Vizualizare sursă pentru „Evrei”

{{despre|un grup etnic|religia evreilor|Iudaism}}
{{Infocaseta Grup etnic
| grup =Evrei 
| nume_propriu =יהודים
| steag =
| steag_descriere =
| imagine =
| imagine_descriere =
| populație =14,6–17,8 milioane
| genealogie =
| regiuni =
| regiune1 ={{nowrap|{{flag|Israel}}}}
| pop1 =6.558.100–6.958.300
| ref1 =<ref name="EvreiPop">Dashefsky, Arnold; Della Pergola, Sergio; Sheskin, Ira, eds. (2018). [https://www.jewishdatabank.org/content/upload/bjdb/2018-World_Jewish_Population_(AJYB,_DellaPergola)_DB_Final.pdf World Jewish Population, 2018]) (Report). Berman Jewish DataBank. Retrieved 22 June 2019.</ref>

| regiune2 ={{nowrap|{{flag|Statele Unite}}}}
| pop2 =5.700.000–10.000.000
| ref2 =<ref name=EvreiPop/>

| regiune3 ={{nowrap|{{flag|Franța}}}}
| pop3 =453.000–600.000
| ref3 =<ref name=EvreiPop/>

| regiune4 ={{nowrap|{{flag|Canada}}}}
| pop4 =390.500–550.000
| ref4 =<ref name=EvreiPop/>

| regiune5 = {{nowrap|{{flag|Regatul Unit}}}}
| pop5 = 290.000–370.000
| ref5 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune6 = {{flag|Argentina}}
| pop6 = 180.300–330.000
| ref6 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune7 = {{flag|Rusia}}
| pop7 = 172.000–440.000
| ref7 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune8 = {{flag|Germania}}
| pop8 = 116.000–225.000
| ref8 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune9 = {{flag|Australia}}
| pop9 = 113.400–140.000
| ref9 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune10 = {{flag|Brazilia}}
| pop10 = 93.200–150.000
| ref10 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune11 = {{flag|Africa de Sud}}
| pop11 = 69.000–80.000
| ref11 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune12= {{flag|Ucraina}}
| pop12 = 50.000–140.000
| ref12 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune13= {{flag|Ungaria}}
| pop13 = 47.400–100.000
| ref13 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune14= {{flag|Mexic}}
| pop14 = 40.000–50.000
| ref14 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune15= {{flag|Țările de Jos}}
| pop15 = 29.800–52.000
| ref15 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune16= {{flag|Belgia}}
| pop16 = 29.200–40.000
| ref16 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune17= {{flag|Italia}}
| pop17 = 27.500–41.000
| ref17 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune18 = {{flag|Elveția}}
| pop18 = 18.600–25.000
| ref18 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune19 = {{flag|Chile}}
| pop19 = 18.300–26.000
| ref19 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune20 = {{flag|Uruguay}}
| pop20 = 16.700–25.000
| ref20 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune21 = {{flag|Turcia}}
| pop21 = 15.000–21.000
| ref21 = <ref name="EvreiPop" />

| regiune22= {{flag|Suedia}}
| pop22 = 15.000–25.000
| ref22 = <ref name="EvreiPop" />

| limbi =[[Limba ebraică|ebraică]], [[Limba idiș|idiș]], [[Limba ladino|ladino]], limbile țărilor în care trăiesc
| religii =[[iudaism]]
| grupuri_înrudite =[[samariteni]]
| note =
}}
[[Fișier:Rembrandt Harmensz. van Rijn 063.jpg|200px|thumb|Conform tradiției iudaice, [[Iacob]] este tatăl poporului Israel]]
'''Evreii''' (în ebraică - '''יהודים''' '''yehudim''', uneori '''עברים''' = '''ivrim''', '''בני ישראל''' '''Bney''' '''Israel''' = '''fiii lui Israel''' sau '''עם ישראל''' '''Am Israel''' = '''poporul lui Israel''';
în antichitate - în arameică: '''יְהוּדָאִין''' ''yehudayin'', în [[latină]]: ''judaei'' sau ''hebraei'', '''iudei''', apoi uneori, în trecut și în unele țări ''israeliți'', în limba [[idiș]]:'''יידן''' ''Yiden'' ,în limba [[ladino]]: '''djudios''', în arabă: '''يهود''' ''yahud'') sunt un popor, de origine etnico-religioasă, al cărui leagăn s-a aflat în [[Palestina]] antică (în ebraică - Eretz Israel = Țara Israelului) și apoi în Diasporă, și 
care cuprinde pe adepții religiei [[Iudaism|iudaice]] sau [[Moise|mozaice]] și pe cei care s-au convertit la iudaism, precum și o bună parte a urmașilor acestora. Evreii sunt populația majoritară în [[Israel]] - 74.2% ( 6.744.000) - în anul 2019. În Israel marea majoritate a evreilor vorbesc [[ebraica|limba ebraică modernă]].
În lume, după unele estimări (2019)<ref>datele profesorului de statistică Sergio della Pergola și ale Agentiei Evreiești, în ziarul Haaretz - Ofer Aderet: „În ajunul Anului Nou circa nouă milioane de israelieni; 35,000 noi imigranți - accesat la 30 septembrie 2019</ref> în anul 2019 numărul evreilor în lume este estimat la 14,8 milioane din care 6,7 milioane sunt israelieni <ref>{{Cite web |title=Request Rejected |url=https://www.cbs.gov.il/en/mediarelease/Pages/2019/Population-of-Israel-on-the-Eve-of-2020.aspx |website=www.cbs.gov.il}}</ref>, circa 5,7 milioane locuiesc în [[Statele Unite ale Americii]], circa 450,000 în [[Franța]], circa 392,000 în [[Canada]], 292,000 în [[Regatul Unit]], 180,000 în [[Argentina]], 165,000 în [[Federația Rusă]],în [[Australia]] - 112,000, în [[Germania]] 108,000, în [[Brazilia]] 85,000. Comunități însemnate mai există în [[Italia]], [[Belgia]], [[Țările de Jos]], [[Ucraina]], [[Belarus]], [[Ungaria]], [[Mexic]] și [[Chile]]. În [[Elveția]] trăiesc 19,000 evrei, în [[Uruguay]] 16,000, în [[Suedia]] 15,000 în [[Spania]] 12,000, iar îÎn [[Islam|țările islamice]] locuiesc circa 27,000 evrei, din care 15,000 în [[Turcia]], 9,000 în [[Iran]], 2,000 în [[Maroc]] și 1,000 în [[Tunisia]]. În [[România]] la recensământul din 2011 au fost înregistrați 3500 evrei.

În antichitate limba vorbită a evreilor a fost [[ebraica|ebraica veche]] și apoi [[limba aramaică]], folosind mai întâi alfabetul paleoebraic, apoi [[alfabetul ebraic]] bazat pe cel aramaic păstrat. 
În cursul răspândirii evreilor în lume ei au vorbit, în afara limbilor popoarelor în mijlocul cărora au trăit, limbi sau dialecte proprii - ca limba [[idiș]] - (în rândurile evreilor așkenazi), scrisă în alfabetul ebraic, limba iudeo-spaniolă, judezmo sau ladino (în rândurile evreilor sefarzi) , folosind alfabetul ebraic, și apoi cel latin, dialectele iudeo-arabe - în lumea arabă, dialecte iudeo-neo-arameice ex nashdidan în Kurdistan etc.

Conform cu [[Vechiul Testament]], israeliții sau evreii sunt descendenții celor 12 triburi ale lui Israel, iar iudeii erau urmașii tribului lui Iuda, singurii evrei rămași după [[exilul babilonian]]. Tot potrivit Vechiului Testament, israeliții sau evreii sunt descendenți ai lui [[Avraam]] (Abraham), prin fiul său, [[Isac (personaj biblic)|Isaac]] (Ițhac), și fiul acestuia, [[Iacov]] (Iaakov, fratele geamăn al lui Isav) și a descendenților lui Iacov pe linie feminină. Iacov, care și-a schimbat numele în [[Israel]], este considerat a fi primul evreu. Evrei sunt și cei care s-au convertit la iudaism și s-au alipit în cursul istoriei de poporul evreu pe pământul Palestinei (Eretz Israel) sau în diaspora. Apartenența individului la poporul evreu este în zilele noastre în mare măsură independentă de păstrarea normelor religioase sau a datinilor, când se bazează pe apartenența etnică a părinților și a bunicilor.
[[Fișier:Map Israel Judea 926 BC-fr.svg|thumb|365px|Hartă a granițelor aproximate ale [[regat]]elor [[Iudeea|Iudeei]] și [[Israel]]ului, după cum reiese din textul Bibliei, în 926 e.v.]]

