TEORIA POLIVAGALĂ: O NOUĂ ȘTIINȚĂ A SIGURANȚEI

THE POLYVAGAL THEORY: THE NEW SCIENCE OF SAFETY

Ștefan POPOV, ORCID ID: 0000-0001-9559-8591

Universitatea de Stat din Moldova
psiholog@stefanpopov.md
Modelele tradiționale de înțelegere a traumelor și a tulburărilor afective au la bază teoriile
behavioriste (asociaționiste) și cognitiviste și explicate la nivel neuronal prin implicare regiunilor
cerebrale cum ar fi amigdala, hipocampul și cortexul prefrontal.
Cercetările conduse de către psihiatrul și neurocercetătorul Stephen Porges au descoperit
aspecte noi privind trauma și tulburările afective și care au fost prezentate în cadrul teoriei
polivagale, care deschide noi orizonturi de înțelegere a tulburărilor mintale.
Stephen Porges a prezentat pentru prima dată teoria sa în 1994 [1], iar în ultima decadă
teoria polivagală capătă tot mai multă atenție și sunt realizate tot mai multe cercetări. În acest
demers ne propunem să realizăm o metanaliză a celor mai recente cercetări asupra teoriei
polivagale și să conturăm noi orizonturi de cercetare și înțelegere a tulburărilor mintale.
Teoria polivagală, numită și știința siguranței, ne oferă o mulțime de informații noi și
importante legate de sistemul nervos și de modul în care trăim sentimentele de siguranța sau
amenințare. Teoria este centrată asupra nervului vag, a zecea pereche de nervi cranieni, care se
extinde din creier în corp și este principalul nerv al sistemului vegetativ, controlând activitatea
parasimpatică. Sistemul nervos parasimpatic (SNP) este implicat în stările de relaxare și
regenerare prin scăderea frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale, fiind opus sistemului nervos
simpatic care activează răspunsuri de “luptă” sau “fugă”. Dar SNP nu este activat doar în stările
de liniște și relaxare, dar este activat și în cazul amenințărilor extreme, în aceste cazuri, SNP nu
numai că încetinește vrecvența cartiacă, ci ne imobilizează (freez) pentru a ne conserva energia și
pentru a diminua impactul traumatic.
Conceptul “polivagal” face trimitere anume la acest paradox al nervului vag, care prin
funcția sa parasimpatică poate fi atât o sursă de reziliență emoțională, sentiment de siguranță,
angajament social în fața unor pericole (prin activarea nervului vag ventral mielinizat), cât și un
factor de risc, prin declanjarea mecanismului de “îngheț” (prin activarea nervului vag dorsal
nemielinizat).
Activitatea SNP este reflactată de tonusul vagal cardiac (TVC) și poate fi măsurată direct
prin aritmia sinusală respiratorie (ASR) sau prin variabilitatea ritmului cardiac (VRC). Mai multe
studii științifice au reușit să demonstreze o relație strânsă între TVC și abilități de reglare
emoțională, controlul situației, căutarea de sprijin social [2], reziliență la stres, anxietate socială
[3], sănătate mentală [4], tulburări afective [5] și flexibilitatea cognitivă[6].
Complexul vagal ventral mielinizat (CVV), ale cărui fibre cardioinhibitoare ies din
nucleul ambiguus a trunchiului cerebral, este sursa sistemului de implicare socială. Datorită
fibrelor sale mielinice, CVV este cel mai puțin perturbator din punct de vedere homeostatic, cel
mai tânăr din punct de vedere filogenetic și cel mai rapid răspuns la o provocare amenințătoare.
Complexul vagal dorsal (CVD) este cel mai vechi subsistem autonom filogenetic, cu fibre
cardioinhibitoare nemielinice care provin din nucleul motor dorsal al trunchiului cerebral. De
asemenea, are o funcție de imobilizare care a apărut inițial la vertebratele timpurii. De asemenea,
este implicat în principal în răspunsurile post-traumatice după traume psihologice [7]. Teoria
polivagală sugerează că gradul sentimentului de siguranță psihologică, sănătatea mentală și
angajamentul social ar fi determinat de gradul de mielinizare al CVV, întrucât aceste fibre
cardionhibitoare sunt implicate în funcțiile de regenerare și relaxare și au TVC mai ridicat, ceea
ce a fost deja corelat cu sănătatea mentală. Invers, dacă prevaleaza fibrele nemielinizate a CVD,
atunci persoană se alfă mai curând în stare de imobilizare, trăind mai curând o stare cronică de
nesiguranță psiholigică și nu poate identifica indici de siguranță în mediul exterior.
La naștere există un număr mai mare de fibre nemielinizate, sugerând o probabilitate mai
crescută a stării CVD, iar prezența unui mediu securizant va stimula dezvoltarea fibrelor
mielinizate ceea ce va determina o siguranță psiholigică pe tot parcusul vieții. În cazul unui
mediu nesecurizant, se sugerează o dezvoltare a fibrelor nemielinizate, un tonus vagal cardiac
scăzut și o stare de imobilizare și nesiguranță psiholigică pe tot parcursul vieții[8]. Există dovezi
că sindromul mortii subite la sugari ar fi asociat cu un numărt mare de fibre nemielnizate și o
mielinizare slabă a fibrelor din CVV[9]. Cu alte cuvinte, traumele au tendința de a dezvolta și
activa fibrele nemielinizate ale CVD. Dacă am experimentat o traumă care ne-a lăsat imobilizați,
capacitatea noastră de a ne scana mediul în căutarea indiciilor de pericol poate deveni
distorsionată. Putem avea „neurocpeție defectuoasă”, ceea ce înseamnă că nu putem prelua
indicii de siguranță la fel de ușor. În schimb, am putea citi indiciile din mediul nostru ca fiind
periculoase, chiar dacă acele indicii pot fi văzute ca neutre sau benigne pentru alți oameni.
În concluzie, teoria polivagală extinde înețegerea asupra traumei și a mecanismelor sale
neurofiziologice. O traumă nu afectează doar un spectru de fenomene și evenimente asociate
traumei originale, așa cum sunt descrie în teoriile behavioriste și cognitiviste, dar evenimentele
traumatice afectează la nivel global tonusul vagal cardiac, iar de aici, dintr-o stare de imobilizare
neurofiziologică, individul percepe mediul exterior mai curând ca fiind amenințător, indiferent
de natura fenomenlor sau evenimentelor, generând o stare cronică de nesiguranță psihologică,
ceea ce duce la dezvoltarea tulburărilor afective. Terapiei traumei în cadrul teoriei polivagale
este centrată printr-un șir de tehnici de stimulare a tonusului vagal cardiac, care ar promova
angajamentul social și indicatorii de siguranță.
Cu toate acestea, teoria polivagală este puțin studiată, dar oferă o perspectivă
transdisciplinară și noi orizonturi de cercetare și testare a validității teoriei.

