Proiect Albina
Proiect Albina
Proiect Albina
Dată: 30.03.2022
Tema proiectului: “
Comportamente vizate:
1.1 Demonstreaza înțelegerea unui mesaj oral, ca urmare a valorificării ideilor, emoților,
semnificaților etc.
Obiective operaţionale:
Material didactic: costul de albină, colet-surpriză, retroproiector, imagini sugestive din poveste,
palete roşii şi verzi, cub, recompense.
Durata: 30 min
Bibliografie:
1. Munteanu, C., Munteanu, E. N., Ghid pentru învăţământul preşcolar. O abordare din
perspectiva noului curriculum, Iaşi: Editura Polirom, 2009.
2. Aurelia Ana, Smaranda Maria Cioflica, Proiecte tematice orientative, Editura Tehno-Art,
Petroşani, 2006
3. Anghelache, V., Metodica activităţilor instructiv-educative din grădiniţă, Editura Didactică
şi Pedagogică, 2017
4. Curriculum pentru educaţia timpurie, M. E. C. T., 2019
STRATEGII DIDACTICE EVALUA
RE
EVENIMEN CONŢINUTUL ŞTIINŢIFIC METODE ŞI MIJLOACE FORME DE
(instrume
TE PROCEDEE DE ORGANIZA
ÎNVĂŢĂMÂ RE nte şi
DIDACTICE
NT indicator)
În sala de grupă îşi face apariţia educatoarea, costumata în Conversaţia Costum de Frontal Observare
albina, care vine la preşcolarii de la grupa mare să le spună Explicaţia albină a
2. Captarea
copiilor o poveste despre o albinuţă, surioara ei mai mică. sistematic
atenţiei Colet-
ă a
surpriză
copiilor
4. Introducerea în activitate
Prezentarea
În scopul creării unei atmosfere prielnice începerii poveştii, se Conversaţia Frontal Participare
optimă a
va purta o discuţie despre importanţa albinelor pentru natură,
conţinutului
şi dirijarea dar şi pentru noi, oamenii. a copiilor
învăţării
Anunţarea titlului poveştii
5. Obţinerea Imaginile reprezentative poveştii vor fi amestecate, iar Problematiz Imagini A3 Frontal Răspunsur
performanţei educatoarea le va solicita copiilor să le aşeze în ordinea a-rea cu ile copiilor
desfăşurării evenimentelor. momentele
principale
ale poveştii
Individual
Se va desfăşura jocul “Adevărat/Fals”. Fiecare copil va primi
Exerciţiul Palete de Răspunsur
două palate (roşie şi verde). Educatoarea le spune copiilor
culoare ile copiilor
câteva propoziţii. Dacă propoziţia este adevărată, ei vor ridica
roşie şi
paleta verde, iar dacă este falsă, o vor ridica pe cea roşie.
ü Povestea s-a numit “Albinuţa şi soarele. (A) verde
6. Asigurarea Este prezentat un cub pe ale cărui fete sunt lipite imagini cu Metoda Cub cu Pe gupe Participare
retenţiei şi a diferite sarcini: “cubului” diferite a activă
transferului · DESCRIE personajul principal al poveştii! sarcini
· COMPARA comportamentul Albinuţei cu cel al viespei
pe care a întâlnit-o!
· ASOCIAZĂ Albinuţa cu alte personaje din poveştile
cunoscute, stabilind asemănări între acestea!
· ANALIZEAZĂ!
· APLICA! Cum putem aplica învăţămintele din poveste?
· ARGUMENTEAZĂ! Care este părerea voastră despre
Albinuţa? V-ar plăcea să fiţi ca ea?
Grupa de preşcolari va fi împărţită în şase subgrupuri, fiecare
subgrup rezolvând una dintre cerinţele de pe feţele cubului. Răspunsur
După rezolvarea sarcinilor fiecare subgrup le prezintă colegilor ile copiilor
rezultatele obţinute.
7. Încheierea Sunt emise aprecieri verbale asupra comportamentului Conversaţia Recompens Frontal Aprecieri
activităţii copiilor pe parcursul activităţii, a modului în care s-au implicat e verbale
şi au participat activ.
Se oferă preşcolarilor recompense din partea Albinuţei.
