INTRODUCERE

Motto:
„Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu să o preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu ea”.
(Hipocrate)

Am ales această lucrare deoarece chisturile ovariene sunt destul de des întâlnite la
femeile de toate vârstele. Majoritatea femeilor vor avea un chist ovarian la un moment dat
în perioada de reproducere. Cele mai multe chisturi se resorb, trec neobservate, iar dacă
fiecare femeie tânără ar face câte o ecografie la fiecare şase luni sau la un an, cu siguranţă
că la un moment dat, multe dintre ele ar descoperi că au un chist ovarian. Chisturile
ovariene funcţionale sunt descoperite adesea în timpul unei examinări pelvine de rutină,
sunt de obicei inofensive, nu produc simptome şi dispar fără tratament. Deşi sunt mai puţin
frecvente la femeile aflate în menopauză, acestea pot reprezenta o problema de sănătate mai
importantă.
Îngrijirea bolnavei, cunoaşterea nevoilor şi stabilirea unor diagnostice de îngrijire
corespunzătoare cu obiective şi intervenţii precise, este o muncă de mare răspundere care
reclamă cunoştinţe profesionale temeinice şi calităţi morale deosebite. Bolnava când se
internează în spital îşi încredinţează sănătate, chiar şi viaţa în mâinile acelora care o
îngrijesc.
Ca urmare, primul contact este hotărâtor pentru câştigarea încrederii ei, factor
indispensabil pentru asigurarea unei colaborări sincere între bolnavă şi personalul de
îngrijire, în vederea recâştigării sănătăţii celei internate. Internarea în spital reprezintă
pentru majoritatea bolnavelor o grea încercare, ele sunt preocupate de îngrădirile regimului
spitalicesc, de frica de investigaţii şi de intervenţia chirurgicală.
Asistenta trebuie să câştige încrederea şi cooperarea bolnavei la procedeele de
îngrijire şi tratament. Procedeele de investigaţie şi de tratament pe care le aplică, privesc
totdeauna interesele bolnavei şi urmăresc scopul de a alina şi vindeca suferinţele bolnavei.
Asistenta medicală trebuie să cunoască tehnica îngrijirii bolnavei, metodele de investigaţie,
pregătirea bolnavelor pentru examinările complementare, pregătirea bolnavelor
preoperator, dar trebuie să cunoască şi evoluţia bolilor, toate complicaţiile posibile în cursul
evoluţiei lor, precum şi măsurile de urgenţă care trebuie luate până la sosirea medicului.
Ovarul polichistic este una dintre afecţiunile endocrine cele mai frecvente, prevalenţa
sa estimată între 1,5 şi 20% (în medie 6%) din populaţia feminină fiind în continuă creştere

1
în ultimele decenii. Ovarul polichistic are debut peripubertal, caracterizându-se în principal
prin anovulaţie cronică şi hiperandrogenism, exprimate clinic prin fenomene de
androgenizare, dereglări ale ciclului menstrual şi infertilitate. La aceste elemente, se
asociază obezitate în aproximativ 50% dintre cazuri.
Fenomenele de hiperandrogenism din sindromul ovarului polichistic, manifestate prin
fenomene de masculinizare a organismului feminin justifica şi denumirea de ,,sindrom al
ovarului polichistic virilizant”, termenul de „virilism” fiind de altfel utilizat de unii dintre
primii cercetători care au semnalat şi descris încă din 1925 această patologie, Prof. C.I.
Parhon şi ulterior preluat de Şcoala Românească de Endocrinologie (B. Ionescu, C.
Dumitrache - 1984).

2
CAPITOLUL I

Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a aparatului reproducător feminin

Elemente de anatomie
Aparatul genital se compune din organe genitale externe, organe genitale interne şi
glande anexe. Sistemul reproducător la femeie, spre deosebire de cel al bărbatului, prezintă
modificări structurale ciclice, care coincid cu fazele ciclului menstrual, la rândul său
dependent hormonal (estrogeni, progesteroni).
Organele genitale externe cuprind:
- muntele lui Venus
- formaţiile labiale şi organele erectile, constituite din:
- bulbii vestibulatori;
- clitoris;
- corpusculii tactili speciali ai labiilor mici.

1. Muntele lui Venus (penilul) este o proeminenţă triunghiulara cu vârful în jos şi

baza în sus. Este situat înaintea simfizei pubiene, deasupra labiilor mari, iar de la pubertate se
acoperă cu păr mai gros, spiralat, care se continuă numai pe faţa laterală a labiilor mari,
oprindu-se la comisura posterioară a acestora. Subtegumentar se află ţesut adipos. Prezintă o
sensibilitate crescută, ce îi conferă un caracter erogen.
2. Formaţiile labiale sunt plici tegumentare ce delimitează despicătura vulvară. După
dimensiuni se împart în labii mari şi labii mici.
Labiile mari sunt două pliuri cutanate situate sub muntele lui Venus, în partea
perineului anterior. Sub ţesutul cu păr se găsesc glande sebacee şi sudoripare, ţesut
fibroelastic, plin de grăsime, vase şi nervi. Anterior se unesc în comisura labială anterioară, iar
posterior, în comisura labială posterioară, nefiind unite şi terminându-se aproape una de alta.
Comisura anterioară se continuă cu muntele lui Venus, iar comisura posterioară se află în

3
apropierea orificiului anal. Labiile sunt despărţite printr-un spaţiu strâmt (vestibul vaginal),
care dă spre orificiul vaginal şi apoi spre vagin.

Labiile mici (nimfele) sunt două pliuri cutanate mici, care se întind de la clitoris oblic
în jos, înăuntrul labiilor mari, sunt de culoare roşie-rozată sau brună. Împreună cu labiile mari
delimitează vestibulul vaginal. Labiile mici conţin glande sebacee şi corpusculi tactili speciali,
aşa-numiţi „ai voluptăţii”. Pe mucoasa labiilor se găseşte un număr mare de glande care
secretă mucus, care alături de secreţia glandelor anexe lubrifiază suprafaţa labiilor şi
vaginului, având rol important în realizarea actului sexual. Anterior, labiile se unesc formând
comisura anterioară. Sub comisură se găsesc prepuţul clitoridian şi clitorisul, iar sub acesta
frâul clitoridian. Vestibulul vaginal este o zonă triunghiulară în care se găsesc clitorisul,
meatul urinar şi glandele periuretrale.
Himenul este o membrană fibro-elastică, slab vascularizată care obturează intrarea în
vagin la femeile virgine. Se identifică mai multe tipuri de himen: inelar, semilunar, bilobat,
imperforat, hiperperforat, cu sept, ciuruit (clibiform) etc. Himenul prezintă un orificiu pentru
scurgerea sângelui menstrual.
Organele erectile ale vulvei, prin structura şi funcţionalitatea lor, participă la crearea
voluptăţii în actul sexual. Sunt reprezentate de clitoris, corpusculii tactili speciali ai labiilor
mici şi bulbii vestibulari.
Clitorisul este un organ impar, median, corespondentul penisului, situat în partea
anterioară a vulvei, înapoia comisurii anterioare a labiilor. Lungimea sa este în general de 5-7
cm.; 2-3 cm. pentru rădăcină, 2-3 cm. pentru corp şi 1 cm. pentru gland. Este format din doi
corpi cavernoşi, cu volum redus înveliţi într-o membrană fibroelastică. Corpul în structura sa
are doi corpusculi mici (muşchii erectori ai clitorisului). Pe gland se găsesc câteva glande
sebacee care fabrică smegma clitoridiană.
Bulbii vestibulari se găsesc la baza şi în grosimea labiilor mari. Au o lungime de
aproximativ 4 cm şi 1-2 cm lăţime. Cei doi bulbi se unesc prin extremităţile anterioare pe
dinaintea uretrei, luând aspectul general de potcoavă cu concavitatea spre exterior.

4
Extremităţile lor posterioare, mai voluminoase, contribuie în erecţie, alături de muşchiul
constrictor al vaginului, la îngustarea ostiului vaginal şi exprimarea glandelor Bartholin ţesutul
erectil este legat de cel al clitorisului.
Din punct de vedere fiziologic, vulva în totalitate protejează actul micţiunii, labiile
dirijând jetul urinar. În actul sexual labiile constituie o prelungire a canalului vaginal. Vulva
poate avea mai multe poziţii: anterioară (aproximativ la 80% din femei), verticală, vulva fiind
vizibilă în întregime; posterioară, vulva fiind ascunsă între coapse.
Organele genitale interne cuprind; vaginul, uterul, trompele uterine şi ovarele, între
care există o strânsă corelaţie fiziologică. Ele ocupă cea mai mare parte a pelvisului (micului
bazin), străbătând perineul până la vulvă.
Vaginul este un organ musculo-membranos, care uneşte organele genitale externe cu
organele genitale interne. El este cilindric, turtit antero-posterior, impar şi median. Se
inserează pe colul uterin mai sus de orificiul extern al acestuia, formând în jurul colului
fundurile de sac vaginale anterior, două laterale şi unul posterior, mai profund. Vaginul este
oblic in jos şi înainte. Peretele său anterior vin în raport cu uretra şi vezica urinară, iar peretele
posterior cu rectul şi excavaţia recto-uterină (Douglas). În jos, vaginul se termină la vulvă de
care este separat prin himen.
Ca structură, prezintă o mucoasă dublată de ţesut conjunctiv şi fibre musculare.
Structura mucoasei se modifică sub influenţă hormonală. Vaginul are lungimea de aproximativ
3 cm. la nou-născută, la pubertate 6 cm. şi 7-8 cm. la adultă, grosimea fiind de 2,5 cm.
Dimensiunile lui diferă de la 4-14 cm. Secreţiile vaginale au un rol important în realizarea nu
numai a actului sexual, dar şi pentru stabilirea unui pH vaginal favorabil mobilităţii
spermatozoizilor şi apărării contra agenţilor patogeni.
Flora saprofită este constituită, în cea mai mare parte, de bacilul Doderlein, ce participă
la metabolismul glucidic, eliberând acidul lactic, acesta acidificând mediul şi împiedicând
dezvoltarea altor germeni saprofiţi vaginali. Cele 52 de specii de microorganisme
intravaginale menţin aciditatea vaginală la un ph. cuprins între 4 şi 5.
Secreţia vaginală provine din segmentele vecine sau transsudatul transepitehal.
amestecat cu celule descuamate, glicogen, bacilul Doderlein, acid lactic, acid piruvic (2-3%).
Uterul este un organ musculo-cavitar, destinat dezvoltării sarcinii şi expulziei fătului
în momentul naşterii. Uterul este un organ unic, median, cu formă triunghiulară, cu o greutate
de 50-60 g. şi cu o înălţime de 6-8 cm. în afara sarcinii. Are două părţi: superioară, compusă
clin corpul uterin şi inferioară compusă din colul uterin. Corpul uterin este triunghiular, cu o
margine superioară orizontală (fundul uterin), două unghiuri laterale (coarnele uterine), unde
se implantează trompele şi un unghi inferior continuat prin istm.

5
 Colul uterin are aspect cilindric, este străbătut de canalul cervical şi are o porţiune
intravaginală şi o porţiune supravaginală. Ca structură, uterul e constituit din trei straturi.
Linul dens de musculatură netedă (miometrul), căptuşit la interior de o mucoasă
(endometrul) formată din celule cilindrice şi tapetat spre suprafaţă de peritoneu. Endometrul
(hormonul-sensibil) cuprinde numeroase glande şi un ţesut conjunctiv de susţinere, bogat în
vase de sânge, de asemenea hormono-sensibile. Uterul este situat in micul bazin, in mijlocul
excavaţiei, având o poziţie de anteversie-flexie în plan genital. Uterul are o mobilitate mare şi
îşi menţine poziţia dorită prin mijloacelor de suspensie:
- ligamentele largi
- ligamentele rotunde
- mijloacelor de susţinere
- aderenţe la vezică şi rect
- aderenţe la lamele sacro-recto-genito-pubiene
- perineu

6
 Raporturile uterului sunt: anterior cu vezica, posterior cu rectul, în sus masa de anse
intestinale (mai ales colonul şi sigmoidul), lateral trompele implantate de fiecare parte şi
coarnele uterine. Tot lateral se găsesc şi ovarele; în jos se află vaginul.
Trompele, tubele sau salpingele
Sunt două conducte ce se întind între ovare şi uter. Ele conduc ovulul captat spre uter
adăpostesc întâlnirea ovulului cu gametul masculin (spermatozoidul) şi permit fecundarea, în
treimea inferioară a uneia dintre ele. Alt rol îl constituie cel de vector al lichidului folicular,
rezultat din partea ovulară, al cărui conţinut hormonal este favorabil mucoasei utero-tubare.
Structura trompelor cuprinde trei straturi: mucoasa (epiteliu unistratificat cilindric şi ciliat, un
strat subţire de fibre musculare şi stratul seros). Trompele sunt permeabile pentru aer şi
lichide. La ele distingem:
- porţiunea interstiţială cu orificiul tubo-uterin (in grosimea peretelui uterin)
- porţiunea istmică (mediană) mai îngustă (3-4 cm.).
- porţiunea ampulară largă, 7-8 cm. lungime;

Infundibulul sau pavilionul trompei, care este capătul peritoneal al trompei, prezentând
orificiul tubo-abdominal circumscris de o perdea de fimbrii. Dintre acestea una este mai lungă
şi se întinde pană la ovar, numindu-se „fimbrie ovarie” Pavilionul se deschide în cavitatea
peritoneală, fiind prevăzut cu numeroase franjuri. Trompa prezintă un ligament numit
„mezosalpinx”, format din două foiţe peritoneale, între care se află un ţesut conjunctiv.
7
Mucoasa la nivelul ampulei este mai groasă, laxă şi cu numeroase plici longitudinale. Epiteliul
este format dintr-un singur strat de celule cilindrice cu cili, care prezintă o mişcare spre uter.
Tuba prezintă două orificii: unul uterin, cu deschidere în cavitatea uterină în dreptul fundului
uterin şi altul abdominal, în mijlocul pavilionului tubei, cu deschiderea în cavitatea
abdominală.
Ovarele sunt glande perechi cu funcţie dublă (gametogenă şi endocrină).Sunt aşezate în
pelvis de o parte şi de alta a uterului, în cavum retrouterin. Sunt de mărimea unor nuci uscate,
au o culoare albicioasă şi prezintă o suprafaţă neregulată, cu numeroase cicatrice şi cu şanţuri
(la femeie în plină activitate genitală). Ovarul este singurul organ din cavitatea abdominală
neacoperit de peritoneu, acesta oprindu-se la nivelul lichidului ovarian (mezovariu). Ovarele
sunt fixate de organele vecine prin ligamente (tubo-ovarian, utero-ovarian, mezo-ovarian) şi
prin formaţiuni vasculo-nervoase (artera ovariană, venele utero-ovariene, vase limfatice şi
nervi perivasculari), toate acoperite de peritoneu.

Ovarul este format din două straturi: periferic (extern), numit corticală şi central
(intern), numit medulară. Corticală conţine foliculii ovarieni în diferite stadii de dezvoltare
(primordiali, primari, foliculii de Graaf şi foliculii involutivi), corpul galben, ţesut conjunctiv,
corpul albicans şi atreticum.
Ovarul are două funcţii:
- funcţia gametogenă, de formare şi eliminare a gârneţilor feminini - ovulul;
- funcţia hormonală - secreţia de hormoni sexuali, care creează condiţiile necesare
fecundaţiei, instalării şi menţinerii sarcinii, dezvoltă şi menţin caracterele sexuale feminine -
somatice şi psihice. Acestea se fac prin comanda axului hipotalamo-hipofizo-ovarian prin FSH
şi LH.
Glandele anexe

Glandele Bartholin sunt în număr de două, de formă ovoidă, au mărimea unui bob de
mazăre şi sunt situate de o parte şi de alta a orificiului vaginal. Canalul lor secretor se deschide
în şanţul dintre labiile mici şi himen. Se dezvoltă la pubertate şi se atrofiată la menopauză,

8
produsul lor expulzat în timpul actului sexual având un rol importam în lubrifierea căilor
genitale.
Ghindele periuretrale (ale lui Skene), mai numeroase sunt situate în apropierea uretrei.
Orificiile de deschidere se găsesc de o parte şi de alta a orificiului uretral extern sau al
meatului uretral. Se dezvoltă la pubertate şi dispar după menopauză. Sunt echivalente
glandelor prostatice la bărbat.
Ghindele vestibulare mici, foarte numeroase, sunt dispuse pe mucoasa orificiului
vaginal, secreţia lor participând la lubrifierea orificiului vaginal.

