Logistica depozitării

1. Importanţa depozitării în logistică

Definiţia tipica asociată conceptului de depozit
subliniază că, in esenţă, acesta este un spaţiu de
păstrare a stocurilor de mărfuri.
Depozitul a fost frecvent definit in literatura de
specialitate ca un loc special destinat pentru
adăpostirea mărfurilor depuse spre păstrare, prin
consimţământul reciproc al deponentului si
depozitarului.
Depozitarea, componentă a sistemului logistic, poate fi
definită drept activitatea de păstrare a produselor
la şi între punctele de producţie şi de consum,
completată cu oferirea de informaţii despre situaţia
– condiţiile şi starea – bunurilor păstrate.
 Necesitatea depozitării produselor este
determinată de doi factori:
• un factor tehnic, ce condiţionează efectuarea lucrărilor, respectiv darea în
consum a materialelor, de realizarea unor operaţiuni strict necesare, cum
ar fi:
- ambalarea,
- etichetarea,
- marcarea,
- lotizarea,
- încărcarea,
- expedierea etc. (pentru produsele finite)
- dezambalarea,
- curăţirea,
- sortarea,
- recepţionarea,
- pregătirea etc.
Toate aceste operaţiuni necesită un anumit timp de realizare şi un anumit loc
de efectuare, o anumită organizare şi o dotare tehnică ce asigură
desfăşurarea lor în condiţiile cerute;
• un factor economic, de sincronizare a intrărilor
de produse cu ritmul consumului, de menţinere
a stocurilor în volumul şi structura necesară
pentru asigurarea continuităţii satisfacerii
cererilor de diverse tipuri.
Prin activitatea de depozitare se
realizează decuplarea momentelor
fluxului de circulaţie, astfel încât să
nu se producă o ruptură cu efecte în
lanţ atunci când apar neregularităţi
într-unul din aceste momente.
•Depozitarea modernă nu mai echivalează cu
păstrarea mărfurilor in spaţii speciale, pe o perioadă
îndelungată.
•Operatorii specializaţi in domeniul depozitării oferă
o gamă variată de servicii adiacente depozitării, cum
sunt:
-facturarea,
-ambalarea,
-condiţionarea,
-etichetarea,
-evidenţa stocurilor
-trasabilitatea produselor (istoricul produselor în baza
informațiilor deținute în bazele de date),
- crearea de pachete sortimentale,
-transportul pe o arie teritorială amplă, etc.
 2. Rolul logisticii depozitării
Utilitatea depozitelor nu trebuie să fie redusă, in mod simplist, la păstrarea
unor cantităţi de mărfuri, pentru că putem identifica multiple roluri ale depozitării
în logistica modernă:
1. coordonarea ofertei cu cererea. Aceasta faţetă a rolului depozitelor este
legată de asigurarea cantităţilor de produse necesare pentru satisfacerea cererii, in
situaţiile caracterizate de:
– incertitudini referitoare la cerere. Incapacitatea de a estima cu certitudine
evoluția viitoare a cererii impune menținerea unor stocuri care sa permită
satisfacerea cererii in perioadele de vârf. Probabilitatea unor fluctuații neașteptate
determina crearea unor stocuri de siguranţă.
– incertitudini privind aprovizionarea. Capacitatea de a onora comenzile
clienţilor este influențată de primirea la timpul potrivit, a mărfurilor de la furnizori.
Existenţa unor variații ale duratei intervalului de reaprovizionare face necesara
constituirea unor stocuri de protecţie.
– cerere sezonieră. Produsele cumpărate de clienți numai în anumite perioade
ale anului impun, la rândul lor, crearea de stocuri. Producția se poate desfășura pe
parcursul întregului an, pentru a asigura cantitatea necesara in sezon, cu costuri
minime (ex. produse pentru sărbători).
– producţie sezonieră. Depozitele au rolul de a prelua si păstra produsele
pentru o perioada de timp limitata. Stocurile vor permite satisfacerea cererii
distribuite de-a lungul anului (ex. producţia agricolă, industria alimentară).
 2. obţinerea de economii de costuri - depozitarea are impact
asupra costurilor din alte arii ale activității organizaţiei, aceasta
poate determina obținerea unor economii de costuri in
următoarele domenii:
• cumpărare. Achiziționarea unor cantități mai mari decât cele
corespunzătoare necesitaților imediate face posibilă valorificarea
reducerilor acordate de furnizori. Anticiparea unei conjuncturi nefavorabile
pe piaţa de aprovizionare permite obţinerea de economii prin cumpărarea în
avans, la prețuri mai mici decât cele viitoare.
