Fragmentul prezintă o întâlnire romantică între doi îndrăgostiți, Marga și narator, la fântâna cu patru plopi. Marga îl roagă pe narator să se întoarcă, deoarece ea îl iubește și se teme să nu rămână singură.
0 evaluări0% au considerat acest document util (0 voturi)
83 vizualizări2 pagini
Fragmentul prezintă o întâlnire romantică între doi îndrăgostiți, Marga și narator, la fântâna cu patru plopi. Marga îl roagă pe narator să se întoarcă, deoarece ea îl iubește și se teme să nu rămână singură.
Fragmentul prezintă o întâlnire romantică între doi îndrăgostiți, Marga și narator, la fântâna cu patru plopi. Marga îl roagă pe narator să se întoarcă, deoarece ea îl iubește și se teme să nu rămână singură.
Fragmentul prezintă o întâlnire romantică între doi îndrăgostiți, Marga și narator, la fântâna cu patru plopi. Marga îl roagă pe narator să se întoarcă, deoarece ea îl iubește și se teme să nu rămână singură.
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2
Fişă de lucru – povestirea: Fântâna dintre plopi, Mihail Sadoveanu
Citiţi următorul text:
—Aşa? Se răsucea uşor în loc, la dreapta şi la stânga, mlădiindu-şi mijlocul şi
privindu-şi cu stăruinţă ciuboţelele. Apoi deodată îmi apucă mâna cu care ţineam dârlogii calului, mi-o sărută, se întoarse şi fugi. Se mistui undeva, pe sub zidurile hanului. O mai aşteptai o vreme, cu ochii, dar n-o mai văzui. Ancuţa ieşi în uşă, ca să- şi primească banii de gazdă. Măcar că nu mai era tânără, era frumoasă femeie, plină şi voinică, îmi zâmbea viclean, clătinând din cap, căci toate le pricepea şi toate le vedea. Era ca şi Ancuţa astălaltă, care se uită acuma la mine. Dar asta-i mai tânără şi mai frumoasă. Oamenii îndemnau boii şi carăle ieşeau scârţâind la şleah. Când a trecut şi cel din urmă car, al unsprezecelea, m-am zvârlit şi eu în şa. Lăutarii s-au ploconit cu cuşmele în mână, din colţul gârliciului. Eu am trecut la drum, şi Lupei, cânele cel mare, sur, slobozit de moş Irimia din lanţ, începu să latre şi să salte împrejurul roibului. Era o dimineaţă limpede de toamnă în valea Moldovei. Se auzeau clopote de biserici sunând în depărtări. Acuma sunetul lor venea până la sufletul meu blând şi cu dulceaţă. Am mers multă vreme aşa, având soarele-n spate şi apele Moldovei în stânga. Am trecut prin satele răzăşilor de la Miteşti, Năvrăpeştişi Miroslăveşti. Pe urmă am lăsat valea Moldovei şi-am prins a sui dealul cel lung spre Brăteşti. Când am ajuns acolo, în codru, sub schit, am făcut popas. Dar eu nu v-aş putea spune c-am grăit cu oamenii pe unde am trecut, nici ce-am văzut; căci aveam în mine chipuri şi vedenii care mă duceau ca-n zbor aiurea. Cătră asfinţitul soarelui am fost la Paşcani şi m-am înfăţişat la curte. M-am închinat cu sănătate în faţa lui Canta şi i-am arătat că i- am adus vinul tocmit. Dumnealui m-a bătut pe spate şi mi-a zis «brava»; mi-a orânduit odaie de mas şi mâncare ş-a rămas hotărât să descărcăm a doua zi. Mi-a mai povestit domnia sa cum i-a bătut piatra în anul acela viile de la Cotnari; dar nu prea băgam de samă, căci se ridicau pâcle de pe Siret şi venea sara. După ce-am mâncat şi- am făcut cercetarea oamenilor şi rânduiala pe noapte, am spus o vorbă tainică lui moş Irimia, care mi-a scos pe furiş calul la poarta curţii. Cu Lupei după mine, am pornit întăi la pas. În sat am luat-o în trap uşor. Pe urmă am pişcat roibul cu harapnicul. Şi- am mers într-o întinsoare, cu şuier de vânt în urechi, domolindu-mi fuga numai în sate. Şi la două ceasuri după înnoptat am văzut hanul Ancuţei scânteind c-o singură lumină. L-am ocolit şi-am apucat prin mirişti. Am dat pe urmă în drumeag. Şi-am pus pe roib în pas când am şimţit că m-apropii de fântâna cu patru plopi, îmi bătea inima şi mă temeam să nu găsesc locul mort. O lună ştirbă se ridica din răsărit ca peste o pustie. Deodată , când şimţii freamătul plopilor, Lupei mârâi uşor. Atunci descălicai. Poruncii cu voce scăzută: «Fii cuminte, Lupei!» şi mă oprii. Am avut o tresărire năprasnică în toată fiinţa. Marga era lângă mine. În lucirea ştearsă a lunii, sta puţin întoarsă, cu fruntea grămădită în cotul mânii stângi. Când am atins-o, şi-a lăsat braţele în jos şi mi-a făcut faţă. O auzii râzând încet. Purta pe ea toate podoabele: le şimţeam pipăind-o. N-avea duh de tutun şi capu-i mirosea a flori. În acei ani ai tinereţii, nopţile-mi păreau mai scurte. Şi vorbeam mai puţin. Cum a asfinţit luna, roibul a nechezat încetişor. M-am înălţat în picioare, lângă ghizdelele fântânii. Marga mi s-a aninat de umăr, şi-a grămădit capu-n pieptul meu ş-a prins a plânge. — Nu fi proastă şi nu plânge! i-am zis eu. Desară mi-i drumul înapoi. Vreau să-ţi aduc o scurteică de vulpe de la Paşcani. Ea se strângea în mine suspinând. — N-ai să te-întorci. Că eu îs o roabă şi-o nemernică. Dar am să te aştept şi-am să mor lângă fântână dacă nu vii!
1. Precizaţi indicii spaţio temporali în fragmentul de text dat.
2. Interpretaţi simbolic locul de întâlnire al îndrăgostiţilor. 3. Comentaţi fragmentul subliniat din textul dat. 4. Precizaţi tipul de narator întâlnit. Cum este determinat acesta să iși înceapă povestirea? 5. Realizaţi o carcaterizare a Margăi, folosind fragmentul de text dat. Cum interpretați replica fetei? 6. Stabiliţi modurile de expunere prezente în textul dat. 7. Care este sensul sintagmelor marcate cu italic? 8. Interpretaţi titlul povestirii. 9. Care este lucrarea din care face parte această povestire? De unde s-a inspirit autorul M. Sadoveanu în folosirea acestei tehnici narative? 10.Interpretați simbolul ”Hanului”.(ex. hanul este un loc de popas, centrul lumii, loc unde se întâmplă evenimente fantastice, loc aparte pentru oameni,....)