== Etimologie ==

Cuvântul '''evreu''' (în limba română există și varianta arhaică „ovrei”) provine din [[limba ebraică]]. Cuvântul ebraic עברי (ivrí) este înrudit cu verbul עבר „a trece”<ref>Dicționar Român - Ebraic de Mayer Schechter-Haham</ref>. Mitologia evreiască leagă acest nume de Eber (ebr. 'Ever), un strămoș al lui [[Avraam]] (Abraham, ebr. Avraham), urmaș al lui [[Sem]] (ebr. Șem) sau de faptul că vechii evrei au venit în [[Canaan]] „de '''dincolo''' (ever) de râu” (Iordan sau poate Eufrat).

Denumirea veche '''israelit''' (în varianta de pronunțare slavă și germană -„izraelit”) provine din etnonimul ebraic, בני ישראל, „fiii lui [[Iacob|Israel]]”, unde Israel are semnificația tradiționala biblică de „a luptat cu Dumnezeu” (aluzie la lupta lui Iacob cu îngerul) sau poate „Luptătorul lui Dumnezeu”. Există ipoteza că numele Israel însemna de fapt ''El (Dumnezeul) este Stăpânitorul''.

Variantele etnonimice românești vechi ori regionale, devenite azi mai mult peiorative, bazate pe rădăcina slavizată jid- și sufixate cu -ov (jidov) și -an (jidan) provin din numele propriu ebraic devenit etnonim, יהודה, Iehuda (Mulțumire lui Iahu, sau Iahve, adică lui Dumnezeu) ( יְהוּדִי , '''iehudí''' fiind cuvântul cu care evreii se denumesc pe ei înșiși în ebraică). (Variantele din urmă „jidov” și mai ales „jidan” au ajuns să fie preferate în trecut de literatura de propagandă [[antisemitism|antisemită]] în limba română). Nume asemănătoare, dar fără conotație peiorativă, s-au păstrat în numeroase limbi - polonă (Żyd), maghiară (zsidó), germană (Jude), engleză (Jew), franceză (Juif sau juif), spaniolă (judio), ladino (djudio), arabă (yahud) sau idiș (Id sau Yid).

Varianta '''iudeu''' (astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici) are aceeași origine, dar a intrat în limba română prin intermediul [[limba latină|latinei]] și [[limba greacă|elinei]].

Denumirea „evreu” care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea folosită astăzi în limbile italiană („ebreo”), rusă („yevrey”), sârbă, bulgară și greacă („evréos”). În aceste limbi etnonimele provenite din numele ebraic Iehuda („giudeo”, „jid”, „jidov”, „ioudaios”) au căpătat o conotație peiorativă. În limba italiană și numele uzual al religiei iudaice este „ebraismo”, și nu „giudaismo”.

Denumirea „[[israel]]ian” desemnează pe cetățenii statului modern evreiesc Israel, în majoritatea lor evrei, dar și de alte naționalități minoritare - [[arabi]], [[cerkezi]], [[armeni]] etc. Acest termen nu este, prin urmare, sinonim cu cel istoric și religios "israelit".

== Originea poporului evreu ==
[[Fișier:Israel segment.jpg|right|thumb|250px|Un fragment din anul 1213 î.e.c. din [[Egipt]] cu menționarea poporului numit Israel]]
Poporul evreu<ref>{{Cite web |title=infoisrael.net - This website is for sale! - infoisrael Resources and Information. |url=http://www.infoisrael.net/cgi-local/text.pl?source=3%2Fb%2F080320061 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20071223103444/http://www.infoisrael.net/cgi-local/text.pl?source=3%2Fb%2F080320061 |archive-date=2007-12-23 |access-date=2008-06-30 |website=www.infoisrael.net}}</ref> este originar din Orientul Apropiat, îndeosebi din regiunea numită în antichitate [[Țara lui Israel]], cunoscută în limbile lumii și sub denumirile [[Canaan]] sau [[Palestina]]. El este numit în [[limba ebraică]] עם ישראל, ('Am Israel) ''„poporul (lui) Israel”'', cu atestări archeologice<ref>{{Cite web |title=עידן התנ"ך - כתובות ארכאולוגיות |url=http://www.bibleage.com/inscription/dan.html |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20120410125738/http://www.bibleage.com/inscription/dan.html |archive-date=2012-04-10 |access-date=2008-07-02}}</ref> din perioade antice (cea mai veche a fost găsită în [[Egipt]] și e datată în jurul anului 1213 î.e.c.)<ref>Carol A. Redmount, 'Bitter Lives: Israel in and out of Egypt' in The Oxford History of the Biblical World, ed. Michael D. Coogan, (Oxford University Press: 1999), p.97</ref> sau העם היהודי - Ha'am Hayehudí).

În [[Scrisorile de la Amarna]] este amintit un popor cu numele de ''[[habiru]]/apiru''. Există teorii care, pe baza unor date și a similitudinii etnonimice, consideră că evreii preistorici și antici ar fi fost identici cu acesta sau poate unul dintre triburile poporului ''habiru''<ref>{{Cite web |title=Habiru |url=http://www.imninalu.net/Habiru.htm |website=www.imninalu.net}}</ref>. Termenul „apiru” se referă la făcătorii de fărădelegi care existau la marginea societății, la relativ adăpost față de autoritățile politice.<ref>{{Cite book |last=Finkelstein |first=Israel |title=David and Solomon. In Search of the Bible's Sacred Kings and the Roots of the Western Tradition |last2=Silberman |first2=Neil Asher |publisher=Free Press |year=2006 |isbn=978-0-7432-4363-6 |location=New York |pages=44–45 |language=engleză |chapter=1. Tales of the Bandit |quote=To the local rulers, they were a turbulent underclass who had to be bought off, killed off, or somehow controlled. |chapter-url=https://books.google.com/books?id=uH7Kg9yEc7AC&dq=finkelstein+silberman+apiru+underclass&pg=PA45 |accessdate=24 decembrie 2010}}</ref><ref>{{Cite book |last=Moore |first=Megan Bishop |url=https://books.google.com/books?id=Qjkz_8EMoaUC&pg=PA109 |title=Biblical History and Israel S Past: The Changing Study of the Bible and History |last2=Kelle |first2=Brad E. |publisher=Eerdmans Publishing Company |year=2011 |isbn=978-0-8028-6260-0 |page=109 |access-date=27 May 2022}}</ref>

Potrivit tradiției sale, poporul evreu descinde din 12 triburi, cu legături de familie din antichitate, cu aceeași limbă și religie și-i include și pe convertiții la religia evreilor (religia [[Iudaism|mozaică]]). Religia mozaică sau iudaică, așa cum s-a cristalizat după distrugerea celui de-al doilea Templu, nu a practicat misionariatul printre alte popoare și grupuri confesionale<ref>{{Cite web |title=הגיור בימינו / פרופ' דוד פלוסר |url=https://daat.ac.il/daat/kitveyet/mahanaim/hagiyur-2.htm |website=daat.ac.il}}</ref>. În istoria evreilor sunt câteva perioade în care populații au fost asimilate ca urmare a adoptării religiei [[Iudaism|iudaice]]. Prima a fost iudaizarea [[amoriți]]lor<ref>Josephus, "Ant." xiii. 9, § 1; xiv. 4, § 4</ref>, un popor [[canaan]]it, care era înrudit cu evreii. Familia regală a țării [[Adiabene]] (ce coincidea în mare parte cu [[Asiria]] de altădată și cu o parte din [[Kurdistan]]ul de astăzi) s-a convertit la iudaism în prima jumătate a secolului I, și, împreună cu ea, s-au convertit și o parte din supușii ei. Noii evrei din Adiabene i-au ajutat pe evreii din Iudeea în timpul războaielor cu romanii, iar membrii familiei regale amintite au fost înmormântați la [[Ierusalim]]<ref>{{Cite web |title=Adiabene, Jewish Kingdom of Mesopotamia by Jonah Gabriel Lissner |url=http://www.khazaria.com/adiabene/lissner1.html |url-status=dead |archive-url=http://arquivo.pt/wayback/20090712112109/http%3A//www.khazaria.com/adiabene/lissner1.html |archive-date=2009-07-12 |access-date=2008-06-27}}</ref>.

