Sold to

bibipescaru@yahoo.com

NOTIȚE ADMITERE
MEDICINĂ
după manualele de biologie
2020
Vol. III

GLANDELE ENDOCRINE, SISTEMUL

OSOS, SISTEMUL MUSCULAR

Cum învăț?
 Cum învăț?

YouTube https://www.youtube.com/c/Cumînvăț

Salut!!!
Acesta este al III-lea volum de notițe de biologie pentru admiterea la medicină.
Sunt făcute după cele 8 manuale de biologie aprobate de Ministerul Educației (vezi
bibliografie).
Sper ca aceste notițe împreună cu videoclipurile de pe canalul de YouTube să
vă ajute în pregătirea voastră pentru examenul de admitere la medicină.
Succes!!!

2
 Cum învăț?

Cuprins
Pagina

I. NOȚIUNI DE METABOLISM 4
1. Metabolismul glucidelor 4
2. Metabolismul lipidelor 6
3. Metabolismul proteinelor 7
II. GLANDELE ENDOCRINE 9
A. Hipofiza 10
B. Glandele suprarenale 20
C. Tiroida 31
D. Paratiroidele 39
E. Pancreasul endocrin 43
F. Epifiza 49
G. Timusul 50
H. Gonadele 52
III. SISTEMUL OSOS 54
1. Osteogeneza și creșterea oaselor 55
2. Scheletul 60
3. Rolul oaselor 71
4. Articulațiile 74
5. Noțiuni elementare de igienă și patologie 77
IV. SISTEMUL MUSCULAR 80
1. Structura mușchiului 81
2. Principalele grupe de mușchi scheletici 82
3. Structura celulei musculare striate 91
4. Fiziologia mușchilor scheletici 94
5. Noțiuni elementare de igienă și patologie 105
Bibliografie 108
3
 Cum învăț?

A. NOȚIUNI DE METABOLISM

-metabolismul organismelor vii reprezintă totalitatea reacțiilor biochimice de sinteză

(formare) sau de degradare a substanțelor în urma cărora se produce sau se consumă energie
-procesele biochimice (reacțiile biochimice) pot să fie de tip catabolic sau anabolic
-procesele de tip catabolic (catabolismul) - descompunerea/degradarea unor substanțe cu
producere de energie
-procesele de tip anabolic (anabolismul ) – sinteza/formarea unor substanțe cu consum
de energie
-anabolismul și catabolismul sunt procese care au loc în paralel și încontinuu; moleculele
și energia rezultată în urma catabolismului/descompunerii pot fi folosite în anabolism/sinteză
pentru producerea unor alte molecule; moleculele sintetizate în anabolism cu consum de energie
pot fi descompuse prin catabolism cu producere de energie
-anabolismul și catabolismul sunt procese dependente unul de altul și este necesar ca
acestea să se desfășoare în paralel, în același timp pentru a se asigura echilibrul organismului
(homeostazia)

1.Metabolismul glucidelor
-diferitele glucide care ajung în tubul digestiv în urma alimentației, ajung să fie
descompuse în cea mai mare parte până la stadiul de glucoză
-glucoza este un monozaharid, un glucid simplu care este ușor de absorbit și reprezintă
principala sursă de energie a organismului
-în organism glucoza poate să fie sintetizată, descompusă sau transformată în substanțe de
rezervă

4
 Cum învăț?

a. Sinteza glucozei
-glucoza poate fi sintetizată din alte glucide sau din produși non-glucidici (acizi grași
proveniți din lipide și aminoacizi proveniți din proteine)
-sinteza glucozei din alte glucide se numește glucogeneză
-sinteza glucozei din produși non-glucidici se numește gluconeogeneză

b. Descompunerea glucozei
-procesul de descompunere a glucozei se numește glicoliză
-în urma glicolizei va rezulta energie (ATP)

c. Transformarea glucozei în substanțe de rezervă

-în organism glucoza este în primul rând folosită pentru obținerea energiei (ATP)
-surplusul de glucoză va fi transformat în substanțe de rezervă; în primul rând glucoza,
prin procesul de glicogenogeneză va fi transformată în glicogen
-glicogenul este un glucid format din mai multe molecule de glucoză și el este forma de
depozit a glucozei în organism, glicogenul poate fi foarte ușor transformat înapoi în glucoză,
transformarea glicogenului în glucoză se numește glicogenoliză
-dacă după folosirea glucozei pentru obținerea de energie și depozitarea sa sub formă de
glicogen încă mai rămâne glucoză în exces, ea va fi transformată în trigliceride (lipide/grăsime
cu formare de țesut adipos/țesut gras), procesul de transformare a glucozei în lipide
(trigliceride), se numește lipogeneză

Cantitatea de glucoză din sânge=glicemie

Creșterea cantității de glucoză în sânge= hiperglicemie
Scăderea cantității de glucoză în sânge= hipoglicemie

5
 Cum învăț?

Glucide GLUCOGENEZĂ Glucoză GLICOLIZĂ ATP

Produși
non-glucidici

GLICOGENOGENEZĂ GLICOGENOLIZĂ

Glicogen

Glucoză 1. GLICOLIZĂ ATP

2.GLICOGENOGENEZĂ Glicogen

3.LIPOGENEZĂ Trigliceride

2. Metabolismul lipidelor
-în organism lipidele pot să fie sintetizate sau descompuse

6
 Cum învăț?

a. Sinteza lipidelor
-procesul de sinteză/formare a lipidelor se numește lipogeneză
-ex. sinteza trigliceridelor (lipide) din glucoză

b. Descompunerea lipidelor
-procesul de descompunere a lipidelor se numește lipoliză
-în urma lipolizei se formează acizi grași și glicerol
-acizii grași pot fi folosiți în gluconeogeneză (formarea de glucoză din produși non-
glucidici)

LIPOGENEZĂ Lipide LIPOLIZĂ Acizi grași +

Glicerol

3. Metabolismul proteinelor
-proteinele sunt formate din aminoacizi (AA)
-ele pot fi sintetizate sau descompuse

a. Sinteza proteinelor
-aminoacizii (AA) se leagă între ei și formează proteine, acest proces se numește sinteză
proteică

7
 Cum învăț?

b. Descompunerea proteinelor
-descompunerea proteinelor înapoi în aminoacizi (AA) se numește proteoliză
-aminoacizii (AA) pot fi folosiți în procesul de gluconeogeneză (formare de glucoză din
produși non-glucidici)

AA SINTEZĂ Proteine PROTEOLIZĂ AA

PROTEICĂ

REȚINE!!!
Sufixul –GENEZĂ = sinteză/ formare de substanțe
Sufixul –LIZĂ = descompunerea unor substanțe

glicemie= cantitatea de glucoză din sânge

hiperglicemie= creșterea cantității de glucoză în sânge –emie = prezența substanței în sânge
hipoglicemie= scăderea cantității de glucoză în sânge hiper= mult
calcemie= cantitatea de calciu din sânge hipo= puțin
hipercalcemie= creșterea cantității de calciu în sânge –urie = prezența substanței în urină
hipoglicemie= scăderea cantității de calciu în sânge

glicozurie = glucoză în urină

kaliurie = potasiu în urină
acidurie = H+ în urină (urină acidă)

8
 Cum învăț?

II. GLANDELE ENDOCRINE

-sunt glandele cu secreție internă

-sunt formate din epitelii secretorii, ale căror celule produc substanțe active, numite
hormoni, pe care îi eliberează direct în sânge
-hormonii sunt substanțe chimice specifice, care acționează la distanță de locul sintezei și
produc efecte caracteristice
-hormonii pot fi:
 de natură lipidică (steroizi derivați din colesterol) –hormonii produși de
testicule, ovare, placentă și corticosuprarenale
 de natură proteică- hormonii produși de hipofiză, paratiroide
(parathormonul) și pancreasul endocrin
 catecolamine – hormonii produși de medulosuprarenale

-sunt glande endocrine:

o hipofiza
o suprarenalele
o tiroida
o paratiroidele
o testiculul GONADELE
o ovarul
o pancreasul insular
o timusul
o epifiza
o temporar placenta

9
 Cum învăț?

-alte organe care au și celule cu rol endocrin:

 antrul piloric (în stomac) secretă gastrina
 duodenul secretă 6-8 hormoni cu rol în reglarea activității secretorii și
motorii a aparatului digestiv
 rinichiul secretă renina si eritropoietina

-unii neuroni hipotalamici și ai altor organe nervoase au și activitate secretorie, proces

numit neurosecreție (tot o funcție endocrină)
-sistemul endocrin este un sistem anatomo-funcțional complex, controlat de sistemul
nervos având rolul de a regla și coordona pe cale umorală (prin intermediul unor substanțe –
hormoni) activitatea diferitelor organe
-principalul rol al glandelor endocrine constă în reglarea metabolismului celular
-hormonii sunt eliberați în sânge și sunt transportați spre toate celulele corpului
-perturbarea secreției hormonale poate să ducă la secreția în exces a hormonilor
(hipersecreție) sau la secreția insuficientă a acestora (hiposecreție)

A. HIPOFIZA/ GLANDA PITUITARĂ

-este una din cele mai importante glande endocrine
-prin hormonii săi, intervine în controlul sistemului endocrin și a proceselor metabolice
-are rol în relația dintre mecanismele nervoase și cele endocrine de control a activității
organismului
-se află la baza encefalului, înapoia chiasmei optice, pe șaua turcească a osului sfenoid
(osul sfenoid are o porțiune în formă de șa, numită șaua turceasă)
-formă rotunjită
-diametrul = 1,3 cm
-cântărește 500 mg

10
 Cum învăț?

Fig.1 Poziția hipofizei pe fața

bazală a emisferelor cerebrale Fig.2 Hipofiza pe șaua turcească a osului sfenoid

1. Structura (fig.3)
-ca structură are 3 lobi:
anterior – 75% din hipofiză
mijlociu (intermediar) – 2% din hipofiză, fiind o lamă epitelială
aderentă(lipită) de lobul posterior
posterior
-ca funcție, lobii sunt împărțiți astfel:
lobul anterior + lobul intermediar = adenohipofiza
lobul posterior = neurohipofiza
-hipofiza este legată structural/anatomic și funcțional de hipotalamus

-anatomic - hipofiza se leagă de hipotalamus prin tija pituitară

-funcțional – adenohipofiza se leagă de regiunea mediană (mijlocie) a hipotalamusului

(nucleii mijlocii) printr-o legătură vasculară(vase de sânge), numită sistemul

port-hipotalamo-hipofizar, prin acesta hormonii stimulatori- RH și

11
 Cum învăț?

inhibitori-IH din hipotalamusul mijlociu, ajung în adenohipofiză și îi

reglează secreția

-neurohipofiza se leagă de regiunea anterioară a hipotalamusului (nucleii

anteriori supraoptic și paraventricular), printr-o legătură nervoasă (axoni
ai neuronilor din nuclei), numită tractul nervos hipotalamo-hipofizar, prin
acesta hormonii ADH și ocitocină secretați de hipotalamusul anterior, ajung
în neurohipofiză, unde sunt depozitați

-prin aceste legături funcționale vasculare și nervoase și prin produșii de neurosecreție

(hormonii hipotalamusului), hipotalamusul controlează și reglează secreția hipofizei, iar prin
intermediul acesteia, coordonează activitatea întregului sistem endocrin

Fig.3 Structura
hipofizei

12
 Cum învăț?

2. Funcția
a. Adenohipofiza
-se află în partea anterioară a hipofizei dar se întinde și posterior, înconjurând aproape
complet neurohipofiza
-hormonii secretați sunt: - glandulotropi –acționează asupra altor glande endocrine:
ACTH, TSH FSH și LH (fig.4)
-non-glandulotropi: STH și prolactina (fig.4) –acționează
direct asupra țesuturilor și au o secreție reglată prin 2 hormoni
hipotalamici (stimulatori-RH și inhibitori - IH)

HORMON ACȚIUNI HIPERSECREȚIE HIPOSECREȚIE

1.Somatotrop (STH) -împreuna cu insulina, hormonii Înainte de pubertate- La copil:
tiroidieni și gonadici, stimulează la copil: NANISM HIPOFIZAR/
Hormon de creștere
creșterea organismului, organele GIGANTISMUL PITICISM
țintă fiind: mușchii scheletici, -talie peste 2 m -oprirea creșterii somatice
ficatul, cartilajele de creștere din -creșterea exagerată în (a corpului), dar nu și a
oase, țesut adipos lungime a extremităților celei neuropsihice
-intelectul NU este -poate fi congenital (din
-stimulează condrogeneza afectat naștere) sau dobândit prin
(formarea de condrocite care sunt leziuni ale adenohipofizei
celule ale cartilajului de creștere și -apare la 2-3 ani
care vor fi transformate în celule -intelectul NU este afectat
osoase) la nivelul cartilajelor de -talie mică, 1,20-1,30 m
creștere metafizare /diafizoepifizare, -proporțional dezvoltați
determinând creșterea în lungime a -se tratează cu hormon de
oaselor (vezi osteogeneza de la creștere
sistemul osos)

-majoritatea efectelor STH se

exercită indirect, prin acțiunea unui
sistem de factori de creștere numiți
somatomedine

-asupra metabolismului proteic

determină: ababolism proteic cu

13
 Cum învăț?

HORMON ACȚIUNI HIPERSECREȚIE HIPOSECREȚIE

accelerarea intrării aminoacizilor în

celule și încorporarea lor în
proteine După pubertate - la La adult: CAȘEXIA
adult: HIPOFIZARĂ /BOALA
-asupra metabolismului lipidic: ACROMEGALIA SIMMONDS
stimulează lipoliza, mobilizează -se datorează cel mai -boală rară
acizii grași din depozitele de lipide frecvent adenomului -îmbătrânire
și stimulează oxidarea acizilor grași hipofizar (o tumoră a prematură/devreme
(cetogeneză) rezultând energie hipofizei) datorită atrofiei țesuturilor
folosită pentru sinteza de proteine -creșterea exagerată a -atrofii ale glandelor
oaselor feței, a endocrine
-asupra metabolismului glucidic: mandibulei (cea mai -regresia organelor
hiperglicemie prin glicogenoliză afectată), a oaselor late, genitale și sterilitate
hepatică și inhibarea glicolizei în general -căderea părului, unghilor,
-îngroșarea buzelor, dinților
-după pubertate, produce -creșterea/hipertrofia -anemie cu astenie fizică
îngroșarea oaselor lungi și dez- viscerelor (inimă, ficat și psihică
voltarea oaselor late rinichi, limbă, splină) -scădere în greutate
-stimulează creșterea mușchilor și a -alungirea exagerată a -determină în final
viscerelor, cu excepția creierului!!! mâinilor și picioarelor moartea
-hiperglicemie
-determină o retenție de compuși -tratament: medical,
ai calciului, sodiului, potasiului, chirurgical, radioterapie
fosforului si azotului cu menținerea
unui bilanț azotat pozitiv prin
scăderea eliminării azotului prin
urină

-secreția de STH este stimulată de:

stress, efort fizic, scăderea lipidelor
în sânge, creșterea concentrației de
aminoacizi în sânge
2.Prolactina/ -stimulează, la femeie, secreția
lactată a glandei mamare,
Hormon mamotrop/
sensibilizată de estrogen și
Luteotrop (LTH) progesteron (hormoni secretați de
ovare și de temporar de placentă în
timpul sarcinii) și menține secreția
lactată
14
 Cum învăț?

