Ministerul Educaţiei

Centrul Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie

Examenul național de bacalaureat 2023

Proba E. c)
Istorie
Varianta 6
Filiera teoretică, profil umanist, toate specializările; Filiera vocaţională - profil artistic, toate specializările; - profil sportiv,
toate specializările; - profil pedagogic, specializările: bibliotecar-documentarist, instructor-animator, instructor pentru
activităţi extraşcolare, pedagog şcolar, educator-puericultor; - profil teologic, toate specializările.

• Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă zece puncte din oficiu.

• Timpul de lucru efectiv este de trei ore.
SUBIECTUL I (30 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:
A. „În 1866, cercurile conducătoare din România [...] au făcut tot ce se putea în plan politic
ca să pună puterile garante în fața unui fapt împlinit, în ceea ce privește modul de organizare a
regimului instituit în urma actului de la 11 februarie. [...]
Constituția din 1866 a fost elaborată și votată de Adunarea Constituantă în pofida repetatelor
proteste ale reprezentanților marilor puteri, astfel că reprezintă [...] un act de energie făcut de
conducerea unui stat mic, supus unor serioase și diverse presiuni. Mai mult, pentru că se urmărea
sublinierea și mai exactă a dorinței de independență, în legea fundamentală adoptată în 1866, nu
exista nicio referire în legătură cu suzeranitatea Imperiului Otoman sau regimul de garanție colectivă
europeană. În acest fel, statul român se considera, de fapt, independent. Relațiile României cu
marile puteri deveneau, în egală măsură, interesante și complicate. Conform Tratatului și Convenției
de la Paris, statul român se afla încă sub garanția colectivă europeană și suzeranitate otomană, fapt
ce-i influența într-o măsură însemnată posibilitățile de acțiune. Prin Constituția de la 1866, însă,
această stare de lucruri era trecută sub tăcere.” (V. Russu, Studii de istorie modernă)

B. „Alegerea Constituției belgiene ca model a fost inspirată (unii oameni politici români visau
să transforme România într-o «Belgie a Orientului»). [...] Principele Carol va considera de la început
această Constituție ca fiind mult prea înaintată pentru România. [...] Constituția din 1866 va introduce
[...] și principiul separării puterilor în stat: legislativă, executivă și judecătorească [...]. Puterea
legislativă era exercitată de Parlament (bicameral) și de Domn. Numai acordul [...] celor trei
segmente ale puterii legislative, Adunarea Deputaților, Senat și Domn, asigura introducerea și
funcționarea legislației. Puterea judecătorească era formal independentă de celelalte două. [...]
Puterea executivă [...] era asigurată de suveran (până la 1881, când România avea să se proclame
Regat, suveranul a avut titlul de Domn, cu intermediarul Alteță Regală, titulatură folosită pentru prima
oară la 1878, după recunoașterea independenței României față de Imperiul Otoman) și de miniștri
[...]. Prin Constituție regele era irevocabil, în sensul că puterile lui erau pe viață [...]. Actele regelui
nu aveau nicio putere decât dacă erau contrasemnate de un ministru.” (I. Bulei, Carol I)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi legea fundamentală votată de Adunarea Constituantă, precizată în sursa A. 2 puncte
2. Precizaţi, din sursa B, o informație referitoare la puterea legislativă. 2 puncte
3. Menţionaţi două spații istorice la care se referă atât sursa A, cât și sursa B. 6 puncte
4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că titulatura suveranului
se modifică în funcție de evoluția statului român. 3 puncte
5. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa A, precizând rolul
fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect). 7 puncte
6. Prezentaţi alte două acțiuni, din plan intern, la care participă românii în a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, în afara celor precizate în sursele date. 6 puncte
7. Menţionaţi o asemănare între două fapte istorice desfășurate de români în cadrul crizei
orientale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. 4 puncte

