Unitatea de Învăţare NR 10

EN
Măsurarea vitezei navei
Unitatea de învățare nr. 10
LOCH - uri
OBIECTIVELE unității de învățare nr. 10
• Înțelegerea schemei bloc de funcționare a lochului de inducție

analog: cu afișaj continuu al vitezei navei și cu afișaj numeric al
distanței
• Explicația efectului Doppler și a principiului de funcționare a lochului
Doppler pentru acostare
• Recunoaşterea componentelor schemelor bloc
Cuprins
Noțiuni teoretice și exemple ilustrative ...................................................................................... 2

3.3. Lochuri magnetohidrodinamice (de inducție) – continuare - ............................................ 2
3.3.4. Schema bloc şi principiul de funcționare a lochului magnetohidrodinamic analog (de
inducţie) ............................................................................................................................. 2
3.3.4.1. Indicarea vitezei navei ....................................................................................... 3
3.3.4.2. Indicarea distanţei parcurse ............................................................................... 4
3.3.5. Lochuri de inducţie analoge cu afişaj numeric .......................................................... 4
3.3.5.1. Schema bloc a lochului de inducţie cu afişaj numeric ........................................ 5
3.3.5.2. Principiul de funcţionare al lochului de inducţie cu afişaj numeric ...................... 6
Traductorul inductiv, alimentat în curent alternativ, livrează un semnal: .......................... 6
3.4. Lochul Doppler [4], [2] ..................................................................................................... 7
3.4.1. Efectul Doppler [8] .................................................................................................... 7
3.4.2. Principiul de funcţionare a lochului Doppler pentru acostare .................................. 11
Teste de autocontrol ............................................................................................................... 13
Rezumate, concluzii, răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare nr.10 .. 17
Bibliografie .............................................................................................................................. 20
Instrucțiuni și timp mediu necesar de studiu
Instrucțiuni și timp mediu necesar de studiu: studentul va parcurge

materialul pus la dispoziție, va reprezenta și în mod individual elementele
grafice prezentate și nu se va limita la o simplă vizionare. Studiul
individual aferent unității este acoperit în 2 – 4 h.
1
Aparate Electrice de Navigaţie – Curs şi aplicaţii
EN
Noțiuni teoretice și exemple ilustrative
3.3. Lochuri magnetohidrodinamice (de inducție) – continuare -
3.3.4. Schema bloc şi principiul de funcționare a lochului

magnetohidrodinamic analog (de inducţie)
Schema bloc a lochului magnetohidrodinamic (de inducţie) analog cu afișaj

continuu al vitezei navei şi afișaj numeric (mecanic) al distanței parcurse din figura 3.4.
are următoarele părți componente:
 blocul de alimentare BLOC ALIM care asigură tensiunile necesare

funcționării tuturor blocurilor schemei;
 blocul invertor INV care livrează tensiunea de alimentare a traductorului
inductiv;
 stabilizatorul tensiunii de alimentare a preamplificatorului (STAB);
 stabilizatorul tensiunii de referință (UREF);
 traductorul MHD (magnetohidrodinamic) incluzând dubletul sensibil de
electrozi şi solenoidul pentru formarea câmpului magnetic;
preamplificatorul semnalului de măsurare (PREAMP);
 blocul comparator;
 blocul amplificator-distribuitor (AMP-DISTR);
 blocul integrator (INTEGR);
 indicatoarele continue (analoge) ale vitezei navei (IV1…IVn);
 indicatoarele distanței parcurse (ID1…IDn).
2
EN
Fig. 3.4.
Schema bloc a lochului magnetohidrodinamic analog (de inducție cu afișaj continuu al

vitezei navei și afișaj numeric (mecanic) al distanței parcurse
3.3.4.1. Indicarea vitezei navei
Semnalul 𝑢𝑢𝑖𝑖 - reprezentând o tensiune electromotoare de inducţie proporţională

cu viteza navei - de la bornele elementului sensibil (DUBLET SENSIBIL) este adus la
un nivel convenabil 𝑢𝑢𝑐𝑐 şi comparat cu tensiunea de referinţă 𝑢𝑢𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅 .
Diferenţa obţinută din compararea semnalului procesat 𝑢𝑢𝑐𝑐 cu semnalul de
referinţă 𝑢𝑢𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅 este ∆𝑢𝑢𝑖𝑖 = 𝑢𝑢𝑐𝑐 − 𝑢𝑢𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅 .
La viteza zero a navei cele două semnale sunt egale şi de polaritate diferită, iar
semnalul diferenţă este nul.
Semnalul ∆𝑢𝑢𝑖𝑖 reprezentând viteza relativă a navei, este amplificat şi distribuit

indicatoarelor IV1…IVn, amplasate în diferite compartimente ale navei.
3
EN
3.3.4.2. Indicarea distanţei parcurse