HORMON ACȚIUNI HIPERSECREȚIE HIPOSECREȚIE

-inhibă hormonii gonadotropi

(FSH și LH)
-este capabilă să prevină ovulația
(eliberarea ovulului din ovar, femeia
nu poate rămâne însărcinată) prin
inhibarea maturării foliculului
ovarian (foliculul e cel care
eliberează ovulul din ovar)
-în afara sarcinii, secreția este
stimulată de efortul fizic, stress-ul
psihic și chirurgical, hipoglicemie
(scădere cantității de glucoză din
sânge), somn
-în timpul sarcinii, secreția
prolactinei crește gradat, atingând un
vârf la naștere și revenind la nivelul
de control/obișnuit după aproximativ
8 zile
-suptul bebelușului (alăptarea la sân)
determină creșterea temporară a
secreției de prolactină
-secreția de prolactină e inhibată de
dopamina produsă de nucleii
mijlocii ai hipotalamusului
3.Adrenocorticotrop -stimulează activitatea secretorie a -produce hipertrofia -efectele caracteristice
glandei corticosuprarenale (creșterea) deficitului de
(ACTH) /
(componentă a glandelor corticosuprarenalei cu glucocorticoizi (vezi
Corticotropina suprarenale) crescând concentrația efectele excesului de corticosuprarenala
sangvina a glucocorticoizilor și glucocorticoizi
hormonilor sexosteroizi (hormoni ai (SINDROMUL
corticosuprarenalei) CUSHING- vezi
hipersecreția de
-asupra secreției de glucocorticoizi)
mineralocorticoizi (hormoni ai
corticosuprarenalelor), efectele
ACTH sunt mai reduse

15
 Cum învăț?

HORMON ACȚIUNI HIPERSECREȚIE HIPOSECREȚIE

-stimulează direct melanogeneza -efecte melanocito-

(producția de melanină-un pigment stimulatoare
care dă culoarea pielii) în celulele (stimulează producția
pigmentare (melanocite – în piele), de melanină în
ducând la închiderea culorii pielii melanocite), la
nivelul tegumentului
-secreția este stimulată de o (DIABET BRONZAT)
neurosecreție stimulatoare - RH
produsă de nucleii mijlocii
hipotalamici, febră, stres

4.Tireotrop (TSH) -stimulează dezvoltarea tiroidei și -duce la hipertiroidism -insuficiență tiroidiană,

sinteza si secreția de hormoni (secreție crescută de h. efectele caracteristice
Tireostimulina
tiroidieni tiroidieni)ex. BOALA deficitului de hormoni
-secreția este stimulată de
BASEDOW tiroidieni (vezi tiroida)
temperaturile scăzute, starea de
graviditate
-căldura inhibă secreția

5.Gonadotropi/ -controlează funcția gonadelor -fără efecte importante

Gonadostimuline (testicule și ovare)

a.Foliculostimulant
LA BĂRBAT: -acțiune pe testicule
(FSH) -stimulează dezvoltarea tubilor
seminiferi (tubi de la nivelul
testiculelor unde are loc producția de
spermatozoizi)
- stimulează spermatogeneza
(producția de spermatozoizi)

LA FEMEIE: - acțiune pe ovare

-determină creșterea și maturarea
foliculului de Graaf (element de la
nivelul ovarelor care conține ovulul)-
ovogeneza
-stimulează secreția de estrogeni
(hormoni ai ovarelor).

16
 Cum învăț?

b.Luteinizant (LH) LA BĂRBAT: - acțiune pe

testicule
-stimulează secreția de androgeni
(hormoni ai testiculelor) de către
celulele interstițiale testiculare
Leydig (celule din testicule)

LA FEMEIE: - acțiune pe ovare

-determină ovulația (eliberarea
ovulului din foliculul de Graaf al
ovarelor)
-apariția corpului galben(după
ovulație, foliculul de Graaf se
transformă în corp galben)
-stimuleză secreția de progesteron
și estrogeni a corpului galben
(progesteronul și estrogenii sunt
hormoni ai ovarelor)

Fig.4 Hormonii hipofizei

17
 Cum învăț?

b. Lobul intermediar (mijlociu)

-face parte din adenohipofiză

-secretă un hormon de stimulare a pigmentogenezei (producția de melanină în

melanocite) numit hormon melanocitostimulant (MSH) (fig.4)

-MSH are același precursor (provine din aceeași moleculă inițială) ca și ACTH

-stimularea secreției determină redistribuirea celulelor melanofore în piele cu

hiperpigmentarea pielii

-hipotalamusul secretă un hormon de inhibare a secreției de MSH

c. Neurohipofiza (lobul posterior)

-în structura ei intră nevroglii, celule din ceilalți

lobi hipofizari, fibre ale tractului nervos hipotalamo-
Adenohipofiza secretă proprii ei
hipofizar
hormoni pe care îi eliberează în
-hormonii eliberați în circulație de către neuro- circulație.
Neurohipofiza doar eliberează
hipofiză sunt vasopresina (hormonul antidiuretic -
în circulație hormonii secretați
ADH) și oxitocina (fig.4) de hipotalamus și nu produce
-ei sunt secretați în hipotalamusul anterior (ADH proprii ei hormoni.

secretat de nucleul supraoptic și ocitocina secretată de

nucleul paraventricular) și transportați în neurohipofiză prin tractul nervos hipotalamo-
hipofizar, neurohipofiza doar îi depozitează și eliberează în circulație dar nu îi secretă
propriu-zis

18
 Cum învăț?

HORMON ACȚUNI DISFUNCȚII (BOLI)

1.Vasopresina/ -crește absorbția facultativă a apei (opțională, în DIABETUL INSIPID

funcție de starea de hidratare sau deshidratare a
Hormon -apare datorită hiposecreției de
organismului) la nivelul tubilor distali și colectori
ADH în leziunile nucleilor
antidiuretic (ADH) ai nefronului (în rinichi)
supraoptici ai hipotalamusului
anterior, neurohipofizei sau
-reduce volumul urinei și o concentrează (pentru
tractului hipotalamo-hipofizar
că reabsoarbe apa din ea, deci apa din urină trece în
sânge) -debutul bolii este brutal și evolția
-reducerea secrețiilor tuturor glandelor exocrine este rapiă
-contribuie la menținerea volumului lichidelor
-simptome:
organismului (deoarece reabsoarbe apa)
 poliurie-pierderea unei
-în doze mari produce vasoconstricție prin cantități mari de apă prin
contracția intensă și de durată a musculaturii netede urină 20l în 24 ore cu
a arteriolelor (artere mici), aceasta duce la urinări(micțiuni) mai
creșterea presiunii arteriale frecvente noaptea
 polidipsie –consum mare
-secreția este stimulată de: impulsuri venite de la de apă (bea multă apă)
osmoreceptorii din pereții vaselor de sânge,
scăderea volumului sangvin, durere, unele  dezechilibre ionice (ale
medicamente sărurilor minerale)
-secreția este inhibată de: impulsuri venite de la -se tratează prin aport extern de
baroreceptorii din pereții vaselor de sânge, creșterea ADH (medicamente cu ADH)
volumului de sânge, alcool
2.Oxitocina/ -stimulează contracția musculaturii netede a
uterului gravid, mai ales în preajma travaliului (în
Ocitocina apropierea nașterii), dilată colul uterin în travaliu
și determină expulzia fătului (copilului); după
naștere șterge memoria dureroasă legată de
travaliu (femeia uită intensitatea durerilor din
naștere)
-contractă celulele mioepiteliale din jurul
alveolelor glandei mamare și astfel contribuie la
expulzia laptelui din aceasta
-secreția este stimulată de: presiunea exercitată de
făt în timpul nașterii asupra pereților uterului,
impulsuri de la mecanoreceptorii din tegumentul
mameloanelor, supt

19
 Cum învăț?

Rinichii sunt formați din nefroni. Nefronii sunt cei care produc urina. Nefronul este alcătuit din
corpuscul renal și tubi uriniferi (care au mai multe segmente cu diferite denumiri ex. tub
contort distal). Inițial urina formată se numește urină primară. Din urina primară unele
substanțevor fi reabsorbite înapoi în sânge iar alte substanțe vor fi secretate (deci vor trece din
sânge în urină). În urma acestor procese se va forma urina finală, cea care va fi apoi eliminată.

B. GLANDELE SUPRARENALE

-glande pereche
-situate la polul superior al rinichilor
-au formă de coif
-au - o porțiune corticală –corticosuprarenala (la periferie) 80% din masa glandei, cu
zonele:
 zona glomerulară – celule în grămezi
 zona fasciculată – celule în cordoane
 zona reticulată
- o porțiune medulară – medulosuprarenala (în mijloc) 20% din masa glandei

-corticosuprarenala și medulosuprarenala sunt diferite din punct de vedere embriologic,

anatomic și funcțional
-secreția hormonală este stimulată în condiții de stress (stări de încordare neuropsihică,
de emoții, traumatisme, frig sau căldură excesivă ), au rol important în reacția de adaptare a
organismului în fața diferitelor agresiuni interne și externe

20
 Cum învăț?

Fig.5 Structura glandelor suprarenale

1. Corticosuprarenala (CRS)
-hormonii sunt de natură lipidică, provenind din colesterol
-sunt vitali
-sunt împărțiți în 3 grupe

a. Mineralocorticoizii
-sunt secretați de zona glomerulară
-reprezentantul principal – aldosteronul (fig.6)
-reglarea secreției de aldosetron se face cu ajutorul reninei secretată de rinichi
-rol în metabolismul sărurilor minerale
-acționează la nivelul tubilor uriniferi contorți distali și colectori ai nefronilor din rinichi,
unde determină reabsorbția Na+ (acesta trece din urina primară în sânge) în schimbul K+ sau
H+ (trec din sânge în urina primară, astfel scade K+ în sânge – potasemia - și H+ în sânge –
aciditatea sângelui) producând kaliurie (prezența K+ în urină) și acidurie (prezența H+ în urină)
-reabsorbția sodiului duce la reabsorbția clorului (se formează clorura de sodiu NaCl)

21
 Cum învăț?

-reabsorbția apei datorită gradientului osmotic creat de transportul NaCI

-prin acțiunea sa de reținere a Na+ în organism, are rol în menținerea presiunii osmotice a
mediului intern al organismului și a volumului sangvin, precum și în echilibrul acido-bazic
-celule țintă asemănătoare celor renale se află și în glandele sudoripare, salivare și
colice(din intestine)
Hipersecreția de aldosteron - BOALA CONN
-retenție masivă de sare și apă ducând la edeme (umflarea țesuturilor datorită
prezenței apei în exces) și hipertensiune (creșterea tensiunii arteriale)
-tulburări ale metabolismului electrolitic

Hiposecreția de aldosteron – BOALA ADDISON –insuficiență globală a CSR

-pierdere de sare și apă urmată de hipotensiune (scade tensiunea arterială)
-adinamie (scăderea capacității de efort)
-vezi și hiposecreția de glucocorticoizi

Fig.6 Efectele aldosteronului 22

 Cum învăț?

b. Glucocorticoizii
-secretați de zona fasciculată
-reprezentați în special de cortizon și hidrocortizon (cortizol)
-sunt hormoni de stres
-mențin metabolismul energetic și intermediar la valori ridicate, punând la dispoziția
organismului surse eficiente de energie
-cea mai mare parte circulă în sânge legați de proteinele plasmatice, doar o mică fracțiune
care circulă liberă exercită efectele metabolice specifice

Reglarea secreției (fig.7)

-stress-ul este factorul predominant care duce la creșterea secreției de glucocorticoizi
-stress-ul acționează asupra hipotalamusului și determină secreția unor hormoni
stimulatori de la nivelul acestuia
-prin sistemul port hipotalamo-hipofizar, hormonii stimulatori ajung în adenohipofiză și
stimulează secreția de ACTH a acesteia
-adenohipofiza eliberează ACTH în sânge, acesta ajungând la corticosuprarenală unde
acționează asupra zonei fasciculate care secretă glucocorticoizi și asupra zonei reticulate
care secretă hormoni sexosteroizi
-corticosuprarenala secretă glucocorticoizii si sexosteroizii în sânge, creșterea cantității
acestora în sânge, duce la inhibarea secreției de hormoni stimulatori ai hipotalamusului care
determină oprirea secreției de ACTH a adenohipofizei; fără ACTH, corticosuprarenala nu va
mai secreta glucocorticoizi și hormoni sexosteroizi; acest mecanism se numește feed-back
negativ
-secreția de glucocorticoizi și sexosteroizi este dependentă de secreția de ACTH

23
 Cum învăț?

Fig.7 Reglarea secreției de glucocorticoizi și hormoni sexosteroizi

Tractul/axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian
24
 Cum învăț?

Efectele glucocorticoizilor

Efecte asupra unor organe și țesuturi

Organ sau țesut Acțiuni
Sistem osos -catabolism prin: - scăderea sintezei matricei organice a oaselor
-scăderea absorbției intestinale a calciului
Organe hematopoietice SCADE: CREȘTE
(produc celulele sângelui)  nr. de eozinofile  nr. de neutrofile
și sistem imun  nr. de bazofile  nr. de plachete/trombocite
 nr. de limfocite  nr. de hematii/eritrocite
(limfopenie)  stabilitatea membranelor
lizozomilor
Sistem nervos central -acțiune asupra funcțiilor superioare ale SNC care necesită
prezența acestor hormoni pentru integritatea lor
-scăderea cantității determină modificări ale
electroencefalogramei (EEG) alterarea personalității, modificări
senzoriale
-creșterea cantității determină: tulburări psihice, dificultăți de
concentrare, iritabilitate, modificări EEG
Sistem digestiv -crește secreția de acid clorhidric în stomac
-crește secreția de pepsinogen (forma inactivă a pepsinei, o
enzimă produsă de stomac)

25
 Cum învăț?

Efecte asupra metabolismului intermediar

Metabolism Acțiuni CELULELE SÂNGELUI
Proteic -crește catabolismul -hematii/eritrocite
(descompunerea) în mușchii -trombocite/plachete
scheletici -leucocite: -granulocite
-crește anabolismul (sinteza) în ficat o neutrofile
Glucidic -hiperglicemie (creșterea cantității de
o eozinofile
glucoză în sânge) prin
o bazofile
gluconeogeneză din aminoacizi ,
proces ce are loc în ficat -agranulocite

Lipidic -crește lipoliza o monocite

-crește concentrația acizilor grași o limfocite
liberi plasmatici (în sânge)

Disfuncții (boli)
1.Hipersecreția de glucocorticoizi -SINDROMUL CUSHING
Provocat, de regulă, de tumori benigne ale cortexului adrenal (corticosuprarenalei) sau de
hipersecreție de ACTH. Este afectat metabolismul lipidic, glucidic și proteic. Bolnavi
prezintă obezitate, hipertensiune, hiperglicemie (diabet), osteoporoză (oasele devin mai
fragile), diminuarea masei musculare cu astenie (oboseală) musculară. Modificările
metabolice conferă pacientului aspect împăstat și provoacă fața „în luna plină” și ceafa „de
bizon".
Modificârile pot fi induse și iatrogen (prin tratament medical), apărând la pacienții tratați
pentru afecțiuni inflamatorii cronice cu corticosteroizi (glucocorticoizi); această terapie are
drept fundament proprietățile antiinflamatorii și de scădere a răspunsului imun ale acestei grupe
farmacologice.

