Anatomia si fiziologia sistemelor

03.09.19
Tema 1
Despre dezvoltarea anatomiaie si fiziologiei
• Anatomia este știința ce tratează forma exterioară structura si dezvoltarea organismului.

Metoda a principala de studiere a fost disectia cadavrelor de unde vine anatomia.

Fiziologia studiază funcțiile vitale ale organismului ale organelor împarte.
Elementele structurale ale celulelor

Morfologia cuprinde următoarele științe

histologia-șt.țesutului ;
Citologia- șt.celule;
Embriologia- dezv.organizmului din; momentul concepției și până la naștere;
+include și anatomia fologia.

La etapele precoce de dezvoltare anatomia se limita doar la descrierea organelor corpului prin
direcția cadavrelor. De aici apare atonomia descriptiva. Studiu descriptiv a dominat până în
secolul 20, atunci ,când dezvoltare furtunoasa a chirurgiei si altor ramuri din medicina nu mai
putea fi satisfăcută doar prin descriere.

Atunci organismul omului a început să fie studiat conform sistemelor de organe in raport cu

funcțiile acestora ,astfel ea nastere anatomia sistemică .

În timpul intervențiilor chirurgicale asupra organelor era necesar să se termine exact locul
acestora in corpul uman astfel apare atonomia tipografică.

Anatomia plastica urmează apoi,care explică proportiile corpului reiesind din structura
scheletului si mușchiului.

Capitolul anatomie care are ca obiect de studiu aparatul locomotor se numeste anatomie
dinamică. Acesta are o importanță deosebită în educarea fizică corectă a omului.
O importanță majoră este anatomia vârstei care studiază modificările de vârsta ale organelor si
tesuturilor.

Actualmente anatomia dispune de cele mai variate metode de cercetare ,utilizează diferite
aparate optice moderne ,razele roëngen. De asemena se folosesc diferite materiale plastice pnt
umplerea vaselor substanta de contrast ce au o importanță vitală și a organelor cavitale.

Cele mai noi realizări ale chimiei și fizice permit folosirea noilor substanțe si metode de
conservare a cadavrelor și preparatelor.

Fiziologia studiază structura tesuturilor reușind din funcțiile lui inclusiv structura a diferitor
elemente
 histologia se decide în citologia,histologia generală ,histologia speciala.
histologia speciala studiază componenta chisulară la nivel microscopic.
Actualmente histologia dispune de aparate optice complicate utilizează microscoape optice cu
luminoscență si electronice. De asemenea utilizează reacția chistochimice extrem de sensibile și
alte metode ce permit studiere structurii submicroacopice a celuli de pe poziții fiziologice.

La rândul său fiziologia se împarte în

• Fiziologia generală
• Fiziologia comparativă
• De asemena la nivel de sisteme exista fiziologia specială :
1. Filozofia digestieei
2. F.circulatieie sangvine
3. F.escretiei

04.09.19
Tema 2

Fiziologia se bazează pe legile fizicii si chimiei de aceea au apărut astfel de științe precum fizica
biologică si chimia biologică .
De asemena apare si electrofizilogia acesta studiază fenomenele electrice în organismul viu.
Ca de exemplu cand se produce un stop cardiac si nevoie de impulsuri electrice ca aceasta din
nou să își îndeplinească funcția de pompare. Astfel prin fiecare celula este transmis impulsuri
electrice.
Într-o celulă este poziție pozitivă și negativă. In interior celula este pozitivă ceea ce permite
celulei să se excite astfel aceasta se va contracta sau va transmite impulsuri dacă ar fi o celulă
nervoasă.

Alt exemplu ar fi epelepsia. Cand impulsurile nervoase au o cota ridica ceea ce si provoacă
aceste convulsii.

Metodele experienței fiziologice sunt foarte variate printre ele putem mentiona:
1. Metoda de executare
2. Metoda Exterpare
3. M. Înregistrarea a biocurentului
4. Trasplantare a organelor
5. Denervatie
6. Met. Anastomozelor vasculare (cand capetele sănătoase se unesc iar partea rea se înlătură)
Una din cele mai considerabile realizări ale fiziologiei este utilizarea radiotelemetriei.
Transmit relațiilor fiziologie la distanță.