Glandele mamare sunt în mod normal organe pereche, prezentând la exterior areola
mamară, iar in centrul acesteia, mamelonul.
Sânii prezintă formă, dimensiuni, consistenţă variabile, in funcţie de vârstă, tip
constituţional şi etapele fiziologice ale femeii: menstruaţie, sarcină, alăptare. Greutatea lor
diferă în funcţie de starea funcţională: la naştere au 5 g. la adulte 200 g. la femei ce alăptează
aproximativ 500 g. Greutatea, ca şi forma celor doi sâni sunt inegale.
Mamelele sunt în număr de două, excepţional existând şi mamele supranumerare
(polimastie), sau pot lipsi unul sau ambii sâni (amastie); poate exista şi asimetrie mamară
(asinomastie) sau poate lipsi mamelonul (atelie). Descriptiv, la suprafaţă întâlnim mamelonul,
situat în centru înconjurat de o areolă circulară de 3-5 cm diametru, de culoare roz la virgine şi
uşor brună la cele care au născut. La suprafaţa areolei, se găsesc 10-15 tuberculi Morgagni,
glande sebacee, care în sarcină îşi măresc volumul, luând denumirea de tuberculi
Montgomery. În cursul sarcinii, areola se pigmentează intens, în jurul ei apărând o areolă
secundară cu o nuanţă mai deschisă.
Mamelonul este o proeminenţă cilindrică sau conică, cu baza largă şi vârful rotunjit,
situat în centru aureolei. Prezintă o suprafaţă neregulată, pe vârful lui se deschid 15-25 de

9
canale galactofore prin mici orificii (lobi). Lobii sunt alcătuiţi din lobuli, iar aceştia din acini
glandulari.
Secreţia laptelui apare la 2-5 zile după naştere, ea putând fi stimulată sau inhibată la
nevoie.
Fazele lactaţiei sunt:
- faza de preparare pentru lactaţie;
- faza de declanşare a lactaţiei;
- faza de întreţinere a lactaţiei.
Creşterea, dezvoltarea şi funcţia glandei mamare sunt sub controlul estrogenilor şi
progesteronului, la care se adaugă PRL (prolactina), TRH (Thyroid Realising Mormone),
hormonii tiroidieni, insulina şi factorii de creştere epidermică. Pe parcursul sarcinii, prolactina
creşte progresiv, doar la nivelul arinilor, estrogenii şi progesteronul blochează receptorii
pentru prolactină. La naştere, scad brutal estrogenii şi progesteronul şi, astfel, prolactina, în
cantitate mare, poate acţiona asupra sintezei de lapte. Întreţinerea secreţiei lactate este
asigurată de: prolactină, ocitocină şi un fenomen de automatism. Înaintea secreţiei lactate,
sânul elimină colastrul, în primele 3-5 zile de la naştere. În primele luni, stimulii pentru
secreţia de prolactina şi ocitocină sunt asiguraţi prin supt, care creează un reflex. Ulterior,
apare automatismul. Ocitocina contractă celulele mioepiteliale (netede), producând eliminarea
laptelui.
Fiziologia aparatului reproducător feminin
În cadrul corelaţiilor neurohormonale ale organismului femeii, funcţionează
următoarele cicluri, care se condiţionează reciproc: ciclul hipotalamo-hipofizar, ciclul ovarian
(endocrin şi exocrin), ciclul uterin (endometrial), ciclul tubar, ciclul cervical, ciclul vaginal şi
ciclul mamar.
Hormonii hipofizari genitali sunt FSH (hormonul foliculo-stimulant), LH (hormonul
luteinizant) şi PRL sau LTH (prolactina sau hormonul luteotrofic). Aceşti hormoni, alături de
ocitocină lobului posterior hipofizar, de estrogeni şi progesteron, asigură funcţionalitatea
ciclurilor enumerate.
Ciclul menstrual normal cuprinde două faze delimitate între ele de ovulaţie:
Faza preovulatorie (estrogenică, sub influenţa secreţiei de FSH şi, imediat preovulator,
a LH, caracterizată prin maturarea foliculului recrutat şi selecţionat, purtător al unui ovul.
Foliculul primordial creşte şi se maturează progresiv, se situează către suprafaţa ovarului şi,
ajuns la maturitate, elimină ovulul. Foliculul matur (de Graaf) are în medie 18 mm., este o
veziculă cu lichid, care conţine (de la exterior spre interior):
- teaca externă, formată din fibre conjunctive, vase sanguine;

10
 - teaca internă;
- membrana Slavjanski ce desparte teaca de granuloasă;
- membrana granuloasă, formată din mai multe straturi de celule care sintetizează
estrogeni şi asigură un înveliş ovulului (coroana radiată);
- membrana pellucida, spaţiul perivitelin, ovocit;
- lichidul folicular.
După ruptura foliculului, cu eliberarea ovulului care are loc în ziua 13-15 a ciclului
menstrual sau cu aproximativ 14 zile înainte de menstruaţia urcătoare, foliculul se transforma
şi dă naştere corpului galben (glandă cu secreţie internă). Când ovulul este fecundat şi începe
gestaţia, corpul galben se dezvoltă şi devine funcţional.
Faza postovulatorie - sub influenţa LH şi parţial a FSH. caracterizată prin
transformarea în corpul galben (luteinizarea) a unui folicul debarasat de ovul. Corpul galben
secretă estrogeni şi, mai ales, progesteron (faza estro-progesteronică). Ovulul eliminat în afara
foliculului ovarian în timpul ovulaţiei, este captat de fimbriile trompei, situate în vecinătatea
ovarului. Ovulul traversează trompa spre uter, suferind modificările cromozomiale care vor
determina apariţia gârneţului feminin, apt de fecundaţie. Sub influenţa LH, corpul galben
secretă cantităţi importante de estrogen şi progesteron, care vor pregăti mucoasa uterină pentru
nidarea ovulului; mucoasa uterină se îngroaşă şi se îmbogăţeşte în vase sanguine.
Corpul galben format, are o viaţă proprie, determinată (13 = 2 zile). În caz contrar
unei fecundări, la sfârşitul acestei perioade, corpul galben involuează şi devine corpus
albicans, care persistă multă vreme în ovar. Regresiunea lui este prevenită numai de apariţia
HCG (gonadotrofina corionică), dacă are loc concepţia. Astfel, corpul galben, devine corp
galben de sarcină. Secreţia progesteronică persistentă favorizează nidarea oului şi menţine
temperatura rectală matinal femeii însărcinate la peste 37°C.
Menstruaţia, consecinţa corelaţiilor hipotalamo-hipofizo-ovariene la femeie, este
reprezentată de o hemoragie exteriorizată prin vagin (asociată cu o necroză superficială a
mucoasei uterine), care se produce ciclic, începând cu pubertatea şi sfârşind cu menopauza,
constituind expresia activităţii genitale feminine. Sângele menstrual este un lichid hematic
care conţine 75% sânge şi 25% mucus şi resturi endometriale necrozate. Periodicitatea ciclului
de 27 plus sau minus patru zile; durata de 3-5 zile şi cantitatea de 50 - 200 ml. sunt
determinate hormonal.
Ciclul mamar
În cursul unui ciclu menstrual, la nivelul glandelor mamare se produc modificări
morfofiziologice sub acţiunea celor doi hormoni ovarieni: foliculina şi progesteronul.
Foliculina, în prima faza a ciclului ovarian determină hiperplazia ţesutului conjunctiv şi a

11
canalelor galactofore. În faza a doua, sub acţiunea progesteronului are loc dezvoltarea
ţesutului lobulo-alveolar. În timpul sarcinii, sub acţiunea foliculinei, glandele mamare se
măresc şi sunt dureroase. La examinarea mamelonului, chiar în primele luni va apărea
colostrul. Mamelonul şi areola se pigmentează mai intens. De asemenea, circulaţia devine mai
intensă, venele superficiale se dilată şi devin foarte evidente prin transpiraţia pielii, constituind
reţeaua Haller. După naştere, se declanşează lactaţia, în ziua a treia - a patra datorita începerii
secreţiei de prolactină, precum şi datorita excitării mamelonului prin actul suptului,
intervenind şi o cale neuroflexă.

12
CAPITOLUL II

Noţiuni despre boală: Chistul de ovar

Definiţie

Chistul ovarian este o tumoră de mărime variabilă cu conţinut lichid sau solid, cu
evoluţie cu caracter benign sau malign, având ca punct de plecare ţesutul ovarian. Tumorile
chistice ovariene sunt cele mai frecvente (80 %). Cele mai întâlnite sunt:
- chistul seros simplu
- adenomul seros
- chistul pseudomucos
- chistul dermoid
Tumorile benigne se întâlnesc cel mai frecvent in cursul vieţii genitale a femeii (16-45
ani). Tumorile chistice ovariene maligne se întâlnesc în 20 % dintre cazuri. Frecvenţa
cancerului ovarian creşte cu vârsta, mai multe fiind între 50 - 60 de ani.

Etiologie
Ovarele sunt două glande cu lungimea de aproximativ patru centimetri şi lăţimea de
aproximativ 2,5 centimetri. Ovare sunt situate de o parte şi de alta a uterului şi sunt legate de
acesta prin câte un ligament elastic. La naştere, o fetiţă are în ovarele ei o rezervă enormă de
ovocite: de la 700.000 la 2.000.000 ! O mare parte dintre acestea vor suferi un proces de
degenerescenta în timpul perioadei copilăriei, la pubertate rămânând un număr de cca. 300.000
- 400.000. Dintre acestea, numai 300 - 400 vor ajunge să se maturizeze pentru a putea
participa la fecundaţie (timp de 30 de ani, cât durează, cu aproximaţie, perioada de fertilitate a
femeii). Restul vor degenera de-a lungul anilor, astfel că după menopauza (în jurul vârstei de
45 de ani) nu va mai exista nici unul. Ovocitul este cuprins în interiorul unui mic grup de
celule - foliculii ovarieni - care se maturizează în cursul ciclului menstrual sub acţiunea unor

13
hormoni secretaţi de glanda hipofiză. La sfârşitul fiecărui ciclu menstrual, un folicul matur se
deschide la suprafaţa ovarului pentru a elimina un ovocit. În cazuri patologice, se întâmplă ca
foliculul să nu elibereze ovocitul, continua sa crească şi se umple cu lichid, transformându-se
într-un chist ovarian. Un alt caz care poate duce la apariţia de chist ovarian este atunci când
resturile foliculului nu se dizolva, ci vor continua să se umple cu lichid. Această formaţiune se
numeşte un chist luteal şi este cel mai frecvent tip de chist ovarian diagnosticat în practică.

Clasificare:
Funcţionale - la 90% din tumorile ovariene. Stimularea ovariana excesivă în timpul
ciclului menstrual, face un folicul sau corpului galben să se transforme în chisturi. Pot
apărea pe tot parcursul vieţii, cu o prevalenţă ridicată între pubertate şi menopauză. Acest
tip de chisturi sunt benigne, o legătură între prezenţa lor şi dezvoltarea de cancer ovarian,
nu a fost dovedită. În general, aceste tipuri de chisturi ovariene pot regresa spontan sau sub
tratament corespunzător. În cazul în care un chist ovarian este prezent la debutul sarcinii, nu
este recomandat să interfereze cu el până după primul trimestru.
Clasificarea histologică a tumorilor ovariene adoptată de către OMS în 1973,
cuprinde un număr de nouă clase. Clasa a IX-a („Tumor-like conditions”) este rezervată
leziunilor pseudotumorale care includ şi formaţiunile chistice funcţionale. Chisturile
funcţionale nu sunt, prin urmare, leziuni tumorale propriu-zise, putând fi în schimb
asimilate leziunilor distrofice. Apar în anumite condiţii, pentru a dispărea, dacă factorul
determinant şi-a încheiat acţiunea.
Chisturile funcţionale ovariene sunt definite ca fiind formaţiuni pseudotumorale ce se
formează prin perturbarea evoluţiei normale a unor foliculi ovarieni sau corpi galbeni, care
se transformă astfel chistic.
Incidenţa chisturilor funcţionale este considerabilă, acestea reprezentând două treimi
din formaţiunile chistice ovariene ale femeii adulte. Au dimensiuni modeste, nedepăşind 5-
8 centimetri în diametru. Adeseori sunt complet asimptomatice, iar dintre semnele clinice,
cele mai frecvent întâlnite sunt tulburările menstruale.

14
 Remisia spontană survine aproape sistematic, după cel mult două-trei luni de
evoluţie. Complicaţiile sunt rare, uneori redutabile: torsiunea şi ruptura cu hemoragie
interperitoneală.
Chisturile funcţionale trebuie să fie diferenţiate de tumorile ovariene propriu-zise.
Nerecunoaşterea carterului funcţional al acestor formaţiuni chistice ovariene, poate să se
soldeze cu intervenţii: laparotomii sau laparoscopii - inutile.
Se descriu trei forme anatomo-clinice ale chisturilor funcţionale ovariene: chisturile
foliculare, chisturile de corp galben şi foliculii chistici luteinizaţi.
Chisturile foliculare se formează prin perturbarea evoluţiei foliculilor ovarieni. Au
pereţii subţiri translucizi şi conţinutul sero-citrin. Celulele granuloase şi tecale care
tapisează pereţii formaţiunii chistice sunt tasate progresiv. Lichidul folicular poate să
conţină estrogeni.
Chisturile foliculare depăşesc arareori şase centimetri în diametru. Ele dispar spontan
într-un interval de 1-3 luni, în urma ruperii lor de obicei asimptomatice, sau a resorbţiei.
Mai rar, ruptura se însoţeşte de durere şi poate să se soldeze cu hemoperitoneu.
Chistul de corp galben (chistul corpului galben, chistul luteal, chistul luteinic) se
formează din corpul galben menstrual, şi posibil, uneori, dintr-un corp galben gestaţional,
după ce a survenit avortul precoce. Hemoragia intrachistică poate fi relativ mare, cheagul
format mai voluminos, iar prin resorbţia acestuia, să se formeze o cavitate cu conţinut
lichid.
Chisturile de corp galben măsoară cel mai adesea 3-5 centimetri în diametru, şi doar
cu totul excepţional au fost semnalate astfel de chisturi voluminoase, sau chiar gigante.
Lichidul intrachistic este de culoare roşie-brună, brună-ciocolatie sau brună-gudron. Pereţii
conţin celule granuloase şi tecale luteinizate.
Chisturile de corp galben pot fi mute clinic. Frecvent însă se asociază cu amenoree,
dureri abdominale şi metroragii. Clinic pot realiza sindromul Halban -amenoree căreia îi
succed hemoragii trenante, cu eliminarea unor fragmente groase de mucoasă uterină.
Confuzia cu sarcina ectopică este posibilă. Nivelurile b-hCG proprii femeii negravide
exclud sarcina extrauterină.
Prin ruperea lor, chisturile de corp galben pot să se complice cu hemoperitoneul,
necesitând laparoscopia sau laparotomia.
Foliculii chistici luteinizaţi (chisturile luteinice - hiperreactio lutealis) apar prin
hiperstimulare ovariană, în urma unei producţii exagerat de mari, sau a aportului exogen
excesiv de gonadotrofine. Ar mai putea fi şi expresia unui răspuns ovarian inadecvat la
acţiunea hormonilor gonadotropi hipofizari. Chisturile luteinice acompaniază:

15
 - mola hidatiformă (40-60 % din sarcinile molare)
- coriocarcinom (10 % din cazuri)
- sarcina multiplă (ocazional)
- sarcini complicate cu izoimunizări RH, preeclampsie, diabet zaharat (rar)
- după administrarea de stimulatori ai ovulaţiei în sterilităţi anovulatorii.
Foliculii chistici luteinizaţi sunt multipli şi bilaterali. Dimensiunile ovarelor pot fi
considerabile. Simptomatologia aparţine afecţiunii responsabile de hiperstimularea
ovariană. În circumstanţele unor foliculi de dimensiuni mari,poate să survină senzaţia de
jenă pelvină. Complicaţiile sunt reprezentate de ruptura chisturilor luteinice şi hemoragia
intraperitoneală.
Tratamentul chisturilor ovariene funcţionale este necesar dacă acestea determină
tulburări menstruale, sau sunt de dimensiuni relativ importante. Se administrează preparate
hormonale, cu efect frenator hipofizar:
- estroprogestative: s-au utilizat estroprogestativele normodozate (cu 50 mcg
etinilestradiol per tabletă), cu efect frenator hipofizar semnificativ, abandonate în prezent
din cauza complicaţiilor potenţiale apartţinând componentei estrogenice.
Estroprogestativele microdozate sunt totuşi utile pentru a controla neregularităţile
menstruale;
- progestative exclusiv, la femeile la care administrarea de estroprogeni este
contraindicată, cu efect frenator hipofizar mult mai redus şi cu o eficacitate mai mică;
- analogi ai LH-RH (Buserelin, Triptorelină). Li se impută o serie de efecte secundare
proprii menopauzei:
- Danazol (17b-etiniltestosteron) - la fel ca analogii LH-RH, administrarea
Danazolului este indicată dacă tratamentul estroprogestativ a eşuat. Şi Danazolul posedă un
important efect antigonadotrop, însă efectele secundare şi costul ridicat îi limitează
utilizarea, fapt cu atât mai valabil pentru analogii LH-RH.
- Diphereline (triptorelina) - acest medicament trebuie urmat sub strictă supraveghere
medicală, cu controale regulate clinice, biologice si radiologice. După oprirea
tratamentului, funcţia ovariană revine la normal (ovulaţia) după 58 de zile de la ultima
injecţie, iar prima menstră apare la 70 de zile (în medie) de la ultima injecţie. La femeie -
în timpul tratamentului este posibil să apară efecte secundare, chiar în cazul când efectul
tratamentului este favorabil: bufeuri de căldura, mucoasa vaginală uscată, cefalee, astenie.
Administrarea timp îndelungat determină o pierdere osoasă, factor de risc pentru
osteoporoză. Asocierea cu gonadotropine poate da dureri pelviene şi / sau abdominale care
necesită consult medical de urgenţă.

16
 - Zoladex (goserelina) - acţionează prin scăderea cantităţii de testosteron. Prezintă
numeroase reacţii adverse: durere de spate sau probleme cu eliminarea urinei, scăderea
consistenţei oaselor, căderea părului, creştere în greutate, dureri ale articulaţiilor, fluctuaţii
ale tensiunii arteriale, probleme psihice ce pot include halucinaţii, dezvoltarea unei tumori
a glandei pituitare.
Organic - caracterizat prin prezenţa a vegetaţiei şi diametrul interior mai mare de
şase milimetri, care prezintă o parte solidă (cum ar fi ţesutul pielii), cauzată de proliferarea
mucoasei uterine. Aceste tipuri de chisturi ovariene nu se rezolva spontan, şi necesită
tratament. Depistarea precoce este foarte importantă, deoarece un diagnostic corect şi precoce
creşte şansele de o vindecare completă. Pentru a determina natura corectă a acestor chisturi,
este adesea necesar ca, pe lângă examenul pelvin, ecografie abdominală sau endovaginală; este
recomandat un studiu Doppler al fluxului de sânge al tumorii.
Histopatologie

Chistadenoamele seroase: frecvent unilaterale, pot prezenta septuri intrachistice şi

rareori vegetaţii intrachistice; epiteliul de înveliş este unistratificat, aplatizat, fără atipii.
Chistadenoamele mucinoase: pot ajunge la dimensiuni gigante, unilaterale de obicei,
prezintă septuri, epiteliul care căptuşeşte interiorul chistului este format din celule
cilindrice şi celule caliciforme.

Chistul dermoid: suprafaţă netedă, lucioasă, prezintă intrachistic ţesuturi de

provenienţă din foliculi piloşi. Este cel mai interesant chist pentru că în interiorul său se pot

17
găsi ţesuturi din toate cele trei foiţe embrionare: dinţi, unghii, oase, ochi etc. Acestea sunt
deseori mici şi în mod obişnuit nu determină manifestări. Foarte rar, ele devin mari şi se sparg,
determinând sângerări în abdomen, ceea ce constituie o urgenţă medicală. De cele mai multe
ori este benign, dar într-un procent mic poate fi şi malign.
Endometriomul. Acestea sunt chisturi care se formează când ţesutul endometrial
(acel tip de ţesut care se află în interiorul uterului) invadează ovarul. Este controlat de
schimbările hormonale lunare care determină chistul să se umple cu sânge. Sângele din
interiorul sau este închis la culoare, maro-roşcat. Endometrioame multiple se găsesc în
afecţiunea numită endometrioză. Deşi asimptomatice deseori, endometrioamele pot fi
dureroase, în special în timpul ciclului sau în timpul actului sexual,iar cea mai redutabila
complicaţie este că determina sterilitate.
Tablou clinic
De multe ori nu produc nici un fel de simptome. În cazurile simptomatice se pot
confunda cu alte afecţiuni pelvine precum endometrioze, inflamaţii pelvine, sarcina ectopică
sau cancer ovarian. Chiar boli digestive, ca apendicita şi diverticulita pot mima simptomele
unui chist ovarian rupt.
Cu toate acestea, este important ca orice femeie să sesizeze simptomele şi modificările
care apar în corp şi să ştie care dintre ele sunt periculoase. Un chist ovarian poate avea
următoarele semne:
- menstruaţii neregulate;
- durere pelvină - poate fi o durere surdă constantă sau intermitenta şi poate merge pe
coapse sau în regiunea lombară;
- durerea pelvină apare puţin înainte de ciclu sau chiar înainte de finalul acestuia;
- durere la contact sexual;
- balonare si presiune in intestinul subţire;
- greaţa şi vomă;
- sensibilitate a sânilor similară celei din sarcină;
- senzaţia de plenitudine şi greutate în abdomen;
- dificultate la urinat.
Simptomele care trebuie sa atragă prezentarea la medic:
- durere abdominala puternica apărută brusc, sau durerea pelvină
- durere însoţită de febră sau vărsături
Metode de investigaţie:
Ecografia transabdominală - reprezintă primul şi cel mai accesibil examen, care
poate orienta diagnosticul. Există semne ecografice ce sugerează prezenţa unei eventuale

18
leziuni maligne. Diagnosticul de certitudine este pus in urma examenului histopatologic.
Criteriile ecografice ce duc la suspiciunea de malignitate sunt: formaţiuni mai mari de 50 mm;
ecostructura solidă sau mixtă cu predominanţă solidă; perete neregulat şi gros; septuri groase;
ascita; metastaze; vârsta > 40 ani (4/5 din cancerele de ovar sunt găsite la femei peste 40 ani);
în perimenopauza, creşterea de volum a unui ovar la supraveghere ecografică sistematică.