26
 Cum învăț?

Fig.8 Fața de lună plină Fig.9 Ceafa de bizon

2. Hiposecreția tuturor hormonilor corticosuprarenalei - BOALA ADDISON

Determină hipoglicemie (scade cantitatea de glucoză din sânge), dezechilibru al
balanțelor sodiului și potasiului, deshidratare, hipotensiune, scădere rapidă în greutate și
astenie (oboseală) marcată. O persoană ce suferă de această boală și nu este tratată cu cortico-
steroizi poate muri în câteva zile prin deshidratare severă și dezechilibre electrolitice majore.
Un alt simptom al acestei boli este hiperpigmentarea cutanată (melanodermie) provocată de
secreția în exces a ACTH-ului și posibil a MSH-ului (provin din aceeași molecula, prin clivaj
enzimatic), ca rezultat al absenței feedback-ului negativ realizat de corticosteroizi asupra
adenohipofizei.

c.Hormonii sexosteroizi
-secretați de zona reticulată
-reprezentați de 2 grupe de hormoni - androgeni -asemănători celor secretați de testicul
- estrogeni și progesteron -asemănători celor secretați
de ovare
-completează acțiunea hormonilor sexuali ai testiculelor și ovarelor dar sunt secretați în
cantitate mai mică și au intensitate mai mică ca a hormonilor secretați de gonade
-rol în apariția și dezvoltarea caracterelor sexuale secundare (cele care apar la pubertate)

27
 Cum învăț?

-la băieți: creșterea bărbii și mustăților, dezvoltarea laringelui și ingroșarea vocii,

dezvoltarea scheletului și a masei musculare
-la fete, stimulează dezvoltarea glandei mamare, depunerea lipidelor pe șolduri și coapse
-reglarea secreției de hormoni sexosteroizi se face cu ajutorul ACTH ca și în cazul
glucocorticoizilor (fig.7)

Disfuncții (boli)
1.Hipersecreție de hormoni androgeni - SINDROMUL ANDROGENITAL
De regulă asociat sindromului Cushing. La copii determină apariția pubertății precoce și
hipertrofierea (mărirea) organelor genitale externe. Alte semne constau în îngroșarea vocii
și pilozitate (păr pe față și corp) în exces. La femeia adultă determină apariția pilozității faciale
(barbă, mustață).

2. Medulosuprarenala
-porțiunea medulară (din mijloc) a glandelor suprarenale
-anatomic și funcțional este formată din neuroni postganglionari simpatici care nu au
prelungiri dar au proprietăți secretorii
-aparține de sistemul nervos vegetativ simpatic, fiind considerată un mare ganglion
simpatic
-hormonii se numesc catecolamine/neurohormoni:-adrenalina/epinefrina 80%
- noradrenalina/norepinefrina 20%
-acțiunea acestor hormoni este identică cu stimularea sistemului nervos vegetativ simpatic
-secreția este controlată numai pe cale nervoasă de sistemul nervos vegetativ simpatic
-secreția este stimulată în condiții de stres (frig, durere, efort fizic) când este nevoie de o
adaptare rapidă
-secreția este inhibată în timpul somnului

28
 Cum învăț?

ORGANE, SISTEME, ACȚIUNI

METABOLISM
Sistem cardiovascular -tahicardie (inima bate mai repede), vasoconstricție și hipertensiune
-creste excitabilitatea inimii
-crește forța de contracție a inimii
-adrenalina dilată vasele musculare și le contractă pe cele din piele,
mucoase și viscere
-noradrenalina are predominant acțiuni vasoconstrictoare
Sistem respirator -relaxarea musculaturii netede cu dilatarea bronhiilor
Sistem digestiv -relaxarea musculaturii netede a pereților tubului digestiv
-contracția sfincterelor
-inhibă majoritatea secrețiilor digestive
-contractă splina și ficatul
Metabolism -glicogenoliză hepatică și musculară (decompunerea glicogenului în
glucoză) și hiperglicemie (creșterea cantității de glucoză în sânge)
-mobilizarea grăsimilor din rezerve
-catabolismul(descompunerea) acizilor grași
-adrenalina are efecte predominant metabolice și energetice crescând
metabolismul bazal și producerea de căldură (efect calorigen)
Alte acțiuni -dilată pupila
-contractă fibrele netede ale mușchilor erectori ai firului de păr (se
ridică părul pe mână)
-produc alertă corticală (vigilență), anxietate și frică
-stimulează sistemul reticulat activator ascendent (sistem aflat în
substanța reticulată a măduvei și trunchiului cerebral, având rol în
menținerea stării de veghe/trezire/atenție/vigilență

29
 Cum învăț?

Disfuncții/ Boli
Feocromocitom – apare datorită hipersecreției de catecolamine și se manifestă prin
hiperglicemie, hipertensiune arterială, transpirații intense, tahicardie, nervozitate.

3. Răspunsul la stres
-se desfășoară pe termen lung
-implică tot organismul
-se realizează prin activarea sistemului nervos simpatic și a axei hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenaliană
-starea de stres are 3 faze:
 faza de alarmă – reacții de tip luptă sau fugi, organismul încearcă să se adapteze
repede la o situație stresantă care a apărut, crește secreția de catecolamine și
cortizol, rezistența la stres este scăzută
 faza de rezistență – restabilirea echilibrului (homeostazia) deoarece organismul s-a
adaptat la stres și rezistența lui la factorul stresant este crescută, activitatea
sistemului nervos vegetativ simpatic și a axei hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenaliană revine la normal
 faza de epuizare – rezistența organismului la factorul stresant se prăbușește,
organismul este epuizat și încep să apară boli de natură malignă, crește din nou
secreția de cortizol
-controlul pe termen scurt al efectelor factorului stresant este dat de catecolamine astfel:
factorul stresant stimulează hipotalamusul iar pentru controlul pe termen scurt, hipotalamusul
posterior se activează și transmite impulsuri prin intermediul sistemului nervos vegetativ
simpatic către medulosuprarenală, medulosuprarenala va secreta adrenalină și noradrenalină
care determină efecte pentru adaptarea rapidă și pe termen scurt la factorul stresant
 tahicardie (crește ritmul cardiac)
 crește tensiunea arterială
30
 Cum învăț?

 dilată bronhiile
 crește glucoza în sânge
 crește rata metabolismului bazal
 scade activitatea digestivă și renală
-controlul pe termen lung al efectelor factorului stresant este dat de glucocorticoizi-cortizol
astfel: factorul stresant stimulează hipotalamusul iar pentru controlul pe termen lung,
hipotalamusul mijlociu se activează, hipotalmusul secretă un hormon stimulator care ajunge în
adenohipofiză și determină secreția de ACTH, ACTH ajunge la corticosuprarenală și determină
secreția de glucocorticoizi, aceștia determină efecte pentru adaptarea pe termen lung la factorul
stresant
 hiperglicemie
 glicogenoliză
 supresia sistemului imun

C. Tiroida

-localizată în zona anterioară a gâtului

pe fața anterioară a traheei și pe laturile

laringelui

1. Structura externă
-învelită de o capsulă fibroasă

(loja tiroidei)

-are 2 lobi laterali, uniți între ei Fig.10 Localizarea tiroidei

31
 Cum învăț?

prin istmul tiroidian

-este cea mai voluminoasă glandă endocrină din corp 25-30 g

-volumul variază în funcție de sex, vârstă și starea fiziologică a organismului

-bogat vascularizată

2. Structura internă
-țesutul secretor/ parenchimul glandular

este format din celule epiteliale organizate în foliculi

-foliculii se află într-o stromă conjunctivo-

vasculară și sunt unitățile morfologice și de secreție

ale tiroidei
Fig.11 Foliculii tiroidieni
-foliculii au formă rotund-ovalară și sunt

delimitați de celule foliculare, acestea au aspect diferit în funție de starea de activitate a glandei

-în interiorul foliculilor se află un material omogen, vâscos, numit coloid care este
depozitul de hormoni ai tiroidei

-celulele foliculare secretă proteina numită tireoglobulină, aceasta ajunge în coloid

-tireoglobulina este forma de depozit a hormonilor tiroidieni

-fiind o proteină, tireoglobulina este formată din aminoacizi, unul din aminoacizi pe care îi
conține este tirozina

-iodul din sânge ajunge în foliculi și se leagă de tirozina din structura tireoglobulinei

(iodarea moleculelor de tirozină) și sub influența TSH, tireoglobulina este transformată în

hormonii tiroidieni triiodotironina (T3) și tiroxină/tetraiodotironină (T4)

-sub influența TSH, hormonii tiroidieni sunt eliberați în sânge

32
 Cum învăț?

-sinteza de hormoni tiroidieni este dependentă de adsorbția iodului alimentar în tubul

digestiv

-sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni în sânge sunt dependente de TSH

Fig.12 Sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni

-printre foliculii tiroidieni se mai află niște celule, numite celule parafolicualre “C”, ele
secretă hormonul calcitonină

33
 Cum învăț?

ATENȚIE!!!
Termenul de hormoni tiroidieni se referă în general NUMAI la triiodotironină (T3) și
tiroxină (T4) și NU se referă la calcitonină.

Fig.13 Celulele parafoliculare

(para=lângă, deci parafoliculare=lângă foliculi)

3. Funcții – hormonii
a. Hormonii tiroidieni – T3 și T4
Reglarea secreției
-printre factorii care cresc secreția hormonilor tiroidieni se numără stress-ul psiho-
emoțional, traumatismele, durerea, variațiile de temperatură etc.
-acestea acționează asupra hipotalamusului și determină secreția unor hormoni
stimulatori (tireoliberina) de la nivelul acestuia
-prin sistemul port hipotalamo-hipofizar, hormonii stimulatori (tireoliberina) ajung în
adenohipofiză și stimulează secreția de TSH a acesteia (căldura poate inhiba secreția de TSH)
-adenohipofiza eliberează TSH în sânge, acesta ajungând la tiroidă unde crește producția
de hormoni tiroidieni (triiodotironină și tiroxină)
34
 Cum învăț?

-tiroida eliberează hormonii tiroidieni în sânge unde circulă legați de proteine specifice,
creșterea cantității acestora în sânge, duce la inhibarea secreției de hormoni stimulatori ai
hipotalamusului care determină oprirea secreției de TSH a adenohipofizei; fără TSH, tiroida nu
va mai secreta triiodotironină și tiroxină; tot acest mecanism se numește feed-back negativ
-secreția de hormoni tiroidieni este dependentă de secreția de TSH, dacă TSH nu se
secretă, nici hormonii tiroidieni nu vor fi secretați

Fig.14 Reglarea secreției

de hormoni tiroidieni
Tractul hipotalamo-
hipofizo-tiroidian

35
 Cum învăț?

-la nivelul organelor, mai ales în ficat, cea mai mare parte de tiroxină este transformată în
triiodotironină

Funcțiile hormonilor tiroidieni – triiodotironină și tiroxină

Sisten, organ, metabolism Acțiuni
Metabolism glucidic -hiperglicemie prin glicogenoliză hepatică, glicoliză (cu sau
fără oxigen) și creșterea absorbției intestinale a glucozei
Metabolism lipidic -hipocolesterolemie (scade colesterolul din sânge) prin
activarea mecanismelor din ficat care înlătură colesterolul din
sânge dar cu sinteză de colesterol în ficat
-scad rezervele adipoase
-cresc concentrația acizilor grași liberi plasmatici (în sânge)
Metabolism proteic -anabolism (sinteză) la copil în perioada de creștere
-catabolism (distrugere) la adult: catabolismul proteinelor
musculare și din sânge (plasmatice)
-cresc excreția de azot la adult, realizând un bilanț azotat
negativ
Sistem cardio-vascular -crește forța și frecvența contracțiilor cardiace
-vasodilatație
Mușchi scheletici -crește tonusul muscular
-crește forța de contracție a mușchilor
-crește promptitudinea (rapiditatea) răspunsului reflex de tip
miotatic
Sistem respirator -crește amplitudinea și frecvența mișcărilor respiratorii
Sistem nervos (efecte -stimulează diferențierea (specializarea) neuronală
importante) -stimulează dezvoltarea normală a sinapselor
-stimulează mielinizarea (formarea tecii de mielină)
-produc iritabilitate și neliniște
Sistem reproducător -stimulează dezvoltarea și funcția normală a gonadelor
-menținerea lactației la femei

36
 Cum învăț?

Alte efecte -efect calorigen prin: creșterea ratei metabolismului bazal (cu
50-60%), creșterea consumului de oxigen de către celulele
metabolic active, creșterea oxidărilor celulare
-stimulează creșterea și diferențierea celulară

Disfuncții (boli)
Hiposecreția- Poate să apară la orice vârstă și are intensități diferite, procesele energetice
sunt reduse, metabolismul bazal este scăzut, iar țesuturile sunt îmbibate cu un edem mucos
(mixedem), pielea devine uscată, îngroșată, se produce căderea părului, apare senzația de frig.

1. Hipofuncția/hiposecreția tiroidiană la copil –NANISM TIROIDIAN/ CRETINISM

Încetinire a dezvoltării somatice si psihice care poate merge până la cretinism. Se
caracterizează prin creștere întârziată (talie mică și neproporțională), trăsături faciale
caracteristice, dezvoltare osoasă anormală, retard psihic, temperatura scăzută, letargie,
abdomen mărit. Diagnosticat precoce, poate fi tratat cu succes cu tiroxină (medicamente cu
tiroxină).

2. Hipofuncția/hiposecreția tiroidiană la adult – MIXEDEM

Se produce o diminuare a atenției, memoriei și capacității de învățare. Afectează
echilibrul hidro-electrolitic, provocând edem (umflarea țesuturilor cu apă) și creșterea
volumului sangvin, urmată de creșterea presiunii sangvine (hipertensiune). Simptomele de
mixedem includ: scăderea metabolismului bazal, letargie, tendința de a crește în greutate,
pielea devine uscată, îngroșată, anemie, bradicardie (scade ritmul cardiac). Beneficiază de
terapie cu hormoni de substituție (medicamente cu hormoni).

3.GUȘA ENDEMICĂ
Se caracterizează prin creșterea de volum a glandei tiroide însoțită de obicei de
hipofuncție/hiposecreție. Cauza gușei este dată de absența iodului din alimentație și prezența
37
 Cum învăț?

în alimente și în apa de băut a unor substanțe chimice oxidante, numite substanțe gușogene.
Acțiunea acestora se exercită în mod negativ, producând hipertrofia (creșterea) glandei numai
în regiunile sărace în iod. Dezvoltarea anormală a tiroidei este provocată de excesul de TSH,
stimulat de nivelele plasmatice mici de tiroxină (hipotalamusul și hipofiza detectează faptul că
sunt prea puțini hormoni tiroidieni în sânge, astfel crește secreția de TSH pentru că organismul
încercă cumva să crească secreția de hormoni tiroidieni, deci îi dă TSH tiroidei ca să o
“pornească”).

