SISTEME MODERNE DE MONITORIZARE A

MEDIULUI INDUSTRIAL
-proiect-
 STUDIU PRIVIND CONDIȚIILE DE
MICROCLIMAT INTERIOR AL CLĂDIRILOR DE
LOCUIT

2
Cuprins

1. Noțiuni generale despre confortul termic..........................................................................................4

2. Considerații despre siguranța sănătății și a mediului înconjurător..................................................4
3. Poluarea cu oxizi de azot (NOx), generată de centralele termice din locuințe..................................6
4. Norme legislative................................................................................................................................7
5. Aparatul MONITOR LABS 8840.......................................................................................................8
Bibliografie selectiva................................................................................................................................10

3
 1. Noțiuni generale despre confortul termic

Confortul termic este definit de ASHRAE și de stantardul ISO 7730:2005 ca fiind

acea stare a minții care exprimă satisfacție în raport cu mediul înconjurător. Confortul
termic se referă la suma de condiții ale mediului înconjurător, în cadrul cărora percepția
mentală și fizică este de confort, fără eforturi din partea organismului pentru compensarea
termică [1].
Majoritatea persoanelor își petrec peste 70% din timp în clădiri și datorită acestui fapt
realizarea și menținerea confortului termic reprezintă sarcinile de bază pentru inginerii
specialiști în microclimat interior. Clădirile destinate locuinței, cât și cele din sectoare
terțiare, trebuie să asigure posibilitatea efectuării în condiții optime a muncii fizice,
intelectuale, a recreării, odihnei etc. Indiferent de destinația unei clădiri, acestea sunt
consumatoare de energie și în același timp oferă oportunități mari pentru ridicarea eficienței
energetice. Îmbunătățirea acestei eficiențe atrage după sine reducerea costurilor cu facturile
energetice, o cerință de mare importanță din punct de vedere economic, dar și din punct de
vedere al relației cu mediul înconjurător [1].
Astfel, se poate concluziona că microclimatul interior al unei clădiri trebuie să fie
rezultatul unei optimizări multicriteriale, ținându-se cont atât de confortul termic, cât și de
economisirea de energie [1].

2. Considerații despre siguranța sănătății și a mediului înconjurător

Diverse studii au arătat că aerul din interiorul clădirilor poate fi chiar mai poluat decât
aerul exterior. Câțiva factori obișnuiți ai poluării aerului din interior sunt următorii [2]:
 Spori de mucegai;
 Ciuperci;
 Polen;
 Acarieni;
 Resturi animale (păr, piele, pene etc.)
 Produse de curățat;
 Vapori de vopsea;

4
  Fum de țigară;
 Aburi de la încălzire sau gătire ș.a.m.d.
Efectele adverse ale poluării aerului din interior asupra sănătății sunt:
 Durere de cap;
 Congestie nazală;
 Ochi iritați;
 Boli asemănătoare gripei („sindromul clădirii bolnave”);
 Strănut;
 Căi respiratorii inflamate;
 Dificultăți respiratorii.
O altă clasificare, în funcție de tipul surselor de poluare, prezintă 5 tipuri de poluare a
aerului din interiorul incăperilor [2]:
a) arderea combustibilului în încăperi pentru încălzire și prepararea
hranei. Problemele care pot apărea includ dureri de cap, amețeală, somnolență, ochi apoși,
respirație greoaie sau chiar moarte. Substanțele poluante asociate cu procesele de ardere
sunt gaze și particule de praf și/sau funingine. Tipurile de poluanți și cantitatea în care sunt
produși depind de tipul instalației, cât de bine este ea montată, operată și întreținută, de tipul
combustibilului ars, precum și de gradul de ventilare a spațiului interior. Poluanții cei mai
comuni produși în instalațiile de ardere din clădiri sunt [2]:
 Monoxidul de carbon,
 Dioxid de carbon,
 Dioxidul de azot,
 Dioxidul de sulf,
 Particule cu sau fără produși chimici atașați,
 Hidrocarburi nearse,
 Aldehide.
Procesul de ardere este însoțit întotdeauna de producerea de vapori de apă. Aceștia nu
sunt considerați în general un poluant, dar pot acționa ca unul prin efectele lor secundare; de
exemplu, umiditatea ridicată și suprafețele umede favorizează apariția unor bacterii și a
mucegaiului. Pentru reducerea expunerii la poluanții din produsele de ardere, este deosebit
de important ca  instalatiile de ardere să fie bine alese, instalate, utilizate, inspectate și