Conform lui Shaye J. D. Cohen (profesor la [[Universitatea Harvard]]), „Cei mai mulți israeliți erau de origine canaanită; strămoșii lor nu au participat la un Exod din Egipt; Israeliții nu au construit piramidele!!!”<ref name="coh1" /><ref name="coh2" /><ref name="coh3" /><ref name="coh4" /><ref name="coh5" /><ref name="coh6" />

În diaspora, evreii și-au păstrat tradițiile, limba și religia. Cultul religios s-a dezvoltat cuprinzând și tradiții care nu făcuseră parte din ritualul religios din epoci mai vechi. Ritualul religios a păstrat și [[limba ivrit|limba ebraică]], (asociată cu sora ei, [[limba aramaică|limba arameică]], ce devenise în vremea perșilor [[Persia ahemenidă|ahemenizi]] „lingua franca” a Orientului Apropiat), utilizată mereu ca limbă a cultului, chiar și în lungile perioade istorice în care în viața de zi cu zi limba uzuală era alta. Din limba ebraică provin un număr de împrumuturi lexicale în alte limbi, cuvinte și expresii mai ales religioase (ex. ''sâmbătă, mană, [[aleluia]], [[amin]], jubileu, [[heruvim]], [[serafim]], serafic, [[osana]], [[belzebut]], [[Geena]]'' etc.). La aceasta au contribuit prezența comunităților evreiești în diaspora, dar mai ales răspândirea creștinismului și scrierilor sale sacre, Vechiul si Noul Testament (comunitățile creștine primordiale au fost evreiești).

Religia iudaică, în forma ei ortodoxă, asemănător cu alte culte religioase - creștine, musulmane etc., nu permite căsătorii cu practicanții altor culte, decât prin convertirea partenerilor de cuplu - în cazul acesta, la [[iudaism]]. Din cauza căsătoriilor în interiorul comunității, ca și în cazul altor etnii și obști religioase, în colectivitățile evreiești au apărut uneori și unele boli ereditare foarte rare care se manifestă aproape numai la evrei și care au fost mai bine depistate și studiate datorită contribuției medicilor si cercetătorilor evrei<ref>{{Cite web |title=Jewish Genetic Diseases |url=http://www.mazornet.com/genetics/index.htm |website=www.mazornet.com}}</ref> Evreii căsătoriți cu străini erau în trecut excluși din comunitate și s-au asimilat în sânul altor popoare, iar numărul străinilor convertiți la iudaism a fost în general, neglijabil poate, și datorită statutului social-politic al evreilor diasporei care a fost timp de secole inferior statutului băștinașilor, de exemplu, convertirea obligatorie, în masă în Spania [[Inchiziția|inchiziției]] și a [[Regina Isabela|reginei Isabela]] sau în România, până după Primul Război Mondial, li s-a refuzat cetățenia română.

== Istoria antică ==

=== Moise, Exodul și monoteismul evreilor ===

Istoria evreilor din perioada antică, precum a fost descrisă în Biblie, mai ales perioada mai veche, a primului Templu, nu are încă destule dovezi arheologice și sunt istorici care susțin că o parte din narațiunea istorică biblică ar avea mai mult un caracter mitologic, deși descoperiri arheologice au întărit diverse date care apar în Biblie. {{ill|en|Encyclopaedia Judaica|Encyclopaedia Judaica}} (2007) recunoaște că cel mai probabil Moise nu a existat; Comentariul oficial al Torei pentru iudaismul conservator, publicat în 2001, este și el de acord.<ref name="Press 2007">{{Cite news |date=21 January 2007 |title=Moses? Not in the new Encyclopaedia Judaica |url=https://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-3355050,00.html |access-date=13 January 2022 |work=ynetnews |agency=Associated Press}}</ref><ref name="mogreen">{{Cite book |last=Greenberg |first=Moshe |url=http://catalog.hathitrust.org/api/volumes/oclc/70174939.html |title=Encyclopaedia Judaica |last2=Sperling |first2=S. David |year=2007 |isbn=978-0-02-866097-4 |editor-last=Skolnik |editor-first=Fred |edition=Second |volume=14 |pages=530 |chapter=Exodus, Book of. |oclc=123527471 |quote=Had no founder of the worship of YHWH and the covenant institutions that characterized Israel from its beginnings been recorded in tradition, analogy would have required postulating him; and that is probably what happened. |access-date=29 November 2019 |editor-last2=Berenbaum |editor-first2=Michael |editor-last3=Thomson Gale (Firm) |chapter-url=https://www.encyclopedia.com/people/philosophy-and-religion/judaism-biographies/moses}}</ref><ref name="Lieber Dorff Harlow Dorff 2001 p. ">{{Cite book |last=Garfinkel |first=Stephen |title=עץ חיים: Torah and Commentary |publisher=Jewish Publication Society |year=2001 |isbn=978-0-8276-0712-5 |editor-last=Lieber |editor-first=David L. |series=The JPS Bible Commentary Series |page=1414 |language=he |chapter=Moses: Man of Israel, Man of God |quote=So the question to ask in understanding the Torah on its own terms is not when, or even if, Moses lived, but what his life conveys in Israel’s saga. [...] Typical of the folkloristic, national hero, Moses succesfully withstands [...] |access-date=13 January 2022 |editor-last2=Dorff |editor-first2=Elliot N. |editor-last3=Harlow |editor-first3=Jules |editor-last4=Dorff |editor-first4=R.P.P.E.N. |editor-last5=Fishbane |editor-first5=Michael A. |editor-last6=Jewish Publication Society |editor-last7=United Synagogue of Conservative Judaism |editor-last8=Rabbinical Assembly |editor-last9=Grossman |editor-first9=Susan |chapter-url=https://books.google.com/books?id=i1gKAQAAMAAJ |editor-last10=Kushner |editor-first10=Harold S. |editor-last11=Potok |editor-first11=Chaim}}</ref><ref name="The New York Times 2002">{{Cite web |last=Massing |first=Michael |date=9 March 2002 |title=New Torah For Modern Minds |url=https://www.nytimes.com/2002/03/09/books/new-torah-for-modern-minds.html |url-status=live |archive-url=https://web.archive.org/web/20100327132240/https://www.nytimes.com/2002/03/09/books/new-torah-for-modern-minds.html |archive-date=27 March 2010 |access-date=1 September 2022 |website=The New York Times}}</ref>