4.Hiperfuncția/ Hipersecreția tiroidiană– BOALA BASEDOW-GRAVES/GUȘA

TOXICĂ
Implică mărirea de volum a glandei tiroide asociată cu hipersecreția de tiroxină. Este
caracterizată prin creșterea metabolismului bazal cu 100%, persoana scăzând în greutate
deși mănâncă mult (hiperfagie) și apar hipersudorații (transpirație abundentă) și tremurături
ale mâinilor. Prezintă tulburări funcționale prin accentuarea efectelor fiziologice ale
hormonilor și frecvență cardiacă crescută (tahicardie). În jumătate dintre cazuri apare și
exoftalmia (protruzia globilor oculari), ca o consecință a edemului retroorbitar (în spatele
ochilor) si a tumefacției (umflare) mușchilor extrinseci ai globilor oculari.

Fig.15 Exoftalmie

38
 Cum învăț?

b. Calcitonina
-hormon secretat de celulele parafoliculare C
-produce hipocalcemie (scade cantitatea de calciu din sânge) și fixează calciul în oase
-este secretată și de paratiroide
-reglarea secreției se face în funcție de calcemie (cantitatea de calciu din sânge) – vezi
paratiroidele

D. PARATIROIDELE
-sunt indispensabile vieții
-sunt 4 glande mici
-situate, câte 2 pe fața posterioară a lobilor tiroidieni
-după așezare sunt denumite
 paratiroide superioare/craniale
Fig.16 Paratiroidele pe fața
 paratiroide inferioare/caudale
posterioară a tiroidei
-au – o stromă conjunctivă alcătuită din țesut
conjunctiv, vase de sânge și limfatice, nervi
- 2 tipuri de celule cu rol secretor:
 celulele principale - secretă parathormonul
 celulele parafoliculare (identice cu celulele parafoliculare “C” ale
tiroidei) - secretă calcitonina

1. Parathormonul
-acționează: - direct asupra unor organe și determină efectele caracteristice
- indirect prin intermediul vitaminei D3 a cărei secreție o controlează, deci
parathormonul determină secreția de vitamină D 3 ,iar vitamina D3 este cea care va acționa

39
 Cum învăț?

asupra unor organe determinând efectele caracteristice, astfel parathormonul își exercită efectele
caracteristice asupra organelor prin intermediul vitaminei D 3

a. Efectele parathormonului
ORGAN ACȚIUNI
-crește numărul și activitatea osteoclastelor din oase (celule gigantice
OASE multinucleate care au rol de a “distruge” osul - osteoliză), prin acțiunea
asupra osteoclastelor care “distrug” osul (osteoliză), calciul din oase este
eliberat în sânge
TUB -crește absorbția intestinală (în intestine) a calciului din alimente (calciul
DIGESTIV trece din intestine în sânge), absorbția are loc indirect prin intermediul
vitaminei D
-acționează asupra tubului contort distal (o porțiune din tubul urinifer) al
nefronului din rinichi unde determină reabsorbția calciului, deci calciul
RINICHI trece din urina primară (inițial formată) în sânge
-inhibă reabsorbția fosfaților anorganici la nivelul tubilor uriniferi ai
nefronului din rinichi, deci fosfații care au ajuns în urină rămân acolo

-deci efectele parathormonului sunt HIPERCALCEMIE (creșterea cantității de calciu în

sânge și HIPOFOSFATEMIE (scăderea fosfaților în sânge deoarece ei rămân în urină și vor fi
eliminați)
-menținerea nivelului normal de calciu are importanță în contracția musculară, coagulare,
transmiterea influxului nervos

Cantitatea de calciu din sânge= calcemie

Creșterea cantității de calciu din sânge= hipercalcemie
Scăderea cantității de calciu din sânge= hipocalcemie

40
 Cum învăț?

b. Reglarea secreției de parathormon

-secreția de parathormon se are loc în funcție de calcemie (cantitatea de calciu din sânge)
-scăderea cantității de calciu din sânge (hipocalcemia) duce la creșterea secreției de
parathormon, parathormonul va crește cantitatea de calciu din sânge (hipercalcemie)
-creșterea cantității de calciu din sânge (hipercalcemia) va duce la inhibarea (oprirea)
secreției de parathormon

c. Disfuncții (Boli)
Hipersecreția - BOALA RECKLINGHAUSEN
Boala se datorează disfuncției glandelor paratiroide și produce tulburări ale metabolismului
calciului și fosforului, ducând la demineralizări osoase/osteoporoză (rarefierea oaselor
deoarce calciul iese din ele), cu hipercalcemie si hipercalciurie (cantitate crescută de calciu în
urină). Se manifestă prin dureri osoase, fracturi spontane patologice (oasele se rup ușor la
traumatisme minore deoarece ele sunt fragile), cifoscolioză (cocoașă și deformări în formă de S
ale coloanei). Calciul aflat în exces în sânge, se depune în țesuturi (ca niște mici pietricele ):
calcificări renale (calculi renali- pietre la rinichi), calcificări ale arterelor și țesutului
periarticular (șesutul din jurul articulațiilor). Apar dureri musculare difuze.

Hiposecreția – TETANIA
Apare datorită hiposecreției de hormon paratiroidian (parathormon). Principala cauză o
reprezintă îndepărtarea chirurgicală accidentală a paratiroidelor, iar principala consecință este
scăderea marcată/accentuată a calciului plasmatic/din sânge cu creșterea fosfaților din
sânge, fapt ce afectează activitatea musculaturii. Se manifestă prin: spasme musculare,
convulsii, palpitații, aritmii cardiace. La copii determină dezvoltarea defectuoasă a dinților.

41
 Cum învăț?

2. Calcitonina
-identică cu calcitonina secretată de celulele parafoliculare ale tiroidei
-fizează calciul în oase, ia calciul din sânge și îl introduce în oase,astfel scade cantitatea
de calciu din sânge (hipocalcemie)
-inhibă formarea și activitatea osteoclastelor în oase (deci osul nu mai este distrus și
calciul nu mai este eliberat în sânge)
-scade fosfatemia prin inhibarea reabsorbției fosfaților la nivel renal
-deci calcitonina este un hormon hipocalcemiant exact opusul parathormonului care era
hipercalcemiant
-are rol important în copilărie, în perioada de creștere a oaselor
-reglarea secreției de calcitonină are loc în funcție de calcemie: creșterea cantității de
calciu din sânge (hipercalcemia) duce la creșterea secreției de calcitonină, calcitonina va
scădea cantitatea de calciu din sânge (hipocalcemie), scăderea cantității de calciu din sânge
(hipocalcemia) va duce la inhibarea (oprirea) secreției de calcitonină

Parathormonul și calcitonina au efecte opuse:

-scăderea cantității de calciu din sânge (hipocalcemia) duce la creșterea secreției de
parathormon, parathormonul va crește cantitatea de calciu din sânge (hipercalcemie)
-creșterea cantității de calciu din sânge (hipercalcemia) va duce la inhibarea (oprirea)
secreției de parathormon și la stimularea secreției de calcitonină
-calcitonina va scădea cantitatea de calciu din sânge (hipocalcemie)
-scăderea cantității de calciu din sânge (hipocalcemia) va duce la inhibarea (oprirea)
secreției de calcitonină și la stimularea secreției de parathormon

42
 Cum învăț?

E. PANCREASUL ENDOCRIN

-pancreasul se află în
cavitatea abdominală, retroperitoneal
(în spatele peritoneului), este acoperit
parțial de stomac și se află între curbura/
potcoava duodenului (segment al
intestinului subțire care vine în
continuarea stomacului) și splină

-format din cap, corp și coadă

și este traversat de canalul
pancreatic principal (de la coadă
și până la cap) și de canalul Fig.17 Poziția pancreasului în cavitatea
pancreatic accesor/secundar (numai abdominală
la cap), prin canale trec enzimele
digestive

Fig.18 Pancreasul
43
 Cum învăț?

-are o componentă: - exocrină –acinii pancreatici care secretă enzime digestive

- endocrină – insulele Langerhans care secretă hormoni

Pancreasul endocrin
-format din insule de celule endocrine -
insulele Langerhans
-microscopic insulele Langerhans
 au un aspect mai clar
 sunt formate din
cordoane de celule
mici poligonale pline
fără o cavitate în
interior Fig.19 Structura internă a pancreasului
 înconjurate de țesut conjunctiv - pancreasul la microscop

-insulele Langerhans conțin mat multe tipuri de celule secretorii:

 celulele a (20%) -secretă glucagon, a - alfa
 celulele β (60-70%) - secretă insulină β - beta
 celulele Δ (10%) – secretă somatostatină Δ - delta

1. Insulina
-descoperită de cercetătorul român Nicolae C. Paulescu în 1921, pentru redescoperirea ei,
în 1923, canadienii F.G. Banting și J.J.R. Macleod au primit Premiul Nobel
-singurul hormon cu efect anabolizant (de sinteză, formare) pentru toate
metabolismele intermediare
-singurul hormon hipoglicemiant (care scade glicemia- scade cantitatea de glucoză din
sânge)
44
 Cum învăț?

a. Efectele insulinei
METABOLISM FICAT ȚESUT ADIPOS MUȘCHI
GLUCIDIC -crește -crește transportul de -crește transportul de
glicogenogeneza glucoză în celule (folosită glucoză în celule (folosită
(sinteza de glicogen) pentru sinteza lipidelor) pentru producerea de
energie și sinteză de
-scade -crește sinteza de glicerol glicogen)
gluconeogeneza (component al lipidelor) -crește glicoliza
(sinteza de glucoză din (descompunerea glucozei)
produși non-glucidici) -crește sinteza de
glicogen
LIPIDIC -crește lipogeneza -crește sinteza trigliceridelor
(sinteza lipidelor) din (lipide) și acizilor
glucoză grași(componente ale lipidelor)
-crește sinteza enzimelor
lipogenetice (care ajută la
producerea lipidelor)
-scade lipoliza
(descompunerea lipidelor)
PROTEIC -scade proteoliza -crește captarea
(descompunerea aminoacizilor
proteinelor) (componente ale
proteinelor)
-crește sinteza proteică

-efectul global al insulinei este HIPOGLICEMIA (scade cantitatea de glucoză din sânge)

45
 Cum învăț?

b. Reglarea secreției de insulină

-stimulul pentru secreția de insulină este hiperglicemia (creșterea cantității de glucoză în
sânge)
-când glicemia (cantitatea de glucoză din sânge ) crește hiperglicemie
stimularea chemoreceptorilor din vasele sangvine transmiterea de
impulsuri de la chemoreceptori la centrul glicoreglării din hipotalamus
secreție de insulină
-insulina introduce glucoza în celule și astfel scade cantitatea de glucoză din sânge
(hipoglicemie)
-hipoglicemia inhibă secreția de insulină
-toți hormonii hiperglicemianți stimulează indirect secreția de insulină

c. Disfuncții (Boli)
Hiposecreție de insulină – DIABET ZAHARAT
Deficitul de insulină cu incapacitatea organismului de a oxida glucidele (diabetul
zaharat)prin scăderea utilizării insulinei la nivelul țesuturilor, constituie o boală metabolică
complexă, caracterizată prin prezența valorilor crescute ale glicemiei la determinări repetate.
Determină tulburări metabolice grave, de exemplu: imposibilitatea pătrunderii glucozei în
celule, scăderea sintezei proteice, utilizarea acizilor grași în scop energetic, în ficat are loc
producția de corpi cetonici (produși de metabolism ai acizilor grași), acumularea corpilor
cetonici în sânge are efecte toxice asupra sistemului nervos. Tulburările metabolice pot duce
la comă și moarte.
Pacienții prezintă hiperglicemie, glicozurie (glucoză în urină ceea ce nu este normal),
poliurie (urinează mai mult), polidipsie (bea multă apă), polifagie (manâncă mult),
dezechilibre acido-bazice și electrolitice. Complicațiile bolii provoacă și compromiterea
morfofuncțională a unor țesuturi și organe de importanță vitală, cum ar fi sistemele nervos,
cardiovascular sau excretor.

46
 Cum învăț?

Este de 2 tipuri:
 Diabet zaharat tip I (insulino-dependent) – apare în special la copii și tineri
 Diabet zaharat tip II – apare în special la adulți, la persoanele obeze predispuse
genetic

Hipersecreție de insulină
Excesul de insulină se caracterizează prin hipoglicemie severă (scade cantitatea de
glucoză din sânge), care poate compromite dramatic funcția sistemului nervos.
Se evidențiază prin slăbirea forței fizice, pierderea cunoștinței, comă.

2. Glucagonul
-are efecte opuse insulinei
-dispare mai repede din sânge comparativ cu insulina fiind degradat în special în ficat

a. Efectele glucagonului
METABOLISM EFECTE
GLUCIDIC -crește glicogenoliza (descompunerea glicogenului în glucoză)
-crește gluconeogeneza (sinteza de glucoză din produși non-glucidici)
LIPIDIC -crește lipoliza (descompunerea lipidelor)
-crește activitatea lipazei (enzimă ce descompune lipidele) în ț. adipos
-crește oxidarea acizilor grași
-crește sinteza de corpi cetonici
PROTEIC -crește proteoliza (descompunerea proteinelor)
ALTE EFECTE -crește forța de contracție miocardică (a inimii)
-crește secreția biliară (sucul secretat de vezica biliară – fierea)
-scade secreția gastrică (a stomacului)

47
 Cum învăț?

b. Reglarea secreției de glucagon

-stimulul pentru secreția de glucagon este hipoglicemia (scăderea cantității de glucoză în
sânge) –alți stimuli sunt: efortul fizic și inervația simpatică
-când glicemia (cantitatea de glucoză din sânge ) scade hipoglicemie
secreție de glucagon
-glucagonul crește cantitatea de gulcoză din sânge (hiperglicemie)
-hiperglicemia inhibă secreția de glucagon

Insulina și glucagonul au efecte opuse:

-stimulul pentru secreția de insulină este hiperglicemia (creșterea cantității de glucoză în
sânge)
-când glicemia (cantitatea de glucoză din sânge ) crește (hiperglicemie), crește secreția de
insulină
-insulina scade cantitatea de glucoză din sânge (hipoglicemie)
-hipoglicemia inhibă secreția de insulină dar o stimulează pe cea de glucagon
-glucagonul crește cantitatea de gulcoză din sânge (hiperglicemie)
-hiperglicemia inhibă secreția de glucagon, dar o crește pe cea de insulină

3. Somatostatina
-stimulată de nivelul crescut al insulinei și glucagonului
-încetinește producerea de insulină și glucagon

48
 Cum învăț?

F. EPIFIZA/ GLANDA PINEALĂ

-situată între tuberculii/coliculii

cvadrigemeni superiori (situați pe
fața posterioară a mezencefalului)
-intră în componența
epitalamusului (component al
diencefalului)
-atinge dezvoltaea maximă în
copilărie și începe să involueze
înainte de pubertate dar nu își
încetinește funcția Fig.20 Fața posterioară a trunchiului cerebral
-lipsa epifizei determină
pubertate precoce
-anatomic și funcțional, are conexiuni cu epitalamusul, cu care formează un sistem
neurosecretor epitalamo-epifizar
-epifiza are legături strânse cu retina
-în structura ei se găsesc:
 o stromă cu nevroglii
 pinealocite – celule epiteliale specializate
 fibre nervoase simpatice care constituie legăturile epifizei cu retina

1. Hormoni
-sunt melatonina și vasotocina
-extractele de epifiză au și efecte metabolice, în metabolismul lipidic, glucidic, proteic, și
în cel mineral

49
 Cum învăț?

a. Melatonina
-inhibă funcția gonadelor (testicule și ovare)
-inhibă eliberarea hormonilor gonadotropi – FSH, LH
-inhibă axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian
-inhibă unii nuclei hipotalamici
-stimulii luminoși produc, prin intermediul nervilor simpatici, o reducere a secreției de
melatonină
-la întuneric, secreția de melatonină crește, frânând/oprind funcția gonadelor

b. Vasotocina
-are o puternică acțiune antigonadotropă(inhibă acțiunea gonadotropilor)mai ales anti-LH

G. TIMUSUL

-are localizare retrosternală (în spatele sternului), între plămâni și sub tiroidă și în fața
arterei aorte
-rol de glandă endocrină în prima parte a ontogenezei(dezvoltării), până la pubertate
-la pubertate, involuează, fără să dispară complet

Fig.21 Localizarea timusului

50
 Cum învăț?

-glandă cu structură mixtă, de epiteliu secretor

endocrin și organ limfatic Organele limfatice produc limfă și
-în organism are 2 roluri: limfocite.
Organe limfatice/limfoide
 rol de organ limfatic central (rol în imunitate)
centrale:
 rol de glandă endocrină  măduva osoasă
-funcția de organ limfatic se menține toată viața hematogenă
 timusul
-funcțiile timusului sunt puternic blocate de hormonii Organe limfatice/limfoide
steroizi, care determină involuția lui periferice:
 ganglionii limfatici
-la exterior, are o capsulă conjunctivă care trimite  splina
prelungiri în interior care împart parenchimul în lobuli  amigdalele etc.
-lobulii sunt alcătuiți din foliculi Limfocitele fac parte din
categoria leucocitelor și sunt de 2
-foliculi au feluri:
 o zonă periferică- corticală în care se află  limfocite B
 limfocite T
limfocite T imature numite timocite
 o zonă centrală- medulară în care se află
corpusculii Hassal la nivelul cărora are loc maturarea funcțională a timocitelor
-unitatea histologică (de structură) a timusului este lobulul timic format dintr-o rețea de
celule reticulare între care se află timocite, acestea sunt celule hematoformatoare (care
formează celule ale sângelui) primordiale (stem) migrate/venite din măduva hematogenă a
oaselor și transformate sub influența factorilor locali în celule limfoformatoare (care produc
limfocite) de tip T

-timocitele însămânțează(se depun) organele limfatice/limfoide periferice (ganglionii

limfatici, splina, amigdalele etc.)

