicii jocului.
Astfel vom avea probleme legate de:
 handbalul în şcoală;
 handbalul la nivelul bazei de masă al handbalului de performanţă (de
la începători până la juniori I);
 handbalul de performanţă şi de înaltă performanţă;
 handbalul ca sport de agrement şi timp liber.
Pentru toate aceste categorii se încearcă găsirea celor mai eficiente căi,
mijloace, metodologii, care să conducă la realizarea obiectivelor şi sarcinilor
instructiv-educative specifice, în condiţiile vieţii sociale actuale, când la
nivelul învăţământului sunt destule căutări privind locul educaţiei fizice (deci
şi al handbalului) în programa şcolară, activitatea sportivă de performanţă are
o evoluţie spectaculoasă cu tendinţe spre maximizarea performanţelor, iar
timpul liber sau agrementul cu greu îşi găseşte loc în activitatea omului actual.

9
 Teoria şi metodica handbalului abordează din unghiuri diferite, cu o
problematică proprie, următoarele aspecte:
a. handbalul ca mijloc al educaţiei fizice;
b. handbalul ca disciplină sportivă;
c. handbalul ca disciplină ştiinţifică.

Handbalul ca mijloc al educaţiei fizice

Jocul de handbal este alcătuit din mişcări naturale (deprinderi motrice
de bază) - alergare, aruncare, săritură - şi din deprinderi motrice specifice,
simple şi accesibile.
Jocul în sine se desfăşoară în viteză, cu numeroase schimbări de ritm,
necesitând depunerea unor eforturi fizice apreciabile, lucru la care se adaugă
permanenta prezenţă a adversarilor - desfăşurându-se într-o permanentă stare
de adversitate - fapt care îi obligă pe practicanţi şi la depunerea unui
considerabil efort psihic. Handbalul practicat în mod ştiinţific de elevi,
studenţi şi adulţi, contribuie prin efectele efortului fizic şi psihic pe care îl
solicită, la întărirea sănătăţii, la dezvoltarea multilaterală a capacităţii fizice
şi psihice, la însuşirea unor deprinderi motrice şi cunoştinţe speciale de
tehnică şi tactică. Putem spune că handbalul are un pronunţat caracter
educativ şi formativ. Avându-se în vedere toate aceste considerente,
handbalul este considerat un important mijloc al educaţiei fizice, contribuind
substanţial la rezolvarea sarcinilor acesteia. Jocul de handbal, sub forma
elementelor şi procedeelor tehnice (prezente în jocurile dinamice) şi a jocului
în sine, se găseşte în programele şcolare de la ciclul primar, gimnazial, liceal
şi în activitatea studenţilor, atât a celor de la profilul sportiv, dar şi ca sport la
alegere a celor de la celelalte profiluri.

Handbalul ca disciplină sportivă

Deşi tânăr între jocurile sportive - cristalizarea ca sport de sine stătător
făcându-se la începutul secolului XX - handbalul a cunoscut o dezvoltare
deosebită, fiind astăzi practicat pe toate continentele (Federaţia Internaţională
de Handbal având afiliate peste 150 de federaţii naţionale). Atât la nivel
naţional cât şi la nivel internaţional se organizează competiţii pentru toate

10
vârstele. La noi în ţară sunt competiţii cu caracter naţional de la juniori IV şi
până la seniori (divizia B, A şi Liga naţională).
Pe plan mondial, Federaţia Internaţională de Handbal şi federaţiile
continentale, dar în mod deosebit Federaţia Europeană de Handbal,
organizează competiţii începând cu cadeţii (juniori II) până la seniori (C.M.,
J.O.).
Nivelul jocului a evoluat în mod deosebit în privinţa calităţii acestuia -
nivelul dezvoltării calităţilor motrice şi al execuţiilor tehnice - şi al
spectaculozităţii. Colaborarea specialiştilor domeniului, în cadrul Federaţiei
Internaţionale de Handbal, a condus la elaborarea unei concepţii generale de joc
şi de pregătire. Concepţia de joc este permanent reactualizată, la nivelul
exigenţelor handbalului din elita mondială, şi în concordanţă cu tendinţele de
evoluţie ale jocului. Concepţia de pregătire este realizată în concordanţă cu
modelele de joc şi cele specifice posturilor, pe nivele de măiestrie, prin eforturile
cumulate ale teoreticienilor şi practicienilor domeniului. Satisfăcând dorinţa de
întrecere a omului, jocul de handbal, practicat la un înalt nivel de măiestrie,
devine un adevărat spectacol sportiv, care îi implică şi pe spectatori în trăirea
fazelor de joc şi a încordării specifice luptei sportive de pe arena de joc.