Tensiunea obţinută la ieşirea amplificatorului-distribuitor este integrată cu
ajutorul blocului electronic INTEGR şi distribuită indicatoarelor distanţei parcurse
ID1…IDn.
În blocul integrator se află un detector de prag care, la atingerea unei anumite

valori a tensiunii, şuntează integrarea şi aduce blocul integrator la starea iniţială.
Aceasta se realizează cu ajutorul unui întreruptor electronic amplasat în interiorul
buclei de reacţie a integratorului.
Blocul integrator este pregătit pentru o nouă integrare şi procesul continuă până
la integrarea întregii valori a tensiunii aplicate la intrarea blocului.
Numărul de praguri ale tensiunii este înregistrat de un contor mecanic

(ID1…IDn) şi reprezintă distanţa parcursă de navă. Se aleg constantele de integrare
ale integratorului astfel încât unui prag de integrare să-i corespundă o distanţă cât mai
mică, de obicei 0,01 mile marine.
3.3.5. Lochuri de inducţie analoge cu afişaj numeric
Spre deosebire de lochurile analoge cu afişaj continuu al vitezei navei, lochurile

numerice indică în cod numeric zecimal valoarea vitezei şi a distanţei parcurse de navă
[4]. Afişarea numerică permite eliminarea erorilor de citire şi, totodată, lochul poate fi
cuplat ca dispozitiv periferic, la un sistem central de conducere al navei.
Informaţia numerică asupra vitezei şi distanţei parcurse de navă este mai uşor
de memorat, transmis şi prelucrat.
Conducerea navei cu ajutorul calculatoarelor şi dirijarea navelor prin sateliţi de

navigaţie impun utilizarea aparatelor digitale de navigaţie.
4
EN
3.3.5.1. Schema bloc a lochului de inducţie cu afişaj numeric

În figura 3.5 este dată schema bloc a unui loch de inducţie numeric care conţine
următoarele blocuri principale:
Fig. 3.5.
Schema bloc a unui loch de inducţie numeric
 traductorul inductiv de viteză incluzând DUBLETUL SENSIBIL şi solenoidul

(SOL) care creează câmpul magnetic necesar funcţionării traductorului;
 traductorul de curent TRAD I;
 preamplificatorul semnalului de măsură (PREAMP S);
 preamplificatorul semnalului de referinţă (PREAMP R);
 comparatorul;
 convertorul analog-numeric (CAN);
 oscilatorul (generatorul de tact) CLOCK;
 blocul de alimentare BLOC ALIM;
5
EN
 codoarele paralel-serie COD PAR-SER;

 numărătorul NUM;
 distribuitoarele DISTR;
 indicatoarele numerice de viteză (INV1…INVn);
 indicatoarele numerice ale distanţei parcurse (IND1…INDn).
3.3.5.2. Principiul de funcţionare al lochului de inducţie cu afişaj numeric
Traductorul inductiv, alimentat în curent alternativ, livrează un semnal:
𝑢𝑢𝑖𝑖 = 𝑓𝑓 (𝑣𝑣, 𝑖𝑖𝑆𝑆𝑆𝑆𝑆𝑆 ) (3.14)
proporţional cu viteza navei v şi cu curentul 𝑖𝑖𝑆𝑆𝑆𝑆𝑆𝑆 de alimentare a traductorului.
Deoarece în semnalul util există şi o componentă în cuadratură, aceasta este

eliminată în blocul preamplificator PREAMP S al canalului de măsură. Tot în acest bloc
se realizează aducerea semnalului util la un nivel compatibil comparării.
Amplificatorul canalului de măsură realizează şi adaptarea impedanţei de ieşire

a traductorului cu impedanţa de intrare a blocului comparator.
Tensiunea de la ieşirea preamplificatorului canalului de măsură este aplicată la

intrarea blocului comparator.
La cealaltă intrare a comparatorului este aplicat un semnal de referinţă 𝑢𝑢𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅

proporţional cu curentul de alimentare al traductorului, obţinut prin intermediul
preamplificatorului PREAMP R al canalului de referinţă.
Semnalul de referinţă se obţine prin redresarea şi filtrarea în preamplificatorul

canalului de referinţă a semnalului cules de pe un şunt dispus în circuitul de alimentare
al traductorului. Rolul acestui semnal de referinţă este de a anula influenţa fluctuaţiilor
curentului de alimentare al traductorului asupra rezultatului măsurătorilor.
Blocul convertor analog – numeric CAN convertește diferența tensiunilor 𝑢𝑢𝑐𝑐 și
𝑢𝑢𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅 într-o secvență de impulsuri.
6
EN
Frecvenţa de conversie şi de măsurare a vitezei navei este impusă de

generatorul de tact (CLOCK).
În blocul NUM, impulsurile sunt numărate, codate şi aplicate la terminalele de

afişaj numeric al distanţei parcurse.
3.4. Lochul Doppler [4], [2]
Pentru navele de mari dimensiuni este destul de dificil să se poată aprecia de la

