MINISTERUL EDUCATIEI

Colegiul Economic "Ion Ghica", Braila

LUCRARE DE CERTIFICARE A COMPETENTELOR

PROFESIONALE

Nivel IV

Specializarea: Tehnician in activitati de comert

INDRUMATOR : ELEV :

PROF . Feichter Narcisa Liliana Dragomir Raluca

2021
 Conservarea, depozitarea si pastrarea
marfurilor

Argument,
 Pentru a prelungi consumul unor alimente cu caracter sezonier, firmele din
domeniul productiei alimentare procedeaza la aplicarea unor tehnici de
conservare cu scopul de a mentine nivelul calitativ al alimentelor (valoare
nutritiva si insusiri senzoriale) pe o perioada mai mare de timp. In acest fel
anumite produse alimentare pot fi consumate in orice perioada a anului si in
orice zona a Terrei.

La baza conservarii alimentelor se afla cele patru principii biologice: bioza,

anabioza, cenoanabioza si abioza.

Bioza (principiul vietii) se bazeaza pe capacitatea organismelor vii de a

contracara actiunea daunatoare a bioagentilor prin mecanismul imunitatii
naturale. Pentru produsele de origine vegetala (fructe, legume) principiul este
cunoscut sub denumirea de hemibioza, si de eubioza pentru produsele de
origine animala (pasari vii, pesti vii). In ambele situatii este necesara
monitorizarea parametrilor de pastrare (lumina, umiditate relativa a aerului,
temperatura, circulatia aerului, microorganisme) la valorile optime necesare
mentinerii nivelului calitativ pe o perioada de timp cat mai mare.
 
 Cuprins

1. Locul depozitarii in comertul modern

1.1. Rolul si importanta depozitelor

1.2.Functiile depozitarii

2.Organizarea si functionarea depozitelor

2.1. Clasificarea depozitelor

2.2.Amplasarea depozitelor

2.3.Dotarea depozitelor

2.4.Amenajarea interioara a depozitelor

3.Eficienta activitatii de depozitare

4.Organizarea livrarii marfurilor

5.Tendinte moderne in gospodarirea depozitelor

1. Locul depozitarii in comertul modern

1.1 Rolul si importanta depozitelor

1. Locul depozitarii in comertul modern

1.1 Rolul si importanta depozitelor

Formarea si pastrarea unor stocuri de marfuri in activitatea comerciala reprezinta un

fenomen necesar si inevitabil, deoarece fara stocuri nu poate exista circulatia
marfurilor. Necesitatea obiectiva a stocurilor de marfuri determina si necesitatea si
existenta obiectiva a depozitelor de marfuri. Existenta stocurilor si a depozitelor pentru
pastrarea lor este determinata de particularitatile productiei, consumului, circulatiei,
precum si particularitatile cailor de transport. Factorii specifici circulatiei marfurilor
care fac necesara existenta depozitelor de marfuri sunt :

Transformarea sortimentului de productie in sortiment comercial, operatiune care se

realizeaza in depozite prin intrari succesive de marfuri de la diversi furnizori;

Aprovizionarea periodica a magazinelor si in continuare a populatiei cu marfuri face

necesara existenta stocurilor de marfuri, care de cele mai multe ori se pastreaza in
depozite;

Caracteristicile comertului modern permit primirea marfurilor in depozite, in cantitati

mari (uneori vagonabile), de la furnizori si livrarea acestora in cantitati mici catre
reteaua de desfacere cu amanuntul;

Particularitatile si necesitatea eficientizarii activitatii de transport care determina

discontinuitate in aprovizionari si obliga la asigurarea unor stocuri de marfuri pentru
desfasurarea continua a activitatilor de productie sau comerciale;

Existenta rezervelor de stat, care necesita stocarea marfurilor care au iesit din sfera
productiei dar n-au intrat in cea de desfacere. Depozitele indeplinesc in aceasta situatie o
functie socialmente necesara. 

Rolul important al depozitelor rezulta din urmatoarele considerente:

Intreprinderile dotate cu depozite au o mai mare capacitate de disponibilitate a

produselor la locul si timpul solicitate de catre clienti;

Amplasate corespunzator, depozitele diminueaza timpul de livrare;

Transporturile in cantitati mari sunt mai ieftine decat transporturile mici; expedierea in
cantitati mari se face pe distante mari - producator depozit de distributie, in timp ce
expedierea de cantitati mici poate sa se limiteze la distante scurte.