Ecografia endovaginală - este o metodă paraclinică de investigare a leziunilor

ovarului, cu rezoluţie superioară ecografiei transabdominale.
Ecografia tridimensională (eco-3D), metodă superioară primelor două metode
ecografice descrise, aduce date suplimentare privind topografia tumorii şi eventualele raporturi
anatomice; cu această metodă se apreciază mai exact şi volumul tumoral.
Laparoscopia diagnostică - prezintă o mare utilitate, dacă precizarea naturii
funcţionale sau tumorale a formaţiunilor este imposibilă prin examenul clinic şi investigaţii
uzuale „neagresive” (ecografie, RMN). Laparoscopia şi laparotomia de primă intenţie nu sunt
justificate, în eventualitatea unor chisturi funcţionale. Sunt necesare dacă: au survenit
complicaţii (ruptura, hemoragia, torsiunea); formaţiunea chistică depistată clinic şi confirmată
ecografic are diametrul peste 8-10 cm. (arareori aceste chisturi mari sunt funcţionale); chistul
persistă de peste trei luni; pacienta este în climacteriu.
Celioscopia poate furniza informaţii utile în circumstanţele unor formaţiuni chistice de
dimensiuni modeste (diferenţiere de chisturile funcţionale). Dacă tumora este de dimensiuni
mai mari, multiloculară (posibil chistadenom pseudomucinos), conţine structuri ecodense,
zone intens reflectogene (cu mare probabilitate chist dermoid), solidă, laparoscopia apare ca
metodă invazivă de primă linie, completată desigur de extirparea tumorii.
Laparotomia exploratorie reprezintă mijlocul diagnostic esenţial. Permite explorarea
directă a tumorii, examenul histopatologic extemporaneu şi tratamentul (ablaţia) tumorii.
Dopplerul color şi Power doppler - permit şi ele un diagnostic precoce şi mai precis
în asociere cu ecografia tradiţională. Vascularizaţia unei eventuale tumori ovariene se poate
evidenţia cu această metodă.

19
 Puncţia eco-ghidată - combinată cu rezultatul obţinut în urma examenului citologic şi
histologic permite un diagnostic de certitudine.
CT şi RMN (rezonanţa magnetică nucleara) Aprecierea cat mai exactă a invaziei
cancerului de ovar se poate aprecia cu ajutorul acestei metode precum şi a vascularizaţiei
tumorale prin folosirea de substanţe iodate.

Radiografia abdominala pe gol, irigografia, urografia

Pelviscopia - este o metoda endoscopică utilă in diagnosticul tumorilor benigne sau
borderline în special la femeile tinere şi este contraindicată in formele avansate de cancer
ovarian.
Histeroscopia - este utilă in diagnosticul diferenţial al sângerărilor anormale în special
din postmenopauză. Spre deosebire de laparoscopie, la ora actuală, histeroscopia nu mai este
o metoda de diagnostic aflata exclusiv în apanajul spitalelor dotate cu sisteme de endoscopie.
Progresul tehnologic din ultimii ani, cu apariţia telescoapelor extrem de subţiri (unele de chiar
3 mm. diametru), a permis efectuarea histeroscopiilor diagnostice în condiţii de „office”, adică
în ambulatoriu, fără a fi nevoie de internare în spital sau de anestezie generala, ca în cazul
laparoscopiei. Metoda constă în introducerea unui telescop extrem de subţire, între 3 şi 5 mm.
diametru, prin canalul cervical, cu ajutorul unei teci speciale de lucru, care are un diametru
ceva mai mare (între 7 şi 10 mm.). La capătul celalalt al telescopului se montează o cameră
video asemănătoare celei folosite în laparoscopie.
Markeri tumorali
Markeri antigenici. Aceştia sunt antigene aflate fie pe suprafaţa membranei celulare,
fie in interiorul celulei tumorale, fie in fluidele organismului. Markerii tumorali antigenici
utilizaţi sunt: CA 125 este prezent în tumorile epiteliale maligne ovariene seroase şi absent în
cele mucinoase; împreună cu ecografia abdominală şi endovaginală pune diagnosticul de
cancer ovarian in peste 90% din cazuri. CA 125 în depistarea precoce a cancerului ovarian se

20
impune asocierea cu examenul ginecologic şi sonografia pelvină după un anume algoritm:
după 35 ani la trei ani; după 40 ani la doi ani. CA 15-3 este marker tumoral pentru cancerul de
sân, dar poate fi crescut şi în cel de ovar. CA 19-9 este caracteristic cancerului de pancreas, dar
poate avea valori crescute şi în cancerul de ovar. CEA (antigenul carcinoembrionar) este
specific tumorilor maligne digestive şi poate fi crescut şi in cancerul de ovar AFP (alfa feto-
proteina) prezintă valori crescute în teratocarcinoamele ovariene. TPA (antigenul polipeptidic
tisular) este folosit pentru a monitoriza evoluţia pacientelor cu cancer ovarian Markeri
enzimatici: Fosfataza alcalină. Nu este specifică cancerului de ovar; ea are valori crescute şi
în alte afecţiuni ce interesează ficatul, plămânul, tractul gastro-intestinal LDH (lactat
dehidrogenaza) totală este mai crescută decât în ser în lichidul de ascită sau pleural la femeile
cu cancer.
Algoritmul ROMA (Risk of Ovarian Malignancy Algorithm), produs de Fujirebio
Diagnostics Inc., este un test pentru diagnosticul cancerului ovarian şi a fost aprobat recent
de către FDA (U.S. Food and Drug Administration). Testul se bazează pe dozarea markerilor
HE4 şi CA125, iar cercetările au demonstrat că analiza nivelelor acestor markeri la femeile cu
o tumoră pelviană, a cărei natura (malignă/benignă) nu este cunoscută, estimează cu o
acurateţe înaltă riscul de cancer ovarian. Markerul CA125 a fost standardul de aur pentru
monitorizarea pacientelor diagnosticate cu cancer ovarian, dar specificitatea şi sensibilitatea îi
sunt limitate. Markerul HE4 are nivele crescute în prezenta cancerului ovarian epitelial, cea
mai comună formă de cancer ovarian, iar în cazul tumorilor benigne nivelele sunt joase.
Combinând aceşti doi markeri în algoritmul ROMA, diagnosticul de benign sau malign în
cazul unei tumori ovariene se poate pune cu precizie ridicată. Testul ROMA este indicat
femeilor care îndeplinesc următoarele condiţii: au vârsta peste 18 ani, au o tumoră ovariană
care urmează să fie operată, dar nu se cunoaşte natura benignă sau malignă a acesteia;
rezultatul testului trebuie interpretat în corelaţie cu examenul clinic şi radiologic.
Markeri hormonali
HCG este în mod normal secretat de placentă; este crescut în coriocarcinom şi în alte
tumori ovariene.
β-HCG (hormonul gonadotropic corionic uman fracţiunea β) -este folosit ca marker
tumoral în tumorile cu celule germinative (embrionare) de ovar sau tumori testiculare.
Hormonii androgeni (testosteronul) crescuţi mai ales în tumorile ovarului ce se
asociază cu un sindrom virilizant.
Estrogenii - estradiolul plasmatic este crescut în tumorile ovariene cu originea din
celulele granuloasei şi tecale.

21
 Diagnosticul diferenţial al tumorilor de ovar se face cu: formaţiuni tumorale şi
pseudotumorale extragenitale (glob vezical, cancerul de sigmoid, distensie cecală, diverticulită
sigmoidiană, abces apendicular, cancerul de cec, ileita terminală, chist de epiploon, corp
străin, rinichi ectopic pelvin, diverticul vezical, chistul de uracă, tumori retroperitoneale,
abcese peritoneale, tuberculoza peritoneală, rinichiul polichistic voluminos, chistul hidatic
etc.); formaţiuni de origine genitală extraovariene (uterul gravid retroflectat, uterul bicorn,
sarcină molară, hidramniosul acut în trimestrul II de sarcină, malformaţii uterine, fibromul
uterin pediculat sau intraligamentar); formaţiuni anexiale (diagnosticul diferenţial clinic este
dificil), (cancerul tubar, anexite tumorale cronice, abces tuboovarian, TBC anexială, sarcina
ectopică, hematocelul Douglasului, chist paraovarian); formaţiuni ovariene benigne (chist
ovarian folicular, chistul luteinic, chisturi tecoluteinice, endometrioza ovariană); diagnosticul
diferenţial al tumorilor maligne şi tumorile benigne ovariene se poate face numai în urma
examenului histopatologic.
- Tumorile ovariene evoluează de la 1 la 30 de ani.
- Tumorile benigne au o evoluţie lentă. Lipsa unei simptomatologii deosebite le face
suportabile şi unele din ele sunt considerate ca stări precanceroase.
- Tumorile maligne au în general o evoluţie rapidă cu toate paradoxurile întâlnite în
practică (evoluţie lentă precum unele şi extrem de rapide precum altele). Cancerul ovarian are
o mare putere de propagare locală prin extindere directă la organele din pelvis, iar pe cale
limfatică şi sanguină la distanţă (metastaze).
Complicaţiile:
Torsiunea: completă sau incompletă este însoţită de durere intensă pană la stare de şoc,
complicată cu vărsături, uneori cu oprirea tranzitului intestinal. Examenul clinic local
decelează o tumoră ovariană în tensiune.
Hemoragia intrachistică: apare ca urmare a puncţionarii formaţiunii, traumatismelor
sau torsionării; masa tumorală creşte in volum, are pereţii in tensiune şi este foarte dureroasa.
Ruptura: poate apărea in condiţiile unei hemoragii intrachistice importante, sau
consecinţa a torsiunii tumorale. Bolnava prezintă durere abdominala cu tahicardie, vărsături
pană la stare de şoc, uneori se ajunge la deces. La examenul local se constată dispariţia tumorii
ovariene. Malignizarea tumorilor ovariene: 1% - 3% din teratoamele benigne.

22
 Tratament

Tratament profilactic
Chisturile ovariene sunt direct legate de ovulaţie. Situaţiile în care ovulaţia este
inhibată pot preveni formarea chisturilor. Anticoncepţionalele, sarcina, alăptarea la sân în
primele şase luni previn ovulaţia. Femeile care folosesc anticoncepţionale cu doze mari de
hormoni au un risc mai scăzut de a dezvolta chist ovarian, anticoncepţionalele cu doze mici de
hormoni, au o prevenţie scăzută.
Este important consultul ginecologic periodic, pentru ca poate detecta timpuriu
modificări ale ovarelor care altfel nu pot fi sesizate, multe fiind asimptomatice. De altfel,
observarea modificărilor ciclului menstrual sau a simptomelor care pot apărea si care nu se
remit după câteva cicluri, se poate dovedi utilă în surprinderea acestei afecţiuni la debut.

Tratament medicamentos
Ovulaţia apare printr-un mecanism hormonal, iar remediul cel mai rapid este punerea
ei în repaus, deci anticoncepţionalele. Ovulaţia nu mai are loc şi astfel cauza care
ducea la o posibilă formare a chisturilor este exclusă. Evident, chisturile deja formate nu se vor
retrage instantaneu, dar se previne apariţia altora şi se urmăreşte procesul de resorbţie a celor
deja existente. Anticoncepţionalele orale sunt folosite pentru prevenirea ovulaţiei.
În absenţa ovulaţiei, modificările chistului ovarian sunt minime şi simptomele se
ameliorează. În timp ce anticoncepţionalele nu fac să dispară chistul mai rapid,
anticoncepţionalele cu doza mare de hormoni pot chiar sa prevină apariţia de noi chisturi.
Antagoniştii de GnRH pot fi utilizaţi pentru a scădea nivelurile serice de estrogeni şi
progesteron care cauzează un status temporar de menopauză. În acest stadiu, ovulaţia este
suprimată şi apariţia chisturilor ovariene legate de producţia de hormoni este prevenită.
Efectele secundare sunt semnificative. Anticoncepţionale orale sunt recomandate
pentru oprirea ovulaţiei si controlul
nivelului de hormoni in organism. Antagoniştii de GnRH sunt recomandaţi pentru oprirea
ovulaţiei, prin oprirea producţiei de hormoni, punând ovarele intr-un status temporar de
menopauză. Mulţi experţi sunt împotriva utilizării anticoncepţionalelor pentru a micşora sau a
elimina chisturile ovariene care sunt deja formate. Unele studii arată că micşorarea chisturilor
apare cu sau fără folosirea anticoncepţionalelor. Tratamentul la domiciliu ajută la scăderea
disconfortului produs de chistul ovarian. Utilizarea căldurii locale, sticla cu apă încălzită, bai
fierbinţi, relaxează musculatura şi reduc crampele. Ceaiurile de plante ca menta, zmeura, mure
pot alina tensiunea musculara şi stările anxioase. Se recomandă golirea vezicii urinare la

23
fiecare senzaţie de micţiune. Se evită constipaţia. Constipaţia nu cauzează sau tratează chistul
ovarian dar poate preveni disconfortul pelvin. Medicaţia pentru controlul durerii consta în:
- Acetaminofen cum sunt Tylenol sau Panadol
- Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) :
- Ibuprofen
- Naproxen
- Ketoprofen
- Aspirina

Tratamentul chirurgical

Tratamentul laparoscopic: (tratament minim invaziv)

În tratamentul chirurgical al chisturilor ovariene cu caracter benign se foloseşte abordul

laparoscopic (trei mici incizii la nivelul abdomenului sub 1 cm.) şi constă în îndepărtarea
chistului cu prezervarea ovarului şi a fertilităţii - chistectomie. După scoaterea chistului, acesta
este trimis pentru analiza microscopică pentru a stabili natura benignă sau malignă a acestuia

24
şi în funcţie de acest rezultat se stabileşte dacă este nevoie de o intervenţie chirurgicală mai
extinsa.
 Avantajele laparoscopiei:
- recuperare postoperatorie rapidă: beneficiul major al laparoscopiei este că pacientul
se poate externa în aceeaşi zi după operaţie şi recuperarea completă se face într-o săptămâna,
când pacientul se poate întoarce la serviciu;
- dureri după operaţie mult reduse: faţă de abordul clasic; pacientul se poate mobiliza
în aceeaşi zi postoperator, cu dureri minime;
- avantajele estetice: cicatricele postoperatorii sunt mici de ordinul milimetrilor) cu
rezultate estetice foarte bune.
Dacă probabilitatea ca un chist ovarian să fie malign este mare, se preferă intervenţia
deschisă - laparotomia. În acest caz, se practică o incizie transversală a peretelui abdominal în
regiunea pubiană. Chistul este extirpat şi se trimite la laborator pentru a verifica dacă este
malign. Perete abdominal secţionat este suturat în straturi anatomice. Necesită internare pentru
mai multe zile. Dacă chistul se dovedeşte a fi malign, în cadrul intervenţiei se vor înlătura
ambele ovare, uterul, marele epiplon şi anumiţi nodului limfatici. În cazul tumorilor chistice
ovariene benigne, extirparea lor se face prin anexectomie, sau prin chistectomie (enucleare) în
raport cu vârsta femeii. Controlul ovarului opus este obligatoriu.
Tratamentul chirurgical este necesar în următoarele situaţii:
- un ovar sau un chist s-au răsucit sau s-a rupt
- dureri severe şi sângerări
- dimensiune mai mare de 7 cm. sau daca comprimă alte organe abdominale
- nu a dispărut după două-trei luni de expectativă, mai ales daca au existat unu-două cicluri
în această perioadă
- când se suspectează cancer ovarian bazându-se pe existenţa factorilor de risc şi a ecografiei
ce depistează un chist anormal
În funcţie de caz, se poate extirpa doar chistul sau este nevoie să se scoată tot ovarul
afectat. Ovarul opus (sănătos) nu va extirpat, astfel că fertilitatea nu va fi afectata si femeia va
putea avea copii.
Tratamentul prin iradiere profundă - se face atât în cazurile operabile, cât şi în
cazurile inoperabile sau la cele cu recidive postoperatorii. Unele cancere ovariene sunt foarte
radiosensibile (de exemplu seminonul).
Tratamentul cu substanţe citostatice - oferă rezultate spectaculoase în cazurile
inoperabile cu metastaze peritoneale şi ascite. Se administrează pe cale orală, parenterală,
intraarterială şi peritoneală: Sordolizina, Tiho-tepa, Clofena şi 10B-82. Toate aceste

25
medicamente se pot asocia cu tratamentul chirurgical.

CAPITOLUL III

Rolul asistentei medicale în efectuarea investigaţiilor specifice

Efectuarea examenului clinic

Asistenta medicală va informa gravida asupra necesitaţii examenului general şi

medical, explicându-i importanţa acestuia pentru urmărirea stării de sănătate atât a mamei, cât
şi a copilului.
Anamneza ne permite aflarea unor date privind antecedente ginecologice şi
obstetricale. Se reţin data ultimei menstruaţii, primele mişcări fetale şi data oului fecundat,
noţiunile utile pentru calcularea vârstei gestaţionale. Ne interesează numărul naşterilor si
avorturilor, modul cum au decurs sarcinile si naşterile anterioare dacă este cazul.
La început vom afla datele de identitate, vârsta şi ocupaţia bolnavei.
Motivele internării vor evidenţia prezenţa durerii, a febrei, a pierderilor de sânge prin
vagin, modificări ale stării generale.
Antecedentele heredocolaterale ne vor informa despre starea de sănătate a părinţilor
şi a rudelor apropiate.
Antecedentele personale vor evidenţia data apariţiei primei menstruaţii (menarha),
modul în care s-a succedat (regulat, neregulat), cu sau fără dureri, examenele profilactice
oncologice - clinice, citologice, colposcopice.
Se va nota momentul instalării ciclului menstrual regulat, la ce interval de timp
apare menstruaţia (28-30 zile), cat durează (3-4 zile), cantitatea sângelui (fluxul normal, redus,
abundent). Se vor reţine datele despre numărul naşterilor şi a avorturilor, modul cum au
decurs sarcinile şi naşterile, starea şi greutatea feşilor la naştere.
Antecedentele personale patologice vor nota bolile infectocontagioase, cu influenţa
lor asupra organismului, boli generale, intervenţii chirurgicale, boli ginecologice. Anamneza
se finalizează cu istoricul bolii actuale, precizându-se debutul (brusc, insidios) şi analiza
temeinică a principalelor simptome. De asemenea, ne interesează tratamentul efectuat la
indicaţia medicului sau din proprie iniţiativă.

