Evoluția

Samuel Deborah, Ciocan Maia, Bogdan Sara

Ce este evolutia?
+ Evoluția este fenomenul prin care o populație de organisme vii își transformă treptat caracterele fizice și
comportamentul, pierzând anumite caractere sau obiceiuri sau căpătând caractere și obiceiuri noi, ceea ce
modifică specia, și uneori creează, dintr-o populație unică, două populații diferite (noi varietăți sau specii:
acest fenomen este denumit speciație, iar fenomenul invers, hibridarea naturală, contopește varietăți
diferite într-o populație unică).Presupune schimbarea caracteristicilor ereditare ale populațiilor biologice
de-a lungul generațiilor succesive. Aceste caracteristici sunt expresiile genelor care sunt transmise de la
părinte la urmași în timpul reproducerii. Caracteristici diferite tind să existe în cadrul oricărei populații ca
urmare a mutației, recombinării genetice și a altor surse de variație genetică. Evoluția are loc atunci când
procesele evolutive, cum ar fi selecția naturală (inclusiv selecția sexuală) și deriva genetică acționează
asupra acestei variații, ceea ce duce la anumite caracteristici mai comune sau mai rare în cadrul unei
populații. Acest proces de evoluție a dat naștere biodiversității la toate nivelurile de organizare biologică,
inclusiv la nivelurile speciilor, organismelor individuale și moleculelor.

+
+ Teoria științifică a evoluției prin selecție naturală a fost propusă de Charles Darwin și Alfred Russel Wallace la
mijlocul secolului al XIX-lea și a fost expusă în detaliu în cartea lui Darwin despre originea speciilor (1859).
[6] Evoluția prin selecție naturală a fost demonstrată pentru prima dată prin observația că sunt deseori
produși mai mulți urmași decât pot supraviețui. Aceasta este urmată de trei fapte observabile despre
organismele vii: 1) trăsăturile variază între indivizi în ceea ce privește morfologia, fiziologia și
comportamentul lor (variație fenotipică), 2) trăsături diferite conferă rate diferite de supraviețuire și
reproducere (capacitate diferențială) și 3) trăsăturile pot fi transmise din generație în generație (ereditatea
aptitudinii). Astfel, în generațiile succesive, membrii unei populații sunt mai susceptibili să fie înlocuiți de
progenituri ale părinților cu caracteristici favorabile care le-au permis să supraviețuiască și să se reproducă
în mediile respective. La începutul secolului XX, alte idei concurente de evoluție, cum ar fi mutaționismul și
ortogeneza, au fost respinse, deoarece sinteza modernă a reconciliat evoluția darwinistă cu genetica
clasică, care a stabilit evoluția adaptativă ca fiind cauzată de selecția naturală care acționează asupra
variației genetice mendeliene.

+
+ Toată viața de pe Pământ are un ultim strămoș comun universal care a trăit în urmă cu aproximativ 3,5-3,8
miliarde de ani. Înregistrarea fosilelor include o evoluție de la grafitul biogenic timpuriu, la fosile cu mată
microbiană, către organisme multicelulare fosilizate. Modelele existente de biodiversitate s-au conturat
prin formațiuni repetate de specii noi (speciație), schimbări în cadrul speciilor (anageneză) și dispariția
speciilor (extincția) de-a lungul istoriei evolutive a vieții pe Pământ. Trăsăturile morfologice și biochimice
sunt mai asemănătoare printre speciile care au un strămoș comun mai recent și pot fi folosite pentru a
reconstrui arborii filogenetici.
+ Biologii evolutionisti au continuat să studieze diverse aspecte ale evoluției, formând și testând ipoteze,
construind teorii bazate pe dovezi din teren sau laborator și pe date generate de metodele biologiei
matematice și teoretice. Descoperirile lor au influențat nu numai dezvoltarea biologiei, ci și numeroase
alte domenii științifice și industriale, inclusiv agricultura, medicina și informatica.

