Osii şi arbori drepţi

Unitate de învăţare Nr. 9

OSII ŞI ARBORI DREPŢI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9……………………………………….................. 84

9.1. Consideraţii generale................................................................................................ 84
9.2. Calculul osiilor şi arborilor drepţi........................................................................... 85
9.3. Verificarea la vibraţii de încovoiere (flexionale)..................................................... 87
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9…………………………………........... 90
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare……................................................ 91
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9………………………………………................. 91

82
Organe de maşini
 Osii şi arbori drepţi

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 9

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 9 sunt:

 prezentarea osiilor şi arborilor drepţi;

 calculul osiilor şi arborilor drepţi;
 calculul pentru verificarea la vibraţii de încovoiere (flexionale).

9.1 Consideraţii generale

Osiile sunt organe de maşini rotitoare sau fixe, destinate susţinerii pieselor
aflate în mişcare de rotaţie; osiile rotitoare se folosesc în construcţia
vagoanelor de cale ferată; osiile fixe sunt utilizate în construcţia punţilor
(nemotoare) ale automobilelor.

Arborii sunt organe de maşini care efectuează o mişcare de rotaţie, destinate

să transmită un moment de torsiune şi să susţină piesele între care se
transmite acest moment.

Din punctul de vedere al solicitărilor, osiile sunt supuse în principal la

încovoiere, iar arborii sunt supuşi în principal la torsiune şi încovoiere.

Osiile şi arborii au o largă utilizare în construcţia de maşini-unelte, maşini

electrice, autovehicule rutiere şi feroviare.

Sistemul de forţe se determină considerând interacţiunea arbore-organe de

maşini susţinute-lagăre.

Calculul de predimensionare se poate efectua considerând:

- cazul 1 – distanţa dintre reazeme şi poziţiile sarcinilor sunt cunoscute;
- cazul 2 – distanţa dintre reazeme şi poziţiile sarcinilor nu sunt cunoscute
(se determină prin proiectare).

În primul caz metodologia calculului de predimensionare parcurge

următoarele etape:
- se stabileşte schema generală a încărcării precizându-se planurile şi
secţiunile în care acţionează sarcinile (forţe pentru osii; forţe şi momente
pentru arbori); când forţele care solicită arborele se află în plane diferite, se
va face proiecţia lor (a forţelor) pe două plane perpendiculare, fiind indicat
ca unul dintre plane să coincidă cu direcţia uneia dintre forţe;
- calculul reacţiunilor din reazeme;
- calculul momentelor încovoietoare pentru fiecare plan şi secţiune, urmat
de trasarea diagramelor de momente încovoietoare;
- însumarea geometrică a momentelor încovoietoare din fiecare secţiune;
- calculul momentelor echivalente prin însumarea momentelor încovoietoare
şi a momentelor de torsiune (pentru arbori);
- alegerea materialului;
- calculul diametrului osiei sau al arborelui pentru fiecare secţiune;
- standardizarea diametrelor pentru fiecare secţiune;
83
Organe de maşini
 Osii şi arbori drepţi

- analiza condiţiilor de execuţie şi de montaj;

- adoptarea variantei constructive optime;
- realizarea desenului de execuţie.

În cel de-al doilea caz, când distanţa dintre reazeme şi poziţiile sarcinilor nu
sunt cunoscute, metodologia de calcul a etapei de predimensionare cuprinde
următoarele calcule:
- predimensionarea diametrelor; pentru osii predimensionarea se face pe
baza presiunilor minime admisibile în lagăre; pentru arbori
predimensionarea se face pe baza rezistenţei minime admisibile la torsiune;
- adoptarea valorii raportului l / d , în care l este lungimea fusului (fusurile
sunt zonele pe care osiile şi arborii se reazemă în lagăre), iar d este
diametrul fusului; pentru calculul preliminar se recomandă l  (1...1,5)d ,
pentru lagăre cu alunecare şi l  (0,5....1)d , pentru lagăre cu rostogolire;
raportul l / d se adoptă în funcţie de tipul maşinii şi de materialul cuplelor
utilizate, iar lungimile adoptate pentru fusuri trebuie să ţină seama de
prevederile din standardele pentru lagăre cu alunecare, respectiv rostogolire;
- analiza soluţiilor constructive posibile şi desfăşurarea simultană în
continuare a calculelor pentru două sau trei variante considerate ca fiind
acceptabile; în această etapă se stabilesc şi distanţa dintre reazeme precum şi
poziţiile sarcinilor;
- desfăşurarea în continuare a calculelor pe baza metodologiei prezentate
anterior pentru osiile şi arborii la care se cunosc distanţele dintre reazeme.

Test de autoevaluare 9.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care sunt etapele calculului de predimensionare când se cunoaşte distanţa
dintre reazeme şi poziţiile sarcinilor?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 91.