• producţie. Costurile pot fi diminuate datorită aplicării principiului
economiilor de scară. Producţia de masă sau de serie mare asigură mai buna
utilizare a capacitaților de fabricație și reducerea relativă a costurilor
unitare. Politica producţiei pe stoc poate însă conduce la pierderi
importante în cazul necorelării ofertei cu cererea.
• transport. Pe măsura creşterii cantităţilor de produse comandate,
gradul de utilizare a capacitații mijloacelor de transport crește, iar numărul
operațiunilor de transport scade. Obținerea unor economii efective
presupune din partea managerilor logisticieni, analiza comparativă a
costurilor de transport și depozitare.
• taxare. Păstrarea mărfurilor în depozite din anumite zone (străinătate,
zone defavorizate, zone libere) conduce la amânarea plăţii unor taxe şi la
echilibrarea cash-flow-ului.
3. Permite continuarea sau amânarea
producţiei/prelucrării.
Procesul de producţie/prelucrare poate continua
în spatiile de depozitare. În cazul anumitor mărfuri
alimentare, de exemplu vinuri, brânzeturi și fructe,
păstrarea în depozit, în condiții speciale, are
scopul de a asigura învechirea/coacerea
produselor.
Concepția modernă asupra depozitării susține și
amânarea finalizării procesului de prelucrare până
în momentul în care sunt cunoscute caracteristicile
cererii.
 4. îndeplinirea unor obiective de marketing. Legătura dintre
depozitare și marketing gravitează în jurul conceptului de
serviciu la consumator. Contribuția la realizarea obiectivelor de
marketing se concretizează în următoarele aspecte:
• reducerea timpului de livrare. Amplasarea depozitelor in
apropierea locului de manifestare a cererii poate asigura
diminuarea intervalului de timp necesar pentru onorarea
comenzilor. Proximitatea în raport cu piața țintă nu este
neapărat de natură spațială, ci temporală, fiind condiționată de
disponibilitatea unor mijloace de transport rapide.
• adăugarea de valoare. Depozitele publice și cele dedicate pe
baze contractuale pot oferi servicii speciale, în conformitate cu
cerințele clienţilor. Facturarea, ambalarea, crearea de pachete
promoționale sunt exemple de astfel de servicii.
• creşterea cotei de piaţă. Un nivel înalt al serviciului logistic
oferit cumpărătorilor are un impact direct asupra nivelului
vânzărilor şi asupra imaginii firmei în general. Disponibilitatea
produsului poate genera apariţia loialităţii clienţilor.
 Funcțiile depozitării în logistică
•În conformitate cu rolul specific, depozitele îndeplinesc anumite funcţii.
Pentru fiecare depozit, gama funcţiilor şi importanţa lor depind de
numeroşi factori, printre care:
1. solicitările proprietarului şi utilizatorului spaţiului de păstrare;
2. politica de depozitare a companiei;
3. particularităţile bazei de furnizori şi de clienţi;
4. amploarea activităţii utilizatorului;
5. mărfurile care fac obiectul depozitării.
•În cadrul sistemelor logistice, depozitele pot îndeplini următoarele
funcţii principale:
a. păstrarea mărfurilor. Funcţia tradiţională a depozitului este
menţinerea stocurilor de mărfuri şi protejarea lor, iar în funcţie de
condiţiile de păstrare pe care le oferă, depozitele pot fi destinate mărfurilor
generale sau specializate pe grupe de produse. Sub aspectul duratei de
păstrare a produselor în stoc, în practică există mai multe variante:
depozitarea pe termen lung, depozitare sezonieră, depozitare temporară.
b. consolidarea livrărilor. Produsele primite din mai multe surse sunt
reunite în vederea livrării către client, prin intermediul unui singur
transport. Avantajele consolidării sunt următoarele: (i) obţinerea unor
tarife de transport mai mici (prin livrarea unor cantităţi mari de produse
către client); (ii) reducerea costurilor totale de distribuţie pentru fiecare
producător, comparativ cu situaţia în care ar fi distribuit mărfurile în
mod individual (în cazul în care sursele sunt firme distincte); (iii)
descongestionarea platformei de descărcare a clientului.