ALBINUȚA ȘI SOARELE
de Nina Stănculescu
A fost odată,demult tare ,o albina .Şi fiindcă era mai mititica decât altele,îi spuneau Albinuţa.
Toată ziua zbura cu celelalte albine din floare –n floare, să strângă polen şi nectar şi să pregătească
la stup ceară şi miere.Şi atât de repede alergau ele pe câmpuri,încât se luau la întrecere chiar şi cu
vântul.Nici una nu era atât de harnică pe cât era Albinuţa şi nu alerga atât de repede că ea.
Însă oricât se străduiau ele,tot nu ajungeau la toate florile de pe câmpie.Şi multe flori se
ofileau cu nectarul nestrans.
Dacă văzură albinele aşa,se strânseră să se sfătuiască ce să facă.Cea mai bătrână şi mai
învăţată dintre ele spuse:
-Ziua e prea mică!De aceea nu ajungem să culegem nectarul de peste tot! Să se ducă deci
Albinuţa,cea mai vrednică dintre albine,la soare să-l roage să mai rămân puţin pe cer,până putem să
ne isprăvim toată treaba!
Albinele încuviinţară toate.
Iar Albinuţa, dacă auzi una că asta,ce era să facă?Se pregăti de drum.
Albinele o întovărăşiră până la marginea câmpiei,apoi îşi luară rămas bun de la ea şi se
întoarseră la treburile lor.
Albinuţa porni departe,drept înainte,către muntele cu vârful în nori.
Zbura ea,zbura,gândindu-se cum să ajungă la soare,când,deoadata, dădu în cale peste un cuib
de viespi.Nici n-apucă să se dezmeticească bine că viespile tăbărâră pe ea:
-Unde umbli că năucă?Ce cauţi pe aici?
Albinuţa le răspunse:
-Zbor în slăvi la mândrul soare
Să-l rog de n-ar vrea oare,
Să nu plece-n orice zi
Aşa iute la culcare!
Când auziră una că asta,viespile făcură o hărmălaie de nedescris.
-I-auzi îndrăzneala! Cine a mai pomenit aşa ceva? Şi la ce ţi-o fi trebuind atâta soare?
Noi de-abia aşteptăm să vină noaptea să ne culcăm! Nici n-ai să ajungi până acolo!Şi nici
soarele n-are să stea să te asculte! Întoarce-te la cuibul tău!
Şi atâta bâzâiră şi o îmbrânciră, până când, ameţită,Albinuţa căzu la tulpină unei albăstrite din
preajma.Această se legăna liniştită în bătaia vântului şi tare se mai minuna când dădu cu ochii de
ea:
-Ce-i cu ţine,albina mică?De unde vii?
-Zbor în slăvi la mândrul soare
Să îl rog de n-ar vrea oare,
Să nu plece-n orice zi
Aşa iute la culcare!
Opridu-se din legănat,albinuţa o chema atunci între petalele ei moi şi parfumate:
-Vai ce curajoasă eşti! Să zbori atâta de departe! Drumul e tare lung! Odihneşte-te puţin între
petalele mele să prinzi puteri! Ar fi atât de bine să mai rămână pe cer soarele în fiecare zi!Să stea
oricât de mult! E atât de frumos şi bine când luminează el şi da căldură!
Şi atât de plăcut era între petalele Albăstritei că Albinuţa mai, mai că ar fi rămas cu ea de
sporovăiala până-n seară,de n-ar fi fost atât de grăbită.
Mulţumi pentru odihnă şi de vorbele bune şi cu puteri sporite porni iar la drum.
Zbura ea ce zbura gândindu-se cum să ajungă la soare ,când, în dreptul unui copac noduros dădu de
o Rădaşcă.
-O albina aici! Se miră această nevenindu-i să-şi creadă ochilor.Dar încotro?
Numai decât Albinuţa îi spuse şi ei:
-Zbor în slăvi la mândrul soare
Să îl rog de n-ar vrea oare,
Să nu plece-n orice zi
Aşa iute la culcare!
Rădașca repezi înainte coarnele rămuroase, a mare minunare.
-Din partea mea, spuse ea,n-are decât să facă ce vrea ,să mai stea pe cer ,sau să se ducă la
culcare! Mi-e tot una !Tot ce ştiu eu e că nu-mi place să las treacă pe lângă mine un călător
ostenit,fără să-l ajut!
