PIAȚA TITLURILOR

FINANCIARE

Profesor coordonator Proiect realizat de :

Lect.dr. Iacob Doina Rusu Alina-Elena și Mîndru Raluca

1
 C.I.G. ANUL II

CUPRINS

PIAȚA FINANCIARĂ...........................................................................................................................3
PIAȚA DE CAPITAL............................................................................................................................4
VALORILE MOBILIARE – INSTRUMENTE ALE PIEȚEI DE CAPITAL........................................6
1. TITLURILE FINANCIARE PRIMARE........................................................................................6
2.TITLURI FINANCIARE DERIVATE................................................................................................8
3.TITTLURI FINANCIARE SINTETICE.............................................................................................9
BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................10

2
 PIAȚA FINANCIARĂ

Piețele financiare reprezintă, prin definiție, locul de întâlnire dintre cererea de lichidități din
partea firmelor și oferta de lichidități din partea ofertanților de capitaluri.
Piața financiară colectează disponibilitățile bănești în favoarea solicitanților prin emsiunea și
plasarea de titluri mobiliare precum: acțiunile, obligațiunile, certificatele de investiții și alte
produse financiare. De asemenea, pe această piață, au loc tranzacții cu titluri emise anterior,
între vânzătorii de titluri, care doresc să își recupereze capitalul bănesc avansat și diferiți
cumpărători, care își propun să investească.

În funcție de termenul de scadență (maturitatea) titlurilor tranzacționate, piața financiară are

două componente:
 piața monetară, a transferurilor pe termen scurt. Titlurile monetare tranzacționate
cuprind: bonurile de tezaur, biletele de trezorerie ale colectivităților locale sau ale
firmelor autorizate în acest sens, certificatele de depozit negociabile si efectele
comerciale (cambii, bilete la ordin, cecuri). Negocierea acestor titluri se face
individual între băncile comerciale și clienții lor, și nu în mod centralizat, cum se
negociază titlurile financiare la bursă;
 piața de capital, a transferurilor pe termen lung. Titlurile care consacră transferurile pe
termen lung sunt denumite titluri financiare (de capital) și se referă la: acțiuni,
obligațiuni de stat, obligațiuni private etc.

Funcțiile pieței financiare:

1. Mobilizează importante resurse financiare în favoarea diferitelor firme sau alți agenți
economici.
2. Plasează titluri de valoare emise.

3
 3. Asigură mobilitatea capitalurilor și posibilitatea schimbării plasamentelor acționarilor
prin transformarea în lichidități a valorilor mobiliare și invers.
4. Indică starea economiei și perspectivele ei.
5. Orientează disponibilitățile bănești ale persoanelor fizice și juridice spre cele mai
profitabile domenii.

Clasificarea pieței financiare:

Piața financiară primară este piața pe care au loc emisiuni de titluri de valoare noi.
Tranzacțiile se realizează prin intermediul băncilor, iar cursul se identifică cu valoarea
nominală.
Piața financiară secundară are rolul de a asigura tranzacțiile cu titluri emise anterior. Pe
această piață, tranzacțiile se realizează prin intermediul burselor de valori.
Cursul la care se fac tranzacțiile pe piață depinde de câtiva factori precum:
o raportul dintre cererea și oferta de titluri
o rata comercială a dobânzilor bancare
o starea economiei naționale
o situația politică și socială internă și internațională

PIAȚA DE CAPITAL

Piața de capital este cea pe care se cumpără și se vând active financiare. Practic, ea reprezintă
un mecanism de legatură între investitori și emitenți.
Are două segmente: primar și secundar. Segmentul primar se distinge de cel secundar prin
faptul că este singurul care determină creșterea volumului total de titluri, de valori mobiliare
în economie. Tranzacțiile cu aceste titluri pe segmentul secundar schimbă doar proprietarul
lor, fără a modifica volumul titlurilor din economie. Vorbim de segment primar și de segment
secundar atât pe piața monetară, cât și pe piețele de capital.