1.2. Functiile depozitelor

Importanta depozitarii marfurilor este cel mai bine relevata de functiile complexe si
variate pe care le indeplinesc depozitele de marfuri. Functiile de depozitare sunt
determinate de locul si rolul depozitelor in procesul circulatiei marfurilor, de felul si
structura maselor de marfuri ce trec prin depozite, de marimea, profilul si rolul verigii
comerciale pe langa care functioneaza.

Functiile depozitelor sunt:

Functiile de miscare;

Functiile de alimentare.
Functiile de miscare presupun:

Primirea produselor, deci descarcarea lor;

Depozitare / pastrare, deci manipularea marfurilor;

Comisionare, adica formarea comenzilor;

Expeditie.

Functiile de alimentare cuprind:

Depozitare pe termen scurt;

Depozitare de termen lung, determinata de:

Solicitari sezoniere;

Varfuri de cerere;

Maturizare produse (vinuri, fructe);

Actiuni de marketing.

Alaturi de cele doua mari categorii de functii, de miscare si de alimentare, depozitele de

distributie pot exercita si alte functii suplimentare, cum sunt:

Marcare, etichetare;

Controlul produselor care intra sau ies din depozit;

Derularea comenzilor;

Ambalare.

Depozitarea contribuie la formarea sortimentului comercial prin alegerea si sortarea

marfurilor pe marimi, calitati, pret, culori, modele etc. conform necesitatilor
cumparatorilor si faciliteaza controlul cantitativ si calitativ al marfurilor primite si
expediate, depozitul fiind una din verigile importante prin care se impiedica
patrunderea marfurilor de slaba calitate in reteaua comerciala cu amanuntul.

Unele operatiuni, ca prelucrarea marfurilor, ambalarea sau preambalarea lor,

reprezinta o continuare a productiei in sfera circulatiei. In asemenea cazuri, depozitul
indeplineste functii productive, munca lucratorilor din acest domeniu marind valoarea
marfurilor.

2. Organizarea si functionarea depozitelor

2.1. Clasificarea depozitelor

Exista un numar mare de posibilitati de clasificare a depozitelor. Cele mai semnificative
criterii de clasificare sunt[3]:

Dupa sectorul deservit de depozit:

Depozite care deservesc direct productia

Depozite care deservesc circulatia

Dupa destinatie, se deosebesc:

Depozite de colectare, care sunt situate pe caile de concentrare a curentelor de marfuri;

Depozite de tranzit si transbordare, care de regula, sunt situate in porturi sau pe langa
statiile de cale ferata;

Depozite de pastrare sezoniera si de lunga durata, care cuprind depozitele rezervelor de

stat, silozurile de cereale etc.

Dupa modul de folosire, se cunosc:

Depozite de folosire singulara, care sunt utilizate de o singura unitate economica;

Depozite de folosinta comuna, care, desi apartin unui agent economic, au posibilitatea de
a primi in pastrare pe baza unui comision, marfuri apartinand altor agenti
economiciDupa volumul si obiectul servirii, se cunosc:

Depozite centrale, care servesc un agent economic in ansamblul sau;

Depozite de sectie, atelier, magazin etc.

Dupa caracteristicile sortimentelor de marfuri, depozitele pot fi:

Depozite strict specializate (de exemplu, cele de zahar, cartofi, mobila);

Depozite mixte de produse alimentare;

Depozite mixte de produse industriale;

Depozite universale.

Depozite de materiale si semifabricate;

Depozite de combustibili;

Depozite de produse finite;

Depozite de ambalaje.
Dupa felul constructiilor, se cunosc:

Depozite pe terenuri deschise, care nu sunt acoperite, ci doar imprejmuite cu diferite

materiale, in functie de natura produselor pe care le depoziteaza (garduri, ziduri);

Depozite semi - deschise, de tip sopron sau copertina, destinate materialelor putin
pretentioase (materiale de constructii, de exemplu);

Depozite inchise sau acoperite, destinate depozitarii marfurilor care suporta greu
influenta factorilor atmosferici.

Dupa regimul termic, se cunosc:

Depozite neincalzite, destinate produselor care nu sunt influentate de regimul termic,

(de exemplu, sticlarie, textile);

Depozite incalzite, care au pe langa sisteme de incalzire si mecanisme de masurare si

reglare a temperaturii, adresandu-se marfurilor sensibile la regimul termic;

Depozite cu racire sau camere frigorifice, destinate in special produselor alimentare si

fructelor, care sunt dotate cu sisteme de racire si reglare a temperaturii. Aceste depozite
se pot subimparti in : depozite pentru produse in stare proaspata; depozite pentru
produse racite; depozite pentru produse congelate.