Scurt istoric despre dezvolate anatomie si fiziologiei

• În antichitate sancționarea animalelor se făcea pnt hrana dar și pnt diferite sacrificii se făcea
și sancționarea omului pnt imbalzamari de aceea existau cunostinte fragmentare despre
structura corpului omului.
In grecia antică medicina a atins succese extrem de mari pnt acele timpuri. Medici se bucurau de
o mare stima si a fost stabilit un culc al tânărului Facilă tamaduiri.
Primele date cât de cât precise despre structura corpului le întâlnim în lucrările lui Hipocrat 437*
î.h. . Aristotel 384-322 a indicat pnt prima oară inima este principalul organ care pune sângele
în mișcare însă ideal despre circulația sangvina era greșită so extrem de confuză . La începutul
erei noastre medicina dispunea de un teren bine pregătit pnt dezvoltare. Un medic excelent al
acestei perioade a fost Claudius Galen 130-201*d.h.. acesta facea discursuri publice însoțite de
desecarea cadavrelor de animale. Consideră organismul un aparat ori intermediul căruia sufletul
își realizeaza funcțiile, de asemenea a foandat teoria circulației sangvine. Conform acestei teorii
ficatul era considerat organul principal al sistemului circulator prin care sângele se răspândește
prin tot corpul autoritatea lui Galenus in medicină a fost colosală de aceea timp de 13secole
medici e rau instruiți dupa operele galenice. Religia care domină pe atunci trăia dezvoltarea
medicinei si numai datorită savanților solitari se putea face cate un pas înainte o personalitate
strălucită a fost savantul Abu ibn'sina. (980-1037) a scris canonul medicinei care conține toate
științele medicinei pe atunci.
Introducerea în anatomie si fiziologiei.

In evul mediu știința era aproape complet supusă biserici dar și în această perioadă dese ori se
făceam încercări de a dezvolta medicina astfel au inceput sa se remarce școlii speciale in franța
și italia.
Celebru pictor si savant leonardo davinci
(1452-1519) sa ocupat intent de anatomie si in rezultat direcției cadavrelor a făcut sute de
desene lasandune astfel materiale anatomice extrem de prețioase .

Drept reformator al anatomoiri medievale a fost considerat Andrew versalius 1514 .