Consensul istoricilor ''mainstream'' consideră că sclavia a milioane de evrei în Egipt și exodul a milioane de evrei din Egipt sunt evenimente lipsite de istoricitate.<ref name="University of Michigan">{{Cite news |last=Herzog |first=Ze'ev |date=29 October 1999 |title=Deconstructing the walls of Jericho |url=http://websites.umich.edu/~proflame/neh/arch.htm |archive-url=https://web.archive.org/web/20210811064225/http://websites.umich.edu/~proflame/neh/arch.htm |archive-date=11 August 2021 |access-date=13 January 2022 |work=Ha'aretz}}</ref><ref name="lib1.library.cornell.edu 2001">{{Cite web |last=Herzog |first=Ze'ev |author-link=Ze'ev Herzog |date=29 October 1999 |title=Deconstructing the walls of Jericho |url=http://lib1.library.cornell.edu/colldev/mideast/jerques.htm |archive-url=https://web.archive.org/web/20011110114548/http://lib1.library.cornell.edu/colldev/mideast/jerques.htm |archive-date=10 November 2001 |access-date=9 February 2019 |website=lib1.library.cornell.edu |publisher=[[Ha'aretz]]}}</ref><ref name="Skolnik Berenbaum Thomson Gale (Firm) 2007">{{Cite book |last=Greenberg |first=Moshe |url=http://catalog.hathitrust.org/api/volumes/oclc/70174939.html |title=Encyclopaedia Judaica |last2=Sperling |first2=S. David |year=2007 |isbn=978-0-02-866097-4 |editor-last=Skolnik |editor-first=Fred |edition=Second |volume=6 |pages=612–623 |chapter=Exodus, Book of. |oclc=123527471 |quote=Current scholarly consensus based on archaeology holds the enslavement and exodus traditions to be unhistorical. |access-date=29 November 2019 |editor-last2=Berenbaum |editor-first2=Michael |editor-last3=Thomson Gale (Firm) |chapter-url=https://www.encyclopedia.com/philosophy-and-religion/bible/old-testament/exodus}}</ref><ref name=pfoh>{{Cite journal |last=Pfoh |first=Emanuel |date=September–December 2010 |title=UNA DECONSTRUCCIÓN DEL PASADO DE ISRAEL EN EL ANTIGUO ORIENTE: HACIA UNA NUEVA HISTORIA DE LA ANTIGUA PALESTINA |journal=Estudios de Asia y África |language=es |location=Ciudad de México |publisher=El Colegio De Mexico |volume=45 |issue=3 (143) |pages=669–697 |doi=10.24201/eaa.v45i3.1995 |issn=0185-0164 |jstor=i25822397 |s2cid=161105175 |quote=Históricamente, no podemos hablar más de un periodo de los Patriarcas, del Éxodo de los israelitas de Egipto, de la conquista de Canaán, de un periodo de los Jueces en Palestina, ni de una Monarquía Unida dominando desde el Éufrates hasta el Arco de Egipto.<sup>31</sup> Incluso la historicidad del Exilio de los israelitas de Palestina hacia Babilonia como un evento único ha sido puesta en seria duda recientemente.<sup>32</sup><br><br><sup>31</sup> Cf. Th. L. Thompson, ''Early History of the Israelite People: From the Written and Archaeological Sources,'' Studies in the History of the Ancient Near East, 4, Leiden, E. J. Brill, 1992, pp. 10-116, 146-158, 215-300, 401412; N. P. Lemche, "Early Israel Revisited", ''Currents in Research: Biblical Studies,'' vol. 4, 1996, pp. 9-34, y ''The Israelites in History and Tradition,'' Library of Ancient Israel, Louisville, wjk, 1998, pp. 35 85; I. Finkelstein y N. A. Silberman, ''The Bible Unearthed: Archaeology's New Vision on Ancient Israel and the Origin of Its Sacred Texts,'' Nueva York, Free Press, 2001, pp. 27-96, 123-145. Vease tambien Liverani, ''Oltre la Bibbia. Storia antica di Israele,'' Roma-Bari, Laterza, 2003, y ''Recenti tendenze nella ricostruzione della storia antica d'Israele,'' Roma, Accademia Nazionale dei Lincei, 2005.<br><br><sup>32</sup> L. L. Grabbe (ed.), ''Leading Captivity Captive: "The Exile" as History and Ideology,'' Journal for the Study of the Old Testament - Supplement Series, 278/European Seminar in Historical Methodology, 2, Sheffield, Sheffield Academic Press, 1998.<br><br>Din punct de vedere istoric, nu se mai poate vorbi de o perioadă a Patriarhilor, de Ieșirea israeliților din Egipt, de cucerirea Canaanului, de o perioadă a Judecătorilor în Palestina și nici de o Monarhie Unită care domină de la Eufrat la Arcul Egiptului.<sup>31</sup> Chiar și istoricitatea Exilului israeliților din Palestina în Babilon ca eveniment unic a fost recent serios pusă la îndoială.<sup>32</sup>}}</ref> Peter Enns, un cercetător evanghelic, fost profesor la {{ill|en|Seminarul Teologic Westminster|Westminster Theological Seminary}}, actualmente titular al {{ill|en|catedrei stipendiate|named chair}} de studii biblice de la {{ill|en|Eastern University|Eastern University (United States)}}, deși credea că Biblia este infailibilă, recunoștea următoarele: pentru poziția că relatarea biblică a Exodului s-ar fi petrecut în mod real nu există dovezi, iar pentru poziția că relatarea ar putea fi plauzibilă (nu dovedită) există cărțile unora ca Hoffmeier și Kitchen.<ref>{{Citation |last=Enns |first=Peter |title=Exodus, Historiography, and Some Theological Reflections* |url=http://peterennsonline.com/wordpress/wp-content/uploads/2007/12/exodus-and-the-problem-of-historiography-rr-new-version-final-dec-05.pdf |access-date=2019-11-08 |archive-url=https://web.archive.org/web/20101128160118/http://peterennsonline.com/wordpress/wp-content/uploads/2007/12/exodus-and-the-problem-of-historiography-rr-new-version-final-dec-05.pdf |archive-date=2010-11-28 |url-status=unfit}}</ref> Pentru poziția că evreii au provenit din populația canaanită există dovezi copleșitoare, ceea ce „elimină posibilitatea exodului din Egipt sau a unui pelerinaj de patruzeci de ani prin deșert”, conform lui William Dever.{{sfn|Dever|2001|p=99}} Consensul modern al istoricilor este că nu a existat vreun exod de proporțiile descrise în Biblie{{sfn|Walton|2003|p=258}} și că relatarea trebuie privită ca [[teologie]] și nu ca istorie, teologie care ilustrează cum Dumnezeul lui Israel a acționat pentru a-și salva și întări propriul popor.{{sfn|Redmount|2001|p=64}}