Dupa rezistenta la foc a cladirilor depozitelor, se cunosc:

Depozite rezistente la foc, confectionate din materiale cum ar fi: beton armat, caramizi,
etc.;

Depozite mai putin rezistente la foc, care cuprind in constructie si materiale inflamabile;

Depozite usor inflamabile, cel mai adesea confectionate din lemn sau produse lemnoase.

2.2. Amplasarea depozitelor

O problema importanta in aceasta activitate o constituie amplasarea depozitelor, tinand

cont de faptul ca este de preferat sa se tina seama de urmatoarele cerinte:

Terenul pe care se amplaseaza depozitul trebuie sa fie uscat;

Zona de amplasare a depozitului trebuie sa fie ferita de inundatii;

Amplasamentul trebuie sa fie departe de zone industriale, care raspandesc fum, praf,
funingine;

Depozitele trebuie sa fie amplasate cat mai aproape de caile de acces.

De asemenea, la alegerea amplasamentului pentru depozite, trebuie urmarite, in

prealabil alte patru alternative care se pun in fata producatorului:
Daca in depozitul respectiv produsele vor fi supuse unor tratamente;

Daca produsele sezoniere sunt depozitate o perioada indelungata de timp;

Daca produsele sunt realizate in mai multe locuri de productie;

Daca reducerea costurilor de depozitare este unul din obiectivele urmarite.

Pentru primele trei alternative, este mai avantajoasa amplasarea depozitului langa sursa
de productie; ultima alternativa recomanda amplasarea depozitului aproape de piata de
desfacere.

Sunt si alte elemente care influenteaza deciziile de amplasare a depozitelor:

Nivelul service-ului solicitat;

Caracterul cererii (uniform sau sezonier);

Evolutia cererii;

Particularitati geografice;

Gradul de dezvoltare a infrastructurii;

Costurile de transport si depozitare.

Actiunea conjugata a acestor factori si analiza lor riguroasa determina gasirea

amplasamentului optim pentru viitorul depozit.

Acest amplasament trebuie sa tina seama de principiul eficientei economice, deci:

Trebuie sa asigure minimizarea costurilor de depozitare;

Trebuie sa asigure cele mai scurte si mai rapide cai de vehiculare a marfurilor;

Sa-si stabileasca atent zona de aprovizionare;

Sa se incadreze in planul de sistematizare urbanistica.

2.3. Dotarea depozitelor

Depozitele sunt prevazute cu masini, instalatii si dispozitive pentru asezarea si pastrarea

marfurilor, in care se includ aparate de control, aparate pentru luarea unor probe si
aparate pentru controlul regimului mediului ambiant. Utilajele cu care sunt dotate
depozitele trebuie sa faca posibila indeplinirea functiilor de depozitare cat mai bine.
Automatizarea muncii si modernizarea transportului interior reprezinta singura cale de
ridicare a productivitatii muncii. De asemenea, numai asa se realizeaza accelerarea
incarcarii - descarcarii marfurilor si reducerea locatiilor.

Mecanizarea si automatizarea activitatilor vizeaza:

Descarcarea si incarcarea mijloacelor de transport;

Transportul marfurilor in interiorul depozitului;

Incarcarea si descarcarea locurilor de pastrare

Functionarea normala a depozitelor este asigurata prin intermediul instalatiilor tehnice.

Astfel, instalatiile de aerisire fac posibila reglarea umiditatii si temperaturii in incaperile
de depozitare. Cu ajutorul acestor instalatii se face primenirea aerului necesara pentru
eliminarea vaporilor inflamabili sau nocivi sanatatii din punct de vedere igienico-
sanitar, pentru eliminarea prafului, pentru indepartarea mirosurilor neplacute, etc.