In 1543 a iesit de sub tipar opera sa 7 carti despre structura corpului omului care si a fost primul
manual de anatomie.
Noțiunile lui Galenus despre circulația sângelui au fost combătute de medici Șervet nascut
in spania pnt prima oara a circulația mica Si harvei circulația mare. Au folosit metoda
experimentală și pnt prima oară au cumpătată lucru inimi cu funcționarea unei pompe care pune
sângele în mișcare. Paralel cu acesta medicul Azelius 1626 a descoperit pnt prima oară vasele
limfatice si le-a descris .
1.sîngele din vasele limfatice nu este pomapat de nimic circula singur.
Fondatorul anatomiei generale a fost medicul Bicat care a scris cartea anatomia generală
în care a unificat toate noțiunile ce existau or6atunci despre țesutului organe si sisteme dr
organe.aceste realizări ale anatomiei au dus la dezolatare si fizilogie de oarce cunoașterea
structuri organelor necesita studierea lor .
Un moment important în dezvolatare fiziologiei a fost descoperirea reflexului de către filozoful
francez Decartes sec18jumatate. Importanță pnt dezvoltarea morfologiei.
Despre influența factorilor externi asupra dezvoltarii formei si structuri organismelor precum și
despre caracterul ireditar ale unor modificări
Savantul Șvan 1810-82 a elaborat în 1839 teoria celulară al structuri organismelor astfel
descoperirea celulelor histologia, embriologia .
Fondatorul tipografiei anatomiei este considerat Pirogo 1810-81.
El a propus di a elabora metoda de sancționare consecutivă a cadavrelor congelat pnt studierea
tipografia organelor .
In sec 19 fiziologia a devenit o știință independentă iar succesele grandioase obținute au fost
determinate de descoperirile si realizarile științei înrudite.
Rezultate importante au fost obținute.dato4itq aplicarea metodelor noi de cercetare în special
 aplicarea exitatiei electrice și înregistrarea grafică a activitati organelor.studierea reglări
nervoase a devenit una dintre cele mai mari realizări ai fiziologiei în sec 19. O deosebită
importanță a avut lucrările lui Seceno care a publicat opera reflexele creierului un mare succes ai
fiziologiei la început sec 20 .Este teoria lui Pavlov despre activitatea nervoasă superioară
Pavlov împreună cu colaboratorii săi a demonstrat că anume scoarță cerebrală asigură cele
mai complicat me relatii dintre organism si mediu ambiant reunind funcțiile tuturor organelor si
tesuturilor .
Neufrosa, celule nu reusesc sa se integreze. Sunt considerabile metodele lui Pavlov in
studierea circulației sangvine si digestie in anul 1904 apare cartea prelegeri despre funcționare
principalelor glande digestive,sau realizat succese mari de curând in domeniu proceselor
fiziologice ce au loc nu doar în organe si tesuturi dar și în celule aparte si in elementele
structurale ale celulei. Apar capitole noi cum ar fi endocronologia știința despre vitamine si
mediatori.pe larg sunt utilizate cercetările electrofiziologice vor studierea activitățile inimi se
folosește electro cardiograma iar pnt creier electrocefolagrama.

05.09.19
Tema 3:Citologia structura si functiile celulei umane

Organismul viu reprezintă un sistem unitar complex in permanenta schimbare Si dezvoltate

constituind o unitate individuală
El este format din celule si substanta intercelulara. Celula este un sistem elementar viu ,ea sta la
baza structuri dezvoltări si activitati vitale a tuturor organismelor,animale si vegetale acest lucru
a fost dovedit pnt prima oară de către savantul german Shvan in anul 1839.
Teoria celulară este baza teoretică a științei despre țesuturi (histologie) acesta teorie până în
prezent favorizează, conceperea unitati lumii organice,dimensiunile celulelor variază foarte mult.
Se înmulțesc celulele prin diviziune iar dacă o celulă pierde nucleul de ex.eretrocitul, atunci ea
pierde capacitatea de autoreproducere .
Proprietățile fizico chimice ale celulei sunt foarte complexe. Celula conține
proteine,glucide,lipite,săruri,fermenti,apă.

Deosebim in celula citoplasma și nucleul.

Citoplasma include hialoplasma componente principale ale căreia fiind organismele de asemena
include diferite structuri inconstante si diverse impulziuni.
La organele se refera mitocondriile reticulul indoplasmatic ,rizozomii, coplexul lamilar/ aparatul
reticular(aparatul golji) , centrul celular.
Nucleul este situată de obicei în centrul celulei fiind izolat de citoplasma prinro memebrana . In
majoritatea cazurilor nucleul are forma rotundă sau Alungita.
Memebrana nucleului se numeste cariolemă acesta membrana este pătrunsă de poti cu
diametrul foarte mic.
Aceștia permit realizare schimbului de molecule dintre nucleu si citoplasma.
Conținutul nucleului este lichid dar conține 1 sau mai multi corpulsculi. Care se numesc nucleoli
denci, acești fiind lipsiti de membrana.
De asemenea in nucleu se onserva cdiferite granule si bulgarași care poseda capacitatea de a se
colora intens din această cauză au fost numite cromatină.
La microscopul electronic in nucleol se observa o granulatie de origine ribonucleoproteinica ,pe
cand masă principala a nucleului este reprezentată de proteine complexe nucleoptoteine.
In special dezoxeribonucleoproteide.
ARN SI ADN.STRUCTURA CHIMICA DE CAUTAT.
NUCLEUL participă la sinteza proteinelor participă la procesele de secretar eliminarea din celule
a substanțele de reziduri.
Reglează procesele morfogenetice ai alte funcții celulare.
Citoplasma este separată de mediu extern prin membrana celulară și în același timp este
separată de continutul nucleului prin memebrana nucleară.
In componenta citoplasmei este formată de :
1. Memebrana celulară
2. Organele
Memebrana celulară consta din molecule proteine si lipidice care asigură trecerea subs.
Hidrofile si lipofile din mediul extern in citoplasma si invers.
ca subs sa pătrundă mai adânc în interiorul pielii folosim uleiuri vegetale animale iar doar pnt a
pătrunde la suprafață e nevoie să amestecăm subs hidrofila. Ceea ce înseamnă că celulă are
nevoie de o durata mai multa de timp pnt a absoarbe in ea subs.introdusa .
Porii membranei celulare sunt foarte mici in special trece mai des apa.

