Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • 48 vizualizări

    Copacul Semnelor de Punctuatie

    Încărcat de

    Andreea isabella

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Copacul Semnelor de Punctuatie

    Încărcat de

    Andreea isabella
    48 vizualizări7 pagini

    Drepturi de autor

    © © All Rights Reserved

    Formate disponibile

    PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca pptx, pdf sau txt
    48 vizualizări7 pagini

    Copacul Semnelor de Punctuatie

    Încărcat de

    Andreea isabella

    Drepturi de autor:

    © All Rights Reserved
    Descărcați ca PPTX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Descărcați ca pptx, pdf sau txt
    Sunteți pe pagina 1din 7

    Semnul de punctuaţie două

    puncte (:) se scrie înaintea


    cuvintelor unei persoane sau a
    unei enumerări.
    Două puncte, știe-oricare,
    Se scriu la o enumerare
    Și se mai scriu și când, mă rog,
    Urmează un dialog.
     

    Linia de dialog ( - ) este semnul care


    marchează începutul unui dialog.
    Dialogul este convorbirea dintre
    două sau mai multe persoane.
    -Ce poezie vei recita la serbare?
    -Este o poezie despre copilărie.
    Vorbele unei persoane
    Eu vi le arăt din faţă .

    Sunt un semn fără fasoane,

    De mă foloseşti, dau viaţă!


    Punctul se scrie ꞉
     la sfârșitul unui enunț care exprimă o
    constatare
     după prescurtări ale unor cuvinte
    Semn micuţ, povara-i mare:
    Stau după o constatare.
    Un fel de... stop
    Ce am ca scop
    Să v-arăt lămurit
    Că enunţul s-a sfârşit.
    Coboară tonul când mă vezi
    Şi numără până la trei!
    Propoziţia, vrei – nu vrei,
    Cu mine o închei!
    Mă ştiţi, sunt semnul exclamării.
    Când vă miraţi, când salutaţi,
    Să nu mă daţi uitării!
    Chiar şi atunci când voi strigaţi
    Sau faceţi o urare,
    Când daţi un ordin, un îndemn,
    Să-l puneţi fiecare.
    Oh! Vai! Nu!
    Mereu exclam,
    De gândeşti ce oare am:
    Că-s bolnav, că-s necăjit,
    Aşa slab şi pricăjit!
    Dar şi când spui: Da! Eeee! Oare?!
    Mă foloseşti, că-i mirare!
    Sunt semnul cel mai curios
    Din lumea asta mare
    Şi-mi place să vă pun mereu
    O nouă întrebare
    ( Doamna-i zice inventiv:
    ,,Enunţ interogativ“).
    Cer informaţii şi, să ştiţi,
    Pe toate le adun...
    Când mă vedeţi, să pregătiţi
    Răspunsul cel mai bun!
    Ridicaţi tonul când citiţi
    Şi după mine vă opriţi!
    —Deşi-s doar un punct cu codiţă,
    Şi nici prea înaltă nu sunt,
    De mine orice băiat şi fetiţă
    Ţin seama scriind şi citind.
    — Ridicăm uşor glasul
    Atunci când te-ntâlnim,
    Şi-o mică pauză vom face
    Chiar dacă ne grăbim!
    —Luaţi aşadar aminte:
    Când cuvântul e-o strigare
    Sau când aveţi enumerare,
    Între cuvintele alerte
    Eu m-aşez, să nu se certe!
     

    S-ar putea să vă placă și