Subiecte TP

1. coroana metalica turnata cu grosime dirijata

2. coroana metalica turnata cu grosime nedirijata
3. coroana mixta metalo-ceramica
4. coroana mixta metalo compozita/acrilica
5. pregatirea pt ambalare a unei machete in vederea rezultarii unei
componente, schelet sau coroana metalica (tija, schelet, canale de
turnare)
6. incrustatii intratisulare MOD
7. onlay 3/4
8. onlay 4/5
9 coroana de substitutie cu pseudobont
10. coroana de substitutie cu caseta
11. coroana fizionomica acrilica
12. ambalarea orizontala
13. ambalarea verticala

COROANA DE SUBSTITUŢIE

Definiţie: este o proteză unidentară care reface coroana unui dinte care a fost distrusă sau
amputată în scop protetic, şi care restabileşte morfologia şi funcţiile dintelui respectiv.
Elemente componente:
- o porţiune coronară – reface coroana dintelui respectiv
- o porţiune radiculară – se ancorează în lăcaşul radicular prin pivot.
Dispozitivul coronar - prezintă două componente:
▪ componenta metalică, care asigură rezistenţa, şi se realizează sub formă de
casetă sau de pseudobont;
▪ componenta nemetalică, fizionomică, care se realizează sub formă de faţetă
sau de coroană de acoperire fizionomică.
Dispozitivul radicular – se realizează prin turnare, şi poate fi:
▪ pivot simplu
▪ pivot compus, cu întărituri: plăcuţă (acoperă suprafaţa de seciune a rădăcinii) şi inel
pericervical.
Materiale utilizate:
- dispozitivul radicular + componenta metalică a dispozitivului coronar: aliaje
nobile, seminobile şi nenobile;
- dispozitivul coronar: componenta fizionomică: răşini acrilice, materiale compozite
sau mase ceramice.
Indicaţii:
- refacerea coroanelor distruse prin carie, traumatisme, abrazie, când este afectat mai
mult de jumătate din coroana dintelui

1
 - malpoziţii dentare, discromii, anomalii de formă, volum;
- în scop protetic: element de agregare pentru proteze fixe (punţi) din zona frontală
(dinţi devitalizaţi în scop protetic).
Caracetristici:
- pe dinţi monoradiculari; la pluriradiculari, rădăcinile trebuie să fie paralele între
ele, sau dacă se pot prepara lăcaşuri paralele;
- rădăcina: corect tratată şi obturată, să fie accesibilă, cu lungimea cel puţin cât a
viitoarei coroane de substituţie;
- implantarea dintelui în osul alveolar să fie bună şi favorabilă aplicării
dispozitivului.

Coroana de substituţie – casetă şi faţetă (semifizionomică)

Elemenete componente:
1. dispozitivul radicular: pivot + plăcuţă + inel pericervical
2. dispozitivul coronar: casetă şi faţetă
Pivotul:
- asigură ancorarea în lăcaşul radicular
- diametrul să fie 1/3 din diametrul rădăcinii
- lungimea, să fie 2/3 din lungimea rădăcinii
- forma, să fie cilindro-conică, de aceeaşi formă cu cea a rădăcinii.

Plăcuţa:
- acoperă suprafaţa de secţiune a rădăcinii pe care o protejează
- se opune înfundării pivotului în canalul radicular.
Inelul pericervical:
- înconjoară pereţii laterali ai dintelui, marginile ajung în sulcusul gingival
- asigură soliditatea construcţiei
Etape clinico-tehnologice:
1. Examenul clinico-tehnologic, stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament –
examen local şi radiografic (starea rădăcinii, implantarea)
2. Preparea substructurii organice:
- suprafaţa de secţiune: se prepară sub formă de unghi diedru, cu 2 versanţi:
vestibular (înclinat) şi oral (orizontal)
- loja radiculară: 2/3 din lungimea rădăcinii, 1/3 din diametrul rădăcinii,
formă cilindro-conică, ovalară pe secţiune orizontală cu diametrul mare
vestibulo-oral.
3. Inregistrarea amprentei: se amprentează loja radiculară şi suprafaţa de secţiune,
dinţii vecini şi antagonişti, rapoarte de ocluzie
4. Realizarea modelelor – se lucrează pe modelul cu bont mobil
5. Realizarea machetei dispozitivului radicular:
- Se izolează modelul cu substanţă izolatoare
- În modelul lojei se introduce un con din ceară albastră plastifiată
- Se pregăteşte un ştift cu retenţie (tijă metalică de 3-4 mm lungime şi 1 mm
grosime) se încălzeşte şi se introduce în lojă – ceara va prelua forma lojei

2
 - Macheta pivotului este îndepărtată prin tracţiune şi este verificată
- Macheta pivotului este reintrodusă în modelul lojei, se aplică ceara pe suprafaţa
de secţiune şi se modelează macheta unei cape cu aspect de unghi diedru.

Coroana de substituţie – pseudobont (fizionomică)