9.2. Calculul osiilor şi arborilor drepţi

Arborii solicitaţi în principal la torsiune sunt în general arbori intermediari

de transmisie.

Calculul se efectuează având ca date iniţiale puterea sau momentul de

torsiune transmis şi turaţia, precum şi informaţii referitoare la funcţionare
(organele de maşini cu ajutorul cărora se realizează transmisia).

Calculul convenţional la torsiune are la bază criteriul rezistenţei şi criteriul

deformaţiilor unghiulare.

Momentul de torsiune este cunoscut din tema de proiectare sau se

calculează cu relaţia
P
M t  955 104 [N  mm], (9.1)
n
84
Organe de maşini
 Osii şi arbori drepţi

unde P puterea, în kW, iar n - turaţia, în rot/min.

Momentul de torsiune pe care îl poate prelua o secţiune circulară de

diametru d, est
Mt  Wp  at [N  mm], (9.2)
unde modulul de rezistenţă polar are expresia
 d3
Wp  [mm3 ], (9.3)
16
iar  at reprezintă rezistenţa admisibilă la torsiune a materialului arborelui,
în MPa.

Diametrul secţiunii arborelui este

16M t
d3 [mm] (9.4)
 at
sau
16 955 104 P
d 3   [mm] . (9.5)
 at n

Deoarece se neglijează solicitarea la încovoiere se aleg pentru tensiunea

admisibilă la torsiune valori reduse, at  (15...25)MPa , valorile mai mici
fiind recomandate pentru diametre mici.

Deformaţia unghiulară de torsiune se determină cu relaţia

M l
  t  a [rad], (9.6)
G  IP
unde: l este lungimea torsionată a arborelui, în mm; G - modulul de
elasticitate transversal, în MPa; I p - momentul de inerţie polar, în
mm4 (Ip  d 4 / 32) ; a - deformaţia unghiulară admisibilă.

Test de autoevaluare 9.2– Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care este relaţia de calcul a momentului de torsiune dacă se cunosc puterea
transmisă şi turaţia?

85
Organe de maşini
 Osii şi arbori drepţi

Răspunsul la test se găseşte la pagina 91.

9.3. Verificarea la vibraţii de încovoiere (flexionale)

Verificarea la vibraţii de încovoiere (flexionale) constă în determinarea

pulsaţiei proprii p p a arborelui şi a turaţiei corespunzătoare n cr (turaţia
critică). Pentru a evita apariţia fenomenului de rezonanţă, turaţia de regim
n corespunzătoare vitezei unghiulare ω a arborelui, nu trebuie să coincidă
cu turaţia critică sau să aibă valori apropiate.

Pentru efectuarea calculelor se consideră un arbore vertical, simplu

rezemat, pe care este montat la mijlocul distanţei dintre reazeme un disc de
masă m (fig. 9.1).

Fig. 9.1

Pentru calculul turaţiei critice de încovoiere a arborelui (fig. 9.1), se impun

următoarele ipoteze simplificatoare:
- se neglijează masa proprie a arborelui;
- se consideră că arborele este drept şi are secţiunea constantă pe întreaga
lungime;
- rigiditatea arborelui este constantă;
- masa discului se consideră concentrată în centrul de masă (al discului);

Forţa centrifugă se obţine cu relaţia

Fc  m 2  m(fdin  e)2 , (9.7)

86
Organe de maşini
 Osii şi arbori drepţi

unde: m este masa discului;  - raza de rotaţie a centrului de masă al

discului;  - viteza unghiulară a arborelui (considerată constantă); f din -
săgeata dinamică (deformaţia produsă de forţa centrifugă); e - distanţa
dintre axa geometrică a arborelui şi cea a centrului de masă a discului
(excentricitatea).

Excentricitatea e apare din cauza neomogenităţii materialului discului şi

erorilor de execuţie şi montaj, fapt pentru care centrul de masă al discului
nu coincide cu axa geometrică a arborelui.

Creşterea continuă a săgeţii dinamice este împiedicată de forţele elastice

interne ale arborelui (tensiunea de încovoiere).

Forţa elastică se obţine cu relaţia

Fe  k  fdin , (9.8)
unde k reprezintă constanta elastică (rigiditatea statică a sistemului) şi este
48EI
k 3 , (9.9)
l
în care l este distanţa dintre reazeme.

La echilibru Fc  Fe , se obţine
m  e  2
f din  . (9.10)
k  m  2

Relaţia (9.10) conduce la concluzia că f din   , dacă k  m2 ; prin

urmare, ecuaţia pulsaţiei proprii a arborelui este de forma
k
pp   cr , (9.11)
m
de unde rezultă că rezonanţa apare când este îndeplinită condiţia pp  cr .