+
Mecanismele evolutiei
+ Principalele mecanisme care realizează schimbarea evolutivă sunt: selecția naturală, driftul genetic și fluxul
de gene. Selecția naturală favorizează genele care măresc capacitatea de supraviețuire și de reproducere.
Driftul genetic constituie schimbarea aleatorie a frecvenței alelelor, cauzată de asocierea genelor unei
generații în cadrul reproducerii. Fluxul genetic reprezintă transferul de gene în interiorul și între populații.
Importanța relativă a selecției naturale și a fluxului genetic la nivelul unei populații depinde de puterea de
selecție și de mărimea efectivă a populației, care indică numărul de indivizi apți de reproducere.Ca o
consecință, modificarea mărimii populației poate influența în mod spectaculos cursul evoluției. Astfel,
atunci când populația se micșorează, aceasta își poate pierde variația genetică, rezultând o populație
uniformă.Acest lucru are loc în cazul migrării, extinderii habitatului sau subdivizării populației.
+ Selecția naturală este procesul prin care mutațiile genetice care sunt favorabile reproducerii devin și rămân
comune în decursul generațiilor succesive ale unei populații.

+
+ Fluxul genetic reprezintă schimbul de gene dintre populații care în general sunt de aceeași specie. De
exemplu, acest schimb poate avea loc în cazul migrațiilor sau al polenizării. Are loc transferul orizontal de
gene și apar organismele hibridePrin migrație se poate schimba frecvența alelelor sau poate apărea o
variație genetică în cadrul populației. Astfel, prin imigrație se poate introduce un nou material genetic în
fondul genetic al populației, în timp de prin emigrație se poate înlătura material genetic. Fluxul genetic
poate fi împiedicat de anumite obstacole cum ar fi lanțuri montane, oceane, deșerturi sau chiar construcții
de mari dimensiuni ca în cazul Marelui Zid Chinezesc, care a împiedicat fluxul genetic al plantelor din acea
zonă.

+
Contestarea realitatii evolutiei
+ Conform unor organizații creștine fundamentaliste, evoluția poate fi o considerată doar o nouă formă de
religie.Contraargumentele la adresa evoluției sunt considerate de către cercetători și academicieni ca
oameni de paie, fiind lipsite de dovezi, logică sau vreo publicație științifică în favoarea lor. Nu toate religiile
se opun teoriei evoluției: „Într-o formă sau alta, evoluționismul teist este viziunea asupra creației predată
în majoritatea seminariilor protestante mainline și este poziția oficială a Bisericii Catolice.”Poziția
comunității științifice și a filosofilor științei este că teoriile creaționiste nu reprezintă teorii științifice.

+
Adaptarea
+ Adaptarea constă în acele structuri sau forme de comportament care îmbunătățesc o anumita funcție, ceea
ce favorizează supraviețuirea și reproducerea organismelor.Aceasta se realizează printr-o serie continuă
de schimbări minore ale trăsăturilor, schimbări aleatorii din care selecția naturală alege pe cele mai
adecvate mediului.Prin acest proces fie se câștigă o caracteristică nouă, fie se pierde una ancestrală. Un
exemplu care arată ambele tipuri de schimbări îl constituie adaptarea bacteriilor la antibiotice, când se
produc modificări genetice ce măresc rezistența la antibiotice a acestora și aceasta fie schimbând ținta
medicamentului, fie accelerând activitatea transportorilor care elimină substanța medicamentoasă din
celulă. Un alt exemplu îl constituie modul cum bacteria Escherichia coli își dezvolta capacitatea de a utiliza
acidul citric ca nutrient, lucru observat în experimentele de laborator sau modul cum Flavobacterium
dezvoltă o noua enzimă care îi permite să se dezvolte și în mediul format de produsele secundare
obținute la fabricarea nylon-uluisau modul cum bacteria Sphingobium, prezentă în sol, dezvoltă un întreg
mecanism metabolic prin care degradează pentaclorofenolul, un pesticid de sinteză.