Elemente componente:
1. dispozitivul radicular: pivot + plăcuţă + inel pericervical
2. dispozitivul coronar: componenta metalică + componenta fizionomică (coroana de
acoperire)
Componenta metalică: formă tronconică (pseudobont), realizează cu plăcuţa unghiuri bine
exprimate pentru a asigura retenţia componentei fizionomice; imită forma viitoarei coroane
a dintelui; asigură grosimea suficientă pentru componenta fizionomică 1,5 mm.
Componenta fizionomică: acoperă bontul metalic în totalitate, şi este realizată din materiale
fizionomice – materiale compozite, mase ceramice.
Etape clinico-tehnologice:
1. Examenul clinico-tehnologic, stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament –
examen local şi radiografic (starea rădăcinii, implantarea)
2. Preparea substructurii organice:
a. suprafaţa de secţiune: se prepară sub formă de unghi diedru, cu 2 versanţi:
vestibular (înclinat) şi oral (orizontal)
b. loja radiculară: 2/3 din lungimea rădăcinii, 1/3 din diametrul rădăcinii,
formă cilindro-conică, ovalară pe secţiune orizontală cu diametrul mare
vestibulo-oral.
3. Inregistrarea amprentei: se amprentează loja radiculară şi suprafaţa de secţiune,
dinţii vecini şi antagonişti, rapoarte de ocluzie
4. Realizarea modelelor – se lucrează pe modelul cu bont mobil
5. Realizarea machetei dispozitivului radicular:
• Izolarea modelului lojei radiculare şi a suprafeţei de secţiune
• Se realizează un con din ceară albastră plastifiată, efilat, şi se introduce în
modelul lojei
• Se pregăteşte pivotul auxiliar (tijă metalică de 3-4 mm lungime şi 1 mm
grosime) care se încălzeşte şi se introduce în conul de ceară din lojă – ceara
va prelua forma lojei, şi se obţine macheta pivotului
• Se aplică ceară pe suprafaţa de secţiune şi se modelează capa cu 2 versanţi:
vestibular şi oral, dar şi inelul pericervical
Modelarea machetei bontului metalic – se poate face:
- direct, odată cu modelarea capei
- separat, bontul tronconic se centrează peste capă.

3
 COROANA DE INVELIŞ METALICǍ TURNATǍ

Definiţie: elemente unidentare ce acoperă în totalitate coroana unui dinte, reface

morfologia şi funcţiile, şi se realizează tehnologic prin procedeul de turnare, iar din punct
de vedere estetic, sunt nefizionomice.
Clasificare:
a) coroana turnată cu grosime nedirijată
b) coroana turnată cu grosime dirijată

COROANA TURNATǍ CU GROSIME NEDIRIJATǍ

Caracteristici:
• are grosime neuniformă: feţele interne ale coroanei sunt în contact cu feţele dintelui
preparat;
• pereţii laterali au dimensiuni mari şi neuniforme;
• prezintă agregare coronară totală – contact total cu suprafaţa coronară a dintelui,
ceea ce asigură o retenţie foarte bună;
• între feţele interioare ale coroanei de acoperire şi feţele dintelui preparat apare forţa
de fricţiune, care asigură cea mai eficientă stabilitate;
• necesită un consum mai mare de aliaj, deci preţul de cost creşte pentru aliajele
nobile;
• se îndepărtează mai greu, prin secţionarea feţelor orală şi vestibulară;
• necesită o preparare foarte exactă a dintelui, şi orice imperfecţiune atrage
imposibilitatea inserţiei coroanei de acoperire pe dintele respectiv;
• datorită contactului total în suprafaţă, transmite variaţiile de temperatură la nivelul
dintelui preparat.
Indicaţii: se aplică pe dinţi cu leziuni coronare situaţi în regiunile laterale ale arcadei
dentare, pe dinţi cu dimensiuni reduse cervico-ocluzal.
Tehnici de realizare a machetei:
a. tehnica răcirii gradate:
 se izolează modelul dintelui preparat cu o substanţă izolatoare (lac special,
Distanzlak, strat de 0,1 mm) – împiedică aderarea cerii machetei de model
şi asigură detaşarea machetei de pe model;
 plastifierea cerii se face pe baia de apă (cel mai recomandat), direct la
flacăra becului de gaz, pe spatulă
 modelul dintelui preparat se introduce în baia de ceară – câteva secunde –
până se obţine primul strat gros de 0,30-0,40mm cu rol de capă; se
realizează scufundări succesive, până la realizarea unei grosimi suficiente;
 se aplică modelul dinţilor antagonişti, pentru a verifica planul de ocluzie;
 se modelează macheta, redând morfologia fiecărei feţe a coroanei dintelui.
b. tehnica prin picurarea cerii:
 se izolează modelul dintelui preparat;

4
  depunerea cerii se face prin picurare, până la obţinerea unei grosimi
suficiente;
 se realizează modelarea morfologiei, cu redarea convexităţilor în sens
mezio-distal şi cervico-ocluzal;
 se asigură refacerea morfologiei feţei ocluzale.
c. tehnica de obţinere a capei prin ambutisarea unui disc din material plastic, urmată
de picurarea cerii machetei
d. tehnica adiţiei de ceară:
 prezintă avantajul că sunt evitate etapele de aplicare a cerii şi îndepărtarea
prin sculptură;
 necesită montarea modelelor de lucru în simulator/articulator;
 se izolează modelul; se realizează iniţial, o capă din ceară albastră, după
care, utilizând cele 5 instrumente ale trusei Thomas şi trusa de ceruri
colorate corespunzătoare elementelor de morfologie ocluzală, se redă
morfologia coronară corectă.

COROANA TURNATǍ CU GROSIME DIRIJATǍ

Acest tip de coroană de acoperire a apărut din necesitatea de a înlătura o serie de

inconveniente pe care le prezintă coroana cu grosime nedirijată.
Caracteristici:
• are grosime uniformă - pereţii laterali sunt uniformi;
• prezintă agregare coronară parţială, cervico-ocluzală – contact parţial cu suprafaţa
coronară a dintelui, pe faţa ocluzală şi la colet;
• spaţiul dintre dintele preparat şi coroana de acoperire este ocupat de cimentul de
fixare – se izolează astfel dintele de aagenţii termici din cavitatea orală;
• necesită un consum mai mic de aliaj, deci preţul de cost este mai mic;
• se îndepărtează mai uşor, prin secţionare;
• dintele trebuie preparat corect,dar nu o prepararea la fel de riguroasă ca pentru
coroana cu grodime;
• inserţia coroanei este mai uşoară.
Indicaţii: pe dinţi cu leziuni coronare, dinţi cu dimensiuni normale sau mai mari î sens
cervico-ocluzal.
Tehnologia de realizare a machetei: principiu pentru realizarea distanţării – se aplică un
strat de material pe feţele laterale, pentru a obţine un spaţiu între machetă şi modelul
coroanei dintelui; materialul nu se aplica la colet şi nici pe faţa ocluzală.
Metode de realizare a distanţării
a) Metoda cu masă de ambalat – masa de ambalat este un material refractar ce se
utilizează la realizarea tiparului
o se izolează modelul dintelui preparat
o se prepară pasta din masă de ambalat şi se aplică pe feţele laterale, la 2
mm de colet, fără a aplica pe faţa ocluzală
o deasupra masei de ambalat se aplică ceară pe toate feţele dintelui şi se
modelează morfologia dinţelui respectiv