-hormonii sunt un număr mare de peptide (proteine mai mici) dintre care mai bine
cunoscută este timocrescina
 are o acțiune de frânare a dezvoltării gonadelor
51
 Cum învăț?

 de stimulare a mineralizarii osoase intervenind în controlul creșterii scheletului

 efecte de oprire a mitozelor (diviziuni celulare ale celulelor corpului)
-alți hormoni : timozina, interferon y, interleukina, timopoetina, factorul seric timic,
sunt secretați de corpusculii Hassal și :
 reglează maturarea limfocitelor T
 intervin în procesul de apărare imună cum ar fi rejecția transplanturilor de organe
sau grefe
 intervin în apărarea față de infecții cu evoluție lentă

-alte efecte ale hormonilor timici

 stimulează maturarea celulelor timice cu originea în măduva roșie hematogenă
 rol în creștere, glanda având dezvoltare maximă în copilărie
 au acțiune antigonadotropă - frânarea dezvoltării gonadelor

H. Gonadele

1.Ovarele
-sunt gonadele feminine
-sunt glande pereche situate în pelvis
-sunt acoperite la suprafață de un epiteliu simplu sub care se află albugineea ovarului
-prezintă în interior parenchimul glandular cu 2 zone:
 zona corticală – periferică
 zona medulară - centrală

52
 Cum învăț?

-sunt glande mixte:

 endocrine – produc hormoni sexuali: estrogeni și progesteron
 exocrine – realizează ovogeneza (formarea ovulelor)
-funcția endocrină este asigurată de celulele tecii interne a foliculilor ovarieni și de
celulele corpului galben (forma pe care o ia foliculul ovarian după ce a eliberat ovulul)
-secreția hormonală este dependentă de hormonii gonadotropi FSH și LH
-estrogenii în cantitate crescută inhibă secreția de FSH (feed-back negativ)
-progesteronul în cantitate crescută inhibă secreția de LH (feed-back negativ)

2.Testiculele
-sunt gonadele masculine
-organe pereche situate în scrot
-sunt glande mixte:
 endocrine – produc hormoni sexuali androgeni mai ales testosteron la nivelul
celulelor interstițiale Leydig
 exocrine – realizează spermatogeneza (producerea de spermatozoizi) la nivelul
tubilor seminiferi

-secreția hormonală este dependentă de hormonul gonadotrop LH

-testosteronul în cantitate crescută inhibă secreția de LH (feed-back negativ)

53
 Cum învăț?

III. SISTEMUL OSOS

-participă la realizarea mișcării/locomoției împreună cu sistemul muscular

-are rol pasiv în cadrul mișcării iar sistemul muscular are rol activ (mușchiul este cel care
se contractă trăgând după el osul)
-sunt organe dure, rezistente, cu inervație și vascularizație proprie
-împreună cu mușchii dau forma corpului și dimensiunile acestuia
-la femeie: scheletul este mai ușor și oasele mai mici, centura pelviană este mai largă dar
cutia toracică este mai scurtă
-după forma lor, oasele se clasifică în:
 oase lungi — predomină lungimea, au o
diafiză și 2 epifize: humerus, radius, ulnă,
femur, tibie, fibula
 oase late — predomină lățimea și înălțimea,
sunt turtite: parietal, frontal, occipital, stern,
scapula, coxal
 oase scurte - cele trei dimensiuni sunt
aproximativ egale: carpiene, tarsiene

-există și oase, cum ar fi rotula, care se găsesc în

grosimea unui tendon (tendonul cvadricepsului femu-
ral), aceste oase se numesc sesamoide; există, de
asemenea, și oase alungite, cum ar fi coastele și clav-
icula, la care predomină lungimea, dar care nu prezintă
Fig.22 Os lung
diafiză și epifize, așa cum au oasele lungi

54
 Cum învăț?

-oasele sunt formate din țesut osos:

 țesut osos compact/haversian– diafiza oaselor lungi
 țesut osos spongios – epifizele oaselor lungi și în interiorul celor scurte și late (la
exteriorul oaselor scurte și late se află un manșon de țesut osos compact care îl
învelește pe cel spongios)
-celule țesutului osos sunt:
 osteoblaste- celule tinere care formează osul (secretă proteine, fibre, oseină)
 osteocite- celule mature (care nu mai au proprietăți secretorii) –provin din
osteoblastele maturate
 osteoclaste – celule gigantice caredistrug osul
-la suprafața oaselor se află o foiță subțire de țesut conjunctiv numită periost cu rol în:
 creșterea în grosime a oaselor
 sudarea părților rupte ale oaselor
 poate fi utilizat ca grefă osoasă în transplanturile osoase

1. Osteogeneza și creșterea oaselor

-dezvoltarea oaselor are loc prin procesul de osteogeneză, care constă în transformarea
țesutului cartilaginos sau conjunctivo-fibros al embrionului în scheletul osos al adultului
-osteogeneza se desfășoară în 2 faze:
 formarea osului primar - prin înlocuirea unui țesut conjunctiv fibros sau a unui
țesut cartilaginos cu țesut osos
 formarea osului secundar – prin modelarea (fenomene de remaniere și distrugere –
osteoliză realizate de osteoclaste) osului primar
-după originea lor, oasele se împart în
 oase de membrană - dezvoltate prin osteogeneză (osificare) desmală
(endoconjunctivă)
 oase de cartilaj - dezvoltate prin osteogeneză (osificare) encondrală
55
 Cum învăț?

a. Osteogeneza(osificarea) desmală/endoconjunctivă
-formează oase de membrană
-formează oasele bolții cutiei craniene, parțial claviculele și mandibula
-realizează și creșterea în grosime a oaselor pe seama (cu ajutorul) zonei interne
osteogene a periostului
-constă în înlocuirea unui țesut conjunctiv fibros cu țesut osos
-într-o membrană conjunctivă fibroasă apar centre de osificare care cresc și se unesc între
ele formând osul final
-etapele osificării de membrană sunt:
 celulele conjunctive ale membranei
conjunctive fibroase, se transformă în
osteoblaste, formându-se astfel centre de
osificare
 osteoblastele care se află în centrele de
osificare secretă fibre de colagen și oseină
(componenta organică a osului)
 în oseină se vor depune săruri fosfocalcice
care o întăresc,
 în final osteoblastele din centrele de
osificare se transformă în osteocite (celule
mature)
 osteocitele sunt înconjurate de substanță Fig.23 Osificarea desmală
osoasă (oseină +săruri fosfocalcice), astfel
centrele de osificare cresc și se unesc între ele formând osul primar
 osul primar va fi modelat de osteoclastele care se află în periost, rezultând astfel
osul secundar adaptat funcțiilor specifice

56
 Cum învăț?

b.Osteogeneza (osificarea) encondrală/ de cartilaj

-formează oase de cartilaj
-osificarea encondrală formează oasele membrelor, oasele scurte și oasele bazei
craniului
-osificarea encondrală realizează creșterea în lungime a osului la nivelul cartilajului de
creștere
-în osul lung format inițial din țesut cartilaginos hialin apar centre de osificare, mai întâi în
diafiză, ulterior și în epifize, aceste centre se numesc puncte de osificare primitivă(primară)
care cresc și se unesc între ele
-etapele osificării encondrale sunt:
 în cartilajul hialin are loc
diviziunea(înmulțirea),
hipertrofierea(creșterea) și
apoptoza (moarte celulară
programată genetic)
condrocitelor (celule ale
cartilajului)
 apoptoza constă între-o
succesiune de evenimente
care conduc la dezintegrarea
celulelor fără eliberarea unor
substanțe dăunătoare în
mediul intern, cavitățile
lăsate de dispariția
condrocitelor sunt invadate
Fig.24 Osificarea encondrală
de țesut conjunctivo-vascular și
transformate în canale

57
 Cum învăț?

 în aceste canale apar osteoblaste care vor secreta colagen și oseină

 oseina va fi impregnată cu săruri fosfocalcice, formându-se astfel osul primar
 osul primar va fi modelat de către osteoclaste formându-se astfel osul secundar
adaptat funcțiilor specifice
-osificarea epifizelor începe mai târziu, după ce ele au ajuns aproape de dimensiunile
definitive
-după formare, osul secundar mai păstrează țesut cartilaginos la suprafața epifizelor
(cartilaj articular) și între epifize și diafiză (cartilaje de creștere)
- cartilaje de creștere/de conjugare diafizoepifizare/ metafizare/ sunt niște zone de
țesut cartilaginos hialin aflate între epifize și diafiză și care există până în jurul vârstei de 20 de
ani
-cartilajele de creștere sunt cele care realizează creșterea în lungime a oaselor lungi
-celulele acestor cartilaje de creștere, proliferează(se înmulțesc) numai spre diafiză,
realizând astfel procesul de creștere în lungime a osului:
 în zona cartilajului de creștere situată spre epifiză se formează matricea (țesutul)
cartilaginoasă
 celulele cartilajului ajung treptat în zona situată spre diafiză a cartilajului de creștere
 în zona situată spre diafiză a cartilajului de creștere, celulele cartilajului sunt
transformate în celule osoase și țesutul cartilaginos este transformat în țesut osos
prin osificare encondrală/de cartilaj
 țesutul osos nou format se depune spre diafiză, în acest timp alte celule
cartilaginoase și alt țesut cartilaginos sunt formate în cartilaj și vor intra în procesul
de transformare în celule osoase
 țesutul osos nou care se formează va fi și el modelat de către osteoclaste prin
procese de osteoliză (distrugere osoasă)

58
 Cum învăț?

-factorii care controlează creșterea oaselor sunt:

 genetici: prin enzime

 hormonali: STH, hormonii tiroidieni, hormonii sexuali, parathormon

 nutriționali: alimentația bogată în calciu, magneziu, fosfor și proteine, vitaminele

A,C,D3

-după ce procesul de creștere a încetat, în jurul vârstei de 20-25 de ani, cartilajele de

creștere sunt înlocuite de țesut osos (cartilajele se transformă complet în țesut osos), iar epifizele
se sudează la diafize, epifizele vor rămâne acoperite cu un strat subțire de cartilaj hialin, numit
cartilaj articular

-după terminarea creșterii activitatea țesutului osos rămâne dinamică, arhitectura lui fiind
în continuă schimbare, săptămânal e reciclată 5 -7% din masa osoasă , zilnic 0,5 g de calciu
intră și ies din scheletul unui adult
-țesutul osos spongios este înlocuit la interval de 3-4ani, țesutul osos compact este
înlocuit o dată la 10 ani; această înlocuire se realizează prin procese de remodelare executate
de osteoblastele și osteoclastele aflate în periost(membrana conjunctivă care învelește oasele
la suprafață) și endost (membrana conjunctivă care căptușește cavitățile oaselor)
-remodelarea osului presupune atât fenomene de formare cât și de
resorbție/distrugere/osteoliză a țesutului osos
-remodelarea e dependentă de factori genetici, hormonali, nutriționali (aceeași ca la
creșterea oaselor)
-remodelarea este reglată prin 2 mecanisme :
 hormonal - care menține calcemia la valori optime
 nervos - care implică răspunsul osului la acțiunea forțelor mecanice și
gravitaționale

59
 Cum învăț?

-remodelarea (formare și resorbție) de țesut osos are loc și după o fractură :

 în osul fracturat sunt activate osteoblastele din periost și endost care se divid intens
 ele depun între capetele rupte ale osului un calus osos (matrice organică)
 calusul se va mineraliza (va fi impregnat cu săruri fosfocalcice) și ulterior va fi
modelat de osteoclaste prin procese de osteoliză (distrugere osoasă)

2. Scheletul
-reprezintă totalitatea oaselor așezate în poziție anatomică

a. Scheletul capului
-format din:
 neurocraniu – adăpostește encefalul  viscerocraniu: - la nivelul său se află
 4 oase nepereche: -frontal segmentele periferice ale organelor de simț și
-etmoid primele segmente ale sistemelor respirator și
-sfenoid digestiv
-occipital  6 oase perechi: -maxilare
 2 oase perechi: - temporale -palatine
-parietale -nazale
-lacrimale
-zigomatice
-cornetele
nazale inferioare
 2 oase nepereche: - vomerul
- mandibula

60
Cum învăț?

Fig.25. Vedere laterală a

craniului secționat

Fig.26 Fața anterioară a

craniului

61
 Cum învăț?

Fig.27 Fața bazală a

craniului (baza craniului)

b.Scheletul trunchiului
-format din coloană vertebrală, stern, coaste și bazin
-bazinul este alcătuit din osul sacru și cele două oase coxale

Coloana vertebrală
-reprezintă scheletul axial
-situată în partea mediană (pe mijloc) și posterioară a corpului
-are 3 roluri;
 ax de susținere a corpului
 protejarea măduvei spinării
 executarea diferitelor mișcări ale trunchiului și capului
-formată din 33-34 vertebre
-are 5 regiuni:
 cervicală – 7 vertebre (prima este numită atlas a doua axis)
 toracală (dorsală) – 12 vertebre
 lombară – 5 vertebre
 sacrală – 5 vertebre sudate= osul sacru
 coccigiană – 4-5 vertebre sudate= osul coccis

62
 Cum învăț?

Fig.28 Coloana vertebrală

63
 Cum învăț?

-structura unei vertebre diferă în funcție de regiune și de rolul îndeplinit

-vertebra prezintă, în partea sa anterioară, corpul vertebral, iar posterior, arcul vertebral,
care este legat de corpul vertebral prin 2 pediculi vertebrali
-de pe arcul vertebral pornesc următoarele formațiuni osoase: apofiza spinoasă, apofiza
transversă, apofiza articulară superioară
-pediculii vertebrali prin suprapunere, delimitează orificiile intervertebrale (de
conjugare) prin care ies nervii spinali
-între corpul vertebral, pediculii vertebrali și arcul vertebral se află orificiul vertebral,
care, prin suprapunere, formează canalul vertebral ce adăpostește măduva spinării

Fig.29 Alcătuirea vertebrei (în imagine- vertebră lombară)

Osul sacru (fig.28)

-provine din sudarea celor 5 vertebre sacrale
-este un os median, nepereche, de formă triunghiulară, cu baza în sus
-fețele laterale ale sacrului prezintă o suprafață de articulare pentru osul coxal
-vârful sacrului, îndreptat în jos, se unește cu baza coccisului.