26
 Examenul clinic general
Se face sistematic, cunoscându-se faptul că multe simptome sau sindroame în
ginecologie constituie răsunetul unor afecţiuni generale. Se verifică funcţionalitatea aparatelor
organismului, se măsoară:
- Tensiunea arterială
- Pulsul
- Respiraţia
- Temperatura
- Diureza
- Se verifică scaunul
Examenul clinic ginecologic
Se face pe masa ginecologică şi se efectuează după micţiune şi dacă este posibil cu
rectul evacuat. Reguli care trebuie respectate de cadrele medicale în timpul examenului
genital:
- se cere permisiunea de a efectua examenul genital şi se explică în ce constă acesta
- se explică pacientei că poate cere întreruperea examenului genital în orice moment
- se explică pacientei ce piese de îmbrăcăminte poate păstra, astfel încât expunerea să
se reducă la minimul necesar se asigură un spaţiu privat, unde pacienta se dezbracă se asigură
condiţiile ca examenul să nu fie întrerupt şi ca alţi pacienţi să nu poată intra în cameră
- în timpul examenului participă întotdeauna o a treia persoană (asistenta)
- dacă pacienta doreşte, un însoţitor al pacientei poate asista la examen
- instrumentele medicale se ţin acoperite cât nu sunt folosite valvele / speculul se
încălzesc la temperatura corpului
- înainte de utilizare se dau toate explicaţiile cerute de pacientă pe parcursul examinării
Inspecţia
Cu o privire generală asupra bolnavei, vom observa starea ei fizică (înălţimea,
configuraţia), coloraţia tegumentelor şi a mucoaselor (palidă, icterică, galben pai). Se observă
abdomenul pacientei, aceasta fiind în decubit dorsal (culcată pe spate), cu membrele inferioare
uşor flectate. Se poate observa uneori abdomenul mărit de volum, ocupat de o tumoră şi
mărime variabilă (fibroame mari, tumori de ovar), alteori abdomenul este destins pe ambele
flancuri (in caz de existenţă a ascitei).
Palparea.
Se face cu blândeţe, cu faţa palmară a mâinii uşor încălzită. Se poate palpa o tumoră
dură, prezentând chiar aderenţe la suprafaţa profundă a dermului.
Percuţia.

27
 Prin percuţie, putem delimita forma şi dimensiunile formaţiunii tumorale.
Examenul genital
Începe prin inspecţia vulvei. Se observă configuraţia labiilor, gradul impregnării cu
hormoni sexuali, anumite anomalii, prezenţa unei rupturi de perineu. Se cere bolnavei să
tuşească sau să se screamă, observându-se modul în care coboară pereţii vaginali, vezica şi
rectul. Se vor mai observa leziunile de sifilis, condiloamele acuminate, scurgerile.
Examenele vaginale cu valvele
Este primul gest în tehnica examinării genitale. Se observă cavitatea vaginală şi colul.
Ne permite să observăm cavitatea vaginală şi colul. Precede întotdeauna tactului vaginal,
permiţând prelevarea de secreţii din vagin sau canalul cervical, pentru examenul
bacteriologic şi parazitologic, citologic şi de pH.
Materialele necesare steril: valva superioară, valva inferioară, mănuşi sterile.
Pregătirea pacientei: se aşează pacienta pe masa specială, în poziţie ginecologică
(gambele flectate pe coapse, coapsele pe abdomen, in uşoară abducţie).
Tehnica
- Se îndepărtează cu ajutorul indexului şi degetului mare labiile mari si mici.
- Se introduce valva inferioară prin introitul vaginal în vagin, apăsând pe musculatura
perineală din dreptul comisurii culvare posterioare.
- Se introduce valva superioară cu contul pe mijlocul celei inferioare, se îndreaptă şi se
îndepărtează de cea inferioară şi se vizualizează colul uterin; prin examenul cu valvele se pot
vizualiza fibromioamele dezvoltate pe col sau endocervical care au tendinţa să proemine în
vagin (polipi).

Se vor urmări: aspectul mucoasei vaginale, leziuni vaginale existente, caracterul

leziunilor, situaţia şi axul colului uterin, aspectul orificiului cervical extern, culoarea şi
modificările epiteliului cervical, eventualele manevre abortive.
Vom analiza aspectul conţinutului vaginal, secreţii care, atunci când sunt în cantitate
abundentă (sânge, cheaguri), necesită o toaletă vaginală ce se va efectua cu o pensă
porttampon şi o compresă sterilă.

28
 Vom analiza şi eventualele scurgeri din cavitatea uterină.
Se recurge la testul Lahn-Schiller pentru detectarea zonelor iod-negative care vor fi
investigate colposcopic şi eventual biopsic. Pe colul uterin se pot observa mici formaţiuni
chistice.
Examenul cu valve nu se practică pe un himen intact, în vaginism sau operaţii cu suturi
recente ale perineului, unde există pericolul desfacerii lor cu dehiscenţa plăgii. Înainte de a se
trece la examenul tactului combinat cu palparea, se va palpa extern cu mâna stângă abdomenul
pentru sesizarea eventualelor puncte dureroase şi decelarea mobilităţii tumorii.
Tactul vaginal
Examenul vaginal digital combinat cu palparea abdominală se practică în poziţie
ginecologică, oferindu-se relaţii referitoare la vagin, col uterin, uter, anexe. Prin intermediul
fundurilor de sac vaginale, palpăm ovarul şi tuba uterină care pot fi normale sau scurtate
(patologic), suple, sensibile, dureroase sau nedureroase. Atunci când în cavitate peritoneală se
acumulează sânge sau puroi, fundul de sac posterior (Douglas) bombează devenind sensibil.
Pregătirea pacientei: aşezăm pacienta în poziţie ginecologică.
Tehnica se practică prin îndepărtarea labiilor mari, introducerea mediusului drept în
vagin, executând o presiune pe comisură şi peretele posterior al vaginului, după care se
introduce indexul, şi apoi se atinge colul cu vârful degetelor continuând să se interpreteze
forma, volumul, consistenţa şi mobilitatea acestuia, comună cu a corpului, nedureroasă în
cazurile necomplicate sau neasociate cu alte complicaţii. Colul fixat între medius şi index va
permite mâinii stângi să sesizeze transabdominal forma, volumul, mobilitatea, consistenţa şi
controlarea zonelor anexiale care pot fi ocupate de nodulul istmic dezvoltat intraligamentar
sau de modificări morfologice ale anexelor.
În mod normal, colul uterin are consistenţa vârfului piramidei nazale la gravide şi cea
a lobului urechii la gravide. Orientarea colului este oblică, de sus in jos şi dinainte înapoi.
Mijloacele de ancorare ale colului sunt suple, colul poate fi mobilizat solidar cu corpul uterin
la negravide şi poate fi inclinat pe corp la gravide în primele luni de sarcină.
Patologic se poate observa mărirea volumului colului la palparea vaginală, chiar
dacă la examenul suprafeţei colului nu există motive de suspiciune. Consistenţa crescută,
aspectul neregulat. Lipsa de mobilitate prin infiltraţia parametrelor depind de stadiul
cancerului.
Tactul rectal
Se realizează prin introducerea unui deget în rect,
pentru a examina organele genitale la virgine (unde tactul
vaginal nu se poate efectua), pentru a evidenţia o tumoare

29
genitală sau extragenitală, infiltraţia parametrelor, colecţii din fundul de sac posterior al
vaginului sau gradul de alterare a peretelui rectovaginal. Tuşeul rectal aduce informaţii privind
extensia la nivelul parametrelor, invazia rectului, vizibile în formele avansate de boală.
La aceste examene, asistenta medicală pregăteşte bolnava, serveşte medicul cu
instrumentarul necesar şi execută tot ceea ce i se spune de către medic.
La examenul cu valvele, după ce medicul introduce valvele vaginale, la acestea vor fi
susţinute de către asistentă pentru a-l ajuta in efectuarea examenului.
Se asigură lumina necesară pentru vizualizarea zonelor examinate. Se recoltează
secreţii vaginale pe lame, pentru frotiuri sau medii de cultură, se efectuează tratamente locale.
Examenele de laborator
Examenele complementare sunt extrem de importante dar, din nefericire, nu oferă
date absolut specifice pentru chist, mai ales in stadiile incipiente. În cadrul examenului de
laborator se efectuează:
Examene curente adresate terenului, aceleaşi în toate cazurile.
Examene ţintite care vizează o anumită etiologie, sugerată de investigaţia clinică şi
epidemiologică.
Recoltări de sânge
Puncţia venoasă
Obiectivele procedurii
- recoltare de sânge pentru examene de laborator
Pregătirea materialelor
- Garou;
- Mănuşi de unică folosinţă;
- Seringi, ace, sistem vacutainer (după scop);
- Tampon;
- Alcool;
- Muşama, aleză;
- Etichetă;
- Eprubete;
- Bandă adezivă non alergică;
- Formulare pentru laborator;
- Alte materiale in funcţie de obiectivul urmărit, tăviţa renală;
- Recipient pentru colectarea materialelor;
Pregătirea pacientului
Se verifică indicaţia medicului privind scopul puncţiei venoase.

30
 a) Psihică :
- Se informează şi se explică pacientului necesitatea procedurii;
- Se explică pacientului cum poate participa la procedură, anunţându-l că e puţin
dureroasă, in funcţie de starea pacientului (conştient, inconştient);
- Se încurajează pacientul pentru a reduce anxietatea;
- Se întreabă dacă i s-a mai recoltat sânge altă dată; dacă a simţit leşin, transpiraţie,
stare de greaţă, vărsătură;
- Se obţine consimţământul informat;
b) Fizică :
- Se asigură poziţia corespunzătoare in conformitate cu starea pacientului, scopul şi
locul puncţiei (decubit dorsal);
- Se examinează calitatea şi starea venelor şi se alege locul;
Efectuarea tehnicii:
- Se identifică pacientul;
- Se spală mâinile şi îmbrăcăm mănuşile pentru a preveni contaminarea;
- Se selectează locul potrivit (venele distale sau proximale), venele de la plica cotului,
mai rar cele de pe faţa dorsală a mâinii;
- Se pune muşamaua sub braţul pacientului;
- Se aplică garoul la 5 - 8 cm deasupra locului de puncţie; capetele garoului fiind
direcţionate departe de zona de puncţie;
- Se palpează vena;
- Se verifică prezenţa pulsului distal, radial;
- Se montează seringa şi se ataşează acul;
- Se recomandă pacientului să strângă pumnul;
- Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare se încearcă următoarea
tehnică:
a) Pacientul să închidă şi să deschidă pumnul;
b) Se dă drumul la garou şi se roagă pacientul să-şi coboare mana sub nivelul
inimii pentru a i se umple venele, apoi reaplicaţi garoul şi bateţi încet pe venă pentru a deveni
mai vizibilă;
c) Se înlătură garoul şi se pune o compresă caldă şi umedă pe venă timp de 10-15
minute;
- Se dezinfectează tegumentul (cu un tampon cu alcool), folosind mişcări circulare de
la centru în afară cu câţiva cm., pentru a evita introducerea potenţialei flore de pe piele în
interiorul vaselor pe perioada efectuării procedurii;

31
 - Se poziţionează mâna nedominantă la 4-5 cm. sub locul de puncţie şi cu policele se
întinde pielea dreaptă pe venă;
- Se ţine acul cu bizoul în sus în mana dominantă şi se introduce la un unghi de10-30°,
deasupra venei sau dintr-o parte a venei, în poziţie oblică;
- Se urmăreşte cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului avansaţi cu
acul in venă 1-2 cm;
- În cazul recoltării, se continuă puncţia conform obiectivului;
- Se aspiră sângele în seringă (cantitatea necesară pentru efectuarea analizelor indicate
de medic);
- Dacă curgerea sângelui este rapidă, se dezleagă garoul pentru a preveni staza şi
hemoconcentraţia care pot modifica rezultatele testelor de laborator;
- Dacă curgerea sângelui este lentă, nu se dezleagă garoul decât înainte de a retrage
acul cu seringa cu sânge (dacă tehnica nu impune altfel);
- Se plasează un tampon cu alcool pe locul puncţiei venoase şi uşor se retrage acul cu
seringa;
- Se aplică o presiune blândă pe tamponul cu alcool, pe locul puncţiei 2-3 minute sau
până se opreşte sângerarea; aceasta previne extravazarea în ţesuturile din jur, cu cauzarea
hematomului;
- După oprirea sângerării, se aplică o bandă adezivă peste tampon;
- Se transferă sângele din seringă în eprubete, după ce s-a detaşat acul de la seringă;
- Se aplică etichetele pe eprubete, indicând numele şi prenumele bolnavului, proba
recoltată, secţia care trimite proba de sânge la laborator;

Îngrijirea pacientului
- Se aşează pacientul în poziţie comodă;
- Se observă faciesul pacientului, culoarea tegumentelor şi se măsoară pulsul;
- Se întreabă pacientul dacă are stare de greaţă sau vomă;
- Se verifică şi locul puncţiei venoase pentru a fi siguri că nu s-a dezvoltat un
hematom;

32
 - Pacientul să nu flecteze antebraţul pe braţ;
Reorganizarea locului de muncă
- Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente speciale;
- Se îndepărtează mănuşile;
- Se spală mâinile;
Notarea procedurii
Notarea procedurii în fişa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire
- Data, ora, locul puncţiei venoase, timpul când proba a fost trimisă la laborator;
- Orice observaţie legat de starea şi reacţia pacientului;
- Se specifică ce probe s-au recoltat, când au fost trimise la laborator;
Rezultate nedorite
- Leşinul, starea de greaţă sau voma: se anunţă medicul;
- Extravazarea sângelui in ţesuturile din jur;
- Hematomul:
Hemoliza sângelui recoltat: se repetă recoltarea cu acordul pacientului
Hemoleucograma
Recoltarea sângelui se poate face prin puncţie venoasă sau prin puncţie capilară
(înţeparea pulpei degetului).
Valorile normale:
Eritrocite = 4,5-5,5 milioane / mm3 la bărbaţi, =4,2-4,8 milioane /mm3 la femei.
Reticulocite =10-15‰.
Leucocite =4200-8000 / mm3 .
Trombocite =250-400 mii / mm3 sânge.
Hematocrit (Ht)= 42-45% se recoltează prin puncţie venoasă -3 ml. pe heparină.
Hemoglobina (Hb): valorile normale la bărbaţi =15+ 2g /100ml, la femei =13 + 2g /100 ml,
la n.n =16 – 25 g%, scade după primele zile.
Formula leucocitară: se recoltează prin puncţia venoasă 2 ml sânge într-un recipient
curat şi uscat cu 1-2 picături heparină.
Valori normale: polinucleare neutrofile 65%, eozinofile 1%, bazofile 0,5- 1%,
limfocite 20-30 %, monocite 5-8%, plasmocite se găsesc numai patologic.
Recoltarea VSH-ului - se face prin puncţie venoasă fără stază 1,6 ml sânge pe 0,4 ml.
citrat de sodiu 3,8%, întotdeauna cu seringa de 2 ml. Valori normale: 5-7 mm / 1h, 7-12
mm/2h, 24 mm/24h.
Recoltarea glicemiei

33
 Se recoltează prin puncţie venoasă 2 ml sânge cu fluorură de sodiu 4mg. Valori
normale: 0,6-1,2 g‰ (20-40 mg%).
Recoltarea uree sanguine - se recoltează prin puncţie venoasă 5-10 ml sânge.
Valoarea normală: 0,2-0,4g‰ (20-40mg%).
Recoltarea probelor hepatice
Transaminazele se recoltează prin puncţie venoasă - 5ml sânge. Valoarea normală:
TGP=2-16 UI, TGO= 2-20 UI. Pentru teste de disproteinemie se recoltează prin puncţie
venoasă 5 ml sânge.
Valoarea normală: Takatta- Ara: negativ, Reacţia Timol: 0-4 UML.
Recoltarea colesterolului
Se recoltează prin puncţie venoasă 5ml. sânge pe 0,5ml. oxalat de potasiu. Valoarea
normală: 1,8 – 2,8 g‰
Recoltarea timpului de protrombină
Se recoltează prin puncţie venoasă 4,5 ml. sânge pe 0,5 ml. oxalat de potasiu
Valoarea normală: Timp Quick =12” - 14”. Timp Howell =1′30”- 2′30”.
Recoltarea timpului de sângerare şi coagulare
Se face prin înţeparea pulpei degetului.
Valorile normale: T.S. =1-3 minute, T.C. = 5-10 minute.
Timpul de sângerare (T.S.)este un test in vivo al primilor doi timpi ai hemostazei
reflectând funcţia hemostatică a vaselor şi trombocitelor. Se puncţionează pulpa degetului cu
un ac steril, se şterge prima picătură de sânge se apasă pe cronometru şi din 15 în 15 secunde
se şterge picătura de sânge. În momentul când nu mai sângerează se întrerupe cronometrul.
Timpul de coagulare (T.C.) se puncţionează pulpa degetului şi cu un colţ al lamei se ia
o picătură de sânge care se pune pe o lamă. În momentul în care picătura de sânge a atins lama
se apasă pe cronometru, se întinde înclinând uşor lama pană când sângele se coagulează când
se întrerupe cronometrul.
Creatinina
Dozarea se face in aceiaşi zi pentru uree şi creatinină. Valoarea normală = 0,6 – 1,20
mg %. Raportul uree/creatinină, in mod normal trebuie să fie 30/1.
Proteinemia
Se recoltează prin puncţie venoasă 4-5 ml fără anticoagulant. Valoarea normală = 7,8 g
%.
Ionograma
Se recoltează 10 ml. sânge simplu prin puncţie venoasă din care se fac determinări de
ioni:

34
 Calcemia= 9-10 mg% (4,5 – 5,5 mEq/l)
Fosfatemia= 3,5 – 4,5 mg%
Natremia= 134 – 147 mEq/l
Potasemie= 4,5 – 5,5 mEq/l

Fibrinogen
Se recoltează 4,5 ml. sânge venos + 0,5 ml citrat de sodiu 3,8%. Valoarea normală =
200-400mg%.
Grupa sanguină şi Rh
Interesul efectuării grupelor sanguine este de importanţă deosebită. Cunoaşterea
grupelor sanguine trebuie să fie sistematică pe ansamblu populaţiei unei ţări şi se treceau
obligatoriu în orice act de identitate - înainte de 1989 (absolut necesar de la un accident auto la
o intervenţie chirurgicală de orice fel).
Recoltări de urină
Examen sumar de urină
Analizele de urină se efectuează din urina proaspătă sau din urina emisă in 24 ore.
Pentru sumar de urină se recoltează 2-3 ml urină emisă spontan sau recoltată prin sondaj
vezical. Valoarea normală - albumină absent, glucoză absent, sediment cu rare leucocite, rare
celule epiteliale.
Urocultură
Urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină. Se recoltează urina de dimineaţă. Se
pregăteşte pacientul psihic şi se informează asupra tehnicii.
Efectuarea tehnicii:
Prima cantitate de urina emisă: 50ml. se elimină. Apoi, fără să întrerupem jetul, se
recoltează aproximativ 5 ml. de urină într-o eprubetă de unică folosinţă, după care etichetăm.
Se transportă la laborator unde se însămânţează şi se pune la termostat.
Puncţia fundului de sac Douglas - constituie o intervenţie ginecologică micro
chirurgicală efectuată prin intermediul unui ac; realizându-se o comunicare între cavitatea
peritoneală şi mediul exterior pe cale transvaginală.
Scop: explorator:
- pentru confirmarea prezentei unei colecţii în fundul de sac Douglas şi stabilirea
naturii colecţiei (puroi, sânge, ascită).
- stabilirea diagnosticului in sarcina extrauterină, piosalpinx, hidrosalpinx
- terapeutic:
- pentru evacuarea colecţiei de lichid;