5
 - avantaj: masa de ambalat realizează o ambalare internă a machetei.
b) Metoda cu folie de plumb – în locul masei de ambalat se utilizează o folie de plumb cu
formă triunghiulară şi grosime 0,1 mm, care se înfăşoară de la 2 mm deasupra coletului pe
feţele laterale şi se adaptează, realizându-se distanţarea, cu grosime uniformă; deasupra se
aplică ceara şi se realizează macheta. Folia de plumb se îndepărtează înainte de ambalare.
c) Metoda foliei de ceară calibrată – se secţionează o folie de ceară calibrată (ceruri colorate
cu grosime maximă de 0,3 mm), se conformează sub formă de cilindru şi se aplică pe feţele
laterale la distanţă de colet; pe faţa ocluzală se aplică o secţiune sub formă de rondea, din
ceara calibrată,obţinându-se astfel capa, deasupra căreia se pune ceară şi se modelează
relieful dintelui respectiv.
d) Metoda cu model duplicat – este cea mai recomandată. Modelul duplicat este o copie a
modelului de lucru, şi se realizează din masă de ambalat. Pe modelul de lucru se aplică
ceară pe feţele laterale până la 1,5-2 mm de colet. Se amprentează modelul de lucru cu
masă duplicatoare şi în amprenta obţinută se toarnă masă de ambalat, realizând modelul
duplicat. Pentru a-i creşte rezistenţa, modelul duplicat se tratează termic. Avantajele acestei
metode: macheta se realizează în contact direct cu feţele modelului duplicat, şi macheta va
fi ambalată împreună cu modelul duplicat care va forma o parte din tipar, realizând şi o
ambalare internă a machetei. Această tehnică asigură o mare precizie coroanei turnate.
e) Metoda elementelor prefabricate – sunt realizate industrial, din ceară sau material
termoplastic; sunt livrate în seturi de machete, de forme şi dimensiuni variate. Macheta
prefabricată se adaptează pe modelul de lucru, iar adaptarea finală, ocluzală şi cervicală se
obţine prin adăugare de ceară, prin picurare sau prin radiere. Avantajul metodei: macheta
se realizează în timp scurt, cu respectarea principiului ergonomic, în sensul economiei de
timp şi materiale.

COROANA DE INVELIŞ MIXTĂ SEMIFIZIONOMICĂ

Acest tip de coroană de înveliş este alcătuit din 2 componente:

a) metalică (structura ce acoperă bontul în totalitate)
b) fizionomică (reprezintă faţa vestibulară a dintelui)
Din punct de vedere estetic, coroana de înveliş mixtă poate fi parţial sau total
fizionomică.
Coroana mixtă metalo-acrilică (tip Weiser) = proteză unidentară constituită din structura
metalică ce conferă rezistenţă şi componenta acrilică ce realizează aspectul fizionomic.
Componenta metalică:
- este în contact cu dintele preparat
- asigură rezistenţa protezei unidentare

6
 - asigură retenţia componentei fizionomice
- tehnologic, se realizează prin procedeul de turnare
- se realizează sub formă de casetă, cu deschiderea vestibular la maxilar, şi
vestibulo-ocluzal la mandibulă
Componenta fizionomică:
- situată pe faţa vestibulară la maxilar şi pe feţele vestibulară şi ocluzală la
mandibulă
- reface funcţia fizionomică parţial
- se realizează din răşini acrilice termo/foto-polimerizabile
Indicaţii: clasic, se aplică la nivel canin şi premolar, dinţi ce prezintă leziuni coronare,
dar se pot aplica şi pe dinţi frontali sau molari primi/secunzi superiori (la pacienţi cu grad
de vizibilitate mai mare a dinţilor).
Caracteristici:
- rezistentă
- reface funcţia fonetică
- reface parţial funcţia fizionomică
- din punct de vedere morfologic, reface în bune condiţii morfologia dintelui
respectiv
Materiale:
- componenta metalică: aliaje nobile, seminobile, nenobile
- componenta fizionomică: răşini acrilice; materiale compozite sau mase
ceramice
Tehnologia de realizare:
I. componenta metalică
II. componenta fizionomică
1. Examenul clinic al pacientului. Stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament
2. Prepararea structurii dentare:
- în general, configuraţia este neretentivă în sens cervico-ocluzal;
- faţa vestibulară se prepară mai accentuat (2 mm) pentru a realiza spaţiul necesar
componentei fizionomice (1,5 mm) aplicată peste componenta metalică (0,30-
0,40 mm)
- faţa ocluzală la dinţii superiori: se reduce cu 2 mm pentru a favoriza retenţia
componentei fizionomice
- pragul (1,5 mm) este subgingival (0,5mm) pe faţa vestibulară şi jumătatea
vestibulară a feţelor proximale
- pentru coroana de acoperire mixtă, dar total fizionomică, pragul este circular
3. Amprentarea
4. Realizarea modelelor – din ghips dur, cu bont mobilizabil
5. Realizarea machetei componentei metalice:
• Metoda foliei de ceară calibrate (Provicap)
- se izolează modelul cu substanţă grasă/izolatoare
- se plastifiază folia de ceară calibrată, 0,3 mm, şi se aplică pe model
- se realizează macheta unei cape cu grosime de 0,3mm
- se prepară pasta din masă de ambalat şi se aplică pe faţa vestibulară,
jumătatea vestibulară a feţelor proximale, şi jumătatea vestibulară a feţei
ocluzale, şi se modelează realizând morfologia dintelui respectiv, astfel încât să

