strâncenele zâmbind, i-a potrivit m rgelele la gât i cârligele de p r la urechiu i.

i când v zu pe
mazâl c se întoarce spre noi, îi trecu pe dinainte, u urel, ml diindu-se, cum tia ea c -i sade bine.
C pitanul Neculai p i la butucul din preajma focului. Î i scoase bl ni a i î i înf ur în cont
pistoalele. Puse aua i frâul deasupra i se a ez mul mit al turi, privind în juru-i.
Ca i cum ar fi tiut ce dore te, Ancu a ie i ca o erpoaic pe gura gârliciului, aducând în dreapta
cof iel plin i-n stânga ulcic nou . Cu obrajii rumeni i gâfâind, se opri lâng foc i întinse mazâlului
ulcica. L utarii se tr seser pe nesim ite aproape i rânjeau cu viclenie sunând din strune.
Când v zui pe mo Leonte, cititorul de zodii, c - i caut loc lâng cei doi prieteni, f r s stau
prea mult la îndoial , m ridicai de la pro apuri, f cui doi pa i i gr ii cu îndr zneal :
Prea cinstite c pitane Neculai! Noi suntem aicea mai mul i gospodari i c r u i din ara-de-
Sus, care foarte dorim s cinstim cu domnia ta o ulcic de vin nou i s-ascult m întâmplarea cea de
demult...
Iubi ilor prietini, îmi r spunse mazâlul, mie mi-a pl cut totdeauna s beau vinul cu tovar i.
Numai dragostea cere singur tate. Divanul nostru-i slobod i deschis i-mi sunte i to i ca ni te fra i!
Pe loc cufundând noi ulcelele în cof iel, le-am închinat c pitanului i ne-am strâns împrejurul
lui, iar l utarii au prins a cânta cu jale cântecul cucului b trân. Ci nu mult dup aceea, când am istovit
vinul, s-a ridicat i Ancu a de la foc cu pui: frip i în igl .
Dup ce-a venit alt vin -am închinat iar, într-o vreme a r mas c pitanul Isac de la B l b ne ti
pu intel mâhnit, i, cuprinzând pe comisul Ioni de um r, a oftat -a zis, uitându-se spre pâcla
mun ilor, la asfin it:
S rac ar Moldoveneasc ! Erai mai frumoas în tinere ile mele!
Pe urm s-a întors spre Ancu a, tulburat, îngânând cel din urm viers al l utarilor:
Trage, mândro, cu bobii...
Trage, mândro, i-mi ghice te
Codrul de ce-ng lbene te,
Omul de ce-mb trâne te...
A apucat pe hangi de mân , i ea nu s-a sfiit, ci numai clipea domol ca o mâ desmierdat . Iar
noi am r mas t cu i, c ci am în eles c mazâlul vrea s ne spuie întâmplarea lui de demult.
Domnilor i fra ilor, a vorbit c pitanul Isac de la B l b ne ti, - asculta i ce mi s-a întâmplat
pe-aceste meleaguri, când eram tân r. De-atuncea au trecut ani peste dou zeci i cinci. Catastihul
acelor vremuri a început s mi se încurce. Eram un om buiac i tic los. Calul meu sta hojma cu aua pe
dânsul i b trânii mei nu-mi vedeau obrazul cu s pt mânile. Maic -mea m bocea în fiecare duminic
i m bl st ma i d dea liturghii lui popa Nastas , ca s m lini tesc i s m -nsor. Iar tatu-meu t cea -
o privea într-o parte, c ci i el fusese ca mine i-i f cuse multe zile amare. Om nevrednic nu pot s
spun c-am fost. Aveam oi i ima uri i negu am toamna vinuri; dar îmi erau dragi ochii negri, i pentru
ei c lcam multe hotare. Dumnealui comisul Ioni s v spuie câte drumuri am b tut, c ci i el avea
patima mea în zilele lui i eram de multe ori tovar i.