 c. divizarea lotului. Depozitul primeşte de la furnizori, o
combinaţie de comenzi ale clienţilor şi livrează mărfurile
către clienţii individuali, fără a păstra produsele o
perioadă indelungată. Această funcţie este îndeplinită în
situaţiile în care: (i) tariful de transport pe unitatea de
produs este mai mare de la sursă la depozit, decât de la
depozit la clienţi; (ii) clienţii comandă în cantităţi mai
mici decât capacitatea unui mijloc de transport; (iii)
distanţa dintre sursă şi clienţi este mare.
 d. crearea unei structuri sortimentale. Această funcţie este
intâlnită sub două variante, în funcţie de sursa de provenienţă a
produselor:
- unităţile de producţie primesc mărfurile de la mai multe
fabrici ale producătorului şi livrează clienţilor o combinaţie de
produse. Mărfurile sunt sortate, pentru a îndeplini solicitarile
fiecărui client sau pieţe ţintă, în privinţa structurii sortimentale.
- firme diferite. Depozitul creează combinaţii de produse în mod
anticipat faţă de comenzile clienţilor. Sortimentul include mai
multe linii de produse de la diverşi furnizori. Avantajele oferite
clienţilor sunt următoarele: (i) reducerea numărului furnizorilor
cu care trebuie să stabilească relaţii fiecare client; (ii) costuri de
transport mai mici decât în cazul aprovizionării de către fiecare
client, în mod individual, de la furnizor; (iii) asigurarea unei
structuri sortimentale diversificate, adaptate cerinţelor clientilor.
e. oferirea de servicii de valoare adaugată.
• Cele mai obişnuite servicii care constau în
adăugarea de valoare sunt cele legate de ambalarea
mărfurilor şi etichetare, în funcţie de comenzile
specifice ale clienţilor.
• Alte servicii legate de ambalare constau în:
ambalarea promoţională, repaletizarea mărfurilor,
îmbutelierea anumitor produse livrate în vrac de la
furnizori.
• Serviciile de valoare adaugată se referă şi la
operaţiuni de asamblare a unor componente de
produs sau corectare a unor probleme de producţie.
 Îndeplinirea funcţiilor prezentate presupune desfăşurarea unor operaţiuni
de manipulare a produselor. În principiu, aceste operaţiuni se încadrează în
următoarele categorii:
• încărcare şi descărcare. Au loc cu ocazia primirii mărfurilor la depozit
şi livrării din spaţiul de depozitare. Mijloacele mecanice de manipulare sunt
utilizate frecvent pentru încărcarea şi descărcarea în/din mijloacele de
transport. Astfel de operaţiuni se desfăşoară în strânsă legătura cu o serie de
activităţi asociate. Descarcarea este urmată de activităţi de sortare şi control.
Încărcarea este precedată de verificarea finală a conţinutului comenzii şi
stabilirea succesiunii comenzilor, eventual de operaţiuni de ambalare.
• mişcări spre şi dinspre aria de depozitare. De la platforma de
descărcare, mărfurile sunt deplasate spre zona de păstrare, apoi spre platforma
de expediere sau spre zona de executare a comenzilor. Sunt folosite în acest
scop, mijloacele mecanice sau sisteme automatizate şi computerizate.
• executarea comenzilor. Pe măsura primirii de comenzi, mărfurile sunt
preluate din zona de păstrare sau din zone speciale de depozitare temporară.
Executarea comenzilor mici presupune un consum mare de muncă şi este mai
costisitoare decât celelalte operaţiuni.
 Tipologia depozitelor
 Demersul de clasificare poate fi declanşat prin
considerarea felului mărfurilor depozitate şi condiţiilor
de depozitare asigurate: depozitele de mărfuri generale și
depozitele specializate;
 Acestea se mai subdivizează în: • depozite de produse
primare – pentru mărfuri cum sunt cheresteaua, tutunul şi
cerealele; • depozite pentru mărfuri în vrac – de exemplu
substanţe chimice lichide; • depozite de păstrare la rece –
care asigură un regim controlat de temperatură scăzută,
pentru produse alimentare (fructe, legume, produse
congelate), produse chimice sau medicamente; • depozite
pentru produse de uz casnic – destinate mobilei şi diferitelor
produse utilizate în gospodărie; • depozite de mărfuri
generale – folosite pentru o gamă variată de produse care nu
necesită condiţiile de păstrare şi manipulare specifice
categoriilor anterioare.