A. PIAȚA PRIMARĂ DE CAPITAL

4
Este segmentul de piață care servește la prima plasare a emisiunii de valori mobiliare pentru
atragerea de capitaluri financiare disponibile, pe termen mediu și lung, atât de pe piețele
interne de capital, cât și de pe piața internațională.
Segmentul primar este, de altfel, indispensabil, căci el asigură emisiunea și prima vânzare a
tuturor titlurilor noi.
Participanții pe piața primară, în cadrul căreia se vând și se cumpără valori mobiliare nou
emise, sunt:
 solicitatorii de capital: statul și colectivitățile locale, întreprinderile publice și cele
private;
 ofertanții de capital: persoane particulare, agenți economici, bănci, case de economii,
societăți de asigurare;
 intermediarii: societăți de valori mobiliare, bănci comerciale, societăți de investiții
financiare care prin rețeaua proprie asigură vânzarea titlurilor.

Segmentul primar se organizează prin intermediul băncilor sau al societăților de valori

mobiliare, care s-au specializat pentru acest gen de operațiuni. Ele dispun de personal
calificat, rețea de subscriere și de capitaluri, prin care realizează plasamente operative și
garantate.

B. PIAȚA SECUNDARĂ DE CAPITAL

Este piața pe care sunt tranzacționate valori mobiliare aflate deja în circulație. Piața secundară
furnizează lichiditate pentru investitorii care doresc să-și schimbe portofoliile înainte de data
scadenței.
Bursa de valori reprezintă principala instituție a pieței secundare de capital.
Se poate localiza, din punct de vedere fizic, în România, în sala de cotare și tranzacționare
centralizată a titlurilor financiare la Bursa de Valori București sau pe piața reglementată de
instrumente financiare derivate administrată de Bursa Monetar Financiară și de Mărfuri de la
Sibiu (BMFMS).
Bursa este o piață concurențială în care se concentrează cererea și oferta pentru anumite
categorii de mărfuri și valori, realizându-se tranzacții după o procedură determinată potrivit
unui program prestabilit într-un loc cunoscut.
Participanți la activitatea bursei de valori:

5
  Clienții- care emit ordine de bursă (dau ordine societăților de brokeraj să execute
contracte în piață), respectiv cumpărătorii și vânzătorii de titluri. Aceștia formează de
fapt cererea și oferta de titluri la bursă;
 Intermediarii bursieri- toate societățile și agenții de valori mobiliare,societăți de
brokeraj; ei colectează ordinele de bursă,le execută etc.
o brokerul este o persoană fizică,atestată de bursă și autorizată de Comisia
Națională a Valorilor Mobiliare care are ca atribuții negocierea ofertelor de
vânzare și de cumpărare în contul unei societăți de brokeraj.
o traderul este persoana fizică ce tranzacționează pe piață exclusiv în contul și
numele său (trebuie să aibă un atestat și un permis elaborate de bursă și să fie
autorizat de CNVM).
 Organismele de supraveghere și control al activității bursiere- cel mai important este
Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, care reglementează, supraveghează și
controlează bursele de mărfuri etc.

VALORILE MOBILIARE – INSTRUMENTE ALE PIEȚEI

DE CAPITAL

Valorile mobiliare sunt titluri de valoare care dau dreptul deținătorului lor de a obține în
condiții specificate, o parte din veniturile viitoare ale emitentului.
Titlurile financiare, din punct de vedere al modului în care acestea sunt create, se împart în
trei categorii:
 primare: acțiuni, obligațiuni;
 derivate: contracte futures, opțiuni;
 sintetice: contractele pe indici de bursă.

1. TITLURILE FINANCIARE PRIMARE

I. ACȚIUNILE reprezintă titluri de valoare care reprezintă o parte din capitalul social al
unei societăți pe acțiuni. Valoarea nominală sau prețul acțiunii se determină prin
raportarea capitalului social la numărul de acțiuni emise de o firmă.

