Evoluția orașului

Curs an II, sem.1

Prof.dr.arh.Mihaela Ioana Agachi
Imperiul German îşi încheie existenţa în anul 1919, după înfrângerea din Primul Război
Mondial, odată cu înfiinţarea Republicii de la Weimar.
Noua conducere socialistă – proiecte sociale / Republica de la Weimar -prima democrație
parlamentară din istoria Germaniei, între 1919-1933.
După 1924 – dezvoltare datorită împrumuturilor de la Banca Americană.  SUA devin
creditoarele statelor europene.

Prefabricare și dezvoltare urbană.

Trabanten- prinzip – principul orașului satelit / mici arii urbane situate lângă orașe față de
care au o anumită independență.
Orașul satelit – Ernst May și „Noul Frankfurt” (1925-1930).

Avântul s-a sfârșit prin  criza economică în 1929, determinată de prăbușirea bursei din New
York. 
Criza economică profundă a generat un val de nemulţumire populară care a favorizat
creşterea influenţei extremismului de dreapta.
După 1933 Germania nazistă contribuie decisiv la declanşarea celui de-al Doilea Război
Mondial.
Ernst May (1886 – 1970) .
Studiază în atelierul lui R.Unwin și învață lecția
orașului grădină.
1921 – câștigă concurs pt. cartier locuințe
rurale în Breslau(Wroclaw). Intre 1925-1930
este arhitect șef în orașul Frankfurt am Main.
In 1930 se mută cu întreaga echipă cu care a
lucrat la Frankfurt – la Moscova, apoi în 1933
în Kenya, în 1953 se reîntoarce în Germania.
Va fi profesor la UT Darmstadt.
Noul Frankfurt a fost considerat remarcabil pentru timpul său ( unul din cele
mai remarcabile experimente de planificare urbană din secolul XX /
J.Mullin) datorită organizării compacte, semi-independente, bunei echipări cu
locuri de joc, școli, teatre, spălătorii comune - și concepției de descentralizare a
planificării, inspirată de orașul grădină.

Pentru o construire rapidă și economică, E. May a folosit forme simplificate,

prefabricate.
Arhitectura realizată a fost considerată progresistă, realizându-se un program
de locuire dezvoltat la scară mare: 15.000 de locuințe în 5 ani.

Așezările sale sunt marcate de funcționalism și de spiritul egalitarist – accesul

tuturor la soare, aer și spații comune.

May a publicat propriul său ziar (Zeitschrift Das Neue Frankfurt) și în 1929 a
câștigat atenția internațională la Congresul CIAM ( succes civic și critic).
Extinderea orașului Frankfurt - am- Main : siedlungen-uri (așezări) în lungul văii Niddei: Rommerstadt(2), Praunheim(4)
și Westhausen(5).
Casele în zig – zag.
 Noua imagine urbană

Triumful urbanismului progresist – Le Corbusier și orașul radios

Charta de la Athena
 Antonio Sant'Elia, INNOIREA IMAGINII URBANE
Città nuova /1914

Manifest / 11.07.1914
Calculele bazate pe rezistența materialelor, utilizarea betonului armat și a oțelului exclud "arhitectura" în sensul clasic și
tradițional. Materialele moderne de construcție și conceptele științifice sunt absolut incompatibile cu principiile stilurilor
istorice și sunt cauza principală a aspectului grotesc al clădirilor "la modă", în care se încarcă superba grindă de oțel și
delicatețea betonului armat, pentru a obține curba grea a arcului și grosimea marmurei.
Trebuie să inventăm și să reconstruim orașul Futurist ca un șantier naval imens și tumultuos, agil, mobil
și dinamic în fiecare detaliu; iar casa Futuristă trebuie să fie ca o mașină gigantică.

Ascensoarele nu trebuie să mai fie ascunse ca niște viermi în nișe ale scărilor; treptele în sine, făcute
inutile, trebuie să fie desființate, iar ascensoarele trebuie să sublinieze înălțimea fațadelor ca șerpii din
oțel și sticlă.