Întrebat într-un documentar al [[BBC]] dacă evreii au fost monoteiști, lucru care i-ar fi distins față de religia [[canaan]]ită, prof. dr. Herbert Niehr de la [[Universitatea din Tübingen]] declara că evreii au fost politeiști din sec. al X-lea î.e.n. până cel puțin în 586, după care lucrurile au început să se schimbe foarte lent, evreii fiind covârșitor monoteiști începând cu perioada [[Macabei]]lor (secolul al II-lea î.e.n.).<ref>{{Cite web |date=21 December 2011 |title=BBC Two - Bible's Buried Secrets, Did God Have a Wife? |url=http://www.bbc.co.uk/programmes/b00zw3fl |access-date=4 July 2012 |publisher=BBC |quote=Between the 10th century and the beginning of their exile in 586 there was polytheism as normal religion all throughout Israel; only afterwards things begin to change and very slowly they begin to change. I would say it is only correct for the last centuries, maybe only from the period of the Maccabees, that means the second century BC, so in the time of Jesus of Nazareth it is true, but for the time before it, it is not true.}}</ref><ref name="Toynbee1961">Nu e o opinie prea nouă, cf. {{Cite book |last=Toynbee |first=Arnold |url=https://books.google.com/books?id=h98IAQAAIAAJ |title=A Study of History |last2=Royal Institute of International Affairs |publisher=Oxford University Press, H. Milford |year=1961 |volume=12 |page=425 |authorlink=Arnold Joseph Toynbee}} și Hermann Gunkel în 1901, conform {{cite book|first=William John|last=Lyons|title=Canon and Exegesis: Canonical Praxis and the Sodom Narrative|url=https://books.google.com/books?id=bVqvAwAAQBAJ&pg=PA140|date=1 July 2002|publisher=A&C Black|isbn=978-0-567-40343-8|page=140|quote=Because of his view of the history of religions as an evolutionary process, the latter is his preferred option. Polytheism is seen as older than monotheism and so as the more likely background for the original version of the legend, the visit of three gods to test an individual who proves through his hospitality his worthiness to be given the gift of a son.}}</ref> Un curs de la [[Universitatea Yale]] și alte lucrări confirmă acest lucru.<ref name="Barton 2012 p. 56">{{Cite book |last=Barton |first=John |url=https://books.google.nl/books?id=xD8hAwAAQBAJ&pg=PA56 |title=The Theology of the Book of Amos |publisher=Cambridge University Press |year=2012 |isbn=978-1-107-37715-8 |series=Old Testament Theology |page=56 |quote=There can be little doubt that polytheism was the normal religion of Israel in practice. [...] On popular religion in Israel see Francesca Stavrakopoulou , “‘Popular’ Religion and ‘Official’ Religion: Practice, Perception, Portrayal,” in Religious Diversity in Ancient Israel and Judah (eds. F. Stavrakopoulou and J. Barton ; London: T & T Clark, 2010), 37–58. This essay problematizes the distinction between popular and official religion, a distinction that was not necessarily obvious at the time to everyone, even though the Old Testament gives the impression that it was. |access-date=5 September 2023}}</ref><ref name="Oxford2020MJ">{{Cite book |last=Winn Leith |first=Mary Joan |title=The Oxford Handbook of the Historical Books of the Hebrew Bible |publisher=Oxford University Press |year=2020 |isbn=978-0-19-026116-0 |editor-last=Kelle |editor-first=Brad E. |pages=148 |chapter=New Perspectives on the Return from Exile and Persian-Period Yehud |quote=New data from archaeological surveys, excavations, and, sadly, from looted artifacts purchased on the antiquities market have advanced knowledge of the Persian period in its local and international aspects (Stern 2001; Grabbe 2004; Betlyon 2005; Pearce and Wunsch 2014; Lemaire 2015). Archaeological discoveries since the 1970s have demonstrated that preexilic Israelite religion was not yet monotheistic and that strictly monotheistic Yahwism gained adherents in the Persian period (Gnuse 1997; Smith 2002; Albertz and Becking 2003). Not surprisingly then, the last few decades have witnessed reassessments of old certainties and new questions about the history, religion, and culture of the people who worshiped Yhwh in the sixth through late fourth centuries BCE. |editor-last2=Strawn |editor-first2=Brent A. |chapter-url=https://books.google.com/books?id=7y4DEAAAQBAJ&pg=PA148}}</ref><ref name="Edelman 1995 p. 19">{{Cite book |last=Edelman |first=Diana V. |url=https://books.google.com/books?id=bua2dMa9fJ4C&pg=PA19 |title=The Triumph of Elohim: From Yahwisms to Judaisms |publisher=Kok Pharos |year=1995 |isbn=978-90-390-0124-0 |series=Contributions to biblical exegesis and theology |page=19 |access-date=1 September 2022}}</ref><ref name="Gnuse 2016 p. 5">{{Cite book |last=Gnuse |first=Robert Karl |url=https://books.google.com/books?id=gdTYDwAAQBAJ&pg=PA5 |title=Trajectories of Justice: What the Bible Says about Slaves, Women, and Homosexuality |publisher=Lutterworth Press |year=2016 |isbn=978-0-7188-4456-1 |page=5 |access-date=1 September 2022}}</ref><ref name="Carraway 2013 p. 66">{{Cite book |last=Carraway |first=George |url=https://books.google.com/books?id=je7UAAAAQBAJ&pg=PA66 |title=Christ is God Over All: Romans 9:5 in the context of Romans 9-11 |publisher=Bloomsbury Publishing |year=2013 |isbn=978-0-567-26701-6 |series=The Library of New Testament Studies |page=66 |quote=Second, it was probably not until the exile that monotheism proper was clearly formulated. |access-date=1 September 2022}}</ref><ref name="Center for Online Judaic Studies 2008">{{Cite web |last=Hayes |first=Christine |date=3 July 2008 |title=Moses and the Beginning of Yahwism: (Genesis 37- Exodus 4), Christine Hayes, Open Yale Courses (Transcription), 2006. |url=http://cojs.org/moses_and_the_beginning_of_yahwism-_-genesis_37-_exodus_4-_christine_hayes-_open_yale_courses_-transcription-_2006/ |access-date=17 August 2022 |website=Center for Online Judaic Studies |quote=Only later would a Yahweh-only party polemicize against and seek to suppress certain… what came to be seen as undesirable elements of Israelite-Judean religion, and these elements would be labeled Canaanite, as a part of a process of Israelite differentiation. But what appears in the Bible as a battle between Israelites, pure Yahwists, and Canaanites, pure polytheists, is indeed better understood as a civil war between Yahweh-only Israelites, and Israelites who are participating in the cult of their ancestors.}}</ref>{{sfn|Finkelstein|Silberman|2002|p=234|ps=: The idolatry of the people of Judah was not a departure from their earlier monotheism. It was, instead, the way the people of Judah had worshiped for hundreds of years.}}{{sfn|Sommer|2009|p=145 | ps = It is a commonplace of modern biblical scholarship that Israelite religion prior to the Babylonian exile was basically polytheistic. [...] Many scholars argue that ancient Israelites worshipped a plethora of gods and goddesses [...].}} William Foxwell Albright, liderul unei generații trecute de arheologi biblici, nu a fost, totuși, un literalist biblic, ''Iahve și zeii din Canaan'', de exemplu, susținând opinia că religia israeliților a evoluat de la un politeism originar la un monoteism care l-a văzut pe Dumnezeu acționând în istorie - o viziune pe deplin conformă cu opiniile principale din ultimele două secole de critică biblică dinaintea lui.<ref name="Sanders 2003 p. ">{{Cite journal |last=Sanders |first=Seth |date=31 December 2003 |title=Review of Mark S. Smith, The Early History of God: Yahweh and the Other Deities in Ancient Israel, Foreword by Patrick D. Miller |url=https://archive.wikiwix.com/cache/index2.php?url=http://www.arts.ualberta.ca/JHS/reviews/review119.htm#federation=archive.wikiwix.com&tab=url |journal=The Journal of Hebrew Scriptures |publisher=University of Alberta Libraries |volume=4 |doi=10.5508/jhs5866 |issn=1203-1542}}</ref>

Lester L. Grabbe scria că „minimaliștii au triumfat sub multe aspecte”, maximaliști autentici existând doar ca opinii marginale, dar cercetătorii continuă să folosească Biblia drept izvor istoric.<ref name="Grabbe2017">{{Cite book |last=Grabbe |first=Lester L. |url=https://books.google.com/books?id=4lzyDQAAQBAJ&pg=PA36 |title=Ancient Israel: What Do We Know and How Do We Know It?: Revised Edition |date=23 February 2017 |publisher=Bloomsbury Publishing |isbn=978-0-567-67044-1 |page=36 |quote=The impression one has now is that the debate has settled down. Although they do not seem to admit it, the minimalists have triumphed in many ways. That is, most scholars reject the historicity of the 'patriarchal period', see the settlement as mostly made up of indigenous inhabitants of Canaan and are cautious about the early monarchy. The exodus is rejected or assumed to be based on an event much different from the biblical account. On the other hand, there is not the widespread rejection of the biblical text as a historical source that one finds among the main minimalists. There are few, if any, maximalists (defined as those who accept the biblical text unless it can be absolutely disproved) in mainstream scholarship, only on the more fundamentalist fringes.}}</ref>

Conform lui Shaye J. D. Cohen (profesor la [[Universitatea Harvard]]), „Cei mai mulți israeliți erau de origine canaanită; strămoșii lor nu au participat la un Exod din Egipt; Israeliții nu au construit piramidele!!!”<ref name="coh1">"Most Israelites were actually of Canaanite stock; their ancestors did not participate in an Exodus from Egypt; Israelites did not build the pyramids!!!" http://ruml.com/thehebrewbible/notes/09-Notes.pdf https://courses.biblicalarchaeology.org/hebrewbible/notes/09-Notes.pdf</ref><ref name="coh2">{{Cite book |last=Hamilton |first=Adam |url=https://books.google.com/books?id=pcevDwAAQBAJ&pg=PA17 |title=Words of Life: Jesus and the Promise of the Ten Commandments Today |publisher=Crown Publishing Group |year=2020 |isbn=978-1-5247-6055-7 |page=17 |authorlink=Adam Hamilton (pastor)}}</ref><ref name="coh3">{{Cite book |last=Wylen |first=Stephen M. |title=Settings of Silver: An Introduction to Judaism |publisher=Paulist Press |year=2014 |isbn=978-1-61643-498-4 |page=nota 6 |chapter=Chapter Ten: Passover |chapter-url=https://books.google.com/books?id=Tz6qTejy9tcC&pg=PT634}}</ref><ref name="coh4">{{Cite book |last=Siskinson |first=Chris |title=Time Travel to the Old Testament |publisher=InterVarsity Press |year=2013 |isbn=978-1-78359-010-0 |page=PT93 |chapter=5. Meet the natives Egypt in the Bible |chapter-url=https://books.google.com/books?id=ikyoDwAAQBAJ&pg=PT93}}</ref><ref name="coh5">{{Cite web |last=Tugend |first=Tom |date=2001-04-26 |title=Furor over L.A. rabbi's reading of Exodus |url=https://www.jta.org/2001/04/26/archive/furor-over-l-a-rabbis-reading-of-exodus |access-date=2021-04-19 |website=Jewish Telegraphic Agency |language=en-US}}</ref><ref name="coh6">{{Cite web |last=Watanabe |first=Teresa |date=April 13, 2001 |title=Doubting the Story of Exodus |url=https://www.latimes.com/archives/la-xpm-2001-apr-13-mn-50481-story.html |access-date=June 23, 2019 |newspaper=Los Angeles Times}}</ref>