6
 Acţiunile se prezintă în mai multe forme, clasificate, în principal, după două criterii:
a) După forma de prezentare:
 nominative , care au înscris pe ele numele posesorului; sunt înregistrate distinct în
Registrul de evidenţă acţiunilor pe care îl ţine emitentul; cesiunea lor, în orice formă s-
ar face, trebuie menţionată în registrul amintit, altfel nu este recunoscută;
 nominative legate , similare celor nominative, dar supuse unor reguli mult mai
restrictive privind cesionarea; principala regulă este aceea că actul cesionării trebuie
acceptat anticipat de Consiliul de Administraţie al emitentului; alte reguli au în vedere
prioritatea emitentului de a le cumpăra, anunţul vânzării cu un anumit timp înaintea
vânzării efective, posibilitatea emitentului de a recuza cumpărătorul într-un interval de
timp stabilit prin lege ş.a.;

 la purtător , care nu au înscris numele posesorului, astfel încat cel ce le deţine este de
drept proprietarul lor; reprezintă tipul de acţiuni tranzacţionate la bursă, pentru
celelalte două acest lucru nefiind posibil datorită restricţiilor de circulaţie la care sunt
supuse.
b) După drepturile pe care le generează:
 ordinare , care dau deţinătorului drepturi proporţionale cu valoarea lor nominală: de
proprietate, de subscriere, de atribuire, de vot, de dividend;
 privilegiate , care conferă dreptul la un „privilegiu”, de pildă un divident fix distribuit
indiferent de mărimea profitului obţinut de emitent.

II. OBLIGAȚIUNILE - Obligațiunile sunt titluri de valoare care reprezintă o cotă parte
dintr-un împrumut colectiv, pe termen mediu sau lung, solicitat de un agent economic.
Valoarea nominală a obligațiunii se restituie posesorului la scadență, iar pe întreaga
perioadă a creditului, acesta va primi o dobândă anuală fixă, înscrisă pe obligațiune.
Obligaţiunile sunt clasificate după două criterii:
a) După forma de prezentare:
 nominative , cu numele posesorului înscris pe ele şi fără posibilitatea negocierii pe
piaţa secundară;
 la purtător , cu regim similar acţiunilor la purtător.
b) După locul contractării şi condiţiile de emisiune
 interne , exprimate în moneda naţională a ţării în care este rezident emitentul;

7
  străine, exprimate în moneda naţională a ţării în care emitentul face emisiunea;
 euroobligaţiuni, exprimate într-o monedă europeană alta şi decât a ţării de reşedinţă a
emitentului şi decât a ţării în care se face emisiunea.
Calitatea financiară a unui plasament in obligaţiuni este determinată pe baza catorva indicatori
de performanţă, cum sunt:
 Produsul nominal , exprimat procentual prin rata nominală a dobanzii (subcapitolul
4.2) şi valoric prin dobanda incasată in schimbul cuponului;
 Produsul curent sau efectiv ;
 Preţul curent de piaţă , care arată valoarea actuală a fluxurilor viitoare de venit pe care
le oferă posesia obligaţiunii pană la o anumită dată viitoare (eventual pană la
scadenţă).
Caracteristicile obligaţiunilor ca simple titluri de credit cu dobandă fixă au fost renovate în
ultimii 40-50 de ani, ca urmare a dorinţei plasatorilor de a participa într-un fel sau altul la
rezultatele financiare obţinute de debitorii lor.
Ca urmare, au apărut obligaţiuni cu dobânzi variabile şi obligaţiuni participative. Acestea din
urmă se regăsesc în trei forme: obligaţiuni de participaţie, obligaţiuni convertibile şi
obligaţiuni schimbabile.
 Obligaţiunile de participaţie sunt acele obligaţiuni pentru care dobânda fixă anuală se
indexează în raport cu rezultatele financiare finale ale perioadei de gestiune, obţinute
de debitor: dinamica dividendului vărsat, indicele de devansare a dobânzii pieţei de
către rata dividendului, dinamica fondului de rezervă ş.a.
 Obligaţiunile convertibile sunt obligaţiunile pe care deţinătorul le poate preschimba
contra acţiuni ale emitentului, într-un interval de timp fixat de către acesta.
 Obligaţiunile schimbabile sunt acele obligaţiuni ce se pot preschimba contra acţiuni
din chiar momentul emiterii lor.

2.TITLURI FINANCIARE DERIVATE

Un contract futures este un angajament standardizat între doi parteneri, un vânzător și un

cumpărător, de a vinde, respectiv de a cumpăra un bun (mărfuri, acțiuni, valute, aur etc) la un
preț stabilit în momentul încheierii tranzacției și cu executarea contractului la o dată viitoare
(future), numită scadență.

8
Utilizat în întreaga lume, contractul futures este unul din cele mai populare instrumente de
acoperire a riscului, asigurând împotriva unei eventuale evoluții nefavorabile a pieței și a
prețurilor.