35
 - administrarea unor soluţii medicamentoase (antibiotice);
Indicaţii - afecţiuni inflamatorii anexiale:
- hidrosalpinx - revărsat de lichid seros închistat într-o trompă uterină
- piosalpinx - inflamaţie purulentă a trompei uterine cu obliterarea lumenului acestuia şi
transformarea într-o cavitate plină cu puroi.
- pelviperitonită - inflamaţia peretelui cavităţii pelvine este o peritonită localizată, rezultată ca
urmare a difuziunii unui proces inflamator al organelor genitale sau vezicii
urinare;
- afecţiuni tumorale, chisturi ovariene rupte;
- sarcina extrauterină ruptă hematocel= colecţie de sânge în fundul de sac Douglas
- abces post apendicectomie cu difuzarea colecţiei în fundul de sac Douglas.
Locul puncţiei: puncţia se execută pe cale vaginală în dreapta sau în stânga colului
uterin şi uşor înapoia acestuia.
Etape:
1. Pregătirea materialelor
- muşama, aleză, tăviţă renală
- materiale pentru dezinfecţia mucoasei vaginale: alcool iodat, mănuşi sterile, câmp steril
- materiale pentru spălătură vaginală cu soluţie de KMO4 ( permaganat de potasiu);
- valve vaginale sau specul vaginal bivalv, pensă de prins colul uterin, pense porttampon;
- eprubete sterile, comprese, tampoane, anestezice, ac de puncţie (de 10-12 cm).
2. Pregătirea pacientei
Pregătirea psihică:
- se informează pacienta asupra necesităţii puncţiei şi se asigură că durerea este
înlăturată prin anestezie.
Pregătirea fizică:
- pacienta va fi rugată să-şi golească vezica urinară sau i se va face sondaj vezical;
- se poziţionează pacienta în poziţie ginecologică pe masa ginecologică;
- se efectuează toaleta organelor genitale externe;
- se face spălătură vaginală cu soluţie de KMnO4
Observaţii:
- puncţia fundului de sac Douglas se pregăteşte şi se execută în condiţii de perfectă asepsie
- instrumentarul steril se pregăteşte pe o măsuţă acoperită cu câmp steril în apropierea mesei
ginecologice
- este necesară spălarea chirurgicală a mâinilor, dezinfectarea lor, îmbrăcămintea pentru
protocolul chirurgical (halat, mască, mănuşi)

36
- puncţia se execută numai pe masa ginecologică

3. Efectuarea tehnicii
Observaţie - tehnica se execută de către medic ajutat de două AM, care după spălarea
pe mâini şi dezinfecţie îmbracă mănuşi sterile.
AM1: - după ce medicul introduce valvele vaginale (una superior şi alta inferior) ţine
valvele vaginale depărtate
AM2 : - serveşte medicul cu pensa de prins colul uterin
- după ce medicul prinde colul uterin cu pensa preia pensa şi o fixează cu o mână,
trăgând În sus pentru a descoperi cât mai mult fundul de sac posterior
- se serveşte medicul cu tampoane îmbibate în alcool iodat şi fixate pe porttampon cu
care acesta dezinfectează locul unde va face puncţia
- serveşte medicul cu seringa cu anestezie şi după ce medicul execută anestezia,
dezinfectează din nou locul puncţiei.
- serveşte medicul cu acul de puncţie adaptat la seringa de 20 ml şi după ce medicul
execută puncţia şi retrage acul, dezinfectează locul puncţiei
- îndepărtează pensa de colul uterin şi apoi valvele vaginale
- aplică un tampon vaginal.
4. Conduita după puncţie
- pacienta va fi transportată la pat, se aşează în poziţie comodă;
- se supraveghează funcţiile vitale, starea generală;
- se notează tehnica în F.O.
5. Examinarea produsului şi trimiterea la laborator

37
 - lichidul extras se introduce în eprubetă, se etichetează şi se trimite la laborator -
examenul macroscopic se face imediat.
6. Reorganizarea locului de muncă
Observaţii
- lichidul extras prin fundul de sac Douglas poate fi:
- clar in chisturile ovariene, seros cu Reacţia Rivalta + în hidrosalpinx
- lichid seropurulent sau purulent în chisturi ovariene supurate, pelviperitonite şi piosalpinx.
- sânge în sarcina extrauterină ruptă.
- întrucât puncţia este foarte dureroasă, este recomandabil să se facă sub anestezia locală sau
generală intravenoasă.
- în cazul în care, prin puncţie se extrage puroi, locul de puncţie se lărgeşte printr-o incizie
pentru a lăsa să se evacueze puroiul, această intervenţie se numeşte colpotomie.
Incidente şi accidente
- puncţie albă - atunci când nu s-a pătruns în colecţie
- înţeparea unui vas sanguin - sângele coagulează rapid în eprubetă
- puncţia vezicii urinare sau a intestinului nu are consecinţe grave
- puncţie septică - atunci când nu se respectă condiţiile de asepsie şi antisepsie.
- ruperea acului.
Recoltarea secreţiilor vaginale
Secreţia vaginală reprezintă un transsudat al mucoasei vaginale, care conţine celule
epiteliale de descuamare şi germeni a căror varietate este in funcţie de diferiţi factori (vârstă)
stări fiziologice sau patologice) şi de conţinutul în glicogen. Glicogenul favorizează ca flora
microbiană să fie reprezentată de germenii din grupul lactobacillus. Prezenţa glicogenului, a
acidului lactic şi lactobacillus dau secreţiei vaginale un pH acid cu rol de apărare contra
infecţiilor. Perturbarea acestei prezenţe determină apariţia inflamaţiilor (vaginitelor).
Examenul bacteriologic este dificil şi fidelitatea rezultatelor este condiţionată de prelevare,
transport, examinare, interpretare, recoltarea se face în primele 10 zile după ciclu menstrual.
Pregătirea fizică şi psihică a pacientei.
Psihic: se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării examenului.
Fizic: cu două zile înainte de recoltare se recomandă repaus terapeutic şi sexual.
Se aşează pacienta în poziţie ginecologică pe masa ginecologică. Se efectuează toaleta
organelor genitale externe cu apă sterilă călduţă, fără soluţie dezinfectantă sau săpun.
Tehnica:

38
 Asistenta se spală pe mâini şi îmbracă mănuşi de cauciuc. Îndepărtează labiile mari şi
mici şi recoltează cu ansa de recoltare sau cu tampon fixat pe porttampon din următoarele
locuri de elecţie:
- Orificiul glandelor Bartholin.
- Orificiul colului uterin.
- Meatul urinar.
Recoltarea se face cu valve şi specule sterile evitând atingerea vulvei sau a pereţilor
vaginului. Se efectuează cate două frotiuri pentru fiecare produs recoltat, pentru examen
citologic, iar pentru examenul bacteriologic se recoltează cu ansa de recoltare in eprubetă
sterilă. Pentru examenul citologic realizează trei frotiuri care se colorează prin metoda
Papanicolau. La fetiţe, se recoltează cu ansa, iar în caz de suspiciune de difterie vulvară se
prelevează trei tampoane: vaginal, nazal, faringian.
Interpretarea rezultatelor examenului. Microscopic, apar patru imagini:
Tipul I - epitelii şi lactobacili (secreţie normală)
Tipul II – epitelii, lactobacili, rari bacili gram-negativi sau leucocite
Tipul III – epitelii, foarte rari lactobacili, foarte frecvenţi bacili gram-negativi,
coci gram-pozitivi şi negativi, frecvente leucocite
Tipul IV - rare epitelii, lactobacili absenţi, foarte frecvente leucocite, foarte
abundentă floră mixtă, trichomonas prezent.
Tipul V - celule maligne în placarde.
Examenul secreţiei cervico-uterine şi vaginale, permite uneori depistarea celulelor
neoplazice de origine ovariană drenată prin tube.
Examenul ecografic
Presupune folosirea ultrasunetelor a căror refracţie este diferită in funcţie de
densitatea ţesutului întâlnit.
Pregătirea pacientei - se anunţă şi i se explică necesitatea efectuării examenului. Se
anunţă pacienta cu o oră înaintea examenului să consume1000-1500 ml. apă pentru ca vezica
urinară să fie plină, se cere pacientei să nu urineze după ce a consumat apa.
Tehnica. Se însoţeşte pacienta la serviciul de ecografie, se ajută să se dezbrace şi se
aşează pe masa ecografică în decubit dorsal şi se efectuează examenul. După efectuarea
examenului, se ajută pacienta să se coboare şi să se îmbrace şi se însoţeşte la salon. Ecografia
pelvină poate descoperi o patologie anexială asociată - chist sau tumoră. Echografia
endorectală / endovaginală permite uneori evaluarea situaţiei parametrelor.

39
 Examen radiologic
Radiografia abdominală simplă poate fi uneori de mare importanţă. Reprezintă
explorarea radiologică fără substanţă de contrast prin care se poate evidenţia conturul şi poziţia
organelor abdominale.
Pregătirea bolnavei:
Cu 2-3 zile înainte, bolnava va consuma un regim uşor de digerat fără alimente
care să producă aerocolie.
Cu o zi înainte, regimul va fi hidric. În ziua examenului, bolnava nu mănâncă şi nu
bea nimic.
Cu 2-3 zile înainte se administrează Cărbune animal şi Triferment după fiecare masă.
Seara se face clismă evacuatoare şi se administrează 2 linguri de ulei de parafină.
În ziua examenului, pacienta este rugată să-şi golească vezica, este condusă la
serviciul de radiologie, ajutată să se dezbrace de la jumătate în jos şi este aşezată în decubit
dorsal pe masa radiologică
În caz de urgenţă, radiografia abdominală se poate efectua şi fără pregătire prealabilă,
dar reuşita este îndoielnică.
Se fac filme radiologice pentru identificarea unor imagini radiologice aparţinând unor
fragmente de oase sau dinţi in regiunea pelvină în care este localizată tumora, imaginea este
relevată pentru un chist dermoido-ovarian.
Histerosalpingografia (HSG): examenul radiologic al uterului apreciază
permeabilitatea tubară.
Pregătirea pacientei
Psihic: se anunţă şi se explică tehnica şi necesitatea efectuării examenului.
Fizic: examenul histerosalpingografic se face pe „stomacul gol” pentru a evita voma
reflexă. Se testează toleranţa la iod; in ziua examenului se efectuează spălătură vaginală
antiseptică şi clismă evacuatoare pentru golirea colonului. Înaintea examenului, se goleşte
vezica urinară, examenul se efectuează in ziua a 8-12 a ciclului.
Pregatirea medicamentoasă: cu două zile înaintea examenului, se recomandă la
pacientele anxioase administrarea de calmante şi antiseptice, cu jumătate de oră înaintea

40
examenului se injectează un antiseptic (Papaverină) sau se introduce un supozitor cu Lizadon.
Injectarea substanţei de contrast se face cu ajutorul aparatului tip Schultze. Se face
histerometria pentru a ne asigură direcţia cervico-istmică precum şi permeabilitatea orificiului
intern al colului, ataşăm aparatul Schultze şi-l fixăm la pensa Tirbal, se scot valvele sau
speculul, plasăm pacienta sub ecranul radioscopic prin alunecare înceată, centrăm regiunea de
examinat şi facem o radiografie „pe gol”. Apoi se începe injectarea lentă (pentru a evita
spasmele) a substanţei de contrast, in cavitatea uterină sub controlul radioscopic intermitent.
Examenul endoscopic
Colposcopia
Colposcopia este o metodă optică de examinare a colului iluminat şi a tractului genital
inferior, cu amplificarea intermediară intre ochiul liber şi puterea minimă a microscopului.
Colposcopia se face ori de cate ori frotiul este suspect sau patologic. Se evidenţiază astfel linia
de demarcaţie clară dintre leziune şi ţesutul adiacent normal.
Tehnica presupune următoarele etape:
- Istoricul leziunii neoplazice de col.
- Examenul fizic general.
- Aşezarea în poziţie ginecologică.
- Examen genital digital, apoi cu valvele.
- Examenul citologic şi bacteriologic al secreţiei vaginale.
- Aplicarea de ser fiziologic local pentru observarea colului şi a vaginului.
- Aplicarea unei soluţii de acid acetic 3-4 % care determină aglutinarea mucusului cervical
favorizând îndepărtarea inclusiv a celulelor descuamate.
- Colposcopia propriu-zisă permite studierea modelului vascular care se face cel mai bine
atunci când efectele acidului acetic încep să se estompeze.
- Testul Lahme- Schiller cu soluţie iod iodură este un timp obligatoriu al colposcopiei şi se
bazează pe afinitatea tinctorială a glicogenului din celulele epiteliului stratificat pavimentos
normal faţă de iod. Lipsa de încărcare cu glicogen a celulelor atipice determină o zonă
lacunară palidă în contrast cu zonele sănătoase de epiteliu colorate in brun închis. Colposcopia
nu permite decât un diagnostic prezumtiv, dar face acest lucru cu o acurateţe de peste 80%
pentru cancerele infraclinice, pentru că meritul metodei colposcopice constă în a indica unde,
când şi cum trebuie făcută o biopsie.
Alte explorări
Electrocardiograma

41
 Este înregistrată grafică cu ajutorul unui electrocardiograf a biocurenţilor produşi de
miocard. Comportă o succesiune de unde şi segmente desemnate prin litere - P, Q, R, S, T, U
ce corespund ritmului evoluţiei cardiace; intervale P-R, P-Q; segmentul S-T; complexul QRS.

CAPITOLUL IV

Acordarea îngrijirilor specifice pacientei cu chist de ovar

Asigurarea condiţiilor de mediu

Saloanele trebuie sa fie luminoase şi cu o ventilaţie ireproşabilă, curate şi dotate cu

mobilierul strict necesar. Se vor înlătura toţi excitanţii: auditivi, vizuali, olfactivi sau gustativi
cu efecte negative asupra sistemului nervos. Asistenta verifică şi explică pacientei cea mai
bună poziţie pe care trebuie să o adopte în pat, va asigura lenjerie de pat şi de corp uscată şi
curată de cate ori este nevoie şi va urmări pacientul să nu apară complicaţii. Asistenta va
prezenta bolnavei salonul, baia, şi va descrie amplasarea secţiei.
Asigurarea igienei
Toaleta pacientei face parte din îngrijirile de bază, adică din îngrijirile acordate de
asistenta medicală cu scopul de a asigura confortul şi igiena bolnavei.
Constă în menţinerea pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei
leziunilor cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării. Toaleta pacientei poate fi:
- zilnică pe regiuni ;
- săptămânală sau baia generală
În funcţie de tipul pacientului, acesta:
- nu are nevoie de ajutor;
- are nevoie de sprijin fizic si psihic;
- are nevoie de ajutor parţial;
- necesita ajutor complet .
Obiective:
● îndepărtarea de pe suprafaţa pielii a stratului cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile
glandelor sebacee şi sudoripare, amestecată cu praf, alimente, resturi de dejecţii şi alte
substanţe străine, care aderă la piele;
● deschiderea orificiilor de excreţie ale glandelor pielii;

42
● înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism;
● producerea unei hiperemii active a pielii care favorizează mobilizarea anticorpilor;
● liniştirea bolnavei, crearea unei stări plăcute de confort;
● se verifica temperatura ambiantă, pentru a evita răcirea bolnavului;
● se evita curenta de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor;
● se izolează bolnavul de anturajul său;
● se pregătesc în apropriere materialele necesare toaletei, schimbării lenjeriei a patului şi a
bolnavului pentru a preveni escarele;
● bolnava va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură;
● se descoperă progresiv numai partea care se va spăla;
● se stoarce corect buretele sau mănuşa de baie, pentru a nu se scurge apa în pat sau pe
bolnav ;
● se săpuneşte şi se clăteşte cu o mană fermă, fără brutalitate pentru a favoriza circulaţia
sanguină;
● apa caldă trebuie sa fie din abundenţă, schimbată ori de cate ori este nevoie, fără a se lăsa
săpunul în apă;
● se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi axile
● se imobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse
escarelor;
● ordinea in care se face toaleta pe regiuni: spălat, clătit, uscat ;
● se mută muşamaua şi aleza de protecţie în funcţie de regiunea pe care o spălăm.
Etapele toaletei :
Se va respecta următoarea succesiune: se începe cu faţa, gâtul şi urechile; apoi braţele
şi mâinile, partea anterioara a toracelui, abdomen, faţa anterioară a coapselor; se întoarce
bolnavul în decubit lateral şi se spală spatele, fesele şi faţa posterioară a coapselor, din nou în
decubit dorsal, se spăla gambele şi picioarele, organele genitale externe, toaleta cavităţii
bucale.
Pregătirea bolnavei pentru explorări
Sarcinile asistentei medicale in pregătirea bolnavei pentru explorări:
- pregătirea psihică a bolnavului;
- adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar;
- dezbrăcarea şi îmbrăcarea bolnavului;
- aducerea bolnavului in poziţiile adecvate examinărilor;
- asigurarea iluminării necesare la examinările cavităţilor naturale;
- deservirea medicului cu instrumente;

43
 - ferirea bolnavului de traumatisme şi răceală;
- aşezarea bolnavului in pat după examinare şi facerea patului;
Pregătirea psihică a bolnavei:
Atitudinea ei faţă de bolnavă trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a ajuta; crearea
climatului favorabil, atitudinea apropiată constituie factorii importanţi ai unei bune pregătiri
psihice. În preajma examinărilor de orice natură, asistenta medicală trebuie să lămurească
bolnava asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând să reducă la minimum durerile.
Bolnava nu trebuie indusă niciodată în eroare, căci altfel îşi va pierde încrederea în noi.
Adunarea, verificarea şi pregătirea instrumentarului necesar:
Pentru examenul clinic medical, asistenta medicală pregăteşte următoarele:
- stetoscopul;
- mănuşi sterile de cauciuc;
- un termometru;
- o tăviţă renală;
Instrumentele vor fi verificate in ceea ce priveşte starea lor de funcţiune, apoi vor fi
aşezate pe o tavă medicală.
Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientei:
Bolnava nu trebuie să stea complet dezvelit în faţa oricărei examinări, însă dezvelirea
parţială a suprafeţelor de examinat prin tragerea şi răsucirea cămăşii la gâtul bolnavului nu
trebuie practicată căci aceasta poate ascunde o serie de simptome importante.
După terminarea examenului clinic bolnavul trebuie îmbrăcat în lenjeria de spital.
Îmbrăcarea şi dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact şi fineţe pentru a nu provoca
dureri.
Pregătirea preoperatorie:
Pregătirea generală:
- asigurarea repaosului fizic, psihic şi intelectual;
- la prescripţia medicului, seara, se administrează un calmant;
- asigurarea alimentaţiei necesare normale, alimente uşor digerabile;
- evacuarea intestinului, clismă (dacă nu sunt contraindicaţii);
- asigurarea igienei corporale. Se va efectua baie sau duş pe regiuni la pat.
Pregătirea locală:
- se curăţă pielea pe regiuni; pielea păroasă se rade cu grijă, evitându-se să se producă
mici tăieturi (poartă de intrare pentru infecţie, dureroasă la efectuarea dezinfecţiei);
- se degresează pielea cu comprese sterile îmbibate cu eter
- se dezinfectează pielea cu un antiseptic (alcool, tinctură de iod);

44
 - se acoperă câmpul operator la indicaţia medicului.
Pregătirea din dimineaţa intervenţiei:
- se întrerupe alimentaţia; bolnavul nu mănâncă cel puţin douăsprezece ore înaintea
intervenţiei chirurgicale;
- îmbrăcarea se face cu cămaşă de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru bărbaţi) şi
şosete în picioare;
- protezele dentare mobile vor fi scoase, învelite intr-o bucată de tifon şi puse în
noptiera bolnavului;
- bijuteriile vor fi predate familiei sau administraţiei spitalului;
- îndepărtarea lacului de pe unghii ca şi a rujului de pe buze (prezenţa lor face dificilă
depistarea semnelor de anoxie manifestate prin cianoză la nivelul extremităţilor);
- golirea vezicii urinare. Bolnavul va avea o micţiune voluntară sau se efectuează
sondaj vezical;
- se va administra hipnotic opiaceu (morfină, mialgin) sau un barbituric (fenabarbital).
Se administrează un vagolitic (atropina). Dozele şi ora injectării sunt indicate de medicul
anestezist.
Supravegherea postoperatorie
Încep imediat după intervenţia chirurgicală şi durează pană la vindecarea completă a
bolnavului. Îngrijirile postoperatorii se acordă pentru restabilirea funcţiilor organismului,
asigurarea cicatrizării normale a plăgii şi prevenirea complicaţiilor. Bolnavul operat sub
anestezie generală, trebuie supravegheat cu toată atenţia pană la apariţia reflexelor (de
deglutiţie, tuse, faringian şi cornean), pană la revenirea completă a stării de conştienţă cât şi în
orele care urmează, de altfel transportul din sala de operaţie se execută după revenirea acestor
reflexe.
Postoperator, se are în vedere, urmărirea clinică a bolnavilor gravi, realizându-se astfel
o terapie optimă şi o depistare precoce a complicaţiilor care pot surveni.
Principalii parametri monitorizaţi sunt:
- Aparatul cardio-vascular: pulsul periferic, tensiunea arterială, alura ventriculară,
presiunea venoasă centrală, EKG.
- Aparatul respirator: frecvenţa şi ritmul respiraţiei, amplitudinea mişcărilor
respiratorii.
- Aparatul urinar: curba diurezei cu debitul urinar, în mililitri pe oră, densitatea urinei,
ureea sangvină si ureea urinară.
- Aparatul digestiv: starea abdomenului, staza gastrică (cantitate, calitatea).
- Curba febrilă.