Organele sunt niste componente speciale si permanente ale celulei care asigură realizarea
funcțiilor acesteia
Reticolul endoplasmatic aspect rectiform si consta din memebrane duble ce prezintă canalicule
si cavitati de diferite forme. Pe pereții carora se gasesc niste corpusculi extrem de mici care se
numesc ribozmi,importanța funcțională are tipul endoplasmatic consta in faptul ca in regimul
endoplasmatic are loc sinteza proteinelor, un rol deosebit in procesul de sinteza a proteinelor il
joaca ribozmi.
Ribozmi sunt centre de sinteza a proteinelor ai se pot afla aici liber sau uniți cu memebrana
rețelei endoplasmatice.

Mitocondriile au membrana bine dezvoltată formată din 2 straturi de la stratul interior pornesc
niste plice sau septuri. Aceste septuri segmenteaza conținutul mitocondriilor formând niste
cavitati care totusi comunica între ele.
Mitocondriile contin multi fermenti si sunt considerate sistemul energetic al celulei.
Sunt foarte sensibile la acțiunile mediului ambiant cum ar fi presiunea osmotica, temperatura.
Complexul lamilar /aparatul reticular
Descris prima dată de Golgi în 1988 in celula nervoase ale gangleonului spinal. Gangleon spinal.
Acest aparat se întâlnește în toate celulele organismului. Se află sub forma de cosulet sau rețea
formate din filamente fine.
Participă la funcția de excretie a celulei. Centrozoma/centrocelular este alcătuit din centrusfera
in interiorul căreia se gasesc niste corpusculi denși numiti centrioli uniți între ei printr-o punte
citoplasmatica la unele celule de la centrioli, pornesc radiar niste filamente fine .
Centrul celular se află lângă nucleu si participa la divizarea celulei. Lizozomi niste formațiuni
rotunde sau ovale cu continut granular fiind si denși sunt înconjurați de membrana,se considera
ca lizozomi îndeplinesc functie fagocitara in celula. Care neutralizeaza Tot ce este rau pnt celulă.
In citoplasma de asemenea sunt diverse incluziuni de caracter trofic, proteine
grăsime,vitamine,glicogen,precum și incluziuni pigmentare.
Celula este înzestrată cu proprietati vitale fundamentale,: metabolism,excitabilitate,
autoreproducere.
Din mediul intern pătrund în celula diverse substanțe saturi anorganice apa vitamine hormoni si
oxigenul.toate fiind necesare pnt realizarea proceselor vitale. Din celulă se elimina produsele
provenite in rezultatul activitati iei. Ambele procese se realizeaza prin membrana celulară
 activitatea vitală normală a celulei se desfășoară la o anumită concentrație de săruri din spațiu
extracelular care se numeste presiune osmotica si este = 0.9% fiind concentrație soluției
izotonice a xlorurei de natriu NaCl.
Dacă concentrație de săruri in mediu ambiant crește se numeste mediu hipertonic atunci apa
începe să iasă din citoplasma celuka se va zbirci,iar dacă se micșorează c (mediu hipotonic) apa
va fi atrasă in interiorul celulei.