 Sub aspectul rolului îndeplinit, depozitele se
diferenţiază în două categorii majore. Pe de o parte,
există: depozitele de păstrare pe termen lung (depozite
de stocare) și centru (depozit) de distribuţie.
 Un criteriu frecvent utilizat pentru clasificarea
depozitelor este forma de proprietate:
• depozitul privat – aflat în proprietatea şi
managementul aceleiaşi firme care deţine proprietatea
asupra bunurilor păstrate şi manipulate în depozit;
• depozitul public – ce aparţine unei firme
specializate în operaţiuni de depozitare sau logistice,
care oferă servicii clienţilor interesaţi, în schimbul
unei taxe;
• depozitul contractual – bazat pe un aranjament pe
termen lung şi destinat în exclusivitate unui anumit
client.
 3. Politica de depozitare în logistică:
 Îndeplinirea obiectivelor logistice este influenţată de eficacitatea
operaţiunilor de depozitare. Strategia referitoare la tipurile de
depozite trebuie să fie cea mai adecvată combinaţie de depozite
private, publice şi contractuale, capabilă să susţină sistemul logistic
al firmei.
Activitatea de depozitare se înscrie în sfera deciziilor strategice ale
unei organizaţii. În funcţie de obiectivele de afaceri, o firmă este
pusă în faţa unei alternative imperative:
• Să închirieze depozite şi alte facilităţi existente;
• Să investească în dezvoltarea de depozite proprii;
Deciziile de amplasare a depozitelor nu au un impact direct
asupra capacităţii sistemului logistic de a oferi nivelul dorit de
servire a clienţilor şi costurile totale. În general sunt existente mai
multe variante clasice de amplasare a depozitelor şi metodele ce
pot fi utilizate pentru poziţionarea spaţială a unui singur depozit sau
a unei reţele de depozite.
• a. amplasarea în funcţie de piaţa. Această variantă
presupune localizarea depozitului în apropierea clienţilor cheie.
Aria geografică servită de depozit depinde de o serie de factori: de
viteza livrărilor, mărimea comenzii medii şi costul unitar al
livrării locale.
• Amplasarea unui depozit în funcţie de piaţă se justifică atunci
când constituie modalitatea de a oferi clienţilor un sprijin
logistic rapid, cu cel mai mic cost total.
• Un depozit amplasat în proximitatea clienţilor îndeplineşte
funcţia de creare a unei structuri sortimentale, pe baza
mărfurilor provenite din surse multiple.
• Principalele avantaje oferite de această variantă de
amplasare sunt următoarele: (i) costurile de transport relativ mici,
datorită aprovizionării în cantităţi mari de la furnizori; (ii)
sortimentul de produse variat; (iii) posibilitatea aprovizionării
fiecărui client, conform necesităţilor, cu cantităţi de produse mai
mici decât cele specifice aprovizionării directe de la furnizori; (iv)
reducerea timpului necesar pentru completarea stocului, la nivelul
firmelor cliente.
 b. amplasarea în funcţie de producţie, aplasat în apropierea
unităţilor de fabricaţie ale unei firme producătoare.
• Funcţiile principale pe care le îndeplineşte sunt combinarea
produselor şi consolidarea livrărilor.
• Apelarea la un astfel de depozit este necesară în cazul în
care fiecare unitate de fabricaţie este specializată în
realizarea unui anumit produs, iar clienţii solicită un
sortiment complet.
•Printre avantajele specifice se înscriu următoarele: (i)
facilitarea obţinerii de către client a unui sortiment constituit
din produse fabricate de diferite unităţi; (ii) reducerea
costurilor de transport prin consolidarea livrărilor către clienţi;
(iii) posibilitatea clienţilor de a comanda o cantitate mică din
fiecare produs; (iv) simplificarea pentru client, a operaţiunilor
de urmărire a livrărilor efectuate de furnizor, datorită primirii
mai multor produse, cu o singură factură.
 c. amplasarea intermediară, față de celelalte
modalități aceasta nu pune accentul pe
proximitatea faţă de clienţi sau faţă de
unităţile de fabricaţie ale producătorului.
• Depozitele sunt poziţionate între clienţi şi
unităţile de producţie. Funcţiile îndeplinite
sunt consolidarea şi crearea sortimentului.
• Această variantă se aseamănă cu amplasarea
în funcţie de producţie, un cost logistic scăzut,
se livrează fiecărui client structura sortimentală
dorită.