puntea de comandă viteza de apropiere de cheu, atât pe direcţia pupa-prova cât şi în
borduri. De aceea, practica a impus necesitatea construirii unui sistem de măsurare a
vitezei navei pentru valori mici ale deplasării.
Lochul hidrodinamic şi cel magnetohidrodinamic nu pot asigura acest deziderat.
Sistemele bazate pe efectul Doppler permit măsurarea cu precizie a vitezelor

mici de deplasare a navei în direcţia pupa-prova şi în direcţiile bordurilor.
3.4.1. Efectul Doppler [8]
Unda emisă de o sursă de oscilaţii se propagă de la sursă până la receptorul

care o detectează. Prin detectarea undei se înţelege măsurarea unei anumite mărimi
caracteristice ei, de exemplu, frecvenţa undei.
Dacă sursa şi receptorul sunt în repaus unul faţă de celălalt, frecvenţa undei
măsurată de receptor este egală cu frecvenţa undei emisă de sursă. Dacă însă sursa
de oscilaţii este în mişcare faţă de receptor, frecvenţa undei măsurată de receptor
diferă de aceea a undei emisă de sursa de oscilaţii. Acest fapt, care se observă când
sursa şi receptorul sunt în mişcare unul faţă de celălalt, se numeşte efect Doppler1.
Explicaţia efectului Doppler se va face folosind figura 3.6 care redă undele
sferice ce izvorăsc din sursa de oscilaţii S. Dacă sursa se mişcă, de exemplu din S în
S', undele sferice emise succesiv, se apropie unele de altele în sensul de mişcare al
sursei.
1 Dopler, 1842
7
EN
Distanţa dintre suprafeţele sferice de egală fază reprezintă lungimea de undă;

se observă astfel că la receptorul R staţionar, ajung în unitatea de timp, unde cu
suprafeţele sferice mai apropiate între ele în comparaţie cu situaţia în care sursa ar fi
în repaus faţă de receptor.
Întrucât suprafeţele de egală fază sunt aparent mai apropiate, lungimea de undă
aparentă 𝜆𝜆𝑎𝑎 este mai mică şi deci frecvenţa undelor măsurată de receptor este, în
acest caz, mai mare.
Dacă sursa este staţionară, iar receptorul se deplasează către sursa S, ca în

figura 3.7, acesta întâlneşte în unitatea de timp mai multe unde sferice, decât dacă
receptorul ar fi fost fix şi undele ar fi ajuns la el. Ca urmare receptorul în mişcare către
sursă detectează o frecvenţă mai mare.
În consecinţă, frecvenţa detectată de receptor creşte dacă mişcarea relativă a

sursei faţă de receptor îi apropie pe unul faţă de celălalt. Invers, dacă sursa S se
depărtează de receptor, receptorul fiind în poziţia R din figura 3.6, printr-un
raţionament analog cu acela făcut mai înainte, se ajunge la concluzia că frecvenţa
măsurată de receptor scade.
Dacă sursa stă pe loc iar receptorul R' se deplasează, în situaţia figurii 3.7, de la
dreapta spre stânga, depărtându-se de sursă, undele sferice ajung la receptor mai rar
în timp, decât dacă receptorul ar fi fost în repaus şi deci acesta detectează o frecvenţă
mai mică. Prin urmare, frecvenţa detectată scade, dacă mişcarea relativă a sursei faţă
de receptor îi depărtează pe unul de celălalt.
8
EN
Pentru a exprima cantitativ modificarea frecvenţei în efectul Doppler se notează

cu u viteza de deplasare a sursei S faţă de receptor, cu fS frecvenţa undelor emise de
sursă şi cu fR frecvenţa undelor măsurate de receptor. Undele studiate se propagă cu
viteza u în mediul în care se găsesc sursa şi receptorul; această viteză fiind o
caracteristică a mediului respectiv nu este afectată de mişcarea sursei sau a
receptorului.
În timpul t sursa emite 𝑓𝑓𝑆𝑆 ∙ 𝑡𝑡 unde şi dacă sursa ar fi fixă, aceste unde ar
parcurge distanţa 𝑣𝑣 ∙ 𝑡𝑡. Lungimea de undă se obţine ca raport între distanţa 𝑣𝑣 ∙ 𝑡𝑡

parcursă de unde şi numărul de unde care acoperă această distanţă, adică:
𝑣𝑣 ∙ 𝑡𝑡 𝑣𝑣
𝜆𝜆 = = (3.15)
𝑓𝑓𝑆𝑆 ∙ 𝑡𝑡 𝑓𝑓𝑆𝑆
Relaţia obţinută este bine cunoscută, dar ea a fost stabilită printr-un raţionament
nou care va fi folosit în cazul în care există mişcarea sursei sau a receptorului.
Dacă sursa se deplasează către receptor (fig. 3.6) cele 𝑓𝑓𝑆𝑆 ∙ 𝑡𝑡 unde emise de
sursă se vor răspândi într-un spaţiu mai mic decât 𝑣𝑣 ∙ 𝑡𝑡, deoarece în timpul t sursa
însăşi s-a deplasat cu distanţa 𝑢𝑢 ∙ 𝑡𝑡. Aceasta înseamnă că numărul de unde 𝑓𝑓𝑆𝑆 ∙ 𝑡𝑡
emise de sursă în timpul t se vor găsi în spaţiul 𝑣𝑣 ∙ 𝑡𝑡 − 𝑢𝑢 ∙ 𝑡𝑡, iar lungimea de undă
aparentă, definită ca raportul între spaţiul 𝑣𝑣 ∙ 𝑡𝑡 − 𝑢𝑢 ∙ 𝑡𝑡 şi numărul de unde 𝑓𝑓𝑆𝑆 ∙ 𝑡𝑡
este:
𝑣𝑣∙𝑡𝑡− 𝑢𝑢∙𝑡𝑡 𝑣𝑣−𝑢𝑢