=== Regatul evreu unit ===
[[Fișier:Jerusalem Ugglan 1.jpg|thumb|250px|right|Templul lui Solomon din Ierusalim. Ilustrație bazată pe detalii biblice]]
{{Articol principal|Regatul evreu unit}}
După tradiția evreiască [[Triburile israelite|12 triburi de evrei]], formate din descendenții celor 12 fii ai lui Israel (tribul lui [[Iosif]] s-a divizat în două triburi, după fiii lui, [[Menașe]] și [[Efraim]]), au cucerit [[Țara Israel]], au colonizat-o și, după o perioadă în care nu aveau o conducere centrală, au format un regat condus de regele [[Saul]]. Lui Saul i-a urmat regele [[David]]. Acesta a cucerit orașul Salem (în ebraică Șalem), căruia i-a fost schimbat numele în [[Ierusalim]] și care a devenit capitala evreilor. Fiul lui David, [[Solomon]], a construit la Ierusalim Templul, care urma să fie unic în religia evreilor. Pe [[Muntele Templului]], după tradiția biblică evreiască și creștină, a fost Templul evreilor, distrus de babiloneni in 586 î.e.n, reclădit dupa 538 î.e.n. și distrus iar de romani în anul 70 î.e.n. Pe locul Templului (Primul și al Doilea) în perioada Bizantină a fost clădită o biserică. Când musulmanii au cucerit teritoriile, ei au distrus biserica și au clădit sanctuarul [[Cupola Stâncii]] și Moscheea Al Aksa, care sunt lăcașe de cult din cele mai însemnate și amplasarea lor, ca și împotrivirea credincioșilor musulmani locali și din lume, limitează posibilitățile cercetărilor arheologice. Unii istorici presupun că din această cauză nu a fost găsită până acum nicio urmă a Primului Templu -[[Templul lui Solomon]].<ref>{{Cite book |last=Cahill |first=Jane M. |url=https://books.google.com/books?id=yYS4VEu08h4C&dq=archaeological+proof+temple+at+least+arguably+because+mount&pg=PA71 |title=Jerusalem in Bible and Archaeology: The First Temple Period |year=2003 |isbn=9781589830660 |editor-last=Vaughn |editor-first=Andrew G. |page=71 |editor-last2=Killebrew |editor-first2=Ann E.}}</ref> ci numai ruine ale celui de-al Doilea, care fusese lărgit și reabilitat în vremea lui Irod cel Mare. Unii din arheologi, numiți „minimaliști”, care pun mai mic preț pe narațiunea biblică, cred că Templul lui Solomon nu ar fi existat niciodată.<ref name="golden">{{Cite book |last=Golden |first=Jonathan Michael |url=https://books.google.com/books?id=yTMzJAKowyEC&dq=archaeological+proof+king+david&pg=PA274 |title=Ancient Canaan and Israel: new perspectives |publisher=ABC-CLIO, Inc |year=2004 |isbn=978-1-57607-897-6 |location=Santa Barbara |page=274 |language=engleză |accessdate=14 ianuarie 2011}}</ref>

Conform lui William G. Dever, un arheolog ''mainstream'' dar foarte conservator,<ref name="Reflections 2000">{{Cite journal |last=Collins |first=John J. |year=2008 |title=Old Testament in a New Climate |url=https://reflections.yale.edu/article/between-babel-and-beatitude/old-testament-new-climate |journal=Reflections |publisher=Yale Divinity School |pages=4–7 |issn=0362-0611 |access-date=23 May 2022}}</ref> în secolul al X-lea î.Hr. [[Regatul Iuda]] era „un stat aflat într-un stadiu timpuriu și rudimentar”, care „nu a fost bine consolidat până în secolul al IX-lea î.Hr.”, iar Regatul Israel a avut o dezvoltare separată în secolul al IX-lea î.Hr.<ref name="Dever 2021 pp. 102–125">{{Cite journal |last=Dever |first=William |date=18 June 2021 |title=Solomon, Scripture, and Science: The Rise of the Judahite State in the 10th Century BCE |url=https://jjar.huji.ac.il/sites/default/files/jjar/files/dever_2021_jjar_1_102-125.pdf |journal=Jerusalem Journal of Archaeology |publisher=Institute of Archaeology, the Hebrew University of Jerusalem |volume=1 |pages=102–125 |doi=10.52486/01.00001.4 |issn=2788-8819 |s2cid=236229647}}</ref>

=== Iehuda și Israel ===
După moartea lui Solomon, statul a fost împărțit în două regate, Iudeea (Iehuda, [[Regatul Iuda|Iuda]]) și Israel.

În anul 722 e.v. [[Sargon al II-lea]], regele [[Asiria|Asiriei]], a cucerit [[Regatul Israel]], l-a distrus și a exilat o mare parte din populația evreiască. În anul 586 î.e.c. [[Iudeea]] a avut aceeași soartă și, după cucerirea Ierusalimului, regele [[Babilon]]ului, [[Nabucodonosor]] (sau în ebraică Nevuhadnețar) a exilat o mare parte din populația evreiască. După aceste exiluri de masă evreii surghiuniți au continuat să-și păstreze religia și să aștepte venirea unor timpuri prielnice pentru revenirea în patrie, unde să reconstruiască Ierusalimul și Templul. Contribuții recente la istoria Levantului antic pun la îndoială realitatea exilului babilonian și/sau acuratețea relatării biblice asupra acestuia.<ref name=pfoh/>

=== Întoarcerea evreilor din exil ===
În 539 e.v., [[Cyrus al II-lea cel Mare|împăratul persan Cirus]] a cucerit Babilonul și a permis tuturor popoarelor deportate să se întoarcă în țările lor și să-și refacă templele distruse. Mulți evrei s-au întors în Israel și au refăcut Ierusalimul și Templul.<ref name="Jewish Virtual Library 2019">{{Cite web |date=8 April 2019 |title=The Return to Zion (538-142 BCE) |url=http://www.jewishvirtuallibrary.org/jsource/Judaism/return.html |access-date=4 April 2020 |website=Jewish Virtual Library}}</ref> Repatrierea evreilor s-a petrecut în patru etape, ultima în jurul anului 445 e.v.<ref>{{Cite web |title=THE PERSIAN PERIOD (539-331 BC) |url=https://www.wmcarey.edu/browning/Classes/GRW/GRWB-PersianPeriod.pdf |archive-url=https://web.archive.org/web/20100107205717/https://www.wmcarey.edu/browning/Classes/GRW/GRWB-PersianPeriod.pdf |archive-date=2010-01-07}}</ref>

Existența edictului lui Cirus este contestată de istorici<!-- nu și politica lui, doar că nu era un edict, ci o idee populară a perșilor-->.<ref name="Grabbe2006">{{Cite book |last=Grabbe |first=Lester L. |url=https://books.google.com/books?id=1cPeBAAAQBAJ&pg=PA355 |title=A History of the Jews and Judaism in the Second Temple Period (vol. 1): The Persian Period (539-331BCE) |date=27 July 2006 |publisher=Bloomsbury Publishing |isbn=978-0-567-21617-5 |page=355 |quote=The alleged decree of Cyrus permitting—even commanding—the Jews to rebuild the temple and permitting them to return cannot be considered authentic.}}</ref>

A fost o ruptură abruptă între religia străveche a israeliților și iudaismul celui de-Al Doilea Templu.{{sfn|Moore|Kelle|2011|p=449}} Israelul pre-exilic era [[politeism|politeist]];{{sfn|Albertz|1994a|p=61}} [[Așera]] era probabil adorată drept soția lui Yahweh, în templele sale din Ierusalim, [[Bethel]] și Samaria, iar o zeiță numită [[Regina cerului (antichitate)|Regina Cerului]], probabil o fuziune a [[Astarte]]ei cu zeița mesopotamiană [[Iștar]], era de asemenea adorată.{{sfn|Ackerman|2003|p=395}} [[Baal]] și Yahweh au coexistat în perioada timpurie, dar au fost considerați ireconciliabili după secolul al IX-lea.{{sfn|Smith|2002|p=47}} Adorarea doar a lui Yahweh, care era preocuparea unui mic partid în perioada monarhică, s-a extins în perioada exilică și post-exilică,{{sfn|Albertz|1994a|p=61}} și abia atunci existența altor zei a fost negată.{{sfn|Betz|2000|p=917}}

În [[Prolegomena zur Geschichte Israels]], [[Julius Wellhausen]] a susținut că iudaismul, ca religie bazată pe respectarea pe scară largă a Torei a apărut pentru prima dată în anul 444 e.v. când, conform relatării biblice furnizate în [[Cartea lui Neemia]] (capitolul 8), preotul [[Ezra]] a citit populației din Iudeea adunate în piața centrală a Ierusalimului din o copie a Torei mozaice{{sfn|Wellhausen|1885|p=405– 410}} Wellhausen credea că această narațiune ar trebui acceptată ca istorică pentru că sună plauzibil, notând: „Credibilitatea narațiunii reiese în mod fățiș.”{{sfn|Wellhausen|1885|p=408 n. 1}} După Wellhausen, majoritatea cercetătorilor de-a lungul secolului XX și începutul secolului XXI au acceptat că respectarea Torei pe scară largă a început undeva la mijlocul secolului al V-lea e.v.