64
 Cum învăț?

Coccigele (fig.28)
-rezultă din fuzionarea celor 4-5 vertebre coccigiene
-formă triunghiulară cu baza în sus care se articulează cu sacrul

Coloana vertebrală prezintă curburi: (fig.28)

 în plan sagital – lordoze - când au concavitatea(scobitura)posterior (regiunile
cervicală și lombară)
- cifoze (cocoașă) când concavitatea(scobitura) privește anterior
(regiunile toracală și sacrală)
 în plan frontal - scolioze și pot fi cu convexitatea la stânga sau la dreapta(ca litera S)

Scheletul toracelui (fig.30)

-format anterior de stern, posterior de coloana vertebrală, iar lateral, de coaste

Sternul
-este un os lat situat anterior, pe linia mediană (pe mijloc) a toracelui
-format din:
 manubriu
 corp
 apendicele xifoid - rămâne cartilaginos până în jurul vârstei de 40 de ani

Coastele
-sunt arcuri osteocartilaginoase(au o parte osoasă și una formată din cartilaj)
-situate în partea laterală a toracelui
-întinse de la coloana vertebrală toracală până la stern

65
 Cum învăț?

-formate - posterior - un arc osos care se articulează cu vertebrele toracale

- anterior - din cartilajul costal
-sunt 12 perechi
 primele 7 perechi - coaste adevărate, cartilajul lor articulându-se direct cu sternul
 perechile VIII, IX, X - coaste false, deoarece se articulează cu sternul prin
intermediul cartilajului coastei a VII-a
 ultimele 2 coaste XI și XII–coaste flotante(libere)nu au cartilaj și nu ajung la stern
-posterior, scheletul toracelui este format de către cele 12 vertebre toracale

Fig.30 Toracele osos

66
 Cum învăț?

c. Scheletul membrelor

Scheletul membrelor superioare

-format din: - scheletul centurii scapulare

-scheletul membrului superior liber

-centura scapulară leagă membrul superior de

torace - formată din claviculă și scapulă/ omoplat

 clavicula - este un os lung de forma literei

„S“ culcată, care se articulează lateral cu
scapula și medial cu manubriul sternal
 scapula/omoplat - este un os lat pe fața
posterioară a toracelui, are formă
triunghiulară, așezat cu baza în sus, are o
proeminență numită spină, lateral se
articulează cu humerusul prin cavitatea
glenoidă(fig.30)

-scheletul membrului superior liber

 scheletul brațului - osul humerus
 scheletul antebrațului – 2 oase lungi care
au inferior o prelungire numită proces
Fig.31 Scheletul membrului superior
stiloid:
 radiusul -lateral
 ulna/cubitus – medial

67
 Cum învăț?

 scheletul mâinii - format din:

 8 oase carpiene
 5 metacarpiene
 14 falange
o 2 falange pentru
degetul I –police
o 3 falange pentru
restul degetelor

Fig.32 Scheletul
mâinii

Scheletul membrelor inferioare

-format din: - centura pelvină
-scheletul membrului inferior liber

-centura pelvină leagă membrul inferior de scheletul trunchiului - formată din oasele
coxale și sacrul; împreună acestea formează bazinul/pelvisul osos
 oasele coxale sunt 2 și se articulează anterior între ele, formând simfiza pubiană,
iar posterior se articulează cu sacrul; osul coxal provine din sudarea a 3 oase: ilion,
ischion și pubis, aceată sudare se datorează adaptării la stațiunea bipedă (în 2
picioare), membrele inferioare fiind diferențiate în vederea funcției de preluare a
greutății corpului și de locomoție

68
 Cum învăț?

Fig.33 Centura pelvină/ bazinul/

pelvisul osos

Fig.34 Oasele coxalului

-scheletul membrului inferior liber

 scheletul coapsei – osul femur, cel mai lung os din corp
 scheletul gambei - 2 oase lungi
 tibia – medial, mai voluminoasă
 fibula/peroneu – lateral, mai subțire
 rotula - este un os triunghiular, cu baza în sus, situat în tendonul mușchiului
cvadriceps femural; fața sa posterioară se articulează cu epifiza distala a femurulul

69
 Cum învăț?

Fig. 35 Fig.36 Rotula

Scheletul
membrului
inferior

 scheletul piciorului - format din:

 7 oase tarsiene
 5 metatarsiene
 14 falange
o 2 falange pentru degetul I –
haluce
o 3 falange pentru restul
degetelor Fig.37 Scheletul piciorului

70
 Cum învăț?

3. Rolul oaselor în organism

Pârghia este o bară rigidă care se poate
a. Rol de pârghii ale sistemului locolotor roti în jurul unui punct fix numit punct de
-oasele constituie pârghii asupra cărora acționează sprijin(S) și asupra căreia acționează două
forțe: forța care trebuie învinsă, numită
mușchii, prin aceasta asigură locomoția și susținerea
forță rezistentă(R) și forța cu ajutorul
corpului căreia este învinsă forța rezistentă, numită
-în cadrul organismului, elementele unei pârghii sunt: forță activă(F).

 punct de sprijin (S) – o articulație (Wikipedia)

 forța rezistentă (R) – osul care trebuie mișcat

 forța activă (S) – mușchiul care mișcă osul
-în organism există pârghii de cele trei ordine
I. articulația craniului cu coloana vertebrală
-S se află între R și F
-articulația dintre craniu și coloană este punctul de
sprijin (S)
-craniul este forța de rezistență (R) și el trebuie
mișcat
Fig.38 Pârghia de ordinul I
-mușchiul care mișcă craniul este forța activă (F)
-mișcarea din cadrul aceste pârghii este extensia
capului (dă capul pe spate)

II. articulația dintre oasele gambei și picior

-R se află între F și S
-către vârful piciorului este punctul de sprijin (S)
-oasele piciorului sunt forța de rezistență (R) și trebuie
mișcate
-mușchiul care mișcă oasele este forța activă (F)

Fig.39 Pârghia de ordinul II

71
 Cum învăț?

-mișcarea din cadrul aceste pârghii este de ridicare pe vârfuri (stă pe vârfuri)

III. articulația dintre osul brațului și cele

ale antebrațului
-F se află între S și R
-articulația cotului este punctul de sprijin
(S)
-oasele antebrațului sunt forța de
rezistență (R) și ele trebuie mișcate
-mușchiul care mișcă oasele antebrațului Fig.40 Pârghia de ordinul III
este forța activă (F)
-mișcarea din cadrul aceste pârghii este
flexia antebrațului (antebrațul se lipește de braț)

b. Rol de protecție a unor organe vitale

 cutia craniană pentru encefal
 canalul rahidian/canalul medular pentru măduva spinării (măduva trece prin el)
 cutia toracică (formată din coaste, stern, vertebre toracice) pentru inimă și plămâni
 bazinul osos/pelvisul osos pentru organele pelvine

c. Rol antitoxic
-oasele rețin numeroase substanțe toxice (Hg – mercur, Pb-plumb, F-fluor) pătrunse
accidental în organism și le eliberează treptat fiind apoi eliminate renal
-în felul acesta, concentrația sangvină a toxicului nu crește prea mult și sunt prevenite
efectele nocive asupra altor organe deoarece substanțele toxice sunt elibereate treptat în sânge
astfel încât rinichiul are timp sa le elimine înainte ca acestea să determine efecte nocive asupra
altor organe
72
 Cum învăț?

d. Rol de sediu principal al organelor hematopoietice (care produc celule

ale sângelui)
-la copii, toate oasele conțin măduvă hematogenă care produce celule ale sângelui
-la adult - oasele late conțin măduvă roșie/hematogenă
-oasele lungi conțin în canalul din diafiza lor o măduvă galbenă (țesut adipos cu
rol de rezervă)
-la vârstnici, măduva din diafiza oaselor lungi este cenușie, nefuncțională

e. Rol în metabolismul calciului, fosforului și electroliților

-oasele reprezintă principalul rezervor de substanțe minerale al organismului

Compoziția chimică a oaselor

-osul conține 20% apă și 80% reziduu uscat
-alcătuit dintr-o:
 matrice organică solidă
 săruri minerale (depozitele de săruri de calciu)
-matricea organică a osului - oseina
 este alcătuită 90-95% din fibre de colagen, care au o mare rezistență, ele se extind
în primul rând de-a lungul liniilor de forță de tensiune și dau osului marea sa
rezistență (se extind de-a lungul zonelor mai solicitate)
 restul este un mediu omogen numit substanță fundamentală
 fibrele de colagen și substanța fundamentașă formează oseina
 matricea organică este întărită de sărurile minerale
 cu vârsta cantitatea de oseină scade în favoarea sărurilor minerale, la fel scade și
elasticitatea oaselor, favorizându-se fracturile

73
 Cum învăț?

-sărurile minerale/substanțe anorganice

 întăresc matricea organică
 reprezentate în special de fosfatul de calciu, cea mai importantă substanță cristalină
este hidroxiapatita

Demineralizarea osoasă
-la nivelul oaselor au loc procese metabolice similare celorlalte organe
-o particularitate metabolică o constituie marea afinitate a substanței fundamentale față de
sărurile minerale
-la adult demineralizarea osoasă (ieșirea sărurilor minerale din os) asigură echilibrul
fosfocalcic împreună cu mineralizarea osoasă (intrarea sărurilor minerale în os)
-în sarcină o parte din calciul din corpul mamei trece în cel al fătului
-la bătrâni demineralizarea este mai accentuată ca mineralizarea
-demineralizarea are loc paralel cu paraliziile muculare

4. Articulațiile
-sunt organe de legătură între oase
-sunt sediul mișcărilor
-după gradul de mobilitate, articulațiile se împart în sinartroze și diartroze

a. Sinartroze
-sunt articulații fixe, imobile
-nu au cavitate articulară
-în ele se execută mișcări foarte reduse
-după tipul țesutului care se interpune între cele 2 oase care se articulează, există:

74
 Cum învăț?

 sindesmoze - se interpune țesut fibros –

ex. suturile craniene
 sincondroze — se interpune țesut
cartilaginos – ex. simfizele (fig.33 simfiza
pubiană)
 sinostozele — se interpune țesut osos (sunt
sindesmoze și sincondroze
osificate/transformate în țesut osos odată cu
înaintarea în vârstă)

Fig.41 Sindesmoză între

oasele parietale
b. Diartrozele
-articulații care posedă un grad variabil de mobilitate
-se împart în amfiartroze și artrodii (articulații mobile)

Amfiartrozele
-sunt articulații semimobile
-au suprafețe articulare plane sau ușor concave
-ex. articulațiile dintre corpurile vertebrale care
se fac prin interpunerea discurilor intervertebrale,
Fig.42 Amfiartroză între corpurile
articulațiile dintre tarsiene și metatarsiene vertebrale ale coloanei vertebrale

Artrodiile
-sunt articulații sinoviale
-au o mare mobilitate
-mișcările depind de forma suprafețelor articulare și se pot realiza în jurul unui ax, a două
axe sau 3 trei axe: (fig.56 și 62 de la sistemul muscular)
75
 Cum învăț?

 flexie – apropierea a 2 segmente alăturate ale corpului

 extensie – îndepărtarea a 2 segmente alăturate ale corpului
 adducție – apropierea unui segment al corpului față de axul median
 abducție – îndepărtarea unui segment al corpului față de axul median
 pronație-supinație
-după forma suprafețelor articulare , artrodiile se clasifică în articulații:
 plane
 elipsoidale
 trohoide
 în șa
 cotilice
-artrodiile prezintă mai multe elemente structurale:
 capsula articulară - învelește capetele oaselor care se articulează
 ligamente articulare – întăresc articulația, facând-o mai stabilă
 suprafețe articulare – suprafețele oaselor care se articulează, deasupra
suprafețelor articulare se află cartilajul articular
care le învelește
 membrana sinovială – se află pe fața înternă a capsulei articulare este bine
vascularizată și inervată și secretă lichidul sinovial
(cu rol de lubrifiant) care diminuează frecarea și
favorizează alunecarea oaselor în articulație
 cavitatea articulară – spațiul cuprins în interiorul articulației

76
 Cum învăț?

Fig. 43 Capsula și ligamentele articulare

Fig.44 Interiorul articulației

(articulația genunchiului)

5. Noțiuni elementare de igienă și patologie

a. Deformările
Pot apărea la nivelul oricărui component al sistemului osos. Pot fi cauzate de poziții
vicioase/greșite sau de infecții. Cele mai întâlnite sunt cele de la nivelul coloanei vertebrle:
cifoza, lordoza și scolioza. Acestea pot fi cauzate de lipsa sau turtirea discurilor intervertebrale.
77
 Cum învăț?

Cifoza reprezintă o exagerare a curburii coloanei

toracale; lordoza reprezintă o exagerare a
convexității coloanei lombare, iar scolioza o
curbare laterală, anormală (în formă de S) a
coloanei vertebrale, putând apărea la orice nivel al
acesteia. Se pot corecta prin gimnastică medicală.

Fig. 45 Deformările coloanei vertebrale

b. Fracturile
Întreruperea continuității anatomice/rupere a unui os. De regulă survin în urma unor
traumatisme dar există și situații particulare, în cadrul unor boli când pot fi și spontane (osul
este fragil sau fragilizat în cadrul unei suferințe sistemice).
Etapele vindecării unei fracturi:
 formarea unui hematom ca urmare a ruperii vaselor
 formarea de țesut osos spongios și de vase de sânge noi în zona fracturii
 înlocuirea cartilajului fibros cu un calus osos
 înlăturarea țesutului osos în exces de către osteoclaste, astfel că noua structură
osoasă va semăna cu cea inițială

c. Entorsele
Se constituie prin alungirea ligamentelor componente ale unei articulații, precum și a
ligamentelor de vecinătate. Pot avea diverse grade de gravitate, tratamentul facăndu-se
diferențiat. Se asociază frecvent cu sinovite (inflamații ale membranei sinoviale). Doar
ligamentele se alungesc, oasele rămân la locul lor. Popular entorsele sunt sinonime cu expresiile
“mi-am scrântit mâna/picorul etc.” sau “am călcat strâmb cu piciorul”.