5
întreținute. O ventilare corespunzătoare a clădirii micșorează de asemenea riscul de
expunere la astfel de poluanți. În ultima vreme au apărut pe piață dispozitive detectoare de
monoxid de carbon; este obligatorie utilizarea lor acolo unde gradul de ventilare este redus
[2].
b) materialele de construcție, mobila. Casele mai vechi pot conține izolații care
sunt parțial sau total realizate din asbest, de obicei de culoare alb sau alb-gri, sub formă de
pudră sau semi-poros. Asbestul, folosit ca material de construcție din cauza proprietăților lui
de rezistență termică, poate elimina fibre de asbest în aerul interior dacă materialul nu este
bine izolat. Inhalarea de fibre de asbest poate cauza cancer pulmonar și azbestoză
(cicatrizarea țesutului pulmonar). Chiar și materialele naturale de
tipul rumegușului sau prafului de tencuială pot fi dăunatoare. Deseori pericolul nu provine
din materialul primar ci din lianți, solvenți, stabilizatori sau alți aditivi. Mobilierul poate
la rândul său reprezenta o sursă de poluare prin substanțele volatile eliberate de lacuri și
vopsele [2].
c) gazele toxice eliminate de sol pe care este situată clădirea. Radonul este un
gaz incolor, inodor și radioactiv care poate pătrunde în casă prin crăpăturile din pereții sau
podelele de beton și prin țevile de drenaj din podele. Cea mai comună sursă de radon e
uraniul care există în mod normal în unele terenuri pe care au fost construite case.
Problemele apar când concentrațiile de radon cresc în interiorul caselor sau a clădirilor [2].
d) produsele de gospodărie. Substanțele utilizate la curățenie sunt de cele mai
multe ori dizolvanți cu conținut ridicat de substanțe volatile (alcooli, esențe parfumate etc.)
[2]. 
e) fumul de țigară. Fumul de țigară cauzează mai mult de 87% din cancerele de
plămâni, după părerea specialiștilor. Fumatul activ sau pasiv (inhalarea fumului) crește
riscul de atac de cord și de accident vascular cerebral. Fumatul cauzează între 15000 și
300000 de infecții ale tractului respirator inferior în fiecare an la copii mai mici de 18 luni,
ducând la 7500 pana la 15000 spitalizări. Fumul de țigară poate determina apariția astmului
la copii [2].

3. Poluarea cu oxizi de azot (NOx), generată de centralele termice

din locuințe

6
 Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive care conţin azot şi oxigen
în cantităţi variabile şi sunt responsabili pentru ploile acide care afectează atât
activitatea terestră cât şi ecosistemul acvatic.  Oxizii de azot se formează în
procesul de combustie atunci când combustibilii sunt arşi la temperaturi înalte, dar
cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităţilor industriale,
producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea
smogului, deteriorarea calității apei, efectului de seră şi   reducerea vizibilităţii în
zonele urbane [6].
Principalii oxizi de azot sunt:
-monoxidul de azot (NO) care este un gaz incolor şi inodor;
-dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun-roșcat cu un miros puternic,
înecăcios [4].
Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atât pentru oameni cât și
pentru animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decât cel al
monoxidului de azot). Expunerea la concentrații ridicate poate fi fatală, iar la concentrații
reduse afectează țesutul pulmonar. Populația expusă la acest tip de poluanți poate avea
dificultăți respiratorii, iritații ale căilor respiratorii, disfuncții ale plămânilor. Expunerea la
acest poluant produce vătămarea serioasă a vegetației prin albirea sau moartea țesuturilor
plantelor, reducerea ritmului de creștere a acestora [3].
Oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide şi favorizează acumularea nitraților
la nivelul solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental.
De asemenea, poate provoca deteriorarea ţesăturilor și decolorarea vopselurilor, degradarea
metalelor [3].
Dioxidul de azot în combinație cu particule din aer poate forma un strat brun-roșcat.
În prezența luminii solare, oxizii de azot pot reacționa și cu hidrocarburile formând
oxidanți fotochimici [4].

4. Norme legislative
Concentraţiile de dioxid de azot din aerul înconjurător se evaluează folosind valoarea
limită orară pentru protecţia sănătăţii umane (200 g/m3 ), care nu trebuie depăşită mai mult
de 18 ori/an şi valoarea limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane (40g/m3 ) [7].

7
 Punctele de prelevare se amplasează astfel încât să se evite măsurarea unor
micromedii din imediata vecinătate. Un punct de prelevare se amplasează astfel încât
să fie reprezentativ pentru calitatea aerului pentru un segment de stradă cu o lungime
egală sau mai mare de 100 m, în cazul stațiilor de trafic, pentru o arie egală sau mai
mare de 250 m x 250 m, în cazul stațiilor de tip industrial, și de câțiva km 2, în cazul
stațiilor de fond urban. Punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru
evaluarea calității aerului pe o arie de mai mulți km2 [8]. 
Punctele de prelevare destinate protecției vegetației și ecosistemelor naturale se
amplasează la peste 20 km distanță de aglomerări sau la peste 5 km distanță de alte
arii construite, instalații industriale, autostrăzi sau șosele cu un trafic care depășește
50.000 de vehicule pe zi. Punctul de prelevare trebuie să fie amplasat în așa fel încât
aerul prelevat să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o zonă înconjurătoare
de cel puțin 1.000 km2 [7].