Casa de beton, sticlă și oțel, dezbrăcată de picturi și sculptură, bogată numai în frumusețea înnăscută a
liniilor și volumului, extraordinar de "urâtă" în simplitatea sa mecanică, mai înaltă și mai largă în funcție
de necesități decât de specificațiile legilor municipale. Ea trebuie să se înalțe pe marginea unui abis
tumultuos: strada nu va mai dormita la nivelul solului, ci va cuprinde mai multe nivele subterane,
cuprinzând traficul metropolitan și va fi legată de interconexiunile necesare prin pasarele metalice și
trotuare rulante.

Proclam că prin termenul arhitectură se înțelege efortul de a armoniza mediul cu Omul, cu libertatea și
marea îndrăzneală, pentru a transforma lumea lucrurilor într-o proiecție directă a lumii spiritului.
Școala Bauhaus/ Dessau, Walter Gropius, 1919  - 1933 / instituție de stat, susținută în mare parte cu fonduri
de stat, de către  Republica de la Weimar
Gropius a argumentat că odată cu terminarea războiului începe o nouă perioadă istorică.
Ambiția sa declarată era ca să creeze un nou stil arhitectural care să reflecte această nouă perioadă. Întrucât
această perioadă era perioada producției de masă, care începuse să ia avânt pretutindeni în lumea industrializată, 
arhitectura, designul, mobilierul, artefactele și decorațiunile interioare trebuiau să reflecte aceasta în cel mai
tranșant mod posibil ( stilul internațional).
Locuințe colective proiectate și realizate centralizat în perioada
premergătoare crizelor din 1928 – 1933 și celui de-al doilea război mondial:
- Bad Dürrenberg, Gross-Siedlung – Berlin (1930) - densitate mare, dotări
minimale, volume independente orientate uniform pentru o bună însorire,
dispunere ce va deveni predominantă în perioada 1945-1960.

Berlin Sports University 1931

- Karl Marx-Hof/ Viena - construită între 1927 - 1930, arh.Karl Ehn
– ansamblu rezidențial cu 1300 locuințe, terenuri de joacă, creșe,
dispensare, spălătorie, bibliotecă, poștă, magazine. Amplă curte
urbană – revine în atenție după anul 1960.
Charles-Édouard Jeanneret -Le Corbusier
(October 6, 1887 – August 27, 1965)
Segregare socială - Plan VOISIN
.... figure de l’urbaniste comme technicien absolu,
porteur du Vrai, du Beau, guidant par ses calculs une
population qu’il faut déplacer, envoyer au travail, à
l’usine, à la fête ou au lit. Cette figure de l’urbaniste
démiurgique justifiée par une technicité inabordable au
profane renseigne encore sur la position que l’on
accorde aux architectes dans le débat public
d’aujourd’hui.
Orașul radios / 1930 – fără sit.
A. Locuințe.
B. Hoteluri și ambasade.
C. Orașul afacerilor.
D. Industria .
E. Industria grea (între cele 2 zone industriale sunt depozite și
docuri).
F,G nuclee satelit cu caracter special( de ex. orașul studiilor,
centrul guvernului, etc.).
H. Gara și aeroport.
 CHARTA DE LA ATENA - 1933
• Al IV-lea Congres Internaţional de Arhitectură Modernă
• Tema congresului: "oraşul funcţionalist" s-a axat pe urbanism şi importanţa
planificării în schemele de dezvoltare urbană.
• Documentul include ansambluri urbane în definirea patrimoniului construit
• Subliniază valoarea economică, spirituală şi culturală a patrimoniului
arhitectural.

Documentul original a fost publicat în Congres Internationaux d'Architecture

moderne (CIAM), La Charte d'Athenes sau The Athens Charter, 1933. Transcris
de   J. Tyrwhitt : The Library of the Graduate School of Design, Harvard
University, 1946.
Charta de la Atena- manifest al urbanismului progresist.
Structurată în 2 părți:
1 - critică modelatoare - condamnă orașul contemporan - încarnare a dezordinii și răului, loc al bolilor, decăderii, revoltei.
Concluzia: răul e universal. Orașul contemporan e prezentat prin absența igienei, dezordinii și ineficienței – ca observații
științifice.
2 - expunerea și propunerea orașului model: ordonat, al urbanismului progresist, cu trăsături care se opun punct cu
punct relelor orașului contemporan. Propunerile sunt imperative: trebuie... Rezultă că .... Care se vor
necesare/obligatorii ca răspuns la observațiile științifice din prima parte. Cele patru capitole ale funcțiunilor cotidiene
se referă la locuire, muncă, recreere(recuperare) și circulație. Locuirea este capitolul preponderent. Circulația este
considerată o funcțiune de sine stătătoare. Recreerea este un capitol sărăcăcios, se rezumă la cultură fizică și sport -
amenajarea spațiilor verzi, cu prioritate cele de la baza locuințelor. In al V-lea capitol, adăugat ulterior, consacrat
patrimoniului istoric al orașelor :...distrugerea zonelor insalubre din jurul monumentelor va furniza noi suprafețe verzi...