45
 Îngrijirea postoperatorie obişnuită constă în:
- poziţia bolnavului în pat - decubit dorsal
- calmarea durerii postoperatorii - intensitatea durerii postoperatorii urmează o curbă
ascendentă cu maximum in noaptea ce urmează operaţiei, pentru ca apoi să diminueze
progresiv, la 48 de ore postoperatorii.

Efectuarea sondajului vezical

Sondajul vezical reprezintă introducerea unei sonde sau cateter prin uretra în vezica
urinară, realizându-se o comunicare instrumentală intre interiorul vezicii şi mediul extern.
Scop:
- explorator: - recoltarea unor probe sterile de urină pentru examene de laborator;
- introducerea unor substanţe de contrast;
- depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare;
- monitorizarea diurezei
- terapeutic: - evacuarea conţinutului vezicii urinare (in retenţie acută de urină şi incontinenţă
urinară, hematurie)
- executarea unor procedee terapeutice prin sondă ( spălaturi vezicale, introducerea unor
substanţe medicamentoase - citostatice)
ETAPE:
1. Pregătirea materialelor: sonda ( Foley, Nelaton), mănuşi, muşama, aleză, seringi, vas
colector, materiale pentru toaleta organelor genitale externe, tăviţă renală, paravan, ulei de
parafină steril, ser fiziologic;
2. Pregătirea pacientei:
- psihică: - se anunţă pacienta şi i se explică necesitatea tehnicii
- fizică: - se izolează patul cu paravan;
- se protejează patul cu muşama şi aleză - se aşează pacienta în decubit dorsal cu genunchii
flectaţi apoi se aşează un bazinet sub regiunea sacrată a pacientei şi se efectuează toaleta
organelor genitale externe dinspre simfiza pubiană înspre anus
- se îndepărtează bazinetul
- se aşează tăviţa renală intre coapsele pacientei
3. Efectuarea tehnicii
Observaţie: Sondajul vezical este un act medical delicat care necesită condiţii de perfectă
asepsie atât a pacientei şi instrumentelor, cât şi a mâinilor celui care o execută.
- asistenta îmbracă mânuşi sterile;
- îndepărtează cu mana stângă labile mari şi mici evidenţiindu-se meatul urinar;

46
- se plasează un tampon steril la intrarea în vagin apoi se dezinfectează meatul urinar cu câteva
tampoane îmbibate în soluţie dezinfectantă dinspre uretră spre anus (nu invers, ştergerea în
sens invers aduce microbi din regiunea anală spre uretră)
- se lubrifiază sonda cu ulei de parafină steril şi se introduce sonda în uretră 4-5 cm, paralel cu
înaintarea sondei extremitatea distală a acesteia va fi coborâtă printr-o mişcare în forma de arc;
- primele picături se lasă să cadă în tăviţă apoi se recoltează urina de laborator
- dacă s-a introdus sonda Foley, se umflă balonaşul cu ser fiziologic
- se adaptează punga colectoare de urină
4. Extragerea sondei - extragerea sondei se realizează efectuând manoperele în ordinea
inversă introducerii
5. Îngrijirea pacientei după tehnică:
- se efectuează toaleta regiunii vulvare
- se îmbracă şi aşează pacienta comod în pat
- se supraveghează pacienta
6. Reorganizarea locului de muncă
Complicaţii:
- imediate:
- lezarea traumatică a mucoaselor ureterale, se impune întreruperea imediată a tehnicii
- crearea unei căi false prin forţarea sondei, se previne prin efectuarea sondajului cu blândeţe
şi răbdare fără să se forţeze înaintarea sondei
- astuparea sondei in cursul evacuării vezicii, se destupă prin insuflare de aer sau injectare a
câţiva ml. de soluţie dezinfectantă.
- tardive:
- infecţioase prin introducerea germenilor patogeni prin manevre şi instrumente nesterile.
MĂSURAREA FUNCŢIILOR VITALE:
RESPIRAŢIA - funcţia şi capacitatea vitală a organismului de a asigura oxigenul necesar
metabolismului celular şi eliminarea dioxidului de carbon rezultat din acest metabolism .
● Factorii care influenţează respiraţia:
1. Biologici: vârsta, sexul, statura, somnul, postura, alimentaţia, exerciţiul fizic
2. Psihologici: emoţiile
3. Sociologici: mediul ambient, climatul, locul de muncă
● Calităţile respiraţiei:
1. Frecvenţa: reprezintă numărul respiraţiilor pe minut
- nou-născut : 30-50 R/min ;
- 2 ani : 25-35 R/min ;

47
- 12 ani : 15-25 R/min ;
- adult : 16-18 R/min;
- vârstnic : 15-25 R/min .
2. Amplitudinea: este dată de volumul de aer ce pătrunde şi se elimină din plămâni la fiecare
respiraţie. Poate fi :
- profundă ;
- superficială .
3. Ritmul: reprezintă pauzele dintre respiraţii .
4. Simetria: ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în timpul
inspiraţiei şi expiraţiei .
● Asistenta medicală :
- numără respiraţiile fără a anunţa in prealabil pacientul, când acesta se relaxează sau in timpul
somnului ;
- observă folosirea muşchilor accesori respiratori
- observă aspectul unghiilor mâinii
MĂSURAREA ŞI NOTAREA TEMPERATURII:
SCOP: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
LOCURI DE MASURAT:
- cavităţi semiînchise: axila, plica inghinală, cavitatea bucală
- cavităţi închise: rect, vagin.
Temperatura = rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură prin
dezintegrarea alimentelor energetice.
Termoreglare = funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii
(termogeneza) şi pierderea căldurii (tremoliza) pentru păstrarea valorilor constante.
MATERIALE NECESARE:
- termometru maximal;
- casoleta cu tampoane de vată şi comprese sterile;
- recipient cu soluţie dezinfectantă (cloramină 1-5 %);
- tăviţa renală;
- flacon cu alcool medicinal;
- ceas;
- foaie de observaţie;
- pix de culoare albastra;
- carneţel individual.
Intervenţiile asistentei:

48
- pregătirea materialelor lângă bolnav;
- pregătirea psihică a bolnavului;
- spălarea pe mâini;
- se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă,se clăteşte şi se şterge cu o compresă prin
tamponare, se scutură;
- se verifică dacă este în rezervor mercur.

a). Pentru măsurarea în axilă:

- se aşează pacientul in poziţie de decubit dorsal sau in poziţie şezândă;
- se ridică braţul bolnavului;
- se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
- se aşează termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei,paralel cu toracele;
- se apropie braţul de trunchi,cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui;
- la pacienţii slăbiţi,agitaţi,precum şi la copii,braţul va fi menţinut in această poziţie
de către asistentă;
- termometrul se menţine timp de 10 min.
b). Pentru măsurarea în cavitatea bucală
- se introduce termometrul in cavitatea bucală,sub limbă sau pe latura externă a arcadei
dentare;
- pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas;
- se menţine termometrul timp de 5 min.
c). Pentru măsurarea rectală:
- se lubrifiază termometrul;
- se aşează pacientul in decubit lateral,cu membrele inferioare în semiflexie, asigurându-i
intimitatea;
- se introduce tubul termometrului in rect, prin mişcări de rotaţie şi înainte;
- termometrul va fi ţinut cu mana tot timpul măsurării;
- se menţine termometrul timp de trei minute;
- după terminarea timpului de menţinere,se scoate şi se şterge cu o compresă;

49
- se spală termometrul,se scutură;
- se introduce in recipientul cu soluţia dezinfectantă;
- se notează valoarea obţinută pe foaia de temperatură;
- notarea unui punct pe verticală,corespunzătoare datei şi timpului zilei, scoţând
pentru fiecare linie orizontală,două diviziuni de grad;
- se uneşte valoarea prezentă cu cea anterioară,pentru obţinerea curbei termice;
- in alte documente medicale se notează cifric.
Interpretarea rezultatelor
Temperatura normală (fiziologică) = 36-37° C
Valori patologice:
a) hipertermie 37-38° C
- subfebrilitate 38-39° C
- febră moderată 39-40° C
- febră ridicată 40-41° C
- hiperpirexie
b) hipotermie <36° C
Recomandări:
- măsurarea temperaturii dimineaţa între orele 7-8 şi seara intre orele18-19
- susţinerea termometrului la copii, bătrâni, inconştienţi, agitaţi şi măsurarea în cavităţile semi
închise;
- în situaţia unor valori prea ridicate sau scăzute, neprevăzute, repetaţi măsurarea temperaturii
sub supraveghere.
PULSUL - reprezintă expansiunea ritmică a arterelor ce se comprimă pe un plan osos şi este
sincronă cu sistola ventriculară . Pulsul ia naştere din conflictul existent între sângele aflat în
sistemul arterial şi cel împins în timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizează prin
destinderea ritmică a arterei.
● Calităţile pulsului:
- Frecvenţa - reprezintă numărul de pulsaţii pe minut
- nou-născut : 130-140 P/min
- copil mic : 100-130 P/min
- 10 ani : 90-100 P/min
- Ritmul - pauzele trebuie sa fie egale între pulsaţii .
- Amplitudinea - este determinată de cantitatea de sânge existentă în vase .
- Tensiunea - este determinată de forţa necesară în comprimarea arterei pentru ca unda
pulsatilă să dispară .

50
- Celeritatea - reprezintă viteza de ridicare şi coborâre a undei pulsatile. Pulsul poate fi
măsurat in orice arteră accesibilă palpaţiei:
- radială
- temporală
- carotidiană
- humerală
- femurală
- pedioasă
- poplitee
- apical: la vârful apexului în spaţiul V intercostal.
TENSIUNEA ARTERIALĂ reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra
pereţilor arteriali . Tensiunea maximă este obţinută în timpul sistolei ventriculare, iar cea
minimă în timpul diastolei.
Valorile tensiunii arteriale
Vârsta Tensiunea maximă (mm Hg) Tensiunea minimă (mm Hg)
1-3 ani 75-90 50-60
4-11 ani 90-110 60-65
12-15 ani 100-120 60-75
Adult 115-140 75-90
● Tehnica de măsurare a tensiunii arteriale:
Se poziţionează manşeta tensiometrului la nivelul 1/3 inferioare a braţului se decelează
pulsul la nivelul arterei brahiale şi se aplică membrana stetoscopului. Apoi se închide ventilul
şi se comprimă manşeta prin introducerea aerului cu ajutorul pompei până la obţinerea unei
tensiuni superioare celei din arteră.

Se decomprimă uşor prin deschiderea ventilului şi urmăreşte cadranul manometrului

pentru vizualizarea primelor oscilaţii, ascultând totodată prima bătaie, ceea ce reprezintă
tensiunea maximă. Se urmăresc oscilaţiile şi bătăile pană la încetarea lor completă, ultima
bătaie reprezentând tensiunea minimă . Se deschide complet ventilul şi se decomprimă aerul.

51
 Asistenta medicală va nota tensiunea arterială în foaia de observaţie şi va îndemna
pacientul să se relaxeze timp de 10-15 minute înainte de luarea tensiunii pentru a nu se
înregistra valori eronate .

Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor:

Doza de administrare
În funcţie de doza administrată, acelaşi produs poate acţiona ca aliment, medicament
sau toxic.
Prescrierea medicamentelor:
Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate in foaia de observaţie a pacientului
internat sau pe reţete in cazul pacientului ambulator.
Prescrierea constă in:
- numele medicamentului;
- concentraţie şi cantităţi;
- doza unică sau pe 24 h;
- mod de administrare;
- orarul administrărilor;
- administrare in raport cu servitul meselor.
Cunoştinţe pentru administrarea medicamentelor
Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze:
- medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv
- doza corectă de administrare;
- acţiunea farmacologică a medicamentelor;
- frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare;
- efectul ce trebuie obţinut;
- contraindicaţiile şi efectele secundare;
- interacţiunea dintre medicamente.
Asistenta medicală verifică şi identifică:
- calitatea medicamentelor;
- integritatea medicamentelor;
- culoarea medicamentelor;
- decolorarea sau supracolorarea;
- sedimentarea, precipitarea sau existenţa flacoanelor în soluţie;

52
- lichefierea medicamentelor solide;
- opalescenţa soluţiilor.
Asistenta medicală respectă :
- calea de administrat prescrisă de medic;
- dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul pacientului;
- incompatibilitatea de medicament;
- administrarea rapidă a medicamentelor deschise;
- ordinea de administrare a medicamentelor
- servirea pacientului cu doza unică de medicamente pe cale orală.
Asistenta medicală informează şi anunţă:
- pacientul pentru medicamentele prescrise, în ceea ce priveşte modul de administrare,
cantitatea, efectul scontat şi eventualele reacţii secundare;
- medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de administrare a medicamentelor.

53
CAPITOLUL V

Prezentarea planurilor de îngrijire

Cazul A

NUMELE: I.
PRENUMELE: S.
VARSTA: 35 ani, sex feminin
DATA INTERNĂRII : 06.02.2013, ora 0830
DATA EXTERNĂRII:11.02.2013
DIAGNOSTIC LA INTRARE: Chist de ovar drept, diametru 10 cm, torsionat
INTERVENŢIE CHIRURGICALĂ: 07.02.2013
MOTIVELE INTERNĂRII:
· greţuri, vărsături
· dureri pelviene, cu precădere in fosa iliacă dreaptă.
· hipertermie
· urinări dificile
ANTECEDENTE PERSONALE:
•rujeolă la 6 ani
•scarlatină la 9 ani.
ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:
•menstruaţia la 14 ani, flux moderat
•naşteri = 1
•Ab = 0
•chiuretaje = 0
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:
• nesemnificative
ANTECEDENTE SOCIALE:

54
•statut social - căsătorită
•profesie - absolventă de facultate cu studii economice - economistă
•mediu familial - familie cu un copil bine organizată cu locuinţă salubră
•obiceiuri alimentare - consumă 3 mese pe zi în grabă, consumă moderat condimente
şi alcool.
•mijloace de relaxare - merge cu familia la picnic, la pădure
•acces la informaţii - citeşte literatură, reviste, ascultă radioul şi are acces la informaţii cu
caracter cultural.
•relaţii cu rudele şi prietenii - are relaţii armonioase in familie, în anturaj leagă cu uşurinţă
prietenii.
ISTORICUL BOLII:
Pacienta relatează că a avut urinări dificile si dureri pelvine ce au devenit persistente
de 3 zile. Acuză greţuri şi vărsături. Se prezintă la medicul specialist în policlinică şi se
internează pentru precizarea diagnosticului şi tratament.
EXAMEN CLINIC GENERAL:
•tegumente şi mucoase - normal colorate
SISTEM MUSCULO-ADIPOS:•bine reprezentat
SISTEM GANGLIONAR:•nepalpabil
SISTEM OSTEOARICULAR:•integru
APARAT RESPIRATOR: •torace normal conformat
•murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare, R = 18’ ritmice
APARAT CARDIOVASCULAR:•cord in limite normale
•zgomote cardiace ritmice
•A.V. = 68’
•şoc apexian în spaţiul V intercostal pe linia medioclaviculară
•TA = 120/70 mmHg
APARAT DIGESTIV:•abdomen suplu spontan şi la palpare
•apetit capricios
•tranzit intestinal prezent
•ficat şi splină in limite normale.
APARAT UROGENITAL:•loje renale libere
•micţiuni fiziologice 4/zi, 1/noaptea
S.N. •echilibrată, orientată temporo-spaţial
R.O.T.•prezente bilateral
EXAMEN LOCAL

55
EXAMEN VALVE
•col de multipară fără leziuni

Tabel cu nevoile fundamentale după modelul conceptual al Virginiei Henderson

Nevoia alterată Manifestări de Sursa de dificultate

dependenţă
Nevoia de a respira si a Dificultate de a respira Medicaţia anestezică
avea o buna circulaţie
Nevoia de a bea si mânca Greaţă şi vărsături Chist ovarian mărit în
volum
Nevoia de a elimina Urinări dificile Torsiunea chistului de ovar
Nevoia de a se mişca si a Poziţie antalgică Durere pelvină
avea o buna postura
Nevoia de a dormi si odihni Întreruperea cursului Durere postoperatorie
somnului pe parcursul
nopţii
Nevoia de a se îmbrăca si Independentă -
dezbrăca
Nevoia de a avea Hipertermie Torsiunea chistului de ovar
temperatura corpului în drept
limite normale
Nevoia de a fi curat, îngrijit, Independentă -
de a proteja tegumentele şi
mucoasele
Nevoia de a evita pericolele Anxietate Spitalizare
Nevoia de a comunica Independentă -
Nevoia de a acţiona Imposibilitatea de a practica Spitalizare
conform propriilor religia
convingeri şi valori de a
practica religia
Nevoia de a fi preocupat în Independentă -
vederea realizării
Nevoia de a se recrea Activităţi reduse Intervenţia chirurgicală
Nevoia de a învăţa cum să Lipsa de cunoştinţe Dezinteres pentru păstrarea
îşi păstreze sănătatea stării de sănătate