A a, într-o toamn ca asta, duceam vinuri la inutul Sucevei. i eram în popas aici, la hanul
Ancu ei, cu c r u ul i cu antalele. i m aflam în mare mâhnire, c ci dragostea mea din anul acesta se
desfrunzise cu vara. Iar mama acestei Ancu e se uita pe sub sprâncene la mine i râdea, c ci nici vinul
nu-mi pl cea, nici pe l utari nu-i sufeream. Umblam bezmetic i singur ca un cuc.
Era într-o sâmb t , pe la toac . Am înc lecat -am purces încet, pe-un drumu or, printre miri ti.
-ascultam în singur tate, pe sus, cocoarele care se c l toreau. Când am ajuns la malul Moldovei, am
luat-o la vale, printre ap i lunc . Într-un r stimp au început clopotele la biserica de la Tupila i. Am
oprit calul i le-am ascultat cu jale, pân ce au contenit. i-mi aduc aminte c , dup ce au stat clopotele
acelea, am auzit altele, de la bisericile altor sate, - i picurau dep rtate i stinse: parc b teau în inima
mea. M-am trezit într-un târziu privindu-m într-o rev rsare de ap ca-ntr-o oglind , i m-am sp riat de
mine, ca de o vedenie.
Am pornit iar, i umblam pe gânduri; pân ce-am auzit zvon de glasuri. Treceam pe dup o
perdea de r cni i i nu mai vedeam balta. Am cotit într-un corn de lunc i mi s-au ar tat deodat gârle
arzând în soarele asfin itului, printre scruntare. -o liot de igani tocmai sfâr ea de r stocit o creang a
apei, aproape, -acuma se împr tiau dup pe te r cnind i up ind ca ni te diavoli.
Am strunit calul. Am auzit un glas gros: parc-ar fi dat o porunc . Puradeii i muierile s-au oprit.
Pe urm , la acela i glas, au pornit înainte. Iar de la r stoac un igan b trân i nalt, în durligi, s-a
îndreptat spre mine, p ind rar, ca pe catalige, prin gârl .
Cineva l-a strigat din urm :
Und’ te duci, m i Hasanache?
El nici n-a catadicsit s r spund . Puf ind din lulea, se apropia de mal.
Din alt parte, porni dup el o feti can cu fusta ro . La un bra de ap d du a adânc i prinse a
ipa -a râde, ridicându- i la subsuori fusta. Trecu repede i porni pe prund înaintea b trânului.

18
 Hasanache r cni r gu it dup ea, amenin ând-o cu pumnul:
F -napoi, fa!
Ea- i scutura capul gol, i- i sticlea din ii. Aproape de mine se opri i m privi uimit , parc
vedea o s lb t ciune rar .
F -napoi, fa Marg ! strig iar iganul cel b trân. Las pe boier în pace!
Ea f cu iar semn de împotrivire din cap i începu a râde.
Era o feti can de optsprezece ani. Îi v zusem în ap trupul curat i frumos rotunjit. Sta aproape
de mine, numai în c ma i-n fust ro . Obrazul îi era copil resc; dar nasul arcuit, cu n ri largi, i
ochii iu i m tulburar deodat . Am sim it în mine ceva fierbinte: parc-a fi înghi it o b utur tare.
Hasanache o ajungea cu bra ul ridicat. Ea feri în l turi, m ocoli în fug i trecu iar spre balt . La
malul apei se opri i începu iar s m priveasc .
B trânul î i scoase luleaua, scuip , i rânji negru. To i din ii dinainte îi erau rup i.
S rut mâna, beiule, nu b ga în sam . E-o fat proast , care n-a ie it înc în lume.
Marga chicoti, la malul b l ii, i p ru-i negru i lins avea luciri de p un.
Hasanache o amenin cu luleaua. Apoi iar se întoarse spre mine.
Dumneata trebuie s fii boierul care-a poposit la han, cu vin din jos...
Da, dar de unde tii?
Mi-au spus l utarii, care-s de-ai no tri. Am v zut obraz str in -am în eles c dumneata
trebuie s fii acela. Dac mi-i da de-o g leat de rachiu, î i pup mâinile i- i zic bogdaproste m riei tale.
Î i faci o poman c-un igan b trân i nevolnic!