Probă scrisă la istorie Varianta 6

Pagina 1 din 2
 Ministerul Educaţiei
Centrul Naţional de Politici şi Evaluare în Educaţie
SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
Citiţi, cu atenţie, sursa de mai jos:
„Pe fondul crizei Imperiului Otoman, Sigismund Báthory, principele Transilvaniei, s-a
încumetat să adere la Liga Sfântă [...]. La alianță au mai aderat Spania, Veneția, Statul Papal
(inițiatorul formal al tuturor alianțelor creștine), ducatele Mantova, Toscana și Ferrara, precum și
Transilvania, Țara Românească și Moldova. [...] În august 1594, răspundea și Moldova chemărilor
occidentale [...]. Mihai Viteazul își oferă și el serviciile de partea Ligii Sfinte [...] și încearcă să-și
coordoneze acțiunile cu cele ale Transilvaniei și Moldovei. [...]
Domnul Țării Românești, Mihai Viteazul, nu era dispus la prea multe compromisuri, deși în
1595 boierii săi au semnat la Alba Iulia un Tratat [...]. Prin Tratat, [...] taxele locuitorilor Țării
Românești și veniturile voievodului acesteia urmau să fie fixate de către dieta Transilvaniei. Mihai
Viteazul nu mai avea practic autoritate asupra propriilor boieri, nu-i mai putea condamna la moarte
fără aprobarea lui Sigismund [Báthory] și nu putea încheia niciun tratat internațional fără învoirea
acestuia. [...] Aplicarea acestui acord s-a făcut însă, până la urmă, în termenii voiți și impuși de Mihai
Viteazul [...]. În plus, o clauză [...] a Tratatului de la Alba Iulia este în favoarea Țării Românești, în
sensul că Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei era reașezată oficial sub jurisdicția Mitropoliei Țării
Românești [...]. În 1596, domnul de la București obținea aprobarea de a întemeia pe dealul de lângă
cetatea Albei [...] o mănăstire ortodoxă românească, cu călugări din Țara Românească și Moldova.
Ea va deveni sediul scaunului mitropolitan al Transilvaniei.
În prim plan se afla însă pericolul otoman [...]. Cu ajutoare din Transilvania și Moldova, dar
mai ales cu propriile forțe din țară și cu mercenari din Balcani [...], Mihai Viteazul avea să obțină
victorii strălucite împotriva turcilor, atât la nord cât și la sud de Dunăre. Oștile ardelene [...] sunt
menționate în surse, alături de cele ale domnului român, în luptele cu turcii din anii 1594-1595. Prin
victoriile obținute, Mihai Viteazul a ferit Țara Românească de perspectiva ocupării ei de către
Imperiul Otoman [...]." (I. A. Pop, T. Nägler, M. András, Istoria Transilvaniei)

Pornind de la această sursă, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi statul medieval condus de Mihai Viteazul, precizat în sursa dată. 2 puncte
2. Precizaţi secolul la care se referă sursa dată. 2 puncte
3. Menţionaţi alianța inițiată de Statul Papal și atitudinea unui stat din spațiul românesc
extracarpatic față de aceasta, precizate în sursa dată. 6 puncte
4. Menţionaţi, din sursa dată, două informaţii referitoare la acțiunile militare antiotomane.
6 puncte
5. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la Tratatul de la Alba Iulia,
susţinându-l cu două informaţii selectate din sursă. 10 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, afirmaţia conform căreia românii se implică în relațiile
internaționale din perioada 1350 – 1450. (Se punctează prezentarea unui fapt istoric relevant și
utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia.) 4 puncte

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre România în a doua jumătate a secolului
al XX-lea, având în vedere:
- precizarea unei practici politice din perioada stalinismului utilizate în România, în a doua
jumătate a secolului al XX-lea;
- prezentarea unui fapt istoric desfășurat în perioada naţional-comunismului, în politica internă a
statului român;
- menționarea a două acțiuni de politică externă desfășurate de România în perioada 1951-1980,
și a câte unui aspect referitor la fiecare dintre aceste acțiuni;
- formularea unui punct de vedere referitor la democrația postdecembristă din România, în
perioada 1990-2000 şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea
relaţiei cauză-efect, elaborarea argumentului istoric (prezentarea unui fapt istoric relevant și
utilizarea conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii
cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Probă scrisă la istorie Varianta 6

Pagina 2 din 2