=== Regatul Iudeei sub dinastia Hașmoneilor ===
În 167 e.v., evreii s-au răsculat împotriva stăpânirii greco-siriene, care încerca să reprime religia evreiască și să-i oblige pe enoriași să aducă în templul lor ofrande și pentru zeitățile grecilor. Revolta a fost inițiată și condusă de familia preotului evreu [[Matitiahu HaHașmonai]]. Fiii lui, luptători viteji numiți''macabei'' (''Makabim''), au condus pe evrei la victorie și independență, iar unul dintre ei, ''Șimon'', a fondat noul regat evreiesc, numit și el Iudeea (Yehuda), neacceptând însă titlul de rege. Șimon a fost [[mare preot]] și sine-stătător pe plan politic, dar urmașii lui și-au însușit titlul de rege. Regatul hasmoneilor a legat o alianță cu Imperiul Roman și, treptat, romanii și-au mărit influența și după debarcarea în țară a legiunilor lui [[Pompei]] în anul 63 e.v. au transformat în cele din urmă regatul într-o țară vasală. O perioada semnificativa în istoria tarii și a poporului a fost domnia aliatului Romei, regele [[Irod cel Mare]], care a construit, între alte multe construcții, și o versiune mai impunătoare a Templului din Ierusalim. După moartea sa, începând din anul [[6]] e.n. țara a fost guvernată de prefecți romani, în paralel cu regi locali. În anul [[41]] încă a mai fost încoronat un rege evreu, [[Herodes-Aggripa I|Herodes Agrippa I]] (Irod Agrippa I), loial romanilor, dar după moartea sa în anul [[44]], guvernarea țării a trecut în mâinile unui procurator roman.<ref>Titus Josephus Flavius (Iosef ben Matatiahu), ''Bellum Iudaicum'' (''Războaiele evreilor''), Messada, p. 37, 1968.</ref>

Mai recent, [[Yonatan Adler]] a susținut că, de fapt, nu există nicio dovadă care să susțină ideea că Tora a fost cunoscută pe scară largă, considerată autoritară și pusă în practică, în orice moment înainte de mijlocul secolului al II-lea e.n.{{sfn|Adler|2023}} Adler a explorat probabilitatea că iudaismul, ca practică larg răspândită a legii Torei de către societatea evreiască în general, să fi apărut pentru prima dată în Iudeea în timpul domniei [[hasmonei|dinastiei Hasmoneene]], cu secole după timpul presupus al lui Ezra.{{sfn|Adler|2022|p=223–234}}

=== Primul război evreo-roman ===
{{Articol principal|Marea Revoltă a Evreilor}}
[[Fișier:Arch of Titus (Roma).jpg|stanga|miniatura|254x254px|Arcul lui [[Titus]] la [[Roma]] - în care este reprezentată victoria romanilor în războiul împotriva evreilor]]
[[Fișier:Sack of jerusalem.JPG|thumb|right|250px|Detalii pe Arcul lui [[Titus]]. Sclavi evrei duc tezaurul jefuit de romani din Templul de la [[Ierusalim]]]]
În anul [[66]] a izbucnit o mare revoltă evreiască, numită și [[Primul război evreo-roman]]. Luptele între evrei și romani au continuat șapte ani și s-au terminat cu victoria zdrobitoare a romanilor. Romanii au distrus zeci de orașe evreiești, între care Ierusalimul cu [[Templul lui Solomon|Templul]], sute de mii de evrei au murit în lupte sau au fost trimiși la Roma în sclavie.

=== Al doilea război evreo-roman ===
{{Articol principal|Revolta lui Bar Kohba}}
În anul [[132]] a izbucnit [[Revolta lui Bar Kohba]], denumită uneori și al doilea război evreo-roman (dacă nu se ia în calcul [[războiul Kitos]]) sau al treilea război evreo-roman. Revolta evreilor a reușit la început și timp de trei ani evreii au menținut, în condiții vitrege, o structură politică independentă.
Consecințele înfrângerii au fost în cele din urmă foarte grele pentru ei.
Ierusalimul, interzis pentru un timp accesului evreilor, s-a transformat pentru un timp în Aelia Capitolina, fiind numit astfel în onoarea împăratului roman [[Adrian|Aelius Hadrianus]].<ref name="mordagan.com 2009">{{Cite web |date=23 August 2009 |title=Virtual Tour of Masada Created By MorDagan |url=https://mordagan.com/links/mezada/tourweaver_mezada.html |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20090823041214/https://mordagan.com/links/mezada/tourweaver_mezada.html |archive-date=23 August 2009 |access-date=4 April 2020 |website=mordagan.com |language=la}}</ref>

== Diaspora evreilor ==
[[Fișier:Josephusbust.jpg|thumb|200px|right|Bust atribuit lui [[Iosephus Flavius]] ]]
Nu toți evreii exilați de Tiglat Pileser și de Nabucodonosor s-au întors în Israel după presupusul edict de eliberare dat de împăratul Cirus (decret a cărui existență este contestată de istorici<ref name="Grabbe2006" />), o parte din ei au rămas pe meleagurile pe care fuseseră exilați. Pe această cale s-au format comunități evreiești în multe locuri, unde majoritatea evreilor și-au păstrat religia. Evreii emigrați îndeosebi în provincii ale Imperiului Roman au fondat de asemeni comunități, aflate în legătură cu rudele rămase în Israel. Când își puteau permite, plecau în pelerinaj la Ierusalim.<ref>{{Cite web |title=עלייה לרגל ביהדות |url=https://lib.cet.ac.il/Pages/item.asp?item=5563 |website=lib.cet.ac.il}}</ref>

Prizonierii evrei luați în robie în primul război evreo-roman au ajuns în diverse locuri pe cuprinsul imperiului roman și au fondat comunități evreiești, cum a fost cazul [[romanioți]]lor din peninsula Balcanică. Titus Flavius Iosephus, istoriograf evreu încetățenit la Roma, a scris despre 97.000 de sclavi evrei aduși în peninsula Italică. Cercetări genetice recente indică proveniența unei majorități a evreilor așkenazi din comunitatea evreiască a Romei antice<ref>[http://www.khazaria.com/genetics/abstracts.html Jewish Genetics]( Abstracts and summaries)</ref>.

Din peninsula Italică, evreii s-au răspândit în zonele centrale și apusene ale Europei. După creștinarea europenilor, capii bisericilor au inițiat persecuții și prigoane împotriva evreilor, intenționând să-i constrângă pe această cale să accepte botezul. Participanții la diverse cruciade s-au dedat la masacre prin comunități evreiești aflate în calea cruciaților spre Ierusalim. Monarhi creștini cu intenția de a-și însuși averile evreilor i-au expulzat pe aceștia din țările în care comunitățile evreiești ființaseră timp de secole. Astfel, din cauza valurilor de expulzare, mare parte din evreimea vest-europeană a ajuns în Europa de est, unde în unele perioade s-a bucurat de un regim mai tolerant.<ref name="DrConstantin" /> Numeroși evrei est-europeni poartă nume de familie care păstrează amintirea unor locuri din Spania, Italia, Franța, Germania etc., de unde strămoșii lor au fost alungați în evul mediu (Alcalay, Gaster, Benveniste, Perez, Luria; Rappaport/Rappoport;<ref>[http://www.jewishencyclopedia.com/view.jsp?artid=112&letter=R&search=Rappaport Rapoport] (din Jewish Encyclopedia)</ref> Șapiro/Șapira, (H)Alper(i)n/Alperowitz/Galperin, Ginsburg/Ginzburg, Ul(l)mann, Warburg, Hildesheimer ș.m.a.).

=== Limbile evreilor în diaspora ===

În comunitățile din diaspora, evreii au adoptat limbile locale, iar în sinagogă si școlile religioase se foloseau de limba ebraică și pe plan secundar de limba semită înrudită [[limba aramaică|aramaica]]. Cu timpul, evreii și-au dezvoltat limbi particulare derivate din unele limbi locale și au inclus o parte de lexic și locuțiuni din ebraică. [[Limba idiș]] este germana sudică medievală (foarte apropiată de dialectele [[Bavaria|bavarez]] și [[Schwaben (popor)|șvab]]), cu o parte de vocabular de origine ebraică, slavă și cu elemente romanice. Limba [[ladino]] este un dialect spaniol-ebraic bazat pe [[Limba spaniolă|castiliana]] medievală. [[Iavanica]] vorbită în trecut de evreii [[romanioți]] era bazată pe [[limba greacă|greacă]] și ebraică. Alte limbi cu caracter mixt similar au apărut în [[Maroc]], [[Kurdistan]], [[Georgia]] etc. Multe sunt pe cale de dispariție din cauză că le dispar vorbitorii nativi.