Încet-încet laia de la pescuit l sase r stoaca i venea c tr mine, împingându-se, ferindu- i
capetele i privindu-m cei de la spate pe dup umerele celor dinainte. Unii întrebau ceva pe Marga. Ea
le r spundea optit i m privea zâmbind, cu coada ochiului.
Am tras de la old ta ca, am deschis-o -am scos din ea un b nu de argint. Hasanache l-a prins
din zbor i l-a vârât repede în gur . Am mai scos un ban -am f cut un semn ig ncu ei. Ca o opârl s-
a zvârlit spre mine -a primit banul în poal .
Hasanache prinse a urla c tre ceilal i -a-i mâna înapoi spre balt .
Nu mai aveam de ce sta într-asemenea larm . Am pornit spre han; îns cu îndoial . Pe când
urcam un ponor, am mai întors o dat capul. Pe Marga n-am mai v zut-o.
Eram nemul mit. Calul mergea domol prin râna moale i eu m gândeam la fel de fel de
lucruri, în care amestecam pe ig ncu a cu fusta ro . Cotii dup colnic; i dintr-o dat mi se înf i ,
într-o v iug verde, o fântâni cu colac de piatr , între patru plopi. Era un loc tainic i singuratic. Apa
neclintit , aproape de ghizdele, avea în ea ceva viu: mi carea m runt i necontenit a frunzi urilor.
Calul înclin capul i rupse o gur de iarb . Îl strunii i-i d du pinteni. Dup o vreme, începui a
vedea hanul. Atunci mai privii de cea din urm oar înd r t. În vârful plopilor, la fântâna singuratic ,
lucea asfin itul. Iar în umbra de dedesubt sta Marga, cu mâna stre in la ochi. Mi s-a p rut? A fost o
ar tare? Am z rit-o numai o clip , cât a inut i lucirea soarelui de deasupra.
Pe atuncea nu cuno team, ca acuma, sufletul femeilor. Cu toate acestea, a doua zi diminea , o
a teptam pe Marga. Pe când oamenii preg teau boii ca s -i înjuge la care i mo Irimia, vatamanul
c r u ilor, îmi l murea ce drum trebuie s-apuc m, eu tot fulgeram cu ochii drumeagul Tupilatilor. Ce
a teptam eu îns nu se vedea.
Mi-am potrivit coburii, am cercetat pistoalele. M-am plecat apoi, ca s strâng chinga calului,
hot rât s încalec. Când înal capul, Marga la doi pa i de mine. Întindea mâna, ca s mângâie botul
roibului. i râdea. Era îmbr cat cu fusta ei ro i cu polc albastr . La cap î i potrivise o batist ca
sângele. Gâtul îi era plin de hurmuzuri. În picioare avea înc l ri nou . Cu înf i area ei nelini tit de
c pri neagr , parc ie ise din p mânt. Îns nu m privea.
Mi-am sim it inima b tând, -am v zut c mi-i drag , m car c era o iganc proast . Când o
întrebai: „Tu e ti?”, r s ri i i se înfiorar n rile.
S rut mâna, boierule, eu sunt. Am venit s - i mul mesc. Asar , abia am a teptat s ias
jidovul din sâmb t i m-am dus la el cu carboava dumnitale. Mi-am ales ciubo ele!
i-mi ar t pe rând înc l rile, ridicând câte-un picior i s ltându- i fusta cu vârful degetelor.
Mo Irimia se trase morm ind la c r u ii lui. Îmi cuno tea el n ravurile. M apropiai de fat . Îi
zisei râzând:
Dup cum v d, te-ai g tit de duminic . E ti frumoas ca o duducu .
Vorba-i f cu mare pl cere. Sângele-i rumeni obrajii. Cl tin din cap i m privi în fa :
Nu m-am îmbr cat pentru biseric !
Atuncea pentru ce?
A a mi-a pl cut mie. Am venit la orând , s iau rachiu pentru unche ul Hasanache. i s
mul mesc boierului, cum am spus.
Eu socoteam c-ai venit s -mi ghice ti.

19