Musca Si Furnica
Musca Si Furnica
Musca Si Furnica
Judecătorul: Judecătorul 1:
- Mai spuneți o dată: - Ce spui muscă-mpricinată?
- Care e pricina toată? Ești tu oare vinovată?
Musca: Musca:
- Să vedeți domn președinte.... Să vedeți domn președinte,
Prin oale mi-am pierdut un dinte.
Povestitorul: o ia musca înainte. Știrbă sunt și râd de mine
Toate muștele bătrâne.
Judecătorul:
- Tu să taci îndată, Judecătorul 2
Aici ești împricinată! - Acum mai bine să taci,
- Ia spune, biată furnică, Doar stricăciuni știi să faci!
Ce te face necăjită?! Ai de plătit către furnici.
Zece cireșe să le-aduci
Furnica 1. Și la toamnă zece nuci,
- Domnule judecător, Un sac plin cu boabe de grâu
De tristă era să mor, Și le cari apă de la râu.
Când musca la noi a venit,
Într-o seară-n asfințit. Musca:
Noi, plăcințele făceam, Cum?! Eu trebuie să muncesc?!
Și la cuptor le coceam, Pentru ele să mă spetesc?
Aproape totul era gata Vreau o pedeapsă mai blândă.
Când a venit împricinata, Sunt și știrbă, și plăpândă!
Nespălată pe picioare, Toate suntem nespălate,
Dânsa s-a băgat prin oale, De ce suntem vinovate?
După care a zburat, Nimeni nu m-a învățat,
Direct peste aluat. Ce-nseamnă să fii curat!
Furnica2. Judecătorul 1:
- Atunci, rău ne-am supărat, Ca să nu faci închisoare,
Am țipat și am strigat, Îți speli mâini, îți speli picioare,
Să iasă din casa noastră. De la furnică să-nveți,
Dar musca, ființă rea, Să speli, să ștergi, să cureți.
Nici nu s-a gândit să plece, Și când ai să fii curată,
Era gata să se-nece n-ai să mai fii alungată.
Într-o oală cu smântână, Învață ce știm cu toții,
Bună pentr-o frișcă fină. Curățenia e mama sănătății!
Povestitorul
Astfel musca cea murdară
Pedepsită a fost dară,
Voi credeți că s-a spălat?
Sau că munca a-nvățat?!
Mai bine, când o vedeți,
Alungați-o cât puteți.