𝜆𝜆𝑎𝑎 = = (3.16)
𝑓𝑓𝑆𝑆 ∙𝑡𝑡 𝑓𝑓𝑆𝑆
Frecvenţa corespunzătoare lungimii de undă 𝜆𝜆𝑎𝑎 este frecvenţa măsurată de
receptor 𝑓𝑓𝑅𝑅 :
𝑣𝑣 𝑣𝑣 ∙ 𝑓𝑓𝑆𝑆 𝑣𝑣
𝑓𝑓𝑅𝑅 = = = 𝑓𝑓𝑆𝑆 (3.17)
𝜆𝜆𝑎𝑎 𝑣𝑣 − 𝑢𝑢 𝑣𝑣 − 𝑢𝑢
9
EN
Dacă sursa se depărtează de receptor, numărul de unde 𝑓𝑓𝑆𝑆 ∙ 𝑡𝑡 se întind pe
distanţa 𝑣𝑣 ∙ 𝑡𝑡 + 𝑢𝑢 ∙ 𝑡𝑡; lungimea de undă aparentă este în acest caz 𝜆𝜆𝑎𝑎 =

(𝑣𝑣 + 𝑢𝑢)/𝑓𝑓𝑆𝑆 . Adoptând convenţia că u este pozitiv pentru mişcarea sursei către
receptor şi negativ când sursa se îndepărtează de receptor, relaţia (3.17) este
aplicabilă şi în acest caz.
Presupunând apoi că receptorul se mişcă spre sursă cu viteza 𝑢𝑢′ , viteza sa
relativă faţă de unde este 𝑣𝑣 + 𝑢𝑢′ , iar numărul de unde pe care receptorul le întâlneşte
în timpul t este (𝑣𝑣 + 𝑢𝑢′ ) ∙ 𝑡𝑡/𝜆𝜆𝑎𝑎 în care 𝜆𝜆𝑎𝑎 = 𝑣𝑣/𝑓𝑓𝑆𝑆 . Frecvenţa măsurată de receptor
este:
𝑁𝑁𝑁𝑁. 𝑢𝑢𝑢𝑢𝑢𝑢𝑢𝑢 ( 𝑣𝑣 + 𝑢𝑢′ ) ∙ 𝑡𝑡/𝜆𝜆𝑎𝑎 𝑣𝑣 + 𝑢𝑢′ 𝑣𝑣 + 𝑢𝑢′

𝑓𝑓𝑅𝑅 = = = = 𝑓𝑓𝑆𝑆 (3.18)
𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇 𝑡𝑡 𝜆𝜆𝑎𝑎 𝑣𝑣
Dacă receptorul se depărtează de sursă, la el ajung mai puţine unde în timpul t,

(𝑣𝑣 − 𝑢𝑢′ ) ∙ 𝑡𝑡/𝜆𝜆𝑎𝑎 şi deci frecvenţa măsurată de receptor va fi (𝑣𝑣 − 𝑢𝑢′ )/𝜆𝜆𝑎𝑎 . Convenţia
ca 𝑢𝑢′ să fie pozitiv când receptorul se apropie de sursă şi negativ când se depărtează
de sursă, face ca relaţia (3.18) să se aplice şi în acest caz.
În cazul în care atât sursa cât şi receptorul sunt în mişcare unul faţă de altul,
relaţia generală este:
𝑣𝑣 + 𝑢𝑢′
𝑓𝑓𝑅𝑅 = 𝑓𝑓𝑆𝑆 (3.19)
𝑣𝑣 − 𝑢𝑢
care se reduce la (3.17) pentru 𝑢𝑢′ = 0 (R staţionar) şi la (3.18) pentru 𝑢𝑢 = 0 (S

staţionar).
În rezumat, frecvenţa măsurată creşte, 𝑓𝑓𝑅𝑅 > 𝑓𝑓𝑆𝑆 , la apropierea relativă, adică fie
pentru 𝑢𝑢 > 0 fie pentru 𝑢𝑢′ > 0 şi frecvenţa măsurată scade, 𝑓𝑓𝑅𝑅 < 𝑓𝑓𝑆𝑆 , la depărtarea
relativă, adică fie pentru 𝑢𝑢 < 0 fie pentru 𝑢𝑢′ < 0.
Aceste rezultate sunt aplicabile în multe cazuri. De exemplu, pentru undele