7
 rămână un spaţiu pe feţele proximale şi faţa ocluzală, spaţiu ce va fi ocupat de
macheta componentei fizionomice
- se aplică ceară albastră pe feţele proximale, ocluzală şi orală, peste
masa de ambalat, cu excepţia feţei vestibulare şi se modelează morfologia
corespunzătoare
- rolul masei de ambalat: creează o cavitate destinată componentei
fizionomice
• Metoda elementelor prefabricate (sistemele VKS, DW, MK-C sau sistemul
ATR – Atraumatic Rehabilitation, ce se caracterizează prin utilizarea de
elemente prefabricate, de forma incrustaţiilor MOD, macheta fiind
concepută din răşini calcinabile)
• Metoda reducerii din bloc de ceară cu dimensiuni mai mari (metodă veche
şi neutilizată)

Coroana mixtă metalo-ceramică = proteză unidentară constituită dintr-o infrastructură

metalică (ce conferă rezistenţă) şi componenta ceramică ce realizează aspectul fizionomic,
pentru o estetică superioară.

Tehnologia de realizare a componentei metalice a protezelor dentare metalo-ceramice

Tehnologia de realizare: în prima etapă se realizează componenta metalică, ce va fi
cu aproximativ 2 mm mai mică decât reconstituirea finală, rezervându-se astfel, spaţiul
pentru componenta ceramică.
Aspecte privind realizarea machetei componentei metalice:
o Macheta componentei metalice se realizează subdimensionat, cu 1,5-2 mm faţă de
modelul dinţilor antagonişti, nivelul feţelor orală şi vestibulară, dacă vor fi acoperite în
totalitate de componenta ceramică. Astfel, se asigură o grosime uniformă componentei
ceramice, nu vor apare tensiuni în grosimea acesteia, iar metalul nu va transpare.
o Macroretenţiile sunt contraindicate.
o Suprafaţa machetei trebuie să fie cât mai netedă, fără rugozităţi.
o Grosimea viitorului schelet metalic trebuie să fie de 3-5 mm.
o Limita marginală metal-ceramică se face în unghiuri drepte, astfel se previn fisurile,
fracturile şi desprinderile masei ceramice de pe scheletul metalic.
Tehnici de realizare a machetei componentei metalice:
 Realizarea machetei din elemente prefabricate din ceară. Acestea se prezintă sub
formă de seturi cu dimensiuni şi aspecte variabile în funcţie de morfologia
coronară şi topografia dintelui pe arcadă. Se aleg în funcţie de particularitatea
cazului clinic şi se adaptează pe modelul de lucru prin radiere sau picurare de
ceară, respectându-se direcţia şi orientarea dintelui în arcadă, şi conservându-se
spaţiul pentru componenta ceramică. Metoda are avantajul economiei de timp şi
materiale.
 Metoda de modelare pas cu pas (step-by-step). Metoda constă în aplicarea de
ceară prin picurare, realizându-se îngroşări la nivelul joncţiunii cu viitoarea
componentă ceramică; se modelează subdminesionat.
 Metoda INZOMA. Metoda aparţine firmei Ivoclar, şi se bazează pe principiul lui
Shore, conform căruia, ceramica atinge valori maxime ale rezistenţei mecanice,
dacă se arde pe un substrat metalic cu suprafeţe concave. În treimea incizală sau

8
 ocluzală prezintă o proeminenţă sub formă de guleraş. Machetele vor fi
individualizate pe modelul de lucru cu bonturi mobilizabile. După transformarea
machetei în piesă metalică, se va arde pe suprafaţa acestuia un agent de legătură
– Bonding Agent – care se prezintă sub forma unei pulberi metalice INZOMA-P
pentru aliajele nobile şi INZOMA-NP, pentru aliajele nenobile. Prin această
tehnică se obţin proteze dentare metalo-ceramice cu o foarte bună rezistenţă
mecanică, o legătură puternică metalo-ceramică, şi o importantă reducere a
consumului de aliaj, de 40%.
 Tehnica PROBOND. Este tehnica propusă de firma Renfert. Macheta
componentei metalice se realizează dintr-o plasă elastică de ceară calibrată, de
0,4 mm, care înlocuieşte capele clasice. Astfel, se asigură o reducere a cantităţii
de aliaj de 40%. Pe secţiune, nervurile plasei au o formă de semicerc, suprafaţa
plană venind în raport cu rondelul substructurilor, iar suprafaţa convexă cu masa
ceramică, mărind astfel suprafaţa de contact dintre metal şi ceramică cu 20%.
 Metoda conturului anatomic.
 Metoda machetei ajurate. Această metodă foloseşte machete prefabricate cu o
formă particulară de inele concentrice, care se îngustează spre cervical. Se aplică
pe modelul de lucru şi se individualizează. Metoda este rapidă, presupune consum
mic de aliaj şi o bună legătură metalo-ceramică.

COROANA DE INVELIŞ FIZIONOMICǍ DIN RǍŞINI ACRILICE

Definiţie: este o proteză unidentară ce acoperă coroana unui dinte şi reface morfologia şi
funcţiile sale.
Material: răşini acrilice termopolimerizabile – mononer (lichid) şi polimer (pulbere)
Caracteristici:
- este fizionomică – restabileşte morfologia şi aspectele legate de culoare
- prezintă raport de contact total cu dintele = agregare totală
- are rezistenţă mai scăzută la abraziune
- are structură poroasă şi permeabilitate pentru flora microbiană
- îşi modifică culoarea în timp, având loc fenomenul de „îmbătrânire a acrilatului”
- pereşii au grosimi maimari de 1,5-2 mm
- îşi modifică volumul în timp, se lărgesc şi se decimentează.
Indicaţii:
- pe dinţii frontali cu leziuni coronare
- ca elemente de agregare a punţilor fizionomice provizorii
- ca proteze unidentare temporare, până la aplicarea lucrării protetice