78
 Cum învăț?

d. Luxațiile
Semnifică dislocarea elementelor componente ale unei articulații, în special a
suprafețelor articulare. Oasele ies din articulație și e nevoie să fie puse la loc, ligamentele se
întind sau se pot chiar rupe. Cele mai vulnerabile articulații sunt cele ale genunchiului și
umărului. Membrul afectat își pierde aspectul normal. Pot fi produse de un efort fizic brusc, un
traumatism, o răsucire puternică.

e. Bolile reumatismale
Termenul de artrită este general pentru un număr de peste 50 de afecțiuni articulare
diferite, toate având ca simptom edemul, inflamația și durerea. Cauzele celor mai multe artrite
rămân necunoscute dar multe dintre ele survin unor traumatisme sau procese infecțioase.
Exemple de boli reumatismale:
 spondilita anchilopoetică
 reumatismul articular acut
 poliartrita cronică evolutivă

f. Hernia de disc
Discurile intervertebrale pătrund în măduva spinării și o comprimă.

79
 Cum învăț?

IV. SISTEMUL MUSCULAR

-este format din totalitatea mușchilor (somatici și viscerali)
-mușchii sunt organe active ale mișcării, acest rol este realizat de către:
 musculatura scheletică/somatică — având în structura sa țesut muscular striat
-se pot contracta voluntar
 mușchi viscerali – având în structură țesut muscular neted
-se contractă involuntar, spontan
 mușchiul cardiac/miocard-având în structura sa țesut muscular striat de tip
cardiac
-se contractă involuntar, ritmic

-mușchii au forme variate

 mușchi fusiformi — biceps, triceps
 mușchi triunghiulari — piramidal al abdomenului
 mușchi de formă patrulateră — marele drept abdominal si marele dorsal
 mușchi în formă de cupolă — diafragma
 mușchi în formă de trapez — mușchiul trapez
 mușchi circulari — orbicularul buzelor si cel al pleoapelor, sfincterele

-după dimensiuni sunt:

 mușchi lungi – triceps brahial, biceps femural
 mușchi lați – mușchiul drept abdominal
 mușchi scurți – mușchii mâinii

80
 Cum învăț?

1. Structura mușchiului
-mușchii scheletici prezintă:
 corpul mușchiului - o porțiune centrală musculară, mai voluminoasă, format din
fibre musculare striate
 2 tendoane - extremități de culoare alb-sidefie, conțin țesut conjunctiv moale fibros
o unul dintre tendoane se inseră pe osul fix (osul care nu se va mișca) și se
numește originea mușchiului; în general originea mușchiului este unică (se
prinde doar de o singură zonă a unui os) dar există și mușchi cu mai multe
origini: biceps, triceps, cvadriceps caz în care originea mușchiului poate avea
1-4 tendoane
o celălalt se prinde de osul mobil și se numește inserția mușchiului
-tendoanele mușchilor lați se numesc aponevroze
-la exteriorul corpului muscular se află fascia mușchiului - o membrană conjunctivă
-sub fascie se află epimisium - o lamă de țesut conjunctiv
-din epimisium pornesc, în interior, septuri conjunctive numite perimisium și care
delimitează fasciculele musculare Fibră musculară = Celulă musculară

-fasciculele musculare sunt alcătuite din mai multe fibre musculare

-fiecare fibră musculară este învelită de endomisium – o teacă fină de țesut conjunctiv
-mușchiul are o bogată vascularizație, inervația mușchiului este dublă:
 somatică – inervează fibrele musculare
o senzitivă – dendritele neuronilor senzitivi din ganglionul spinal
o motorie – axoni ai neuronilor somatomotori alfa din cornul anterior al
măduvei spinării
-axoni ai neuronilor somatomotori gama din cornul anterior al
măduvei spinării
 vegetativă – inervează vasele de sânge ale mușchiului determinând reacții
vasomotorii (vasodilatație, vasoconstricție)
81
 Cum învăț?

Fig. 46
Structura
mușchiului

2. Principalele grupe de mușchi scheletici

a. Mușchii capului
-2 categorii de mușchi:

 mușchii mimicii/cutanați - prin contracția lor, determină diferite expresii ale feței,
sunt inervați de nervul facial (nervul cranian VII) ex. orbicularul buzelor și cel al
pleoapelor, mușchiul occipitofrontal (format din mușchiul frontal care încrețește
pielea frunții și mușchiul occipital), zigomatic mare

 mușchii maseteri - intervin în realizarea actului masticației ex. mușchiul maseter,

mușchiul temporal, pterigoizi

82
 Cum învăț?

Fig. 47 Mușchii

capului și gâtului

Zonele albe sunt

fasciile mușchilor

b. Mușchii gâtului
-în regiunea anterolaterală a
gâtului se află o serie de mușchi,
așezați pe mai multe planuri, care,
dinspre suprafață spre profunzime,
sunt:

 mușchiul pielos al
gâtului - încrețește pielea
gâtului

 mușchii Fig. 48 Mușchii capului și gâtului

sternocleidomastoidieni – când se contractă unul singur (unilateral) înclină capul
spre aceeași parte și îl rotesc spre partea opusă; când se contractă ambii
sternocleidomastoidieni (bilateral) realizează flexia capului (aplecarea capului în
față)

 mușchii hioidieni

83
 Cum învăț?

c. Mușchii trunchiului
Mușchii spatelui și ai cefei
-mușchiul trapez - superior și în plan superficial
-mușchii romboizi- profund (sub) față de mușchiul trapez
-mușchiul marele dorsal – inferior/mai jos de mușchiul trapez

Fig. 49 Mușchii spatelui și ai cefei

Mușchii anterolaterali ai toracelui

-anterior și superficial:
 marii pectorali
 micii pectorali – se află sub
marii pectorali
-anterior și mai profund de pectorali:
 mușchii subclaviculari
 dințații mari – situați lateral
-în spațiile intercostale:
84

Fig.50 Mușchii toracelui

 Cum învăț?

 mușchii intercostali externi

 mușchii intercostali interni
-la baza cutiei toracice:
 diafragma- un mușchi lat, separă cavitatea toracică de cea abdominală, are o față
boltită spre torace și o față concavă spre abdomen

Fig.51 Mușchii toracelui Fig.52 Diafragma

Mușchii anterolaterali ai abdomenului

-sunt mușchi lați
 mușchii drepți abdominali – de o parte și de alta a liniei mediane/linia albă(linia
verticală care trece prin mijlocul abdomenului)
 mușchii piramidali - anterior de drepții abdominali
 mușchiul oblic extern
 mușchiul oblic intern lateral de drepții abdominali
 mușchiul transvers al abdomenului

85
 Cum învăț?

Linia alba
Fig. 53 Mușchii
(linia mediana)
abdomenului

d. Mușchii membrelor
Mușchii membrului superior
-mușchii umărului
 mușchiul deltoid– sub piele, realizează abducția brațului (fig.56) – îndepărtarea lui
de corp de cu
ridicarea lui la
orizontală
-mușchii brațului
 anterior
 mușchiul biceps
brahial
sub
 mușchiul brahial sub m.biceps brahial
m.biceps
brahial  mușchiul
coracobrahial
 posterior
Fig.54 Mușchii anteriori ai brațului și antebrațului
 mușchiul triceps
-mușchii antebrațului

86
 Cum învăț?

 anterior
 sunt flexori ai antebrațului și ai mâinii și
pronatori ai mâinii (realizează flexia și
pronația mâinii) fig.56
 sunt flexori ai degetelor (unii) (realizează
flexia degetelor)
 posterior și lateral
 suni extensori ai antebrațului, mâinii și
degetelor (realizează extensia) fig.56 și
Fig.55 Mușchii posteriori ai
supinatori ai mâinii fig.56 brațului și antebrațului
-mușchii mâinii – mâna are un aparat muscular complex și are mușchi numai pe fața sa
palmară/volară (palma) și în spațiile interosoase

Fig.56 Mișcări la nivelul membrului superior

87
 Cum învăț?

Mușchii membrului inferior

-mușchii bazinului

 mușchii fesieri - în jurul articulației șoldului/coxofemurale, asigură menținerea

verticală a corpului

-mușchii coapsei
 loja anteromedială
 mușchiul croitor – în loja anterioară și
este cel mai lung mușchi al corpului realizează flexia coapsei
 cvadricepsul femural – în loja anterioară și pe bazin
sub mușchiul croitor, are 4 capete de origine
tendonul se fixează pe tibie
 mușchiul adductor mare
 mușchiul adductor scurt în loja medială, prin contracție, apropie coapsele
 mușchiul adductor lung între ele – mișcarea de adducție
 mușchiul drept medial

 loja posterioară
 mușchiul biceps femural
 mușchiul semitendinos realizează flexia gambei pe coapsă
 mușchiul semimembranos

88
 Cum învăț?

Fig.58 Mușchii coapsei -

loja posterioară
Fig.57 Mușchii coapsei - loja anteromedială

-mușchii gambei
 loja anterolaterală
 mușchiul tibial anterior în loja anterioară
 mușchii extensori ai degetelor
 mușchiul peronier scurt în loja laterală
 mușchiul peronier lung
 loja posterioară
 mușchiul gastrocnemian superficial, împreună formează tricepsul sural
 mușchiul solear
 mușchiul tibial posterior profund, fac extensia labei piciorului și flexia
 mușchii flexori ai degetelor degetelor
-mușchii piciorului - așezați atât pe fața dorsală, cât și pe fața plantară, realizează flexia
și extensia degetelor

89
 Cum învăț?

Fig.59 Mușchii gambei

Fig.60 Mușchii superficiali ai lojei posterioare

Fig.61 Mușchii profunzi ai lojei posterioare

90
 Cum învăț?

Fig. 62 Mișcări la nivelul membrului inferior

3. Structura celulei musculare striate/fibrei musculare striate

-mușchii scheletici sunt alcătuiți din țesut muscular striat
-țesutul muscular striat este alcătuit din celule musculare striate/ fibre musculare striate,
grupate în pachete numite fascicule
-fibra musculară striată are o formă alungită și cilindrică și poate atinge o lungime de până
la câțiva zeci de centimetrii
-membrana fibrei musculare este subțire se numește sarcolemă, citoplasma fibrei
musculare este puțină se numește sarcoplasmă
-o fibră musculară are:
91
 Cum învăț?

 numeroși nuclei dispuși periferic

 numeroase mitocondrii
 reticulul endoplasmatic - formează saci care depozitează calciu
-fibra musculară conține organite specifice numite miofibrile care se dispun paralel cu
axul lung al celulei
-miofibrilele sunt alcătuite din :
 miofilamente subțiri de actină
 miofilamente groase de miozină
-miofilamentele de actină sunt dispuse printre cele de miozină și invers
-într-o miofibrilă se află 1500 miofilamente de miozină și 3000 de actină (raport 1:2)
-un miofilament de miozină e înconjurat de 6 de actină iar unul de actină e înconjurat de 3
miofilamente de miozină
-miofilamentele sunt dispuse la același nivel și paralel cu axul longitudinal al fibrei,
formând astfel :
 discuri clare - formate din miofilamente subțiri de actină
 discuri întunecate-formate din miofilamente groase de miozină și subțiri de actină
-discurile clare și întunecate alternează între ele dând aspectul striat al fibrei musculare
-discurile întunecate sunt străbătute de o bandă luminoasă banda H
-discurile clare sunt străbătute de membrană Z întunecată
-segmentul cuprins între două membrane Z se numește sarcomer
-sarcomerul este unitatea morfofuncțională a miofibrilei
-unitatea funcțională a mușchiului scheletic este unitatea motorie (ansamblul format
dintr-un axon al unui neuron motor și fibrele musculare pe care le inervează)
-actina și miozina sunt proteine contractile
-de actină se leagă proteinele reglatorii tropomiozină și troponină
-fibra musculară striată mai conține substanțe cu rol energetic : glicogen, glucoză, ATP,
creatinfosfat (CP)

92
 Cum învăț?

Fig. 63 Structura fibrei musculare striate

Fig.64 Structura
sarcomerului

93
 Cum învăț?

4. Fiziologia mușchilor scheletici

-mușchii scheletici asigură tonusul, postura, echilibrul, mimica și mișcările voluntare
-sunt componenta efectorie (efectorul) a reflexelor somatice de tonus, postură, echilibru și
redresare, precum și a activității motorii voluntare, a expresiei stărilor afectiv emoționale și
limbajului
-reprezintă aproximativ 40% din masa organismului

a. Proprietățiile mușchilor
Excitabilitatea
-se datorează proprietăților membranei celulare (permeabilitate selectivă, conductanța
ionică, polarizare electrică, pompe ionice)
-sarcolema (membrana) se poate depolariza și genera un potențial de acțiune
-mușchii răspund la un stimul printr-un potențial de acțiune propagat (de la locul unde
acționează stimulul, potențialul de acțiune se extinde la toată fibra musculară), urmat de
contracția caracteristică
-între manifestarea electrică (potențialul de acțiune) de la nivelul membranei fibrei
musculare și fenomenele mecanice (scurtarea sarcomerului ducând la contracție) de la nivelul
sarcomerului, se produce un lanț de reacții fizico-chimice, numit cuplaj excitatie-contracție (o
succesiune de etape care au loc între depolarizarea sarcolemei și contracția mușchiului)
-deci excitabilitatea este proprietatea membranei de a genera un potențial de acțiune
care va duce la declanșarea contracției fibrei musculare

Contractilitatea
-este proprietatea specifică mușchiului
-reprezintă capacitatea de a dezvolta tensiune între capetele sale sau de a se scurta
-baza anatomică (structura/elementul/componentul din mușchi în care se realizează
contracția) a contractilității este sarcomerul
94
 Cum învăț?