56
 Plan de îngrijire cazul A

Problema de Obiective Intervenţiile Evaluare

dependenţă asistentei medicale
autonome şi
delegate
Alterarea Pacienta să prezinte Sfătuiesc pacienta Pacienta prezintă
eliminărilor urinare eliminări fiziologice să: urinări dificile din
- limiteze excesul de cauza chistului
lichide înainte de ovarian
culcare
- limiteze consumul
de sare
Monitorizez
funcţiile vitale,
recoltez urină pentru
analize, la indicaţia
medicului
Hipertermie Pacienta să prezinte - am aerisit salonul
temperatură - am educat pacienta Pacienta este
corporală în limite să schimbe lenjeria afebrilă
normale pe perioada de câte ori este
spitalizării nevoie
- am menţinut
tegumentele intacte
şi curate
- am aplicat
comprese reci pe
frunte
- am măsurat
temperatura
- am încălzit
pacienta cu pături la
apariţia frisoanelor
- am educat pacienta
57
 să consume fructe
- am calculat
bilanţul ingesta-
excreta
- am învăţat
pacienta cum să îşi
menţină
tegumentele şi
mucoasele curate şi
integre, cum să-şi
efectueze baia
zilnică
- am administrat
antitermice şi
antiinflamatorii:
Aspirină: 3 tab./ zi
oral
Aminofenoză: 2
sup. / zi

Alimentaţie Pacienta să nu - ajut pacienta în Pacienta este

insuficientă prin prezinte greţuri şi timpul vărsăturilor, echilibrată
deficit datorată vărsături, să fie susţinând capul şi nutriţional,nu
greţurilor şi echilibrată tăviţa renală prezintă semne de
vărsăturilor hidroelectrolitic şi - protejez lenjeria cu deshidratare
nutriţional în 3-4 ore muşama şi aleza
- aşez pacienta în
decubit lateral, cu
capul la marginea
patului
- opresc aportul de
lichide şi alimente
per oral
- alimentez pacienta
parenteral,

58
 substituind perfuzii
Glucoză 5 % şi ser
fiziologic
- aplic tratamentul
medicamentos la
indicaţia medicului
Modificarea Pacientul să prezinte - am liniştit pacienta Stare generală
aspectului fizic din o înfăţişare normală - am aşezat pacienta stabilă:
cauza creşterii în semişezând pentru a Funcţii vitale:
volum a chistului favoriza circulaţia şi R= 16 / min.
ovarian respiraţia P = 70 / min.
- monitorizez TA = 130 / 75
funcţiile vitale şi le mmhg
notez în FO T = 36, 9° C
- asigur o Diureză= 1500 ml.
alimentaţie uşor
digerabilă
- conduc bolnava la
sala de explorări
pentru efectuarea
ecografiei
- servesc medicul cu
instrumentele
necesare
- aşez pacienta în
pat, decubit dorsal
după explorări
- informez pacienta
despre intervenţia
chirurgicală
laparoscopică
pentru îndepărtarea
chistului ovarian
- obţin
consimţământul

59
 pacientei
- asigur o
alimentaţie uşor
digerabilă
- asigur o igienă
riguroasă a
tegumentelor
- educ bolnava să
întrerupă alimentaţia
cu douăsprezece
ore înaintea
intervenţiei
- efectuez clisma
evacuatorie
- conduc bolnava la
sala de intervenţii
- postoperator
monitorizez
funcţiile vitale
- administrez
Scobutil 1 f. / zi
i.m.; Algocalmin 1
f. la nevoie i.m.,
Dormicum 1 f. /
seara.
Modificări în Pacienta să fie - se menţine linia Pacienta este
alimentaţie şi hidratată venoasă cu o echilibrată
hidratare corespunzător branulă hidroelectrolitic.
parenteral - se aşază mâna Senzaţia de greaţă
pacientei într-o este diminuată.
poziţie comodă, în
aşa fel încât să nu se
obstrucţioneze
ritmul de scurgere
- se supraveghează

60
 perfuzia şi starea
pacientei pe
parcursul hidratării
parenterale
- se administrează
intravenos Cerucal
pentru a diminua
vărsăturile
- se începe
hidratarea orală cu
cantităţi mici de ceai
cu linguriţa, apoi cu
paiul, cca. 1000 ml.
în 24 ore
- hidratarea
parenterală cu
glucoza 5 % / 500
ml. Soluţie Hartman
- 500 ml. şi orală
1000 ml. -
echilibrată
hidroelectrolitic
Risc de accidentare Pacienta să se - sfătuiesc pacienta Pacienta este în
din cauza vertijului deplaseze fără ajutor să nu se deplaseze afara oricărui
şi a durerii şi să se afle în afara neînsoţită pericol, este
postoperatorii pericolului de - găsesc împreună comunicativă şi
accidentare cu pacienta poziţii receptivă la
- pacienta să nu care să îi amelioreze tratamentul
prezinte dureri durerea administrat
- ajut pacienta să îşi
satisfacă nevoile
fiziologice
- la recomandarea
medicului,
administrez

61
 calmante pentru
durere
Somn perturbat din Pacienta să poată - aerisesc încăperea Pacienta prezintă un
cauza durerii şi a dormi bine înainte de culcare somn odihnitor, de
tusei - învăţ pacienta să opt ore
comprime plaga
operată de câte ori
tuşeşte
- aşez pacienta în
poziţii care să îi
permită să respire
uşor
- la indicaţia
medicului
administrez
medicaţia
Anxietate din cauza Pacienta să fie - ascult pacienta cu Pacienta prezintă
prognosticului bolii informată despre calm şi îi răspund la anxietate diminuată
tratamentul pe care întrebări
trebuie să îl urmeze - educ pacienta cu
privire la restricţiile
imediate externării
- colaborez cu
familia şi îi
încurajez pe
membrii acesteia să
o susţină fizic şi
moral în perioada de
convalescenţă
Deficit de Pacienta să - informez pacienta Pacienta este
cunoştinţe cunoască cum îşi despre boală, receptivă la
păstrează sănătatea administrarea informaţiile primite
tratamentului,
evitarea factorilor
nociv
- ofer pacientei

62
 pliante şi reviste
pentru o informare
cât mai corectă
pentru menţinerea
stării de sănătate şi
ameliorarea bolii.

Epicriza

Pacienta I.S. de 35 ani, sex feminin, se internează pe data de 06.02.2013, ora 8 30 cu

diagnosticul suspect: Chist ovarian drept. Motivele internării sunt: greţuri, vărsături, urinări
dificile, hipertermie 38 grade C, dureri pelviene în special în fosa iliacă dreaptă. Se internează
pentru precizare de diagnostic şi tratament.
În data de 09.05.2013 se decide Laparoscopie diagnostică şi se constată un chist de
ovar drept. Se decide extirparea chistului prin intervenţie chirurgicală laparoscopică. Evoluţia
postoperatorie favorabilă sub protecţie de antibiotice: Sulcef 4 gr. / zi în două prize egale, la
interval de 12 ore, analgezice: algocalmin f.II.i.m. la nevoie, Profemid f.II.i.m. la nevoie.
Starea generală este bună, TA se menţine la 120/70 mmHg, P = 68’, R = 16’. Diureza pe 24
ore - 1500 ml, urină clară pe sondă Folez. La 24 ore se suprimă drenajul urinar. Pansamentul
curat, abdomen suplu. Se reia tranzitul de gaze la 48 de ore şi de materii fecale la 72 de ore.
Plăgile operatorii in curs de cicatrizare. Pacienta se externează la 5 zile de la intervenţie
urmând să revină pe data de 17.02.2013 pentru scoaterea firelor. Se recomandă: Ciprobay 2 x
500 mg: 1 g / zi, Betadine ovule 1 / zi - 5 zile; Indometacin - supozitoare 1 / zi, seara.
- evitarea eforturilor fizice
- concediu medical 21 de zile
- control la medicul specialist la 14 zile
- repaus sexual 45 de zile.

Cazul B

63
 Culegerea datelor:
NUMELE: A.
PRENUMELE: R.
VÂRSTA: 29 ani, sex feminin
DATA INTERNĂRII : 17.02.2013, ora 7
DATA EXTERNĂRII: 24.02.2013
DIAGNOSTIC:‫ ٭‬ovar drept polichistic, chisturi de mărimi variabile 0,3 -25 cm
INTERVENŢIE CHIRURGICALĂ: 20.02.2013
MOTIVELE INTERNĂRII:
 greţuri, vărsături
 dureri pelviene accentuate, cu precădere în fosa iliacă dreapta, menstruaţii
neregulate
ANTECEDENTE PERSONALE:
•rujeolă la 16 ani.
ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:
•menstruaţia la 14 ani, flux moderat
•naşteri = 1
•Ab = 0
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:
•mama cu diabet de maturitate
ANTECEDENTE SOCIALE:
•statut social - căsătorită
•profesie - absolventă de facultate - profesoara matematica
•mediu familial - familie cu un copil bine organizată cu locuinţă salubră
•obiceiuri alimentare - consumă 3 mese pe zi, consumă moderat condimente şi alcool
•mijloace de relaxare - merge cu familia la casa de vacanţă unde se eliberează de
stresul cotidian.
•acces la informaţii - citeşte literatură, reviste, ascultă radioul şi are acces la
informaţii cu caracter cultural.
•relaţii cu rudele şi prietenii - are relaţii armonioase în familie, în anturaj leagă cu
uşurinţă prietenii.
ISTORICUL BOLII:

64
 Pacienta relatează că de câteva luni prezintă dureri pelviene surde. Acuză greţuri şi
vărsături. Se prezintă la medicul specialist în policlinică şi se internează pentru precizarea
diagnosticului şi tratament.
EXAMEN CLINIC GENERAL:
•tegumente şi mucoase – normal colorate
SISTEM MUSCULO-ADIPOS:•bine reprezentat
SISTEM GANGLIONAR:•nepalpabil
SISTEM OSTEOARICULAR:•integru
APARAT RESPIRATOR: •torace normal conformat
•murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare, R = 18’ ritmice
APARAT C.VASCULAR:•cord în limite normale
•zgomote cardiace ritmice
•A.V. = 72’
•şoc apexian în spaţiul V intercostal pe linia medioclaviculară
•TA = 120/70 mmHg
APARAT DIGESTIV:•abdomen suplu spontan şi la palpare
•apetit capricios
•tranzit intestinal prezent
•ficat şi splină în limite normale.
APARAT UROGENITAL:•loje renale libere
•micţiuni fiziologice 4/zi, 1/noaptea
S.N.    •echilibrată, orientată temporo-spaţial
R.O.T.•prezente bilateral
EXAMEN LOCAL
EXAMEN VALVE
•col de multipară fără leziuni
•pierde sânge negricios în cantitate mică
T.V.  •corp uterin uşor mărit de volum în poziţie intermediară, mobil
•anexa stângă sensibilă, mărită de volum

65
 Tabel cu nevoile fundamentale după modelul conceptual al Virginiei Henderson

Nevoia alterată Manifestări de dependenta Sursa de dificultate

Nevoia de a respira şi a avea Dificultate de a respira Medicaţia anestezică

o buna circulaţie
Nevoia de a bea şi a mânca Greţuri şi vărsături Prezenţa chistului ovarian

Nevoia de a elimina Menstruaţii neregulate Tulburări hormonale

Nevoia de a se mişca şi a Poziţie antalgică Durere pelvină

avea o bună postură

Nevoia de a dormi şi a se Întreruperea cursului Durere postoperatorie

odihni somnului pe parcursul nopţii
Nevoia de a se îmbrăca şi a Independentă -
se dezbrăca
Nevoia de a avea Independentă
temperatura corpului în -
limite normale
Nevoia de a fi curat, îngrijit, Independentă
de a proteja tegumentele şi -
mucoasele
Nevoia de a evita pericolele Anxietate Anestezie

Nevoia de a comunica Independentă -

Nevoia de a acţiona conform Imposibilitatea de a practica Spitalizare

propriilor convingeri şi religia
valori de a practica religia
Nevoia de a fi preocupat în - -
vederea realizării
Nevoia de a se recrea Activitati reduse Intervenţia chirurgicală

Nevoia de a învăţa cum să Lipsa de cunoştinţe Vârsta

îşi păstreze sănătatea

66
 Plan de îngrijire cazul B

Problema de Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare

dependenţă medicale autonome şi
delegate
Risc de deshidratare - pacientei sa-i fie -se explică pacientei ca probele de laborator
din cauza greţurilor diminuate vărsăturile matinale indica: HGB = 11,5;
şi vărsăturilor vărsăturile în apoase sunt semne de glicemie = 107
termen de o mărire în volum a chistului mg/dl; uree = 23,6
săptămâna - senzaţia de greaţă mg/dl; creatinina = 6
digestiva au aceeaşi cauză mg/dl; TGP = 25
- se învaţă pacienta ca U/L; TGO = 21 U/L;
după ce vărsa să-si fibrinogen = 862 mg
clătească gura cu apa %; A.P.T.T. = 20,4.
aromatizată
- se cateterizează o venă
şi se recoltează sânge
pentru analizele: HGB,
glicemie, ureea, creatinina,
TGP, TGO, fibrinogen,
A.P.T.T.

Menstruaţii - pacienta să -se pregăteşte pacienta - zona anexială

neregulate cauzate prezinte pentru examen local: dreapta sensibil
de tulburarile menstruaţii toaleta cu apă şi săpun a mărită de volum
hormonale regulate organelor genitale externe, -ECHO abdominal
golirea vezicii urinare prin indica corp uterin
micţiune spontană fără conţinut. Ovar
- se pregăteşte materialul drept mărit în volum
necesar pentru examenul care pune presiune
local: trusa cu valve, pe corpul uterin
mănuşi sterile
- se conduce pacienta în
sala de tratament şi este
ajutat medicul să efectueze
un examen local cu valve,

67
 T.V.
- se menţine în regiunea
vulvară un tampon steril
- se educa pacienta ca în
timp de 1 ora să consume
500 ml lichid
Modificări în - pacienta sa fie -se menţine linia venoasă -hidratare
alimentaţie şi hidratata cu o branulă parenterală cu
hidratare corespunzător -se aşează mâna pacientei glucoza 5% / 500 ml
parenteral într-o poziţie comoda în soluţie Hartman -
aşa fel ca să nu se 500 ml si orala 1000
obstrucţioneze ritmul de ml - echilibrată
scurgere hidroelectrolitic
-se supraveghează
perfuzia şi starea pacientei
pe parcursul hidratării
parenterale
-se administrează
intravenos Cerucal pentru
a diminua vărsăturile
-se începe hidratarea orala
cu cantităţi mici de ceai cu
linguriţa apoi cu paiul cca.
1000 ml în timp de 24 ore
Durerea - pacientei sa-i fie - se administrează la - durerea se
abdominală diminuata durerea indicaţia medicului diminuează după
colicativă cauzată în termen de 24-48 Algocalmin administrarea de
de creşterea în ore - se supraveghează Algocalmin 1 f.i.m.
volum a chiturilor funcţiile vitale: TA, P, R la - constantele
interval de 3 ore si starea fiziologice: TA =
clinica a pacientei 100/70 mmHg si P =
- se explică pacientei ca 80' se menţin la
va fi operată şi se începe limite normale
pregătirea operatorie - starea clinica nu
pentru intervenţia se modifica
chirurgicală: toaleta - se pregăteşte
68
 vulvoperineală cu apa şi pacienta psihic,
săpun şi se menţine în fizic, digestiv si
regiunea vulvară un igiena pentru
tampon steril operaţie în ziua
- se educă pacienta să nu următoare
mănânce şi să se hidrateze
cu ceai, apa plata 1500 ml
în decurs de 24 ore
Anxietate cauzată -pacienta să nu Sugerez pacientei să Pacienta prezintă o
de anestezie prezinte anxietate participe la orele de stare bună psihic, are
psihoterapie. încredere în echipa
Discut cu pacienta, de îngrijire
Prezint pacientei alte
paciente cu evoluţie
favorabilă în urma
intervenţiei chirurgicale
Dificultate de a - pacienta să -se aşează pacienta în TA = 110/70 mmHg
respira respire eficient în salonul de postoperator în .P = 90' ritmic
termen de 1 ora decubit dorsal cu capul .R = 20' după
într-o parte administrare de
-se administrează O2 pe Miofilin i.v.,
sonda endonazală, pacienta respira
umidificat 4 l pe minut uşor; starea de
-se supraveghează sufocare ameliorată
funcţiile vitale: TA, P, R
-se şterg secreţiile cu o
compresa
-se menţine supravegherea
până când pacienta respira
normal
-se administrează
intravenos lent o fiola de
Miofilin la indicaţia
medicului
Insomnie cauzata -pacienta să - se linişteşte, paciente-i i Diazepamul
de durerea doarmă 7 ore pe se explica ca durerea i se administrat pe cale

69
colicativa în fosa noapte şi o oră în va diminua în timp orala îi da o stare de
iliaca stânga timpul zilei în - se administrează confort si pacienta se
termen de o Diazepam 1 tb. seara la odihneşte mai bine
săptămâna culcare
Modificări în - să prezinte o - se desface pansamentul Pansamentul
aspectul plagă curată sa se inspecteze plaga schimbat prin tehnici
tegumentelor din cicatrizată în pentru inflamaţie aseptice si se
cauza intervenţiei termen de o - se mobilizează la administrează
chirurgicale, săptămână indicaţiile medicului tubul medicaţia
manifestata prin de dren parietocolic drept profilactică
plaga transversala -se efectuează un
suprapubiana pansament adeziv
-se administrează
medicaţia antiinfecţioasa
de protecţie: Lifurox 1,5 gr
la 12
Lipsa cunoştinţelor - pacienta să aibă Evaluez capacitatea Pacienta nu are
despre afecţiune cunoştinţe despre pacientei de a înţelege cunoştinţe despre
boală pe perioada Aduc pacientei toate afecţiune şi nu
spitalizării cunoştinţele despre boala colaborează cu
sa echipa de îngrijire
Favorizez discuţiile de T=36,7 grade C
grup TA= 120/ 75 mmhg
Discut cu pacienta R= 17/min
tratamentul şi alimentaţia P=75b/min
şi importanţa lor Diureză = 1800
Discut cu pacienta ml/24 h
complicaţiile afecţiunii şi
cum să se ferească de ele

70
 Epicriza

Pacienta A. R. de 29 ani, sex feminin, se internează pe data de 17.02.2012, ora 7 cu

diagnosticul suspect: Ovar drept polichistic, chisturi de marimi variabile 0,3 -25 cm.
Motivele internării sunt: greţuri, vărsături, menstruaţii neregulate, dureri pelviene în special în
fosa iliacă dreaptă. Se internează pentru precizare de diagnostic şi tratament.
În data de 20.02.2012 se decide Laparoscopie diagnostică şi se constată ovar drept
polichistic, chisturi de mărimi variabile 0,3 -25 cm. Se practică intervenţia chirurgicală de
extracţie a chisturilor.
Evoluţia postoperatorie favorabilă sub protecţie de antibiotice: Lifurox 1,5 gr la 12
ore i.v., analgetice: algocalmin f.II.i.m. la nevoie,
Starea generală este bună, TA se menţine la 120/70 mmHg, P = 62’, R = 18’. Diureza
pe 24 ore – 1400 ml,
Pansamentul curat, abdomen suplu. Se reia tranzitul de gaze la 48 de ore şi de materii
fecale la 72 de ore.
Plaga operatorie în curs de cicatrizare. Pacienta se externează la trei zile de la
intervenţie urmând să revină pe data de 28.02 2012 pentru scoaterea firelor.
Se recomandă:
-         evitarea eforturilor fizice
-         concediu medical 2 săptămâni
-         control la medicul specialist la 10 zile
-         repaus sexual 30 de zile.