Etapele clinico-tehnologice:
1. Examenul clinic, stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament
2. Prepararea structurii organice:
- preparare uniformă, neretentivă, mai accentuată a tuturor feţelor dintelui pentru
a asigura o grosime sufiecientă (1,5-2mm)

9
 - forma tronconică = o miniatură a coroanei dintelui natural, cu unghiuri rotunjite
- pragul gingival: circular, coroana de acoperire trebuie să se înfunde subgingival
pentru o bună adaptare cervicală
3. Inregistrarea amprentei
4. Realizarea modelelor: modelul de lucru – din ghips dur, cu bont mobilizabil
5. Realizarea machetei
Tehnici de realizare a machetei:
o Răcirea progresivă a cerii + picurare
o Picurare
o Plastifierea cerii
Tehnica de lucru pentru realizarea machetei:
- se utilizează o ceară specială, albă, fără coloranţi = IVOIRE (pentru a nu se colora
pereţii tiparului, şi apoi a influenţa culoarea răşinii acrilice)
- se izolează modelului dintelui
- se plastifiază ceara (pe spatulă, în baie de apă, sau în bloc de ceară, în apropierea
flăcării)
- se aplică pe modelul dintelui preparat
- se determină orientarea planului de ocluzie cu dinţii antagonişti
- se modelează morfologia coronară a dintelui respectiv

Transformarea machetei în proteză finită

6. Ambalarea machetei = operaţia de învelire a machetei în masă de ambalat, cu
scopul de a obţine tiparul.
Tiparul = cavitate reprodusă după forma şi volumul machetei, în care se va
introduce pasta de răşină acrilică pentru polimerizare.
In etapa de ambalare există două etape:
a) Pregătirea pentru ambalare:
- se alege o chiuvetă/conformator şi se verifică dacă cele două jumătăţi se asamblează
corect
- se prepară pasta de masă de amblat (ghips dur)
- se realizează ambalarea internă a machetei prin introducerea în interiorul machetei
a unei paste de ghips dur
- se realizează o prelungire tronconică a machetei
b) Ambalarea propriu-zisă: se poate face prin 2 metode – ambalarea orizontală şi
ambalarea verticală
Ambalarea orizontală:
- se introduce pastă din masa de ambalat în prima jumătate a chiuvetei
- se introduce macheta în poziţie orizontală în masa de ambalat, astfel încât să
acopere faţa orală şi feţele proximale, iar faţa vestibulară să rămână liberă
- după priza masei de ambalat (30 minute) se face izolarea primei jumătăţi a chiuvetei
(prin introducerea în apă, pentru 10 minute)
- se aşează inelul celei de-a 2-a jumătăţi a chiuvetei
- se introduce masă de ambalat în a doua jumătate a chiuvetei
- se asamblează cele 2 jumătăţi ale chiuvetei
- se presează pe durata prizei ghipsului (30 minute)

10
 - după priză se introducce chiuveta în apă la 100oC pentru 5, maxim 10 minute (dacă
se menţine mai mult de 10 minute, substanţe grase din compoziţia cerii vor
impregna tiparul)
- se desfac cele 2 jumătăţi ale chiuvetei, se îndepărtează ceara cu spatula, iar urmele
de ceară cu jet de apă fierbinte
- într-o jumătate a chiuvetei apare tiparul feţei vestibulare, iar în cealaltă jumătate,
feţele orală, mezială şi distală
Dezavantaje:
- îndepărtarea cerii din tipar se face greu
- izolarea pereţilor tiparului se face neuniform
- introducerea răşinii acrilice se face cu dificultate
Avantaj: se poate realiza repartiţia culorilor pe cele 3 zone ale feţei vestibulare, se
asigură controlul repartizării culorii şi pot fi realizate intervenţii pentru modificarea
culorii.
Ambalarea verticală:
- macheta cu prelungirea tronconică se introduce în poziţie verticală, cu marginea
incizală în jos, în masa de ambalat în prima jumătate a chiuvetei, până la nivelul
marginii cervicale
- după priza ghipsului (30 minute) se izolează prima jumătate a chiuvetei în apă, 10
minute, apoi se aplică inelul cele de-a 2-a jumătăţi a chiuvetei
- se introduce pasta din masa de ambalat în a doua jumătate a chiuvetei, se
asamblează chiuveta
- se presează pe durata prizei ghipsului (30 minute)
- se introduce chiuveta în apă la 1000C, pentru 5-10 minute
- se îndepărtează ceara cu spatula, iar urmele de ceară cu un jet de apă fierbinte
- într-o jumătate a chiuvetei: bontul artificial, iar în cealaltă jumătate, se obţine
tiparul.
Avantaje:
- ceara din tipar se elimină uşor
- izolarea pereţilor tiparului se face uniform
- introducerea răşinii acrilice se face fără dificultate
Dezavantaj: imposibilitatea controlului repartiţiei culorii pe faţa vestibulară.

7. Izolarea tiparului: se face cu substanţe izolatoare (Pectizol, Izodent), prin pensulare

când temperatura tiparului a ajuns la 450C, sau cu soluţii CaCl2 33% + silicat de Na
86%, când tiparul a ajuns la 80-900C
Scopul izolării tiparului: favorizarea dezambalării, împieidcă unirea fizică proteză
unidentară/tipar, şi împiedică pătrunderea apei în acrilicat şi a monomerului în
ghips
8. Prepararea pastei din răşină acrilică: monomer + polimer = 2 /1 sau 3 /1 (funcţie de
firma producătoare). Răşina acrilică trece la preparare prin 3 faze: o fază de zahăr
tos umezit, o fază vâscoasă (filantă) şi o fază plastică (nelipicioasă) moment în care
se introduce în tipar
9. Introducerea pastei răşinii acrilice în tipar
a) La ambalarea orizontală: se aplică pasta din nuanţa de bază mai întâi pe faţa
orală şi apoi pe faţa vestibulară, se aplică o folie de celofan şi se presează cele două