Charta devine instrumentul principal de propagandă eficace a ideologiei CIAM. Acest text a exersat și încă exersează – mai
ales în țările în curs de dezvoltare, un impact unic, impunând marca sa în amenajarea spațiului din întreaga lume. Incepând
din anii ’60 – dogmatismul Chartei este pus sub semnul întrebării.
Principiile de organizare a orașului conform Chartei de la Atena:
1 - divizarea și separarea strictă pe zone reflectând funcțiunile cotidiene: locuire, recreere,
muncă, circulații (la care se adaugă în 1957 centrul orașului);
2 - constituirea zonei de locuit din unități de vecinătate compuse exclusiv din blocuri înalte
cu apartamente minimale, dispuse liber în spațiul plantat, bine orientate, retrase față de
circulația carosabilă, având în apropiere dotările zilnice aferente, accesibile pietonal.

• Influența Chartei de la Atena și a congreselor CIAM:

• Au fost definite elementele fundamentale ale vieții urbane;
• Au fost formulate cerințele minimale de locuire și condițiile de organizare pe
unități funcționale a zonei de locuit;
• A fost abordată problema industrializării construcțiilor de masă;
• A fost abordată problema utilizării optime a teritoriului urban :
descongestionarea centrului și densificarea periferiilor;
• Au fost definite standarde de utilizare a teritoriului urban(pot - s.cons./mp teren
si cut - mp planseu/mp teren și norme minime de spații plantate/locuitor);
• A fost recunoscută importanța culturală și necesitatea conservării centrelor
istorice.
- Spatiul urban al urbanismului liber e
“explodat”: -nu mai e clar formalizat /
delimitat in forme tradiționale -fiecare
funcțiune a orașului este individualizată .
- Locuința devine ”formă”, “monument”,
cartierul se ridica pe verticală, organizat în
unități de vecinatate.

Le Corbusier
– schiță pentru orasul Nemours (Algeria, 1934):
Zona de locuit: separată de alte functiuni – organizată în
clădiri tip lamă.
Circulatia: pietonii separați de masini.
Cartierul: se ridică pe verticală.
Principii de organizare rezultate din aprecierea ca factori
determinanți a soarelui, igienei, vegetației.
Orașul funcționalist este o negare a Orașului tradițional
LC: Proiect de urbanizare/ Rio de Janeiro
(1929), sub autostrada care leagă
golfurile- locuințe pt.200.000 locuitori.

LC: Proiect de
urbanizare/
Alger (1933),
intitulat “obuz”,
după traiectoria
parabolică a
proiectilelor.
Modele:
- vaporul (ancorare oriunde);
- mănăstirea (izolare de context).
Motiv:
- Obsesia pentru ordine și
controlul total al arhitectuui
asupra orașului.
MEAUX
Consecințe:

Nivel global – fără legătură cu orașul existent, fără legătură cu

situl.
Nivel local: se schimbă toate relațiile în insula urbană (insula
verticală):
- accesul în locuință este obscur, sub piloți, undeva în centru;
- echipamentele sunt amplasate fie la etaj, sus pe terasă
creșa / sau izolat, undeva intre copaci;
- spațiile comerciale se află într-o galerie la un etaj
intermediar;
- spațiul liber este exterior și văzut;
- strada este interioară, închisă, întunecoasă și climatizată.

ORAȘUL RADIOS - este un proiect social – modifică complet

modul de viață al oamenilor. Dispare orice referință la viața
urbană, viața de cartier tradițional: nu mai există colț, față,
alături. Strada și concepția tradițională a vecinătății sunt
ignorate.