CUM FUNCȚIONEAZĂ?
Futures este un contract de vânzare-cumpărare a unui activ, la o dată ulterioară si la un pret
negociat în momentul semnării. Tranzactionând atât mărfuri, cât si alte instrumente
financiare, el ajută la obtinerea unui profit din specularea corectă a diferentei de pret dintre un
moment viitor si cel curent, nepresupunând neapărat livrarea fizică a produsului, ci, de multe
ori, doar plata acestei diferente. Ceea ce face acest contract să fie atât de popular este
posibilitatea tranzactionării cu o investitie initială mai mică decât pe piata la vedere (spot). De
exemplu, pentru a profita de miscările de pret ale unui contract future, trebuie investită o sumă
echivalentă cu 20% din valoarea acesteia. În fond, esentială este capacitatea de a intui corect
evolutia unor anumite preturi în timp.

AVANTAJE
 Ai profit și la creșterea și la scăderea pieței.
 Investești mai puțin decât pe piața la vedere.
 Tranzacționezi pe indici internaționali și transparenți.
Opţiunile sunt contracte între un vînzător (engl. writer) şi un cumpărător (engl. holder), care
dau acestuia din urmă dreptul, dar nu şi obligaţia, de a vinde sau cumpăra un anumit activ -
marfă, titlu financiar sau instrument monetar - (până) la o anumită dată viitoare, drept obţinut
în schimbul plăţii către vânzător a unei prime. După natura dreptului pe care îl conferă,
opţiunile pot fi: de vânzare (engl. put option), atunci când cumpărătorul dobândeşte, în
condiţiile contractului, dreptul de a vinde activul; de cumpărare (engl. call option), atunci cînd
dau dreptul de a cumpăra activul.
Opţiunile sunt titluri financiare derivate deoarece ele pot fi negociate la bursă, având zilnic o
valoare de piaţă, dată de cererea şi oferta de opţiuni de acel tip şi dependentă de valoarea
activului la care opţiunea se referă.

3.TITTLURI FINANCIARE SINTETICE

9
Produsele sintetice rezultă din combinarea de către societăţile financiare a unor active
financiare diferite şi crearea pe această bază a unui instrument de plasament nou.
În ultimul deceniu şi jumătate numărul şi complexitatea acestor produse bursiere au crescut
foarte mult, ele constituind un sector deosebit de atractiv şi dinamic al pieţei financiare.
Produsele sintetice pot fi realizate prin combinarea de contracte futures de vânzare şi
cumpărare, de opţiuni put şi call, precum şi prin combinaţii între diferite tipuri de futures şi
opţiuni.
O categorie aparte de active artificiale o reprezintă titlurile financiare de tip "coş" (engl.
basket securities), care au la bază o selecţie de titluri financiare primare, combinate astfel încît
să rezulte un produs bursier standardizat. Cele mai cunoscute titluri de acest fel sunt
contractele pe indici de bursă.

CONCLUZIE
În concluzie, acțiunile și obligațiunile sunt titluri de valoare ce prezintă atât avantaje precum
faptul ca ele conservă mai bine puterea de cumpărare a capitalului investit, prin integrarea mai
operativă a inflației în prețuri, sunt mai puțin riscante datorită termenelor ferme de
determinare și de plată, a dobânzilor și a valorii de rambursat, dar prezintă și dezavantaje cum
ar fi faptul că sunt mai riscante(volatile), datorită caracterului variabil, al dividendelor și al
prețului de răscumparare - mai puțin conservative pentru puterea de cumpărare a capitalului
investit prin volatilitatea ca preț la variațiile ratei dobânzii de piață.

BIBLIOGRAFIE
Ghișoiu, Magdalena (2005). Introducere în micro și macro economie. Cluj-Napoca: Editura
Risoprint
Hurduzeu, G. – Achiziţiile de firme pe piaţa de capital, Ed. Economica, Bucureşti, 2002.
Niţu, A. – Burse de mărfuri şi valori, Ed, Tribuna economică, Bucureşti, 2002.
http://conspecte.com/Piata-de-Capital/piete-financiare.html
http://www.stiucum.com/finante/finante-generale/Piata-financiara-piata-de-capi91126.php

10