Facocitoza sau digestie introcelulara a fost descrisă de Mecinicov,fenoemnul consta in

inglobarea particulelor cu ajutorul prelungirile citoplazmatice iar particulele înglobate sunt
supuse acțiunii fermentilor.
Toate celulele corpului uman au capacitatea de a creste majoritatea celulelor au în timpul vieții
dimensiuni stabile însă în urmă diverselor procese poate fi hipertrofia celulelor.
12.09.19
Tema4:diviziunea celulară

• Diviziunea indirectă sau mitotica este similară in celulele organismelor vegetale și animale.
Ea asigură repartizarea uniformă a subs nucleare (a cromatimei) între celulele nou formate
(celulele fice) . Acest lucru se datoreaza faptului ca la inceputul diviziuni toata cromatima(Se
supune bn colorari) nucleară se concentrează în structuri speciale care se numesc
cromozomi apoi are loc repartizarea uniformă in doua jumătăți a cromozomilor care se
distribuie în cele două celule fice si formează cromatima nucleelor celulelor nou formate.
• Mitoza
• !! Celulă fixa are acelasi nr de cromozomi ca celula mamă pnt că de la început, celula mamă
se dublează nr de cromozomi apoi se împart la celulele fice.
• Cromatima se concentrează si formează cromozomi
• Deosebim in diviziunea mitotica 4 faze:
1. Profaza Se caracterizează prin formarea cromozomilor ce apar in nucleu sun forma de
corpusculi bastonați sau rotunzi ,centrul celular (lângă nucleu se afla) crește in dimensiuni
se apropie de nucleul celulei . Centrioli centrului celular se depărtează unul de celălalt și se
localizează la periferia centrosferei.
2. Metafaza are loc diviziunea cromozomilor dispariția membranei nucleare astfel cromozomi
formați se gasesc liber in citoplasma. Centrul celular se transformă într-o figura fusiforma
(fusulmitotic) situat de a lungul axei celulare perpendicular pe planul viitoarei diviziuni.
Cromozomi formează la ecuatorul fusului o lamenă care ocupă planul viitoarei diviziuni a
celulei. Metafaza se termina prin apariția unei fisuri logitudinale la fiecare cromozom .
3. Anafaza Se caracterizează prin deplasare spre polii fusului adica spre centrioli a
cromozomilor fice ,formați în urma diviziuni cromozomilor. În acest fel se formeaza 2
complexe nucleare identice.
4. Telofaza include formarea nucleelor celulelor fice tot odata in acesta fază are loc diviziunea
corpului celular prin strangularea părți centrale al celulei spre placa eucotoriala.
 4.

Diviziunea celulară indirectă include înafară de modificariile nucleare un șir de transformări

citoplasmatice in special in organelele celulare. Durata mitozei in diferite celule este diferită, de
la 30min până la 3h. Diviziunea prin mitoza este caracteristica pnt celulele somatice.
• Meioza de asemenea reprezintă diviziunea indirectă a celulelor si uneori mai este numită
redacțională .
Meioza reprezintă diviziunea indirectă a celulelor germinale :
Ovocitul la femeie ,spermatocitul la bărbați vine din limba greacă (meion'-mai mic ).
In procesul maturizareicelulelor sexuale in urma diviziuni nr de cromozomi se reduce la jumătate.
În timpul fecundari unei celule sexuale masculine si feminine nr de cromozomi se restabileste
complect. Nr de cromozomi redus la jumătate se numeste haploid iar nr întreg de cromozomi
se numeste diploid. La om nr diploid de cromozomi este 46. Schimbarea nr si formei
cromozomilor poate fi observată în poliferarile malibne (apariția tumorilor incobtrolabile) ale
tesuturilor .
Meioza reprezintă un fenomen important in transmiterea caracterelor ereditare, întrucât celulele
fice ce iau naștere în urma diviziuni capătă un aparat cromozomi absolut identic cu celulele
materne actualmente este dovedit că procesele ereditati sunt legate nemijlocit de ADN(acid
dezoțic rebonucleic) din componenta cromozomilor. Durata vietii celulei este diferită in diferite
tesuturi de exemplu celulele epidermului traiesc de la (3-7 zile; stratul cel mai superficial al
pielii)..
Eritrocitele până la 4 luni traiesc. Se considera ca durata vietii celueloer musculare coincide cu
durata vietii organismului.