sonore un observator percepe o frecvenţă mai mare, adică sunete mai înalte, dacă
10
EN
sursa de sunete se apropie de el şi o frecvenţă mai mică, adică sunete mai joase, dacă
sursa se depărtează.
3.4.2. Principiul de funcţionare a lochului Doppler pentru acostare
Dacă un fascicul de ultrasunete de o anumită frecvenţă emis orizontal de pe o

navă apropiindu-se de cheu, într-un strat superficial al apei, de exemplu pe direcţia
prova, este reflectat de mal, ecoul recepţionat la bord are o frecvenţă diferită de cea de
emisie.
Diferenţa dintre frecvenţa de emisie şi cea de recepţie este proporţională cu

spaţiul parcurs de navă în intervalul de timp dintre momentul emisiei şi momentul
recepţiei ultrasunetelor [4].
În cele ce urmează, cu 𝒗𝒗 este notată viteza navei; cu 𝒖𝒖 viteza ultrasunetelor în

apă (𝑢𝑢 ≅ 1450 𝑚𝑚/𝑠𝑠); 𝒇𝒇𝟏𝟏 este frecvenţa ultrasunetelor emise; 𝒇𝒇𝟐𝟐 este frecvenţa
ultrasunetelor recepţionate.
Fig. 3.8.
Deoarece recepţia are loc după reflexia de mal pe nava în mişcare, cazul este
cel al sursei mobile şi a receptorului mobil. Într-adevăr, prima parte a propagării are loc
între o sursă mobilă şi un receptor fix, iar partea a doua a propagării are loc între o
sursă fixă (malul reflector a devenit sursă) şi un receptor mobil. Astfel frecvenţa
semnalului recepţionat este:
𝑢𝑢 + 𝑣𝑣
𝑓𝑓2 = 𝑓𝑓1 (3.20)
𝑢𝑢 − 𝑣𝑣
11
EN
Diferența de frecvență este:
𝑢𝑢+𝑣𝑣 𝑢𝑢+𝑣𝑣 2𝑣𝑣

∆𝑓𝑓 = 𝑓𝑓2 − 𝑓𝑓1 = 𝑓𝑓1 − 𝑓𝑓1 = 𝑓𝑓1 � − 1� = 𝑓𝑓1 (3.21)
𝑢𝑢−𝑣𝑣 𝑢𝑢−𝑣𝑣 𝑢𝑢 − 𝑣𝑣
Dar cum 𝑢𝑢 − 𝑣𝑣 ≅ 𝑢𝑢, rezultă că:
2𝑣𝑣
∆𝑓𝑓 = 𝑓𝑓1 (3.22)
𝑢𝑢
iar viteza măsurată este:
1 ∆𝑓𝑓 ∆𝑓𝑓
𝑣𝑣 = 𝑢𝑢 = 𝑢𝑢 (3.23)
2 𝑓𝑓1 2𝑓𝑓1
12
EN
Teste de autocontrol
1. Pe o navă sunt amplasate două loch-uri Doppler de manevră,

unul la prova şi altul la pupa, ca în figura de mai jos. Ambele
loch-uri generează ultrasunete cu aceeaşi frecvenţă f. Dacă
frecvenţa undelor recepţionate la prova fPV > f, iar frecvenţa
undelor recepţionate la pupa fPP < f şi ∆f = fPV − fPP > 0, atunci
nava efectuează o mişcare de:
a. translaţie către cheu
b. giraţie în sens trigonometric şi apropiere de cheu
c. translaţie, îndepărtându-se de cheu
d. giraţie în sens antitrigonometric, îndepărtându-se
de cheu
e. giraţie în sens trigonometric
f. giraţie în sens antitrigonometric
13
EN

unul la prova şi altul la pupa, ca în figura următoare. Ambele
undelor recepţionate la pupa fPP > f şi ∆f = fPV − fPP > 0, atunci
de cheu
14
EN

de cheu
15
EN

b. giraţie în sens trigonometric şi depărtare de cheu
d. giraţie în sens antitrigonometric și apropiere de
cheu
16
EN
Rezumate, concluzii, răspunsuri şi comentarii la

întrebările din testul de autoevaluare nr.10
Spre deosebire de lochurile analoge cu afişaj continuu al