Relaţia pentru calculul turaţiei critice va fi

30
n cr   cr (9.12)

sau
30 k
n cr   . (9.12')
 m

Se observă că excentricitatea şi poziţia arborelui nu influenţează turaţia

critică.

Dacă arborele are o poziţie orizontală, greutatea G  m  g a discului

produce săgeata statică
G mg
fst   , (9.13)
k k
de unde rezultă

87
Organe de maşini
 Osii şi arbori drepţi

mg
k . (9.14)
fst
Înlocuind relaţia (9.14) în relaţia (9.12') se obţine
30 g
n cr  . (9.15)
 fst

Ţinând seama de egalitatea k  mp 2 , se poate scrise

2

 
 pp 
   2
f din
(9.16)
e 
1  
 pp 
 
sau
2
 n 
 
f din
  n cr 
. (9.16')
2
e  n 
1  
 n cr 

În figura 9.2 este prezentată evoluţia raportului f din / e , în funcţie de

raportul  / p p .

Fig. 9.2

Discuţia ecuaţiilor (9.16) şi (9.16') conduce la următoarele concluzii:

 f
- când arborele este în repaus   0,  0, din  0;
pp e
 f
- pentru  1 , adică   pp , din  0, f din şi e au acelaşi sens (arborii
pp e
corespunzători acestei situaţii sunt consideraţi ca fiind arbori rigizi în regim
88
Organe de maşini
 Osii şi arbori drepţi

subcritic de funcţionare);
 f
- când  1 ,   p p , din   , f din   (arborele a atins turaţia critică;
pp e
apare fenomenul de rezonanţă);
 f
- pentru  1 ,   p p , din  0 , iar f din şi e au sensuri opuse (apare
pp e
tendinţa de autocentrare; arborii sunt consideraţi elastici).

Din relaţia (9.16) rezultă că arborii perfect echilibraţi nu produc sarcini

dinamice. În cazul unei echilibrări perfecte se poate concepe funcţionarea
arborelui în regim de rezonanţă. Trebuie reţinut faptul că cea mai mică
perturbaţie poate declanşa fenomenul de pierdere a stabilităţii şi ca urmare
se recomandă ca turaţia de regim să fie mai mică faţă de turaţia critică cu
15....20% (se pot utiliza dispozitive limitatoare de săgeată: tampoane
elastice, inele limitatoare elastice etc.)

În situaţia în care turaţia de regim este mai mare decât cea critică se
recomandă folosirea arborilor elastici, iar trecerea prin zona periculoasă să
se facă într-un timp cât mai scurt, pentru ca efectul de rezonanţă să nu
producă ruperea arborilor. Folosirea arborilor elastici şi a efectului de
autocentrare constituie uneori soluţia optimă în cazul arborilor care
funcţionează la turaţii mari.

Test de autoevaluare 9.3– Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care sunt cauzele ce conduc la apariţia excentricităţii e (fig. 9.1)?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 91.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 9.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

9 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9

Prezentaţi în maxim o pagină funcţionarea unui arbore conform figurii 9.2 .

89
Organe de maşini
 Osii şi arbori drepţi

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 9.1
Etapele calculului de predimensionare când se cunoaşte distanţa dintre
reazeme şi poziţiile sarcinilor, sunt:
- se stabileşte schema generală a încărcării precizându-se planurile şi
secţiunile în care acţionează sarcinile (forţe pentru osii; forţe şi momente
pentru arbori); când forţele care solicită arborele se află în plane diferite, se
va face proiecţia lor (a forţelor) pe două plane perpendiculare, fiind indicat
ca unul dintre plane să coincidă cu direcţia uneia dintre forţe;
- calculul reacţiunilor din reazeme;
- calculul momentelor încovoietoare pentru fiecare plan şi secţiune, urmat
de trasarea diagramelor de momente încovoietoare;
- însumarea geometrică a momentelor încovoietoare din fiecare secţiune;
- calculul momentelor echivalente prin însumarea momentelor
încovoietoare şi a momentelor de torsiune (pentru arbori);
- alegerea materialului;
- calculul diametrului osiei sau al arborelui pentru fiecare secţiune;
- standardizarea diametrelor pentru fiecare secţiune;
- analiza condiţiilor de execuţie şi de montaj;
- adoptarea variantei constructive optime;
- realizarea desenului de execuţie.

Răspuns 9.2
Momentul de torsiune se calculează cu relaţia
P
M t  955 104 [N  mm].
n

Răspuns 9.3

Excentricitatea e apare din cauza neomogenităţii materialului discului şi

erorilor de execuţie şi montaj, fapt pentru care centrul de masă al discului
nu coincide cu axa geometrică a arborelui.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9

1. Cârjali E. – Organe de maşini şi mecanisme, Ed. Ovidius University

Press, Constanţa, 2004.
2. Gafiţanu M. – Organe de maşini, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1999.

90
Organe de maşini