Pe data viitoare Tema 1,istoria anatomiei si fiziolofiei , tema

4:structura celulei și diviziunea celulei

Tema5:Histologia (tesuturi)
Studiul tesuturilor
Organzimul omului și animalelor este format din țesuturi,
reprezintă o grupare de celule format in decursul dezvoltări care sunt asemanatoare având
aceeași structură și specializare pnt îndeplinirea anumitor funcții ,după structura si forma
celulelor ,respectiv după funcția pe care o îndeplinesc in organism deosebim câteva categorii se
țesuturi:
1. Țesut.epidelial
2. Sîngele si limfa
3. Ț.conjunctiv
4. Țesut muscular
5. Țesut nervos
În componența fiecărui organ intră diferite tesuturi strâns legate între ele. Pe parcursul vieții
are loc moartea celulelor , adica regenerarea fiziologică și restabilirea lor . Aceste procese
se manifestă diferit in diferite tesuturi. Țesutul conjunctiv si musculara neted(musculatura
organelor interne) regeneteaza ușor ,pe cand musculatura striată neceseta pnt regenerare
anumite conditii speciale. Țestul nervos regeneteqza doar fibra nervoasă .
• Testul epitelial acoperă suprafață corpului, capturate fata interna a organelor vitale
(stomacul intestinul căile urinare)de asemenea captuseste membranele seroase cum
ar fi(pleora- înconjoară plamani ;peretoneul; petecardul-in jurul inimi). Epiteliul formează
glandele. Situinduse la limita dintre mediul intern si extern al organismului tesuturile
epiteliale sunt țesuturi marginale si realizeaza funcția de protecție și schimbul de substanțe
dintre organism si mediu extern. Astfel epiteliul cutanat fiind intact este impermeabile pnt
microorgansime ,subs. Toxice. Prin epiteliul intestinal din calitatea intestinului se absorb in
sânge și limfă produsele digerari proteinelor lipidelor si glucidelor. Iar epiteliul care formează
glandele poseda capacitatea de a elabora produse dintre care unele sunt eliminate in mediu
extern iar altele cum ar fi hormoni for fi eliberați direct in sînge si limfă astfel capacitatea
celulelor de a produce si a elimina substanțe necesare pnt activitatea vitală a organismului
se numeste secretie iar epiteliul respectiv se numeste epiteliul secretor. Epiteliul reprezintă
un invelis constituit din celule epiteliale ale cărui structura depinde de funcția pe care o
îndeplinesc. Celulele epiteliale sunt situate pe membrana bazală, acesta membrana le separa
de testul conjunctiv subiacent(de dedesubt).
Celule epiteliale sunt polarizate, adica porțiunile lor bazală si apicală au structura diferită .
În dependența de particularități morfologică și funcțională epiteliul poate fi epidermic ,
endodermic.
 Acesta clasificate tine cont de raportul celulelor fata de membrana bazală. Toate celulele
epiteliului unistratificat adera la membrana bazală iar celulele epiteliului pluristratificat sunt
dispuse în câteva straturi.

Tema:
To be continue..
Dacă în epiteliul se produc procese de cornificare (De transformare a celulelor din straturile
superficiale in solzișori cornosi atunci acest epiteliu pluristratificat se numeste cornificat)
epiteliul stratificat structura căruia se modifica in raport cu gradul de extindere a pereților
organului se numeste epiteliul tranzitional.
Celulele epiteliale ss numesc epiteleocite ele au forma variată

Ele sunt constituite din nucleu citoplasma organele ca si toate celulele însă mai au si niste
structuri speciale condiționate de funcția specifică a diferitor tipuri de epiteriu.