[6]

Verificarea sistemelor automate de măsurare a oxizilor de azot în gazele reziduale se

face prin măsurări paralele, utilizând: SR EN 14792:2006 - Emisii de la surse fixe.
Determinarea concentraţiei masice de oxizi de azot (NOx) are ca metodă de referinţă –
chemoluminescenţă [7].

8
 5. Aparatul MONITOR LABS 8840

Aparatul Monitor Labs model 8840 foloseşte chemiluminiscenţa pentru a realiza

analiza continuă a imisiilor oxidului de azot (NO) şi a dioxidului de azot (NO2), respectiv
determinarea cantităţii totale de oxizi de azot (NOx) dintr-o mostră. Metoda de operare se
bazează pe chemiluminiscenţa unei specii activate de dioxid de azot NOx * , produsă printr-
o reacţie chimică între ozon O3 şi oxidul de azot NO. Principiul chemiluminiscenţei constă
în activarea până la generarea unui fenomen luminos în urma unor reacţii chimice speciale a
moleculelor de oxid de azot. Este un procedeu fizico-chimic de investigare. Determinarea
concentraţiei oxizilor de azot prin detecţia chemiluminiscenţei este una din cele mai precise
tehnici de analiză directă. Metoda se aplică la măsurarea concentraţiilor de NO, NOx, atât în
imisie cât şi în emisie. Pentru determinarea concentraţiilor de NOx (NO + NO2) este
necesară reducerea iniţială a NO2 la NO, pe suport catalitic de molibden [5].
Modelul 8840 este o realizare de vârf în tehnologia analizei concentraţiilor oxizilor de
azot, vârf atins în principal datorită implementării celulelor de reacţie duble şi a detectorilor
dubli (celule separate pentru canalele de NO şi NOx). Avantajul canalelor duble este că
citirea concentraţiilor are loc în timp real. Modelul 8840 foloseşte un modulator optic pentru
stabilitate şi o reţea pneumatică cu control al debitului pentru a regla curgerea curentului de
gaz. Aceste noi subansamble aduc o îmbunătăţire a sensibilităţii, acurateţii şi stabilităţii
analizorului [5].
Proba de analiză şi ozonul intră în camerele de reacţie (localizate în celulele NOx şi
NO) şi apoi sunt evacuate printr-o reţea pneumatică. Emisia chemiluminiscentă din celula
de reacţie este întreruptă şi transmisă alternativ unui tub foto multiplicator de aproximativ
87 de ori pe secundă de un modulator optic. Semnalul emis de tubul fotomultiplicator
(numit PMT) este procesat de un amplificator şi convertit în semnal electric ce este livrat
sistemului de achiziţie al datelor (data acquisition system-DAS) şi/sau un sistem de
înregistrare (ex: imprimantă). Analizorul conţine un modulator optic ( cu rol de întrerupător
periodic), două tuburi fotomultiplicatoare (PMT); două celule de reacţie cu control
permanent al debitului şi un amplificator dual. Suplimentar analizorul mai este dotat cu o
sursă de alimentare pentru PMT, un convertor catalitic NO2-NO, un generator de ozon,

9
debitmetre, echipament pentru procesarea electronică a semnalului şi afişaj analogic. Pe
panoul din spate al aparatului, din considerente de întreţinere, se găseşte un filtru pentru
proba de analiză, dispozitivul de uscare a aerului pentru generatorul de ozon si sistemul de
evacuare a probei analizate [5].

Bibliografie selectiva
1. http://franciscpopescu.weebly.com/uploads/2/0/4/5/20453993/imisii_-_nox.pdf
2. http://www.mmediu.ro/app/webroot/uploads/files/
2015_06_17_Ghid_monitorizare_lcp.pdf
3. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=CELEX:32017D1442&from=ET
4. https://lege5.ro/Gratuit/gi2tqmjzgq/legea-nr-104-2011-privind-calitatea-
aerului-inconjurator?pid=56518631#p-56518631
5. http://iota.ee.tuiasi.ro/~tti/materiale/tirep/Carte%20Tirep.pdf
6. https://www.calitateaer.ro/public/assessment-page/pollutants-page/oxid-azot-
page/?__locale=ro
7. http://www.anpm.ro/documents/12220/2723600/
Raport+calitatea+aerului+in+Romania+in+2018.pdf/dbb627ed-a6a8-44e2-
a1d7-0523f1042711
8. http://apmbt.anpm.ro/-/emisii-poluanti-atmosferici

10