vitezei navei, lochurile numerice indică în cod numeric zecimal
valoarea vitezei şi a distanţei parcurse de navă [4]. Afişarea
numerică permite eliminarea erorilor de citire şi, totodată, lochul
poate fi cuplat ca dispozitiv periferic, la un sistem central de
conducere al navei.
Conducerea navei cu ajutorul calculatoarelor şi dirijarea
navelor prin sateliţi de navigaţie impun utilizarea aparatelor digitale
de navigaţie.
În cazul lochurilor numerice, semnalul de referinţă se obţine
prin redresarea şi filtrarea în preamplificatorul canalului de referinţă
a semnalului cules de pe un şunt dispus în circuitul de alimentare al
traductorului. Rolul acestui semnal de referinţă este de a anula
influenţa fluctuaţiilor curentului de alimentare al traductorului asupra
rezultatului măsurătorilor.
Sistemele bazate pe efectul Doppler permit măsurarea cu
precizie a vitezelor mici de deplasare a navei în direcţia pupa-prova
şi în direcţiile bordurilor.
Lochul hidrodinamic şi cel magnetohidrodinamic nu pot
asigura acest deziderat.
Unda emisă de o sursă de oscilaţii se propagă de la sursă
până la receptorul care o detectează. Prin detectarea undei se
înţelege măsurarea unei anumite mărimi caracteristice ei, de
exemplu, frecvenţa undei.
Dacă sursa şi receptorul sunt în repaus unul faţă de celălalt,
frecvenţa undei măsurată de receptor este egală cu frecvenţa undei
emisă de sursă. Dacă însă sursa de oscilaţii este în mişcare faţă de
receptor, frecvenţa undei măsurată de receptor diferă de aceea a
undei emisă de sursa de oscilaţii. Acest fapt, care se observă când
sursa şi receptorul sunt în mişcare unul faţă de celălalt, se numeşte
efect Doppler.
17
EN
Dacă sursa se mişcă, undele sferice emise succesiv, se

apropie unele de altele în sensul de mişcare al sursei. Distanţa
dintre suprafeţele sferice de egală fază reprezintă lungimea de
undă; astfel că la receptorul staţionar, ajung în unitatea de timp,
unde cu suprafeţele sferice mai apropiate între ele în comparaţie cu
situaţia în care sursa ar fi în repaus faţă de receptor.
Dacă sursa ar fi fixă și în timpul t aceasta emite 𝑓𝑓𝑆𝑆 ∙ 𝑡𝑡 unde,
aceste unde ar parcurge distanţa 𝑣𝑣 ∙ 𝑡𝑡. Lungimea de undă în acest

𝑣𝑣 ∙ 𝑡𝑡 𝑣𝑣
caz este: 𝜆𝜆 = = .
𝑓𝑓𝑆𝑆 ∙ 𝑡𝑡 𝑓𝑓𝑆𝑆
Dacă sursa se deplasează către receptor, lungimea de undă

aparentă, definită ca raportul între spaţiul 𝑣𝑣 ∙ 𝑡𝑡 − 𝑢𝑢 ∙ 𝑡𝑡 şi numărul de
𝑣𝑣∙𝑡𝑡− 𝑢𝑢∙𝑡𝑡 𝑣𝑣−𝑢𝑢
unde 𝑓𝑓𝑆𝑆 ∙ 𝑡𝑡 este: 𝜆𝜆𝑎𝑎 = = .
𝑓𝑓𝑆𝑆 ∙𝑡𝑡 𝑓𝑓𝑆𝑆
Dacă sursa se depărtează de receptor, lungimea de undă

aparentă este în acest caz 𝜆𝜆𝑎𝑎 = (𝑣𝑣 + 𝑢𝑢)/𝑓𝑓𝑆𝑆 .
În cazul în care atât sursa cât şi receptorul sunt în mişcare
𝑣𝑣 + 𝑢𝑢′
unul faţă de altul, relaţia generală este 𝑓𝑓𝑅𝑅 = 𝑓𝑓𝑆𝑆 , care se
𝑣𝑣 − 𝑢𝑢
reduce la:
𝑣𝑣 𝑣𝑣 ∙ 𝑓𝑓𝑆𝑆 𝑣𝑣
1. 𝑓𝑓𝑅𝑅 = = = 𝑓𝑓𝑆𝑆 pentru 𝑢𝑢′ = 0 (Receptor
𝜆𝜆𝑎𝑎 𝑣𝑣 − 𝑢𝑢 𝑣𝑣 − 𝑢𝑢
staţionar)
𝑁𝑁𝑁𝑁. 𝑢𝑢𝑛𝑛𝑑𝑑𝑑𝑑 ( 𝑣𝑣 + 𝑢𝑢′ ) ∙ 𝑡𝑡/𝜆𝜆𝑎𝑎 𝑣𝑣 + 𝑢𝑢′ 𝑣𝑣 + 𝑢𝑢′
2. 𝑓𝑓𝑅𝑅 = = = = 𝑓𝑓𝑆𝑆 ,
𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇𝑇 𝑡𝑡 𝜆𝜆𝑎𝑎 𝑣𝑣
pentru 𝑢𝑢 = 0 (Sursa staţionară).