11
 jumătăţi ale chiuvetei pentru a îndepărta surplusul de pastă. Se desface chiuveta, se
îndepărtează celofanul şi se realizează 2 secţiuni oblice: cervical şi incizal unde se
va introduce pasta de acrilat de culoarea corspunzătoare: mai galben la colet şi
transparent incizal
b) La ambalarea verticală: pasta de acrilat din nuanţa respectivă se introduce în
tipar, şi chiuveta este apoi presată. Repartiţia culorilor:
o Incizal: alb-gri transparent
o Colet: gălbui
o Mijloc: nuanţa de trecere
10. Polimerizarea răşinii acrilice: regimul termic de polimerizare: căldură uscată (12
ore) sau căldură umedă (2 ore şi jumătate)
11. Dezambalarea: desfacerea chiuvetei în cele 2 jumătăţi
12. Prelucrarea mecanică: lustruire, finisare
13. Verificarea şi adaptarea în cavitatea orală

INCRUSTAŢIILE

Definiţie: proteze unidentare care se inseră mai mult sau mai puţin în profunzimea
ţesuturilor dure dentare, şi refac morfologia şi funcţiile dintelui respectiv.
Incrustaţii:
- intratisulare = INLAY - se inseră în profunzimea ţesuturilor
- extratisulare = ONLAY – se agregă la suprafaţa coroanei

INLAY

Condiţiile cavităţii:
- cavitatea să fie retentivă în sens orizontal şi neretentivă în sens vertical
- pereţii cavităţii – să fie paraleli între ei sau uşor divergenţi pentru a putea îndepărta
incrustaţia
- unghiurile realizate de pereţi trebuie să fie mai micide 90 0
- forma cavităţii pe secţiune orizontală – trapez cu baza mare spre apex şi baza mică
spre periferie
Clasificare:
• după topografie:
- clasa I – la nivelul feţei ocluzale a dinţilor laterali
- clasa II – pe feţele proximale ale dinţilor laterali
- clasa III – pe feţele proximale ale dinţilor frontali
- clasa IV – pe feţele proximale şi unghiul incizal la dinţii frontali
- clasa V – la coletul dinţilor
• după gradul de complexitate:
- simple – o cavitate
- duble – 2 cavităţi
- triple
Cel mai utilizat tip este incrustaţia MOD – ca element de agregare pentru punţile dentare.
Aliajele folosite – nobile sau seminobile

12
Faze clinco-tehnologice de realizare:
1. Examenul pacientului. Stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament.
2. Prepararea dintelui: realizarea cavităţii – retentivă orizontal şi neretentivă vertical.
3. Inregistrarea amprentei
4. Realizarea modelului de lucru
5. Realizarea machetei; prin metoda directă în cavitatea orală – amprenta cu ceară
specială tip inlay (nu are modificări volumetrice şi arde fără reziduuri)

ONLAY

Definiţie = incrustaţii extratisulare (coroane parţiale) – se inseră la suprafaţa coroanei

dintelui, pot acoperi una sau mai multe feţe ale dintelui, dar lasă neacoperită faţa
vestibulară.
Clasificare – după numărul feţelor pe care le acoperă, pot fi:
- onlay mono-faţă, bi-faţă, tri-faţă
- onlay – 3/ 4 la dinţii frontali, şi 4/ 5 la dinţii laterali
Avantaj: conservă faţa vestibulară, deci sunt fizionomice
Se mai numesc şi coroane parţiale deoarece seamănă cu o coroană de înveliş.
Suprafaţa de contact este mai mică, deci retenţia este mai slabă, de aceea se apelează
la mijloace suplimentare de retenţie:
- şanţuri pe feţele proximale şi pe faţa ocluzală (incizal) în formă de U (MOD),
şanţurile trebuie să fie paralele şi unite între ele prin şanţul ocluzal; corespunzător
acestor şanţuri, onlay-ul va avea o nervură metalică cu rol de retenţie
- şanţuri parapulpare – loje create în profunzimea ţesuturilor dentare în care se inseră
crampoane
- asocierea de şanţuri şi puţuri parapulpare
- sisteme speciale de retenţie

Faze clinco-tehnologice de realizare:

1. Examenul pacientului. Stabilirea diagnosticului şi a planului de tratament.
2. Prepararea dintelui: se prepară ca o jumătate de trunchi de con şi se realizează
elemente de retenţie.
3. Inregistrarea amprentei
4. Realizarea modelului de lucru – să fie mai precise şi mai rezistente; se utilizează
materiale cu fidelitate mare (ghipsuri speciale, răşini), metale pe cale galvanică
5. Realizarea machetei: cu ceară specială tip inlay, care prezintă o serie de
caracteristici:
▪ plasticitate optimă
▪ se modelează uşor
▪ nu suferă modificări volumetrice
▪ rezistenţă corespunzătoare
▪ arde fără reziduuri

13
Tehnica de realizare a machetei:
- plastifierea uniformă a cerii în baie de apă (termostat), şi apoi introducerea ei fără
presiune (pentru a evita contracţia şi acumularea de tensiuni interne), prin picurare,
în cavităţile amenajate şi izolate
- modelarea fiecărei feţe pentru a reproduce morfologia, rapoarte normale cu dinţii
vecini şi antagonişti
- se realizează ştifturi metalice ce se încălzesc şi se introduc în profunzimea
machetei, ceara aderă de ştift şi permite tracţiunea verticală fără deformarea
machetei
- macheta se introduce în apă la temperatura de 25-300C, pentru eliminarea
tensiunilor interne acumulate
6. Ambalarea:
- se utilizează masă de ambalat specifică aliajului din care se realizează
incrustaţia
- cuprinde pregătirea pentru ambalare şi amblarea propriu-zisă
- amplasarea rezervorului de aliaj în centrul mufei de turnare (tipar)
7. Realizarea tiparului
8. Topirea şi turnarea aliajului topit în tipar
9. Dezambalarea şi prelucrarea mecanică
10. Verificarea, adaptarea şi cimentarea în cavitatea orală a incrustaţiei