Pe langa aceste instalatii, dotarile mai cuprind diverse tipuri de mobilier adecvat
sistemelor de depozitare moderne, precum si diverse tipuri de utilaje comerciale care
asigura mecanizarea si automatizarea. Intrucat aceste utilaje sunt variate se poate face o
clasificare a lor in functie de anumite caracteristici:

Dupa natura lor:

Un sistem intern de recipienti, reprezentat de mijloace de depozitare (containere,

rafturi, tancuri, palete);

Mijloacele muncii tehnice, respectiv toate mecanismele si utilajele mecanizate si

automatizate (instalatii de transport, de ambalare, de sortare);

Dupa functiile pe care le indeplinesc si apartenenta lor la diferite procese tehnologice:

Mijloace pentru depozitare: palete, recipienti, tancuri, silozuri;

Mijloace pentru supravegherea si pastrarea marfurilor: aspiratoare industriale,

mijloace de ambalare, aparate de control;

Mijloace pentru portionare si conditionare: echipamente pentru dozare, masini de

masurat, taiat etc;

Mijloace pentru sortarea marfurilor: aparate si instalatii pentru sortare, masini de

calibrare;

Mijloace pentru transport si ambalare: aparate de ridicat, aparate pentru servirea

rafturilor, palete;

- Mijloace pentru asigurarea unor servicii materiale de etichetare, impachetare, etc.

Dupa locul lor in fluxul tehnologic al depozitului:

Dotari tehnice principale: toate mijloacele de munca ce indeplinesc o anumita functie a

depozitului;

Dotari de completare; acele mijloace ale muncii care sustin sau completeaza capacitatea
de functionare a dotarilor tehnice principale (mijloace de control, dispozitive, mijloace
care asigura transportul intern);

Dupa mobilitatea lor:

Mijloace fixe;

Mijloace mobile;

Dupa felul activitatii pe care o desfasoara:

Mijloace manuale;

Mijloace de putere;

Mijloace actionate prin motoare de ardere interna;

Mijloace care utilizeaza energia furnizata de baterii electrice.

2.4. Amenajarea interioara a depozitelor

Sarcinile esentiale ale unui depozit comercial sunt: receptia marfurilor, controlul si stocajul lor,
pregatirea comenzilor, ambalarea marfurilor si livrarea acestora catre beneficiar.

Receptia si stocajul corespund circuitului primar. Livrarea marfurilor corespunde circuitului

secundar. Organizarea depozitului trebuie astfel realizata incat cele doua circuite nu trebuie sa
se suprapuna. In functie de amplasarea principalelor zone (receptie, depozitare, expeditie) exista
trei variante de flux al marfurilor intr-un depozit:

Circulatia marfurilor in linie dreapta, cand zonele de receptie si expeditie sunt paralele, fiind
asezate pe doua laturi opuse ale depozitului;

Circulatia marfurilor in arc de 90 grade, cand zonele de receptie si expeditie sunt amplasate
perpendicular pe doua laturi alaturate ale depozitului;

Circulatia marfurilor in arc de 180 grade, cand zonele de receptie sunt amplasate pe aceeasi
latura a depozitului.

La amenajarea interioara a depozitului trebuie cunoscute urmatoarele elemente:

Sistemul constructiv al depozitelor: suprafata si inaltime, numarul nivelurilor pe care se

desfasoara, suprafata depozitului, dotarea cu rampe de incarcare - descarcare;
Conditiile de depozitare determinate de specificul produselor: cerinte speciale de temperatura si
umiditate, necesitatea accesului pentru controlul periodic si efectuarea de operatii de intretinere
a produselor in timpul depozitarii, asigurarea respectarii ordinului "primul produs intrat-
primul produs iesit[4]";

Modul de ambalare, forma geometrica si rezistenta mecanica la stivuire a ambalajelor de

transport;

Tipul de palete folosite: simple, cu montanti, speciale.

In amenajarea interioara a unui depozit se urmaresc urmatoarele obiective:

Promovarea mecanizarii, automatizarii, robotizarii operatiilor incluse in fluxurile tehnologice

ale activitatilor desfasurate;

Stabilirea modului de depozitare;

Stabilirea si respectarea unor cerinte referitoare la formarea incarcaturii pe paleta;

Optimizarea transportului intern;

Introducerea informaticii in gestionarea activitatii.

Modalitatile de depozitare sunt foarte largi; cele mai frecvente sunt:

Depozitarea pe rafturi (fara palete, dar in mici containere), folosite la unele produse metalo -
chimice, alimentare, medicamente;

Depozitarea prin stivuirea directa a unitatilor de incarcatura aflate in paleta, intalnita la

pastrarea unor produse livrate direct in saci. Inaltimea stivei depinde de rezistenta ambalajului
si de natura si caracteristicile produsului;

Depozitarea prin stivuirea paletelor cu montanti sau a paletelor lada, care inlatura unele
inconveniente si largeste aria produselor apte a fi astfel pastrate;

Depozitarea pe palete simple, in rastele metalice, ofera avantaje numeroase, practicandu-se in

cazul depozitarilor in cantitati mari, in structura diversificata;

Depozitarea pe palete simple in stelaje, specifica marfurilor de sortiment variat, cu numar mare
de sorto- tipo-dimensiuni.