Handbalul ca disciplină ştiinţifică

Teoria şi metodica handbalului este parte integrantă a teoriei şi
metodicii educaţiei fizice şi sportului, din acest punct de vedere ea este
considerată ca o disciplină ştiinţifică.
Sub acest aspect, teoria şi metodica handbalului, studiază conţinutul
jocului din punct de vedere fizic, tehnic, tactic, teoretic şi psihologic. Studiază
metodica instruirii în handbal, analizând, experimentând şi apoi generalizând
în practică experienţa celor mai bune şcoli de handbal. De asemenea studiază
istoricul şi tendinţele de evoluţie ale jocului de handbal, face legătura cu
celelalte jocuri sportive şi sporturi, de la care împrumută metode şi mijloace
de pregătire, procedee tehnice şi acţiuni tactice pe care le adaptează la
specificul său. Tot ca disciplină ştiinţifică face legătura cu celelalte ştiinţe
conexe; anatomia şi biomecanica, fiziologia, pedagogia, psihologia, etc.
Teoria şi metodica handbalului studiază regulamentul de joc, efectuând

11
permanenta racordare a acestuia la realitatea jocului, precum şi corecta
interpretare a regulilor de joc.
Şcoala românească de handbal are contribuţii importante la
dezvoltarea ştiinţei handbalului. Exemplificăm prin: prima sistematizare a
conţinutului tehnic şi tactic al jocului, criteriile de selecţie a copiilor şi
juniorilor, conţinutul modelelor de joc şi pregătire pe nivele şi pe posturi,
stabilirea modelelor de joc pentru echipele reprezentative.
Handbalul ca disciplină ştiinţifică se predă la nivelul facultăţilor de
profil, şcolilor de antrenori şi în liceele cu program sportiv.

1.3. Locul şi rolul handbalului în sistemul de educaţie fizică

românesc.

Aria de răspândire
Jocul de handbal este prezent în programa şcolară încă de la clasa I-a,
alături de baschet, fotbal, volei, atletism şi gimnastică. Fiind considerat un
mijloc al educaţiei fizice, jocul de handbal contribuie la realizarea
obiectivelor acesteia; dezvoltare fizică armonioasă, întărirea sănătăţii,
dezvoltarea motricităţii generale, la creşterea robusteţii şi vigorii. De
asemenea contribuie la formarea şi dezvoltarea personalităţii practicanţilor,
la cultivarea calităţilor morale şi de voinţă, înzestrându-i pe aceştia cu un
bagaj de cunoştiinţe care să le permită organizarea şi practicarea independentă
a jocului.
Este unul dintre jocurile sportive cu o arie de răspândire foarte mare.
Argumentele ariei mari de răspândire sunt datorate faptului că este un joc
sportiv complex, angrenând în activitate întreaga musculatură şi marile
funcţiuni ale organismului, fiind în acelaşi timp accesibil, atractiv şi
spectaculos, stimulând interesul practicanţilor pentru educaţie fizică.
Datorită ariei de răspândire, găsim handbalul în următoarele patru
ipostaze:
 handbalul în învăţământul de toate gradele;
 handbalul ca sport de performanţă;
 handbalul ca sport de înaltă performanţă;
 handbalul ca sport de agrement şi timp liber.