Referințe:

1. PORGES, S.W. Orienting in a defensive world: Mammalian modifications of our evolutionary

heritage. A Polyvagal Theory. Psychophysiology, 32: 301-318, 2016
https://doi.org/10.1111/j.1469-8986.1995.tb01213.x
2. FAY C.M.G., KUBIAK,T., SIEWERT, K., WEBER, H. Cardiac vagal tone is associated with
social engagement and self-regulation, Biological Psychology, Volume 93, Issue 2, 2013, Pages
279-286, ISSN 0301-0511, https://doi.org/10.1016/j.biopsycho.2013.02.013.
3. RIGONI, D., MORGANTI, F. AND BRAIBANTI, P. The Role of Baseline Vagal Tone in
Dealing with a Stressor during Face to Face and Computer-Based Social Interactions. Front.
Psychol. 8:1986., 2017. doi: 10.3389/fpsyg.2017.01986
4. PERNA, G., RIVA, A., DEFILLO, A., SANGIORGIO, E., NOBILE, M., CALDIROL,A.,
Heart rate variability: Can it serve as a marker of mental health resilience?: Special Section on
“Translational and Neuroscience Studies in Affective Disorders” Section Editor, Maria Nobile
MD, PhD, Journal of Affective Disorders, Volume 263, 2020, Pages 754-761, ISSN 0165-0327,
https://doi.org/10.1016/j.jad.2019.10.017.
5. KEMP, A. H. Heart rate variability, affective disorders and health. In B. T. Baune & P. J. Tully
(Eds.), Cardiovascular diseases and depression: Treatment and prevention in psychocardiology
(pp. 167–185). Springer International Publishing AG, 2016. https://doi.org/10.1007/978-3-319-
32480-7_11
6. ALBA G, VILA J, REY B, MONTOYA P AND MUÑOZ MÁ, The Relationship Between Heart
Rate Variability and Electroencephalography Functional Connectivity Variability Is Associated
With Cognitive Flexibility. Front. Hum. Neurosci. 13:64, 2016. doi: 10.3389/fnhum.2019.00064
7. KOLACZ J., PORGES S. W. Chronic diffuse pain and functional gastrointestinal disorders after
traumatic stress: pathophysiology through a polyvagal perspective. Front. Med. 5, 145, 2018.
8. POLI, A., GEMIGNANI, A., CHIORRI, C., MICCOLI, M., A critical period for experience-
dependent development of the feelings of safety during early infancy: A polyvagal perspective on
anger and psychometric tools to assess perceived safety. Front Integr Neurosci. 2022 Jul
18;16:915170. doi: 10.3389/fnint.2022.915170. PMID: 35924118; PMCID: PMC9339984.
9. BECKER L. E., ZHANG W., PEREYRA P., M. Delayed maturation of the vagus nerve in sudden
infant death syndrome. Acta Neuropathol. 86, 617–622. 10.1007/BF0029430, 2018.