71
Cazul C

Culegerea datelor:
NUMELE: T.
PRENUMELE: F.
VÂRSTA: 26 ani, sex feminin
DATA INTERNĂRII : 07.04.2012, ora 1630
DATA EXTERNĂRII:14.05.2013
DIAGNOSTIC LA INTRARE:  ‫ ٭‬ovar drept chistic, chist de mărime 25 cm
INTERVENŢIE CHIRURGICALĂ: 10 mai 2013
MOTIVELE INTERNĂRII:
 greţuri, vărsături
 menstruaţii neregulate
 dureri pelviene, cu precădere în fosa iliacă dreaptă.
ANTECEDENTE PERSONALE:
•rujeolă la 12 ani, apendicectomie 16 ani
ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:
•menstruaţia la 14 ani, flux moderat
•naşteri = 1
•Ab = 0
•chiuretaje = 0
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:
• nesemnificative
ANTECEDENTE SOCIALE:
•statut social - căsătorită
•profesie - absolventă de liceu - studii medii
•mediu familial - familie cu un copil bine organizată cu locuinţă salubră
•obiceiuri alimentare - consumă 3 mese pe zi, consumă moderat condimente şi alcool.
•mijloace de relaxare - merge cu familia la picnic, în excursii, concedii
•acces la informaţii - citeşte literatură, reviste, ascultă radioul şi are acces la
informaţii cu caracter cultural.
•relaţii cu rudele şi prietenii - are relaţii armonioase în familie, în anturaj leagă cu
uşurinţă prietenii.

72
 ISTORICUL BOLII:
Pacienta relatează că prezintă dureri pelviene de câteva luni şi menstruaţii neregulate.
Se prezintă la medicul specialist în policlinică şi se internează pentru precizarea diagnosticului
şi tratament.
EXAMEN CLINIC GENERAL:
•tegumente şi mucoase - normal colorate
SISTEM MUSCULO-ADIPOS:•bine reprezentat
SISTEM GANGLIONAR:•nepalpabil
SISTEM OSTEOARICULAR:•integru
APARAT RESPIRATOR: •torace normal conformat
•murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare, R = 18’ ritmice
APARAT C.VASCULAR:•cord în limite normale
•zgomote cardiace ritmice
•A.V. = 82’
•şoc apexian în spaţiul V intercostal pe linia medioclaviculară
•TA = 120/70 mmHg
APARAT DIGESTIV:•abdomen suplu spontan şi la palpare
•apetit capricios
•tranzit intestinal prezent
•ficat şi splină în limite normale.
APARAT UROGENITAL:•loje renale libere
•micţiuni fiziologice 4/zi, 1/noaptea
S.N.    •echilibrată, orientată temporo-spaţial
R.O.T.•prezente bilateral
EXAMEN LOCAL
•col de multipară fără leziuni
•pierde sânge negricios în cantitate mică
T.V.  •corp uterin uşor mărit de volum în poziţie intermediară, mobil
•anexa stângă sensibilă, mărită de volum
•anexa stângă nepalpabilă
•anexa dreaptă sensibilă la mobilizare

73
 Tabel cu nevoile fundamentale după modelul conceptual al Virginiei Henderson

Nevoia alterată Manifestări de dependenţă Surse de dificultate

Nevoia de a respira şi a Dificultate de a respira Dureri pelviene

avea o bună circulaţie
Nevoia de a bea şi a Inapetenţă, greţuri, vărsături Chist de ovar
mânca
Nevoia de a elimina Menstruaţii neregulate Chist de ovar

Nevoia de a se mişca şi a Poziţie antalgică Durere pelvină

avea o buna postură
Nevoia de a dormi şi a se Întreruperea cursului somnului Durere postoperatorie
odihni pe parcursul nopţii
Nevoia de a se îmbrăca şi Independentă -
a se dezbrăca
Nevoia de a avea Independentă
temperatura corpului in -
limite normale
Nevoia de a fi curat, Independentă
îngrijit, de a proteja -
tegumentele şi mucoasele
Nevoia de a evita Anxietate spitalizare
pericolele
Nevoia de a comunica Independentă -

Nevoia de a acţiona Imposibilitatea de a practica Spitalizare

conform propriilor religia
convingeri şi valori de a
practica religia
Nevoia de a fi preocupat Independentă -
în vederea realizării
Nevoia de a se recrea Activitati reduse Intervenţia chirurgicală

Nevoia de a învăţa cum să Lipsa de cunoştinţe Lipsa de informaţii

îşi păstreze sănătatea

74
 Plan de îngrijire cazul C

Problema de Obiective Intervenţiile asistentei Evaluare

dependenţă medicale autonome şi
delegate
Deshidratare din - pacienta să fie - se învaţă pacienta că - pacienta este
cauza greţurilor şi hidratata după ce varsă să-şi echilibrată
vărsăturilor corespunzător clătească gura cu apă hidroelectrolitic
parenteral aromatizată - probele de
laborator indica:
-se menţine linia venoasă
HGB = 11,5;
cu o branulă glicemie = 107
mg/dl; uree = 23,6
-se aşează mâna pacientei
mg/dl; creatinina = 6
intr-o poziţie comoda în mg/dl; TGP = 25
U/L; TGO = 21 U/L;
aşa fel ca sa nu se
fibrinogen = 862 mg
obstrucţioneze ritmul de %; A.P.T.T. = 20,4.
scurgere
-se supraveghează
perfuzia şi starea pacientei
pe parcursul hidratării
parenterale
-se administrează
intravenos Cerucal pentru
a diminua vărsăturile
-se începe hidratarea
orala cu cantităţi mici de
ceai cu linguriţa apoi cu
paiul cca. 1000 ml în timp
de 24 ore
- se cateterizează o venă
şi se recoltează sânge
pentru analizele: HGB,
glicemie, ureea,
creatinina, TGP, TGO,
fibrinogen, A.P.T.T
Alterarea - pacienta să -se pregăteşte pacienta -ECHO abdominal
eliminărilor din prezinte pentru examen local: indica chist de ovar
75
cauza chistului de menstruaţii toaleta cu apa şi săpun a drept mărit în volum
ovar manifestat prin regulate organelor genitale externe,
menstruaţii golirea vezicii urinare prin
neregulate micţiune spontana.
- se pregăteşte materialul
necesar pentru examenul
local: trusa cu valve,
mănuşi sterile
-se conduce pacienta în
sala de tratament şi este
ajutat medicul să
efectueze un examen local
cu valve, ecografie
abdominală
Insomnie cauzata - pacienta sa - se linişteşte, pacientei i Diazepamul
de durerea doarmă 7 ore pe se explica ca durerea i se administrat pe cale
colicativă în fosa noapte si o ora în va diminua în timp orala îi da o stare de
iliaca stânga timpul zilei în - se administrează confort si pacienta se
termen de o Diazepam 1 tb. seara la odihneşte mai bine
săptămâna culcare
Durerea - pacientei sa-i fie - se administrează la - durerea se
abdominala diminuata durerea indicaţia medicului diminuează după
colicativă cauzata în termen de 24-48 Algocalmin administrarea de
prin creşterea în ore - se supraveghează Algocalmin 1 f.i.m.
volum a trompei funcţiile vitale: TA, P, R - constantele
drepte la interval de 3 ore si fiziologice: TA =
starea clinica a pacientei 100/70 mmHg si P =
- se explica pacientei ca 80' se menţin la
va fi operate si se începe limite normale
pregătirea operatorie - starea clinica nu
pentru intervenţia se modifica
chirurgicala: toaleta - se pregăteşte
vulvoperineala cu apa si pacienta psihic, fizic,
săpun si se menţine în digestiv şi igiena
regiunea vulvară tampon pentru operaţie în
steril ziua următoare
76
 - se educă pacienta sa nu
mănânce si sa se hidrateze
cu ceai, apa plata 1500 ml
în decurs de 24 ore
Anxietate cauzată -pacienta sa nu Sugerez pacientei să Pacienta prezintă o
de anestezie prezinte anxietate participe la orele de stare bună psihic, are
psihoterapie. încredere în echipa
Discut cu pacienta, de îngrijire
Prezint pacientei alte
paciente cu evoluţie
favorabilă în urma
intervenţiei chirurgicale
Dificultate de a -pacienta să respire -se aşează pacienta în TA = 110/70 mmHg
respira eficient în termen salon în decubit dorsal cu .P = 90' ritmic
de 1 ora capul în lateral .R = 20' după
-se administrează O2 pe administrare de
sonda endonazală, Miofilin i.v.,
umidificat 6 l pe minut pacienta respira usor
-se supraveghează .starea de sufocare
funcţiile vitale: TA, P, R ameliorată
-se şterg secreţiile cu o
compresa
-se menţine supravegherea
până când pacienta respira
normal
-se administrează
intravenos lent o fiola de
Miofilin la indicaţia
medicului
Modificări în - pacientei sa-i fie - se desface pansamentul pansamentul
aspectul făcute îngrijiri ale să se inspecteze plaga schimbat prin tehnici
tegumentelor din plăgii daca prezintă inflamaţie aseptice si
cauza intervenţiei - sa prezinte o - se mobilizează la administrarea de
chirurgicale, plaga curata indicaţiile medicului tubul Penicilina 2 mil. la
manifestata prin cicatrizata în de dren parietocolic drept 12 ore i.m. şi
plaga transversala termen de o -se efectuează un Gentamicina 1f la 12

77
suprapubiană săptămână pansament adeziv ore i.m., face sa
-se administrează scadă riscul infecţios
medicaţia antiinfecţioasă al plăgii, Lifurox 1,5
de protecţie: Penicilina, gr la 12 ore i.v.,
Gentamicina
Deficit de Pacienta să Informez pacienta despre Pacienta este
cunoştinţe cunoască cum să boală, administrarea receptivă la
îşi păstreze tratamentului, evitarea informaţiile primite
sănătatea, factorilor nocivi,
Ofer pacientei pliante şi
reviste pentru o informare
cît mai corectă pentru
menţinerea stării de
sănătate şi ameliorarea
bolii

78
 Epicriza:

Pacienta T. F. de 24 ani, sex feminin, se internează pe data de 09.05.2012, ora

1630 cu diagnosticul suspect:Ovar drept chistic, chist de mărime 25 cm. Motivele
internării sunt: greţuri, vărsături, dureri pelviene în special în fosa iliacă dreaptă. Se
internează pentru precizare de diagnostic şi tratament.
În data de 11.05.2012 se decide Laparoscopie diagnostică şi se constată chist
ovarian drept. Se decide extirparea chistului prin intervenţie laparoscopică.
Evoluţia postoperatorie favorabilă sub protecţie de antibiotice: Ampicilina
1.000.000 ui la 6 ore, Gentamicina 1,5 g la 12 ore, Lifurox 1,5 gr la 12 ore i.v.,
analgetice: Algocalmin f.II.i.m. la nevoie,
Starea generală este bună, TA se menţine la 120/90 mmHg, P = 62’, R = 18’.
Diureza pe 24 ore - 1600 ml, urină clară pe sondă Foley. La 24 ore se suprimă drenajul
urinar.
Pansamentul curat, abdomen suplu. Se reia tranzitul de gaze la 48 de ore şi de
materii fecale la 72 de ore.
Plaga operatorie în curs de cicatrizare. Pacienta se externează la 3 zile de la
intervenţie urmând să revină pe data de 22 mai 2012 pentru scoaterea firelor.
Se recomandă:
-         evitarea eforturilor fizice
-         concediu medical 2 săptămâni
-         control la medicul specialist la 10 zile
-         repaus sexual 30 de zile.

79
Capitolul VI

Educaţia sanitară

Educaţia sanitară are ca scop nu numai de a pune la indemnă informaţia

necesară protecţiei sănătăţii, ci mai ales de a imprima fiecăruia şi tuturor simţul
responsabilităţii.
Sarcinile educaţiei sanitare revin în primul rând personalului medical, în special al
asistentei medicale. Asistenta medicală trebuie sa depună eforturi considerabile de a
convinge masele feminine indiferent de starea socială, difuzând principiile de igienă,
insistând asupra importanţei examinării ginecologice periodice, prin care se poate asigura
diagnosticul precoce al afecţiunilor din sfera obstetrică.
Măsuri de profilaxie primară
Urmăresc reducerea numărului de cazuri de îmbolnăvire prin educarea populaţiei
Principalele obiective ale educaţiei sanitare sunt:
- educaţia tinerelor fete privind igiena, controlul medical periodic la medicul
ginecolog,
- regulile de igiena ale aparatului genital feminin, care prin construcţia lui
anatomică este predispus la numeroase infecţii şi manifestări patologice
- medicaţia profilactică (administrarea moderată de anticoncepţionale reduce
apariţia de noi chisturi de ovar şi resorbţia lentă a celor prezente)
- alimentaţia
- instituirea controalelor periodice in cadrul comunităţii
Măsuri de profilaxie secundară
Aplicarea in timp util a măsurilor generale de tratament: utile atât în ambulator,
cat şi în spital, asigură evoluţie favorabilă fără complicaţii. Cu pacienta, asistenta
medicală trebuie să lămurească felul cum se va îngriji postoperator - la domiciliu, să
pregătească pacienta pentru reîntoarcerea acasă, sa lămurească pacienta despre regimul
de viata ce trebuie continuat acasă cel puţin 21 de zile. Va fi informată despre
întreruperea contactului sexual, asigurarea igienei locale, schimbarea pansamentului
vulvar de mai multe ori pe zi, efectuarea zilnică a toaletei cu apa calda şi un antiseptic

80
slab - KmnO4 de exemplu. În cazul în care pacienta prezintă constipaţie, se efectuează
clismă sau se administrează laxative uşoare la indicaţia medicului.
După intervenţia chirurgicală, alimentaţia va fi uşoară, bogată in fibre şi vitamine,
după câteva zile se poate trece la o alimentaţie normală. De asemenea, pacienta este
sfătuită sa evite eforturile fizice mari, a infecţiilor, a frigului şi a umezelii factori
favorizanţi modificărilor din sfera genitală.
Măsuri de profilaxie terţiară: se realizează prin acţiuni destinate diminuării
incapacităţilor funcţionale ale bolnavelor şi prevenirea apariţiei complicaţiilor.

81
 CONCLUZII

În urma realizării acestui proiect, esenţial de reţinut, este faptul ca în profesia de

asistent medical trebuie avut în vedere următoarele:
1. respectarea ierarhiei şi integrarea în echipa de sănătate;
2. respectarea demnităţii şi intimităţii pacientului;
3. respectarea corectă a asepsiei şi antisepsiei pentru prevenirea infecţiilor
intraspitaliceşti;
4. respectarea valorilor umane;
5. îndeplinirea cu corectitudine a sarcinilor ce sunt repartizate la nivelul gradului de
pregătire;
6. culegerea, analiza şi întocmirea unui plan de îngrijire, sesizând situaţiile de
urgenţă , posibilele complicaţii , precum şi îngrijirile potenţiale;
7. încurajarea pacientei dând explicaţii permise gradului de pregătire;
8. aplicarea confortului, securităţii, eficacităţii în activitate;
9. respectarea protocoalelor de execuţie a fiecărei tehnici specifice după timpii
învăţaţi: gândire, pregătire, execuţie, reorganizare, notare , transmiterea sarcinilor;
10. pregătirea şi însoţirea pacientei pentru investigaţii;
11. comunicarea continuă cu pacienta: încurajarea cu atenţie şi îndepărtarea neliniştii;
12. efectuarea controlului si aspectului durerii folosind mijloace nefarmacologice
(stimulare cutanată, tehnici de relaxare);
13. obiectivitate şi perseverenţa în îndeplinirea tuturor sarcinilor care sunt primite;
14. colaborarea permanentă cu pacienta, familia, echipa de sănătate sesizând precoce
modificările apărute în evoluţia bolii, precum şi modificările apărute la nivelul
psihocomportamental al pacientei informând imediat medicul;
15. sfătuirea pacientei cum trebuie să reia alimentarea naturală cu răbdare, respectând
întocmai regimul dietetic indicat, făcându-i cunoscute principiile alimentare
necesare .

82
Bibliografie:

Aburel, Eugen, Ginecologia, Ed. Medicală, Bucureşti, 1959

Ancăr, Virgiliu, Ionescu, Crîngu, Ginecologie, Ed. Naţional, Bucureşti, 1999
Borundel, Corneliu, Medicină internă pentru cadre medii, Ed. All, Bucureşti, 2009
Crişan, N., Constantinescu, Camelia, Olaru, G., Bolile ginecologice pe înţelesul tuturor,
M.A.S.T., Bucureşti, 2005
Mózes, Carol, Tehnica îngrijirii bolnavului, Vol. II, Editura Medicală, Bucureşti, 1978
Pricop, Mihai, Blidaru, Iolanda, Strat, Liliana, Ioanid, Nicolae, Curs de obstetrică şi
ginecologie, Vol. II, Ginecologia, Institutul European, Iaşi, 2001
Titircă, Lucreţia (coordonator), Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri
corespunzătoare nevoilor fundamentale, Ed. Viaţa Medicală Românească, , Bucureşti,
2008
Titircă, Lucreţia (coordonator), Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii
medicali, Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2008
Titircă, Lucreţia (coordonator), Îngrijiri acordate pacienţilor de către asistenţii medicali,
Ed. Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2008
Titircă, Lucreţia, Urgenţe medico-chirurgicale – sinteze, Editura Medicală, Bucureşti,
2006
Ţurcaş, Alexe, Probleme integrante de obstetrică şi ginecologie pentru învăţământul
postuniversitar, Vol. II, IMF, Cluj-Napoca, 1975
Vârtej, Petrache, Ginecologie, Ed. All Educational, Bucureşti, 1997
***Voiculescu, Marin, Medicina pentru familie, Ed. Medicală, Bucureşti, 1986

83
 Cuprins

Introducere……………………………………………………………………..….....pag. 1

Capitolul I. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a aparatului reproducător

feminin……………………………………………………………………………….pag. 3

Capitolul II. Noţiuni despre boală. Chistul de ovar………………………………...pag. 13

Capitolul III. Rolul asistentei medicale în efectuarea investigaţiilor specifice…..…pag. 26

Capitolul IV. Acordarea îngrijirilor specifice pacientei cu chist de ovar………..…pag. 42

Capitolul V. Prezentarea planului de îngrijire ...……………………………………pag. 54

Capitolul VI. Educaţia sanitară ……………………………………...…………......pag. 80

Concluzii……………………………………………………………………………pag. 82

Bibliografie…………………………………………………………………………pag. 83

84