12
 Handbalul în învăţământul de toate gradele
În cadrul disciplinei de educaţie fizică, handbalul este prezent în
programele şcolare de la toate nivelurile de învăţământ.
- În programa ciclului primar vom întâlni handbalul prezent la toate
clasele sub forma jocurilor dinamice şi pregătitoare cu elemente din handbal
(transmiterea, rostogolirea mingii, pasarea, aruncarea mingii la ţintă şi la
poartă, etc.), iar pentru clasele a-III-a şi a-IV-a există un program special unde
handbalul poate fi prezent ca activitate extracurriculară.
- Programa pentru ciclul gimnazial prevede teme de handbal de la clasa
a-V-a până la clasa a-VIII-a. Temele prevăd învăţarea şi consolidarea
procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice de bază. Este prezent şi jocul
bilateral unde elevii pot participa atât ca jucători dar şi ca arbitrii. Şi la acest
ciclu de învăţământ handbalul poate fi prezent ca activitate extracurriculară.
- În programa pentru ciclul liceal temele de handbal prevăd
consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor, priceperilor şi cunoştinţelor deja
dobândite, învăţarea de noi procedee tehnice, acţiuni şi combinaţii tactice,
precum şi deprinderea de a practica independent handbalul.
- În facultăţile de profil handbalul este prezent ca disciplină obligatorie,
dar şi opţională pentru cei care doresc să aprofundeze cunoştinţele despre
jocul de handbal. La nivelul studenţilor de la secţiile fără profil de educaţie
fizica, handbalul este unul dintre sporturile pentru care aceştia pot opta, acolo
unde se organizează această activitate pe grupe de sporturi, sau se practică
acolo unde sunt condiţii.

Handbalul ca sport de performanţă

Handbalul în această ipostază se ocupă de baza de masă a handbalului
de performanţă, adică, selecţia şi pregătirea copiilor şi juniorilor. Această
activitate se desfăşoară în cluburile sportive şcolare, cu secţii de handbal,
secţiile cluburilor departamentale şi private, sau în sistemul învăţământului în
clasele speciale de handbal şi în liceele cu program sportiv, cu clase de
handbal. Instruirea este modelată în concordanţă cu particularităţile de vârstă
şi sex ale fiecărui eşalon, şi în concordanţă cu cerinţele modelelor de joc
specifice nivelelor respective. Competiţiile organizate atât pe plan local cât şi

13
central, reprezintă un important mijloc de instruire a viitorilor performeri
pentru handbalul de înaltă performanţă.

Handbalul ca sport de înaltă performanţă

La nivelul teoriei şi metodicii, handbalul românesc de performanţă şi
de înaltă performanţă, a beneficiat de un puternic nucleu de specialişti, care
au realizat o îmbinare fericită între teorie şi practică, precum şi toate
realizările antrenamentului sportiv modern. Pe această bază s-a realizat
concepţia românească de joc şi modelele de joc pe nivele şi pe posturi. În
privinţa selecţiei a fost elaborat un sistem naţional de selecţie şi pregătire a
jucătorilor şi de promovare a celor mai talentaţi juniori şi tineri de perspectivă.
Tot în această direcţie s-a realizat concepţia de pregătire, stabilindu-se
cerinţele faţă de parametrii volumului, intensităţii şi complexităţii efortului în
antrenamente.

Handbalul ca sport de agrement şi timp liber

Handbalul ca sport de agrement şi timp liber este ceea ce se practică
sau ar trebui să se practice la nivelul tuturor categoriilor de vârstă. Se
organizează competiţii de masă pentru elevi, studenţi, militari. Aceste
competiţii au faze locale, pe judeţ, iar unele au finale pe ţară. Din această
categorie de competiţii fac parte campionatele şcolilor generale, al liceelor,
spartachiadele militare, Cupa Academicus, Cupa Coca-Cola, etc. Important
ar fi ca sub această formă handbalul să se practice în mod independent, pe
bazele sportive care încep să apară în marile oraşe, pentru agrement şi
petrecerea timpului liber.

1.4. Valoarea educativă a handbalului

Prin pledoaria făcută handbalului în paginile anterioare, am

evidenţiat faptul că jocul de handbal este un important mijloc al educaţiei
fizice şi sportive în cadrul sistemului de învăţământ românesc. De asemenea
am arătat că acest lucru se datorează faptului că jocul de handbal are, pe lângă
multiplele influenţe asupra sferei morfo-funcţionale şi motrice, o importantă
contribuţie la definirea sferei psihice a tinerilor. În acest sens influenţele se

14