Etapele clinico-tehnologice de realizare a protezelor dentare presupun o serie de

particularităţi care cuprind multiple operaţiuni, utilizează instrumentar şi tehnici specifice
materialelor din care se realizează acestea, în scopul obţinerii unor piese protetice corect
realizate şi bine adaptate la nivelul structurii dentare.
Există o succesiune de etape clinice iniţiale care se materializează prin prepararea
structurilor dentare corespunzătoare şi amprentarea câmpului protetic respectiv.
Amprenta reprezintă imaginea negativă a câmpului protetic, ce poate fi înregistrată
prin tehnici şi cu materiale diferite, în funcţie de particularităţile cazului clinic.
Pregătirea amprentei în vederea turnării modelului, urmăreşte: verificarea,
igienizarea amprentei şi tratamentul specific al suprafeţei modelului.

Realizarea modelului de lucru

Modelul reprezintă imaginea pozitivă şi fidelă a câmpului protetic obţinută
consecutiv înregistrării unei amprente. Acesta serveşte în primul rând, la realizarea
machetei viitoarei construcţii protetice, el constituind cel mai important punct de plecare
pentru întreaga execuţie tehnologică.
În componenţa oricărui model se pot descrie două elemente componente: modelul
propriu-zis şi soclul modelului. Cele două elemente îndeplinesc roluri diferite, iar din punct
de vedere al biomaterialului din care au fost realizate, pot fi identice sau diferite.
Modelele ideale trebuie să îndeplinească o serie de condiţii, sistematizate de
Newmann şi William, condiţii esenţiale:
• stabilitate dimensională;

14
 • capacitate de reproducere fidelă a detaliilor;
• duritate;
• rezistenţă la abraziune şi fracturare;
• stabilitate chimică.
• manipulare uşoară;
• tehnologie de realizare uşoară;
• compatibilitate chimică, fizică (volumetrică şi termică) şi mecanică, cu materialele
de amprentă şi cu materialele de machetare.

Clasificarea modelelor:
- după materialul din care au fost realizate (Schulze):
o din gipsuri dure sau extradure;
o din cimenturi;
o din metale sau aliaje metalice;
o din mase plastice reprezentate de răşini acrilice, poliuretanice,
epoxidice, epiminice sau materiale compozite.
- după tehnologia de realizare:
o obţinute prin turnare, realizate din gipsuri, materiale plastice,
compozite, aliaje uşor fuzibile;
o obţinute prin fularea în amprentă a amalgam-urilor sau a
cimenturilor fosfat de zinc;
o obţinute prin galvanizare sau pulverizare;
o obţinute prin ardere.
- după caracterul de mobilitate al bonturilor:
o modele cu bonturi fixe;
o modele cu bonturi mobilizabile.

În ideea respectării acestor cerinţe au fost dezvoltate noi tehnologii şi materiale pentru
realizarea modelelor de lucru care au evoluat de la turnarea modelelor din ghips obişnuit
în amprente înregistrate cu inel de cupru şi mase termoplastice, la realizarea modelelor din
materiale mai fiabile în amprente înregistrate cu materiale elastice susţinute de diverse
tipuri de portamprente.

Tehnici de realizare a modelelor de lucru:

1. Modele monobloc cu bonturi fixe - bonturile şi restul elementelor câmpului protetic fac
corp comun cu soclul modelului.
2. Modele cu bonturi mobilizabile:
 modelul clasic cu bont mobilizabil
 modelul secţionat cu pinuri dowel - pinurile dowel sunt tije cilindro-conice care au
un cap retentiv ce se fixează în amprenta structurii dentare preparate, corespunzător
centrului acesteia. Pinurile se centrează în interiorul amprentei bontului până la 13
mm de marginea incizală. Se pot folosi pentru fiecare model mobilizabil 1-2 pinuri
paralele între ele
 procedeul Pindex - se utilizează pinuri dowel introduse în model după priza
ghipsului.

15
  procedeul Zeiser: modelul se toarnă din ghips dur sau extradur sau răşini epoxidice
şi are 3 elemente: soclul sau infrastructura, modelele unitare sau suprastructura, şi
pinurile dowel ce leagă cele două elemente. Pinurile au în prelungirea lor o
suprafaţă plană care formează o angulaţie. Ele pot fi inserate cu precizie în baza de
Plexiglas. Sistemul permite o secţionare imediată a bonturilor mobilizabile şi
repoziţionarea foarte exactă a acestora.
 model cu bonturi mobilizabile fără pinuri (sistemul Tray şi Accu-Trac):
Sistemul Tray utilizează un conformator prefabricat din plastic transparent cu multe
proeminenţe ce realizează separarea dintre modelele unitare.
Sistemul Accu-Trac foloseşte: un suport/conformator, o plăcuţă de bază, un distanţier.

Montarea modelelor de lucru în simulator

Montarea modelelor de lucru în simulator se face cu scopul obţinerii unor proteze
dentare cu un relief ocluzal individualizat şi funcţionalizat, montarea în articulator oferind
posibilitatea de a verifica rapoartele construcţiei protetice cu modelul arcadei antagoniste,
şi în ocluzia statică, şi în dinamica mandibulară.
Montarea în simulator se face pe baza datelor înregistrate în acest scop; înregistrarea
rapoartelor mandibulo-craniene, respectiv a relaţiei de ocluzie se poate realiza chiar în
momentul amprentării, când amprenta se obţine printr-o tehnică globală unică. Se pot
utiliza ocluzoare sau articulatoare neprogramabile de tip Gysi New Simplex; parţial
programabile de tip Whip Mix, sau total programabile, de tip Stuart.