Asezarea marfurilor in halele de depozitare trebuie sa aiba in vedere urmatoarele criterii:

Caracteristicile marfurilor (frecventa de livrare, volumul, greutatea);

Cerintele tehnice (particularitati de manipulare, de stivuire).

Se evidentiaza necesitatea zonarii pe orizontala a suprafetei de depozitare,astfel :

Zona I, situata in imediata vecinatate a cailor principale de acces, care este destinata produselor
care se livreaza cu frecventa mare, in cantitati mari;

Zona a II-a, localizata in adancime pe o parte si alta a zonei I, destinata marfurilor cu frecventa
de livrare medie;
Zona a III-a, amplasata spre periferie, destinata marfurilor cu circulatie lenta sau extrasezon.

In ceea ce priveste depozitarea pe inaltime, exista de asemenea trei zone:

Zona I, situata la primul nivel al stelajului, destinata marfurilor cu volum si greutate mari sau
viteza de circulatie ridicata;

Zona a II-a, situata pe al doilea nivel al stelajului, este destinata marfurilor cu volum si greutate
mici sau cu o viteza de circulatie lenta;

Zona a III-a, formata din nivelurile trei si patru ale stelajului, constituie spatiul destinat
stocurilor de rezerva.

Marfurile care prezinta cel mai mare volum fizic vehiculat prin depozit se vor pastra in celule de
stelaj aflate in vecinatatea zonei de expeditie si de preferinta la nivelurile inferioare. Practica
comerciala evidentiaza faptul ca aceste sortimente, cu frecventa mare in volumul fizic al
marfurilor (cca. 80%), reprezinta aproximativ 20% din numarul total al sortimentelor
depozitate.

3. Eficienta activitatii de depozitare

Constructia de noi depozite, in functie de situatia spatiilor si necesitatile prezente si de

perspectiva ale circulatiei marfurilor, se face pe baza unor calcule si analize economice
complexe, luandu-se in considerare numerosi factori de ordin economic, organizatoric si
tehnic. Elementul de plecare pentru calcularea de noi spatii comerciale pe langa o
intreprindere comerciala este calcularea si stabilirea exacta a suprafetelor de depozitare
corespunzatoare existente in momentul in care se face calculul, utilizabile si in perioada
urmatoare previzionata. Se are in vedere procesul natural al uzurii fizice si morale.
Volumul, structura si oscilatiile sezoniere ale marfurilor ce urmeaza a fi desfacute anual
prin depozite, tinand cont de extinderea tranzitului direct, reprezinta al doilea grup de
factori ce se iau in considerare la stabilirea noilor suprafete de depozitare pentru
perioada previzionata. Alt factor economic deosebit de insemnat, care determina
capacitatea si structura depozitelor este reprezentat de stocurile de marfuri medii si
maxime stabilite anual, pe structura, valoric si in unitati naturale.

Si pentru depozitele gata construite sunt necesare calcule permanente prin care sa se
poata analiza eficienta activitatii de depozitare. Ca orice activitate dintr-o economie de
piata, si activitatea de depozitare trebuie sa acopere cheltuielile efectuate si sa fie
aducatoare de profit. In practica economica, exista o serie de indicatori care, calculati,
dau o imagine asupra gradului de eficienta a activitatii efectuate. Cei mai semnificativi
dintre indicatorii care se calculeaza sunt :

Coeficientul de utilizare a suprafetei depozitului, calculat ca un raport dintre suprafata

utila si suprafata pentru caile de circulatie;

Coeficientul inaltimii depozitului, calculat ca raport intre inaltimea medie ponderata de

stivuire a produselor si inaltimea utila a depozitului;

Coeficientul de utilizare a volumului depozitului, calculat prin inmultirea coeficientului

de utilizare al suprafetei cu coeficientul de utilizare al inaltimii;

Coeficientul de utilizare a capacitatii de depozitare in timp, calculat ca un raport intre

tonele depozitate inmultite cu numarul de zile efectiv folosite si tonele ce se pot depozita
inmultit cu 365;

Cheltuieli de depozitare pe produs, tona de produs sau metru cub de produse depozitate.