Celulele epiteliale au 2 porțiuni:

1. Bazală Care este orientată spre tesutul subiacent(dedesubt)se numeste polubazal.
2. Apicală (polul apical) dispusă în direcția fetei externe a epiteliului.
In porțiunea bazală este situat nucleul,iar în cea apicală organelele si structurile speciale care și
ajută celula să își îndeplinească funcțiile.
 Microvilozotatile(ajuta la absorbție subs din intestin) reprezintă niște prelungiri citoplasmatice
foarte fina situată pe porțiunea liberă a celulei ele participă la absorbție si de aceea sunt
prezente pe suprafață epiteliului care participă la absorbție(epiteliul intestinal,renal)
Cilii sunt niste structuri mobile situate la poli apicali ai celulelor epiteliul ciliat.
Datorită mișcări lor in cavitatile organelor tapetate cu epiteliul ciliat se vrea sa un curent de
lichid . Cili reprezintă prelungiri citoplasmatice cu continut de fibrile si acoperite cu memebrana
celulară .
Epiteliul unistratificat palvimentoz acoperă tunicile seroase are piretonelului, pleurei, pericardului.
Epiteliul unistratificat in mai multe randuri ciliat este format din celule de diferită forma de aceea
ele sunt prezentate în câteva rânduri,nucleul este dispus la nivel diferit la suprafață aucili. El
captuseste căile respiratorii si unele porțiuni ale aparatului genital.
Epieliu pluristratificat pavementoz ne cornificat captuseste cornea, mucoasa cavitati vocale
esofagul .
El consta din stratul bazal stratul din celule spinoasă, si stratul de celule pavamentoase,. Treptat
celulele pavamentoase se modifica si se desprin de pe suprafață epiteliului.
Epiteliul pluristratificat pavanentos cornificat: se mai numeste epiderma, .
Acoperă suprafață pielii procesul transformări celulelor in solzișori cornosi este însoțit de
moartea celulelor cu necrotozarea nuclee si citoplasmice
Straturi :
• Stratul bazal
• Celulele spinoase
• Granular
• Lucid
• Stratul cornos
 Inmultinduse celulele se deplasează treptat în sus la epiteliul unistratificat se divizează toate
celulele pe cand la epiteliul pluristratificat această capacitate o au doar celulele stratului bazal si
spinos.
• Glandele in organism exercită funcția de secretie substanțele secretare sunt necesare
proceselor ce se desfășoară în organele .
Unele glande prezintă organe separate de exemplu glande parodita (pancreasul) pe cand altele
sunt incluse in componenta altor organe de exemplu glandele gastrice.
Glandele cu secretie interna se numesc endocrime ele nu au ducturi (tubul care elimina ) de
aceea elimina secretul sau direct în sînge pe cand glandele cu secretie externă elimina produsele
lor in diferite cavitati (stomac ,intestin) sau la suprafață pielii (exocrine). Ele îndeplinesc diferite
funcții un dependența de organele din care fac parte . Glandele se deosebesc unele de altele
dupa localizare structură tipul de secretie (adică mecanismul de formare a secretului ) ,dar și
compozitia secretului.
Glandele exocrine sunt in majoritatea lor pluricelulare si constau din 2 segmente
1. Secretor - secretă conținutul ..este format din celule producătoare numite glandolocite, în
dependența de faptul dacă se ramifică sau nu canalul excretor, glandele se clasifică în:simple
si compuse. In dependența de structura porțiuni secretoare glandele sunt divizate în tubulare
alviolare dar pot fi și mixte tubulu-alviolare .
2. Canalul excretor - transporta pnt a fi eliminat
Glandele unicelulare sunt localizate in epiteliul aparatului respirator și intestinului ele produc
mucusul.
 Cilial.

În funcție de producerea secretului si eliminarea lui din celulele secretoare deosebim glande
merocrine, apocrine si halocrine.

Ultima modificare: 16:09