Şi zicând vorbele astea,o ridică pe albinuţa cu clesii ei puternici şi o aşeza pe un pat de frunze
uscate , ba îi aduse şi ceva suc de iarbă să prindă puteri.
După ce se satură bine şi se înzdrăveni Albinuţa îi mulţumi Radascei şi porni mai departe.
Muntele cu vârful în nori se ridică acu drept înaintea ei şi Albinuţa se grăbi că nu cumva să
asfinţească soarele şi să trebuiască să aştepte până a două zi că să-l vadă iar.
Cu cât urcă pe munte o năpădea din toate părţile un vânt năpraznic,gata-gata s-o doboare la
pământ.Apoi,din ce în ce se făcea tot mai rece,încât îi îngheţară antenele scurte şi picioruşele
strânse de-a lungul trupului.De-abia putea să mai dea din aripi de frig şi osteneală.Dar îşi făcea
curaj şi nu se lasă bătută .
Când însă izbuti să ajungă sus ,pe creastă,văzu că până la soare mai esra cale destul de lungă.Iar
puterile o părăsiră aproape de tot.Ce să facă? Să se întoarcă la stup?
Atunci soarele, care tocmai se pregătea să coboare spre asfinţit o văzu .Şi tare se mai miră,
zicandu-şi în sinea lui:
- Ce-o fi cu albinuţa asta?Aşa singură pe vârful muntelui?Nu-i oare una din albinele pe care
le ştiu alergând toată ziua pe campioe din floare-n floare?
Întinse repede o rază ,o înfăşură pe Albinuţa de mijloc şi o ridică sus la dansul .
-Ce cauţi aici?întreba el.Şi ce mai fac hărnicele tale surori?
Atunci Albinuţa prinse a grai:
-Bună ziua ,mândru soare,
Albinele suriooare,
Te-ar ruga de n-ai vrea oare,
Să nu pleci în orice zi,
Aşa iute la culcare!
Dacă auzi una că asta ,Soarele rămase pe gânduri:
-Îmi place,vorbi el într-un târziu ,să ajut roadele pământului să crească şi să se coacă,să ajut
vietăţile să trăiască şi să-şi agonisească hrană,şi mai cu seama pe om îl ajut în muncă lui.Dar nimeni
niciodată nu mi-a cerut aşa ceva până acum!Voi însă sunteţi tare harnice,va ştiu şi v-am îndrăgit de
mult!Aşa încât pentru voi,fie în fiecare zi am să rămân mai mult pe cer.
Albinuţa nu mai putea de bucurie.Îşi mişcă încoace şi încolo atenutele micuţe.
Soarele însă adaugă :
-Dar când vei avea mai puţin de lucru,să-mi daţi de veste şi atunci am să plec mai devreme.
Albinuţa nu ştiu cum să-i mulţumească mai bine şi se grăbi să coboare iară pe pământ pe
acelaşi fir lung de rază,care rămăsese prins în jurul mijlocului.Zbura că gândul la stupul ei.
A două zi soarele rămase puţin mai mult pe cer.Iar în ziua următoare rămăsese şi mai mult.şi
tot aşa,în fiecare zi,rămăsese puţin mai mult decât în ziua dinainte.Până când se duse vara şi florile
se împuţinară pe câmpuri.Atunci albinele trimiseră vorba soarelui că nu mai aveau nevoie să rămân
atât de demult pe cer.Soarele asfinţi mai devreme în ziua aceea.Iar în ziua următoare asfinţi şi mai
devreme.Şi tot aşa, până în miezul iernii,când albinele se ferecaseră demult în stup să doarmă până-
n primăvară.
De atunci până astăzi mereu, soarele,odată cu primăvară,rămâne în fiecare zi mai mult pe
cer,că să aibă vreme albinele să culeagă nectarul şi polenul de la toate florile ,apoi,după ce trece
vara,rămâne tot mai puţin şi zilele se fac tot mai scurte.
Şi tot de atunci cică ,albinele au rămas cu mijlocul vărgat de la rază cu care soarele a prins-o
pe Albinuţa s-o tragă spre el!