Diferenţa dintre frecvenţa de emisie şi cea de recepţie este
proporţională cu spaţiul parcurs de navă în intervalul de timp dintre
momentul emisiei şi momentul recepţiei ultrasunetelor [4].
Prima parte a propagării are loc între o sursă mobilă şi un
receptor fix, iar partea a doua a propagării are loc între o sursă fixă
(malul reflector a devenit sursă) şi un receptor mobil. Astfel
𝑢𝑢 + 𝑣𝑣
frecvenţa semnalului recepţionat este: 𝑓𝑓2 = 𝑓𝑓1
18
EN
Diferența de frecvență este:

𝑢𝑢+𝑣𝑣 𝑢𝑢+𝑣𝑣
∆𝑓𝑓 = 𝑓𝑓2 − 𝑓𝑓1 = 𝑓𝑓1 − 𝑓𝑓1 = 𝑓𝑓1 � − 1� =
𝑢𝑢−𝑣𝑣 𝑢𝑢−𝑣𝑣
2𝑣𝑣
𝑓𝑓1
,
iar viteza măsurată este:
1 ∆𝑓𝑓 ∆𝑓𝑓
𝑣𝑣 = 𝑢𝑢 = 𝑢𝑢
2 𝑓𝑓1 2𝑓𝑓1



19
EN

d. giraţie în sens antitrigonometric și apropiere de cheu
Bibliografie
[1] Ahrendts, Joachim & CO, HUTTE – Manualul Inginerului,

Editura Tehnică, Bucureşti, 1995
[2] Bojin, D. ş.a. Dicţionar elementar de tehnică modernă.

Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984
[3] Călueanu, D., Stan, St. ş.a., Instalaţii Electrice la Bordul

Navelor, Editura Tehnică, Bucureşti, 1981
[4] Călugăriţa, Ghe. s.a., Tabele şi Formule de Matematică, Fizică

şi Chimie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1964
[5] Chiriţă, M., Pavică, V., Navigaţie, Editura Militară, Bucureşti,

1959
[6] DORDEA, ŞT., Aparate electrice de navigaţie, autor unic, Ed.

Muntenia, ISBN (10) 973- 692-154-9, ISBN (13) 978-973-692-154-
4, 105 pag, Constanta, 2006
[7] DORDEA, ŞT., Acţionări electrice cu undă sintetică, autor unic,

Ed. Muntenia, ISBN (10) 973-692-153-0, ISBN (13) 978-973-692-
153-7, 155 pag, Constanta, 2006
[8] Dordea, Ş, Stadiul actual în domeniul sistemelor de guvernare

navale – Referat doctorat, Universitatea “Dunărea de Jos”, Galaţi,
1997
[9] Dordea, Ş, Sisteme de guvernare cu acţiune continuă şi

comandă digitală – Referat doctorat, Universitatea “Dunărea de
Jos”, Galaţi, 1998
20
EN
[10] Dordea, Ş, Contribuţii la transferul de energie în sistemele

electrohidraulice de Guvernare Navale – Referat doctorat,
Universitatea “Dunărea de Jos”, Galaţi, 1998.
[11] Dordea, Ş, A Quick Preparation of Standard 4 Supporting

Liquid, TCW Report, Anschutz, Kiel, 1989
[12] Dordea, Ş, Gyro Synchro Transmission, TCW Report,

Anschutz, Kiel, 1989
[13] Dordea, Ş, Gyro Step Transmission, TCW Report, Anschutz,

Kiel, 1989
[14] Dordea, Ş, Steering Controls, TCW Report, Anschutz, Kiel,

1989
[15] Dordea, St., Transferul de energie în sistemele

electrohidraulice de guvernare navale, Teza Doctorat,
Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi, 2002
[16] Grumăzescu, M., Ştiubei, P., Instalaţii de amplificare şi de

distribuţie a sunetului, Editura Tehnică, Bucureşti, 1959
[17] Niedrig, H. ş.a. HUTTE. Manualul inginerului. Fundamente.

Bucureşti, Editura Tehnică, 1995
[18] Stanciu, N. ş.a, Dicţionar tehnic de radio si televiziune, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975
[19] Tănăsescu, T., ş.a, Agenda tehnică, Editura Tehnică,

Bucureşti, 1990
[20] ***ATLAS ELEKTRONIK GMBH. Marine Electronics Division.

ATLAS DOLOG 21/22/23, Bremen, 1994
[21] ***JRC. Japan Radio Co., Ltd. JLN-203 JRC DOPPLER LOG.
Tokio, 1995
[22] ***SPERRY. Marine Systems Division. SRD 331 Doppler

Speed Log. Berkshire, 2003
21

Unitatea de Învăţare NR 10

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Unitatea de Învăţare NR 10

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Unitatea de Învăţare NR 10

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

EN

Măsurarea vitezei navei

Unitatea de învățare nr. 10

• Înțelegerea schemei bloc de funcționare a lochului de inducție

Noțiuni teoretice și exemple ilustrative ...................................................................................... 2

Instrucțiuni și timp mediu necesar de studiu

Instrucțiuni și timp mediu necesar de studiu: studentul va parcurge

Noțiuni teoretice și exemple ilustrative

3.3. Lochuri magnetohidrodinamice (de inducție) – continuare -

3.3.4. Schema bloc şi principiul de funcționare a lochului

Schema bloc a lochului magnetohidrodinamic (de inducţie) analog cu afișaj

 blocul de alimentare BLOC ALIM care asigură tensiunile necesare

Schema bloc a lochului magnetohidrodinamic analog (de inducție cu afișaj continuu al

3.3.4.1. Indicarea vitezei navei

Semnalul 𝑢𝑢𝑖𝑖 - reprezentând o tensiune electromotoare de inducţie proporţională

Diferenţa obţinută din compararea semnalului procesat 𝑢𝑢𝑐𝑐 cu semnalul de

referinţă 𝑢𝑢𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅 este ∆𝑢𝑢𝑖𝑖 = 𝑢𝑢𝑐𝑐 − 𝑢𝑢𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅 .

Semnalul ∆𝑢𝑢𝑖𝑖 reprezentând viteza relativă a navei, este amplificat şi distribuit

3.3.4.2. Indicarea distanţei parcurse

În blocul integrator se află un detector de prag care, la atingerea unei anumite

Numărul de praguri ale tensiunii este înregistrat de un contor mecanic

3.3.5. Lochuri de inducţie analoge cu afişaj numeric

Spre deosebire de lochurile analoge cu afişaj continuu al vitezei navei, lochurile

Conducerea navei cu ajutorul calculatoarelor şi dirijarea navelor prin sateliţi de

3.3.5.1. Schema bloc a lochului de inducţie cu afişaj numeric

Schema bloc a unui loch de inducţie numeric

 traductorul inductiv de viteză incluzând DUBLETUL SENSIBIL şi solenoidul

 codoarele paralel-serie COD PAR-SER;

3.3.5.2. Principiul de funcţionare al lochului de inducţie cu afişaj numeric

Traductorul inductiv, alimentat în curent alternativ, livrează un semnal:

𝑢𝑢𝑖𝑖 = 𝑓𝑓 (𝑣𝑣, 𝑖𝑖𝑆𝑆𝑆𝑆𝑆𝑆 ) (3.14)

proporţional cu viteza navei v şi cu curentul 𝑖𝑖𝑆𝑆𝑆𝑆𝑆𝑆 de alimentare a traductorului.

Deoarece în semnalul util există şi o componentă în cuadratură, aceasta este

Amplificatorul canalului de măsură realizează şi adaptarea impedanţei de ieşire

Tensiunea de la ieşirea preamplificatorului canalului de măsură este aplicată la

La cealaltă intrare a comparatorului este aplicat un semnal de referinţă 𝑢𝑢𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅

Semnalul de referinţă se obţine prin redresarea şi filtrarea în preamplificatorul

Blocul convertor analog – numeric CAN convertește diferența tensiunilor 𝑢𝑢𝑐𝑐 și

𝑢𝑢𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅𝑅 într-o secvență de impulsuri.

Frecvenţa de conversie şi de măsurare a vitezei navei este impusă de

În blocul NUM, impulsurile sunt numărate, codate şi aplicate la terminalele de

3.4. Lochul Doppler [4], [2]

Pentru navele de mari dimensiuni este destul de dificil să se poată aprecia de la

Lochul hidrodinamic şi cel magnetohidrodinamic nu pot asigura acest deziderat.

Sistemele bazate pe efectul Doppler permit măsurarea cu precizie a vitezelor

3.4.1. Efectul Doppler [8]

Unda emisă de o sursă de oscilaţii se propagă de la sursă până la receptorul

Distanţa dintre suprafeţele sferice de egală fază reprezintă lungimea de undă;

Dacă sursa este staţionară, iar receptorul se deplasează către sursa S, ca în

În consecinţă, frecvenţa detectată de receptor creşte dacă mişcarea relativă a

Pentru a exprima cantitativ modificarea frecvenţei în efectul Doppler se notează

parcurge distanţa 𝑣𝑣 ∙ 𝑡𝑡. Lungimea de undă se obţine ca raport între distanţa 𝑣𝑣 ∙ 𝑡𝑡

𝑣𝑣∙𝑡𝑡− 𝑢𝑢∙𝑡𝑡 𝑣𝑣−𝑢𝑢

Frecvenţa corespunzătoare lungimii de undă 𝜆𝜆𝑎𝑎 este frecvenţa măsurată de

Dacă sursa se depărtează de receptor, numărul de unde 𝑓𝑓𝑆𝑆 ∙ 𝑡𝑡 se întind pe

distanţa 𝑣𝑣 ∙ 𝑡𝑡 + 𝑢𝑢 ∙ 𝑡𝑡; lungimea de undă aparentă este în acest caz 𝜆𝜆𝑎𝑎 =

Presupunând apoi că receptorul se mişcă spre sursă cu viteza 𝑢𝑢′ , viteza sa

𝑁𝑁𝑁𝑁. 𝑢𝑢𝑢𝑢𝑢𝑢𝑢𝑢 ( 𝑣𝑣 + 𝑢𝑢′ ) ∙ 𝑡𝑡/𝜆𝜆𝑎𝑎 𝑣𝑣 + 𝑢𝑢′ 𝑣𝑣 + 𝑢𝑢′

Dacă receptorul se depărtează de sursă, la el ajung mai puţine unde în timpul t,