-baza moleculară (moleculele care paricipă și fac contracția să fie posibilă) o constituie
proteinele contractile actina și miozina
- vezi punctul b.Contracția mușchiului

Extensibilitatea
-este proprietatea mușchiului de a se alungi pasiv sub acțiunea unei forțe exterioare (dacă
tragem de ambele capete ale mușchiului, el se alungește, alungirea aceasta este pasivă deoarece
mușchiul nu consumă energie fiindcă cel care trage de capete este cel care realizează acțiunea și
nu mușchiul propriu-zis, mușchiul doar “se lasă alungit”)
-substratul anatomic (cine dă proprietatea de extensibilitate) al extensibilității î1 reprezintă
fibrele conjunctive și elastice din mușchi

Elasticitatea
-este proprietatea specifică mușchilor de a se deforma sub acțiunea unei forțe și de a
reveni pasiv la forma de repaus atunci când forța a încetat să acționeze (dacă tragem de mușchi
si apoi îi dăm drumul el revine la forma inițială în mod pasiv, adică fără să consume energie)
-baza anatomică (cine dă proprietatea de elasticitate) a acestei proprietăți o reprezintă
fibrele elastice din structura perimisiumului

Tonusul muscular
-este o stare de tensiune permanentă, caracteristică mușchilor care au inervație motorie
somatică și senzitivă intacte (mușchii care au nervii intacți)
-după denervare (dacă se taie/scot/lezează nervii din mușchi), tonusul mușchilor
scheletici dispare
-tonusul muscular este de natură reflexă/un reflex aflându-se sub controlul
paleocerebelului și corpilor striați

95
 Cum învăț?

-are rol în:

 controlul mimicii
 termoreglare( menținerea temperaturii corpului)
 declanșarea contracțiilor musculare
 asigură fixarea articulațiilor
-scade în timpul somnului și se poate intensifica la solicitări corticale puternice

b. Contracția mușchiului fig.65 - 66

-mușchiul se contractă ca răspuns la acțiunea unui impuls nervos când acesta ajunge la
nivelul plăcii motorii (sinapsa dintre neuroni și mușchi)
-impulsul nervos ajuns în butonii terminali ai axonului, determină fuzionarea veziculelor
pline cu mediator chimic cu membrana presinaptică a butonului terminal, eliberându-se astfel
mediatorul chimic - acetilcolina în fanta sinaptică ; acetilcolina se leagă de receptorii de pe
sarcolemă (membrana celulară a fibrei musculare striate), astfel se inițiază depolarizarea
sarcolemei cu producerea potențialului de acțiune
-potențialul de acțiune este scurt și se termină înainte ca mușchiul să se contracte
 potențialul de acțiune se propagă în interiorul fibrei musculare prin
niște canale/tubi transversali și longitudinali și ajunge la reticulul
endoplasmatic
 din sacii reticulului endoplasmatic se eliberează calciu în celulă
etape din cuplajul
 calciul din celulă ajunge la miofilamentele de actină din sarcomer
excitație-contracție
unde se leagă de troponină
 troponina își schimbă poziția și îndepărtează tropomiozina din
regiunea activă a miofilamentelor de actină
 regiunea activă a miofilamentelor de actină fiind eliberată, actina
poate interacționa cu miozina

96
 Cum învăț?

-astfel se inițiază contracția

-miofilamentele de actină glisează/ alunecă printre cele de miozină(se formează
actomiozina) astfel membranele Z se apropie între ele iar sarcomerul se scurtează
(miofilamentele de actină se deplasează către interiorul sacomerului, catre banda H)
-scurtarea sarcomerului duce la scurtarea fibrei musculare, care duce la scurtarea
mușchiului, acest lucru înseamnă contracția mușchiului

SCURTAREA SARCOMERULUI = CONTRACȚIA MUSCULARĂ

-scurtarea sarcomerului/contracția se realizează cu consum de energie (mecanism activ)

furnizată prin hidroliza ATP (descompunerea ATP în ADP cu furnizare de energie ) catalizată
de enzima miozin-ATP-ază, enzimă activată de calciu
-după încetarea potențialului de acțiune are loc reintroducerea calciului în reticulul
endoplasmatic prin transport activ susținut (ajutat) de consumul de ATP (hidroliza ATP)
-scăderea nivelului citoplasmatic al calciului determină inactivarea enzimei miozin-ATP-
ază ; complexul actină-miozină se desface și se reface blocajului proteinelor reglatorii interpuse
între capetele miofilamentelor de miozină și actină fibra musculară se relaxează
-energia furnizată de hidroliza ATP este utilizată și pentru contracția musculară și
pentru relaxarea musculară
-în timpul contracțiilor musculare, ATP se reface mereu prin :
 fosforilare directă pe baza energiei eliberate de hidroliza creatinfosfatului
(descompunerea creatinfosfatului nu necesită oxigen dar rezervele de CP scad
rapid) o moleculă de CP hidrolizată/descompusă = o moleculă de ATP formată
 glicoliză aeroba (în prezența oxigenului) care poate folosi ca surse de energie
glucoză și acizi grași și asigură transformarea unei molecule de glucoză în 38
molecule de ATP

97
 Cum învăț?

 glicoliză anaerobă(în absența oxigenului) care dintr-o moleculă de glucoză asigură

producerea rapidă de 2 molecule de ATP + acid piruvic care mai târziu va fi
transformat în acid lactic (acidul lactic cauzează febra musculară)

direcția de
direcția de glisare
glisare Fig.65 Scurtarea
sarcomerului – contracția
mușchiului

98
 Cum învăț?

Fig.66 Interacțiunea actină - miozină

99
 Cum învăț?

c. Contracții ale fibrei musculare striate

Izometrice

-lungimea mușchiului rămâne neschimbată, dar tensiunea crește foarte mult

-în timpul acestui tip de contracție, mușchiul nu prestează lucru mecanic extern(mișcare);
toată energia chimica se pierde
sub formă de căldură plus lucru
Lucrul mecanic este efectuat de o forţă care acţionează asupra unui
mecanic intern
obiect și îl deplasează. Forța continuă să acționeze pe toată durata
-este prezentă la orice deplasării. ex. când muți un dulap, tu ești forța care deplasează dulapul
2m mai încolo, tu continui să împingi dulapul până când el se
mușchi în faza inițială a
deplasează 2m.
activității musculare
ÎN ORGANISM
-predomină la mușchii cu Lucrul mecanic muscular se datoreză contracției musculare.

acțiune tonică –ex. mușchii Lucrul mecanic este un mijloc de transfer de energie de la un corp la
altul .
posturali
Daca fluxul de energie este directionat de la muschi spre un anumit
-ex. de contracție segment al corpului, spunem că mușchiul poate efectua lucru mecanic
izometrică este susținerea asupra segmentului
posturii corpului sau când Lucrul mecanic intern este lucrul mecanic efectuat asupra
segmentelor corpului. ex. ridicarea propriei greutăți
apucăm o greutate și nu reușim
să o ridicăm
Lucrul mecanic extern este lucrul mecanic efectuat asupra obiectelor
externe. ex. ridicarea greutăților, împingerea obiectelor

Izotonice
-lungimea mușchiului variază iar tensiunea rămâne constantă
-mușchii realizează lucru mecanic –mișcare
-aceste contracții sunt caracteristice majorității mușchilor scheletci care produc mișcare cu
deplasarea pârghiilor osoase
-ex. ridici diferite obiecte

100
 Cum învăț?

Fig.67 Contracție izometrică și

contracție izotonică

Auxotonică
-variază și lungimea și tensiunea mușchiului
-reprezintă faza finală în timpul activității musculare obișnuite
-în timpul unei activități obișnuite, fiecare mușchi trece prin faze izometrice, izotonice și
auxotonice

d. Manifestările contracției musculare

Manifestările electrice
-sunt reprezentate de potențialul de acțiune al fibrei musculare
-stimularea fibrelor musculare pe cale naturală (de la placa motorie/sinapsa dintre neuron
și mușchi) sau artificială (cu curent electric) provoacă apariția unui potențial de acțiune
propagat/transmis în lungul fibrei cu o viteză de 30 m/s

101
 Cum învăț?

-potențialele de acțiune ale unei unități motorii (ansamblul format dintr-un axon și fibrele
musculare pe care le inervează) se sumează, dând potențiale de placă motorie
-activitatea electrică a întregului mușchi sau a unităților motorii componente poate fi
înregistrată, obținându-se electromiograma

Manifestările chimice
-sunt inițiate prin mecanismul de cuplare excitație-contracție
-sunt reprezentate de succesiunea de etape cu reacțiile chimice (eliberarea calciului și
legarea lui, hidroliza ATP și refacerea ATP) care au loc între potențialul de acțiune
(manifestarea electrică) și scurtarea sarcomerului cu contracția mușchiului (manifestarea
mecanică) – acestea sunt etape din cuplajul excitație-contracție - vezi punctul b. Contracția
mușchiului
-procesele chimice din mușchi asigură energia necesară proceselor mecanice
-în primele 45-90 de secunde ale unui efort fizic moderat sau intens, metabolismul
muscular este anaerob (se realizează în absența oxigenului/ fără consum de oxigen), acesta este
timpul necesar aparatului cardiovascular să regleze aportul de oxigen prin dilatarea vaselor de
sânge din mușchi (vasodilatație) cu creșterea cantității de sânge cu oxigen care ajunge în mușchi
-după primele 2 minute de efort, necesitățile energetice (metabolismul) sunt satisfăcute în
cea mai mare parte aerob (în prezența oxigenului/ cu consum de oxigen) fiindcă vasele de
sânge sunt dilatate și mai mult sănge cu oxigen ajunge la mușchi

Manifestările mecanice
-sunt reprezentate de scurtarea sarcomerului urmată de contracția mușchiului
-se studiază cu ajutorul miografului
-aplicarea unui stimul unic, cu valoare prag, determină o contracție musculară unică,
numită secusă musculară, (fig.68) care are următoarele componente:

102
 Cum învăț?

 faza de latență: - durează din momentul aplicării excitantului și până la apariția

contracției; în timpul acestei faze, are loc manifestarea electrică a contracției care
inițiază recțiile din cuplajul excitație-contracție;durata fazei de latență depinde de
tipul de mușchi, la mușchiul striat este de cca 0.01 s
 faza de contracție - în medie 0,04 s
 faza de relaxare - durează 0,05
-durata totală a secusei este de 0,1 s
-amplitudinea ei variază proporțional cu intensitatea stimulului aplicat, până la o valoare
maximă, deoarece un stimul care crește în intensitate (devine mai puternic), va stimula mai
multe fibre
-dacă în loc de stimulare unică, se folosesc stimuli repetitivi, la intervale mici și regulate,
curba rezultată nu mai este o secusă, ci o sumație de secuse numit tetanos (fig.68) (contracție
tetanică), tetanosul poate fi:
 incomplet – apare la stimularea repetitivă cu frecvență joasă de 10-20 stimuli/
secundă; pe grafic apare un platou dințat(o linie cu mai multe curbe) reprezentând
sumarea incompletă a secuselor (mușchiul are o tendință de relaxare dar nu reușește
pentru că următorul stimul deja acționează și determină o nouă contracție)
 complet - apare la stimularea repetitivă cu frecvență mult mai mare 50-100
stimuli/secundă; pe grafic prezintă un platou regulat , exprimând sumația totală a
secuselor (mușchiul nu mai reușește să se relaxeze deloc pentru că stimulii sunt prea
frecvenți dar la un moment dat, în ciuda prezenței stimulului, apare oboseala
musculară )

103
 Cum învăț?

Fig.68 Secusă și
tetanos

-toate contracțiile voluntare ale mușchilor din organism sunt tetanosuri și nu secuse,
deoarece comanda voluntară se transmite la mușchi prin impulsuri cu frecvență mare
-însumarea secuselor stă la baza tonusului muscular
-există însă în organism și situații în care contracția este o secusă:
 frisonul
 sistola cardiacă (bătaia inimii)
 contracția obținută în urma reflexului miotatic (reflexul miotatic)

Manifestările termice
-sunt reprezentate de producția de căldură în mușchi
-se datorează fenomenelor biochimice (reacții chimice) din fibra musculară

104
 Cum învăț?

-randamentul contracției masei musculare este de 30%, ceea ce înseamnă că 70% din
energia chimică se transformă în energie calorică/ căldură
-randament = cât la sută din reactanți sunt transformați în produși de reacție în urma unei
reacții chimice (cât la sută din substanțele care participă la recție sunt transformate în alte
substanțe în urma unei reacții chimice), deci în urma reacțiilor chimice din mușchi, numai 30%
din reactanți sunt transformați în produși de reacție/ alte substanțe, restul de 70% reprezintă
pierderi, pierderile se fac sub formă de căldură

5. Noțiuni elementare de igienă și patologie

1. Oboseala și forța musculară

Oboseala musculară este determinată de o stare de contracție prelungită și susținută a
mușchiului. Ea se datorează și este proporțională cu rata epuizării glicogenului muscular la
care contribuie și scăderea pH-ului intracelular, prin acumularea de acid lactic, inhibând
unele enzime. Se consideră că partea cea mai mare a oboselii musculare rezultă din incapaci-
tatea proceselor contractile și metabolice ale fibrei musculare de a realiza în continuare același
lucru mecanic. În plus, după o activitate musculară prelungită poate avea loc o diminuare a
transmiterii semnalelor nervoase la nivelul joncțiunii neuromusculare (placa motorie)ceea ce are
ca efect, în continuare, diminuarea contracției musculare cu alungirea fazei de relaxare.
Uneori, mușchiul obosit intră în contractură dureroasă (crampe musculare). Practicarea
unui efort fizic intens după o perioadă mai îndelungată de inactivitate este urmată la 2 - 48 de
ore de apariția unor dureri persistente, uneori foarte puternice la nivelul grupelor musculare
solicitate, fenomen numit febră musculară. Aceasta se atenuează sau chiar dispare la reluarea
aceluiași tip de efort.
Prevenirea instalării precoce a oboselii și scăderi forței musculare se poate realiza prin
gradarea progresivă a activității fizice, respectându-se curba capacității de efort pe parcursul

105
 Cum învăț?

zilei și săptămânii.
Activitatea fizică intensă trebuie să alterneze cu pauze obligatorii pentru refacerea
capacității de efort.
Excesele trebuie evitate, prevenindu-se astfel întinderile și rupturile musculare.

2. Întinderi și rupturi musculare

Contracția excesivă a unui mușchi poate duce la întinderea sau chiar la ruperea sa, precum
și a țesutului conjunctiv adiacent (din jur). Zona afectată este tumefiată (umflată).

3. Distrofiile musculare
Cunoscute și sub denumirea de miopatii, reprezintă un grup de afecțiuni musculare
ereditare/genetice, cu severitate diferită, progresive (care se agravează în timp), care se
diferențiază clinic prin distribuția selectivă a grupei musculare afectate. Afectează în special
băieții.
În cazul acestor maladii de natură degenerativă (boli în care structura și funcțiile unui țesut
sau organ se pierd treptat) țesutul muscular striat scheletic este înlocuit succesiv cu țesutul
sclero-adipos. Prin retracțiile tendinoase, care pot însoți afecțiunile musculare, se ajunge la
deformări mai mult sau mai puțin accentuate ale trunchiului și membrelor.
Miopatiile pot apărea la vârsta preșcolară, la pubertate sau în jurul vârstei de 20 de ani și
rar la peste 32 de ani.
Cea mai răspândită este distrofia musculară Duchenne.

4. Miastenia Gravis
Este o boală autoimună. Se datorează blocării transmiterii influxului nervos la nivelul
plăcilor neuromusculare. Apare mai frecvent la femei și se caracterizează prin rezistență mică la
efort.

106
 Cum învăț?

5. Atrofia musculară
Se datorează sedentarismului și se manifestă prin scăderea masei musculare. Necesită
control medical.

107
 Cum învăț?

Bibliografie

1. Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Cezar Th.
Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Editura: Corint

2. Biologie clasa a XI-a, Autori:Tatiana Ţiplic, Editura Aramis

3. Biologie clasa a XI-a, Autori: Aurora Mihail, Florica Macovei, Editura:Bic All

4. Biologie clasa a XI-a, Autori: Ştefania Pelmuş Giersch, Amalia Florina Toma,
Editura: CD Press

5. Biologie clasa a XI-a, Autori: Elena Huţanu Crocnan, Irina Huţanu, Editura: EDP

6. Biologie clasa a XI-a, Autori: Stelică Ene, Elena Emilia Iancu, Gabriela Brebenel,
Ofelia Tănase, Editura: Gimnasium

7. Biologie clasa a XI-a, Autori: Ioana Ariniş, Editura: Sigma

8. Biologie clasa a XI-a, Autori: Ionel Roşu, Călin Istrate, Aurel Ardelean, Editura:
Corin

IMAGINI DE ANATOMIE
1. Frank H. Netter "Atlas de anatomie umana" editia a III-a
2. Biologie clasa a XI-a, Autori: Ştefania Pelmuş Giersch, Amalia Florina Toma, Editura:
CD Press
3. Google Imagini
108