TRANSFORMAREA MACHETEI COMPONENTEI METALICE

IN PIESĂ PROTETICĂ FINITĂ

6. Ambalarea = învelirea machetei în masă de ambalat specifică aliajului din care se

realizează componenta metalică, cu scopul obţinerii tiparului.
Ambalarea cuprinde două etape:
a) Pregătirea pentru ambalare:
 Realizarea machetei canalului de turnare: din tije metalice, ceară sau mase
plastice, aplicate faţă de suprafaţa machetei in unghi de 90 0, şi pe versantul
lingual al cuspizilor linguali la mandibulă, şi pe versantul vestibular al
cuspizilor vestibulari
 Realizarea machetei rezervorului de aliaj topit: pe tijă se aplică o sferă de
ceară cu diametrul de 3 mm, la 2-3 mm distanţă de machetă
 Realizarea machetei canalelor de evacuare a gazelor: fire de nylon, păr de cal,
lipite cu ceară pe machetă, diametral opus tijei de turnare (celălalt capăt e la
nivelul conului conformatorului)
 Degresarea: cu scopul eliminării urmelor de substanţe grase, pentru a permite
aderarea masei de ambalat la machetă; se face cu solvenţi ai acizilor graşi
 Detensionarea: macheta se introduce în apă la 350C, timp de 30 minute
b) Ambalarea propriu-zisă:
Masa de ambalat conţine:

16
 o Un material refractar – cristalobalit = stare alotropică a quartz-ului (SiO2)
care se dilată sub acţiunea căldurii (maxim de dilatare la 760C)
o Lianţi = ghipsul (permite realizarea pastei)
Masa de ambalat se dilată în 3 timpi: dilatare de priză, higroscopică, termică.
Ambalarea se realizează în chiuvete speciale = mufe – cilindri din metal căptuşiţi cu azbest
pentru a facilita dilatarea uniformă a masei de ambalat.
Ambalarea se face în interiorul şi exteriorul machetei, prin 2 tehnici: clasică (2 timpi) sau
modernă (1 timp).
1. tehnica clasică (2 timpi, 2 materiale):
- I timp: se introduce în interiorul machetei pastă din masa de ambalat specifică
(cu granulaţie mică) şi apoi se înveleşte şi exteriorul realizând un nucleu din
masă de ambalat specifică cu diametrul de 10-15 mm
- al II-lea timp: nucleul se introduce în mufa ce conţine masă de ambalat
nespecifică (granulaţie mai mare)
Avantaje: economie de masă de ambalat specifică, iar granulaţiile mai mari
ale masei nespecifice determină eliminarea aerului din tipar în momentul
turnării
2. tehnica modernă (1 timp, 1 material):
• se prepară pastă din masa de ambalat specifică la vacuum-malaxor şi se face
ambalarea internă şi externă a machetei
• macheta se aşează în chiuvetă astfel încât să ocupe o poziţie periferică, iar
rezervorul de aliaj fluid o poziţie centrală – rezervorul se răceşte mai greu,
asigurând o curgere continuă a aliajului
• conul de turnare se taie la 450, cu vârful la nivelul tijei de turnare pentru a dirija
metalul topit către canalul de turnare

7. Realizarea tiparului – se face în două etape: preîncălzirea ambalajului şi încălzirea

tiparului.
a) Preîncălzirea ambalajului: după priza masei de ambalat (circa 50 minute)se scot
tijele de turnare prin încălzirea capătului liber şi tracţionarea cu un crampon. Mufa se
introduce în cuptorul de preîncălzire cu gura în jos/ înclinat la 45 0 pentru a favoriza
curgerea cerii machetei. Incălzirea se face lent de la temperatura camerei timp de o oră,
până la 200-2500C.
Scopul: plastifierea şi eliminarea cerii machetei; uscarea pereţilor tiparului;
începerea dilatării termice a tiparului.
b) Incălzirea tiparului: tiparul se introduce în cuptorul de încălzit, temperatura se
ridică lent de la 2000C timp de o oră, până la 750-8000C
Scopul: arderea urmelor de ceară (nu lasă reziduuri); dilatarea termică a tiparului;
uscarea totală a pereţilor tiparului; aducerea tiparului la o temperatură apropiată de cea a
aliajului topit.

8. Topirea şi turnarea aliajului

a) topirea – utilizează diverse surse de căldură: gazoase, reductoare, electrice (curenţi
de înaltă frecventă, arcul voltaic), laser, plasmă;
Topirea aliajului trebuie să se facă astfel încât să nu depăşească 50 0 faţă de punctul de
topire = intervalul de topire – există riscul modificării structurii aliajului. Topirea se face

17
în conul de turnare sau în creuzete speciale, iar temperatura optimă este atinsă în momentul
când se formează o sferă mobilă, roşu-intens, cu luciu caracteristic.
b) turnarea – introducerea aliajului topit în tipar; se folosesc diverse forţe: forţa
centrifugă/ de rotaţie; presiunea; vacuum-ul; vacuum+presiune.

9. Dezambalarea = îndepărtarea piesei metalice din tipar prin secţionarea tiparului. Pentru
aliaje nobile tiparul este lăsat să se răcească timp de 5 minute – se cufundă în apă rece.

10. Prelucrarea mecanică:

o sablarea = proiectarea jetului de nisip sub presiune ce îndepărtează urmele de
masă de ambalat, cu avantajul economiei de timp şi prelucrării superioare a
suprafeţelor
o secţionarea tijelor de turnare – cu discuri
o planarea – cu pietre abrazive cu granulaţie mare
o netezirea şi îndepărtarea plusurilor – pietre abrazive cu granulaţie mică
o lustruirea – cu paste abrazive antrenate de filţuri şi perii circulare; puful de
bumbac pentru lustruire cu aspect cât mai bun = luciu de oglindă

11. Verificarea componentei metalice in cavitatea orală - inserţia şi raportul cu vecinii

şi antagoniştii
12. Realizarea componentei fizionomice
13. Cimentarea coroanei: provizorie / definitivă

18