=== Cultura evreiască în diaspora ===

Deși erau împrăștiați și răspândiți printre alte popoare, evreii au reușit să-și dezvolte în continuare cultura proprie. Filosofii, teologii, poeții, scriitorii și alți creatori evrei din diaspora s-au folosit de limba ebraică, de limbile popoarelor majoritare lângă care au trăit și uneori (în muzică, literatură, publicistică) și de limbile evreiești locale (idiș, ladino etc.), cu diferențe de la o epocă la alta. Filosofi evrei ca [[Saadia Gaon]], [[Moise Maimonide]], [[Joseph Albo]], [[Isaac Abravanel]], [[Nachman Krochmal]], [[Baruch Spinoza]], [[Moses Mendelssohn]], [[Martin Buber]], [[Emmanuel Levinas]] și alții au fost influenți în cultura și societatea evreiască și în general.

În Evul Mediu, poeți evrei, ca [[Solomon ibn Gabirol]], [[Yehuda Halevi]], [[Immanuel Romano]], [[Yehuda Alharizi]], [[Moșe ibn Ezra]], [[Avraham ibn Ezra]] au scris poezii în limba ebraică, în care își exprimau și dorul de Ierusalim și meleagurile patriei îndepărtate. În continuare au apărut poeți ebraici ca [[Moșe Haim Luzzatto]], [[Naphtali Herz Weisel]], [[Meir Halevi Letteris]], [[Jehuda Leib Gordon]] și alții. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, când s-a revenit la folosirea zilnică a limbii ebraice, în special printre sioniștii emigrați în Palestina sau care se pregăteau să emigreze, a crescut numărul poeților, prozatorilor și filosofilor care scriau în limba ebraică.

În limba idiș, a evreilor din Europa și din America de Nord, s-au exprimat sute de poeți, dramaturgi și scriitori evrei — de la [[Mendele Mocher Sforim]], [[Abraham Goldfaden]], [[Sholem Aleichem]] (sau Șalom Aleihem), [[Isaac Leib Peretz]], [[Sholem Asch]] până la [[Itzik Manger]], [[Isaac Bashevis Singer]] și [[Israel Joshua Singer]]. Unii dintre acești autori au scris în ambele limbi, idiș și ebraică.

În limba ladino au fost create multe cântece religioase, de dragoste, proverbe și zicători, rugăciuni și basme, s-au publicat și unele cărți cu caracter enciclopedic sau de literatură romanțată.

În țări cu obști evreiești numeroase s-a dezvoltat de asemeni ziaristica evreiască, în special în limbile idiș, ebraică și ladino, dar și în limbile locale. În București au apărut circa 170 de periodice evreiești, în diferite limbi.<ref>Harry Kuller - Presa evreiască din România, Editura Tritonic București, 2006, p. 11</ref>

====Laureați ai Premiului Nobel====
{{principal|Lista laureaților evrei ai Premiului Nobel}} 
Până în anul 2012, în totalitate, 855 de persoane au fost laureați ai Premiului Nobel din care aproximativ 173 evrei și alți 20 descendenți din evrei.

Deși formează mai puțin de 0,2% din populația lumii, 26% dintre laureații Premiului Nobel pentru Fizică, 27% dintre laureații pentru fiziologie sau medicină și 37% dintre laureații pentru economie sunt evrei.

=== [[Războiul limbilor]] ===
În [[Țara Israel]] (Palestina), în anul [[1904]], sub dominația otomană, existau 26 școli evreiești, dar numai șase dintre ele cu limba de predare ebraică. Limbile folosite erau idișul, ladino, araba, germana și franceza. Ebraica era folosită numai ca limbă de ritual și era învățată ca atare în școlile religioase tradiționale, împreună cu aramaica talmudică. Noii imigranți sioniști au reluat limba ebraică pentru uzul cotidian, dar nu toți evreii din Palestina erau sioniști. În [[1908]], o societate sionistă de binefacere din Germania, a hotărât să înființeze la [[Haifa]] ''Școala tehnică superioară'' ([[Technion|Institutul politehnic]]), dar cu limba de predare germană. Din acest motiv s-a ivit o mare polemică între evreii locali, dispută la care au luat parte și asociații și societăți evreiești din întreaga lume. Societatea fondatoare a fost blamată, iar filantropii au hotărât la un moment dat să nu mai sprijine inițiativa. Disputa a fost supranumită „războiul limbilor” și s-a terminat în [[1914]], când societatea inițiatoare a revenit asupra primei decizii și a acceptat limba de predare ebraică. Ulterior, treptat, aproape toate școlile evreiești au adoptat ebraica.

== Cine este evreu? ==
Întrucât statutul de evreu este recunoscut atât enoriașilor de confesiune mozaică, cât și descendenților din părinți evrei, chiar dacă sunt atei sau agnostici, răspunsul la întrebarea „cine este evreu?” este adesea dificil de dat. Astfel, evreii [[karaiți]] recunosc numai pe descendenții pe linie paternă, evreii ortodocși numai pe linie maternă, evreii reformați recunosc ca evrei pe copiii oricărui părinte, mamă sau tată. În țările unde numele de familie este cel al tatălui și unde copiii purtau un nume de familie evreiesc după tată, ei erau considerați evrei de către ne-evrei și uneori, de către autoritățile statale, chiar dacă după legea religioasă (Halaha) rabinii ortodocși nu îi recunoșteau ca evrei veritabili. Există desigur și evrei convertiți la alte religii. În trecut, evreii convertiți nu mai erau recunoscuți ca evrei, dar în epoca modernă se caută și câteodată se găsesc căi de conviețuire sub același titlu etnic.

=== Originea genetică ===
În baza unor cercetări genetice făcute în scop medical în California, s-a tras concluzia că femeile din sânul populației așkenaze sunt predispuse a se îmbolnăvi de cancer la sân într-un procentaj de 8,3% în comparație cu procentajul de 2,2% privind incidența aceleiași maladii la femeile celorlalte subgrupuri ale rasei albe. La femeile de limbă spaniolă, procentajul stabilit este de 3,5%, dar s-a avansat ipoteza că, poate, un număr important de indivizi din acest mare grup lingvistic american ar fi avut strămoși înrudiți cu evreii sau chiar de origine evreiască<ref name="telegrafonline.ro 2007">{{Cite web |date=27 December 2007 |title=Femeile de origine hispanică, predispuse la cancer de sîn |url=http://www.telegrafonline.ro/1198792800/articol/43502/femeile_de_origine_hispanica_predispuse_la_cancer_de_sin.html |archive-url=https://web.archive.org/web/20160327165029/http://www.telegrafonline.ro/1198792800/articol/43502/femeile_de_origine_hispanica_predispuse_la_cancer_de_sin.html |archive-date=27 March 2016 |access-date=4 April 2020 |website=telegrafonline.ro |language=ro}}</ref>.
De remarcat însă, că „evreii spanioli” nu sunt considerați ca „așkenazi”.

=== Samariteni ===
[[Fișier:Samaritans.jpg|right|thumb|300px|Samariteni într-o fotografie din anul 1900]]
După exilul populației evreiești din țara lor în anul 586 î.Hr., un număr de evrei au rămas în [[Țara Israel]], îndeosebi populația rurală. Lângă aceștia au fost colonizate diverse populații aduse de babilonieni; membri ai acestor popoare s-au amestecat cu evreii rămași pe pământul lor. [[Samariteni]]i au fost o asemenea populație cu caracter mixt. Reveniți din exil, evreii au început să reclădească Ierusalimul și Templul. Samaritenii s-au oferit să ajute la reconstrucție, dar evreii reîntorși din exil au refuzat ajutorul sub motiv că nu puteau fi primiți din cauza căsătoriilor cu cei de alte origini etnice.<ref name="Aster 2008">{{Cite web |last=Aster |first=Shawn Zelig |date=10 January 2008 |title=MyJewishLearning.com - Texts: Ezra and Nehemiah: The Return to Zion |url=http://www.myjewishlearning.com/texts/bible/TO_Writings_2140/EzraNehemiah.htm |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20080110225957/http://www.myjewishlearning.com/texts/bible/TO_Writings_2140/EzraNehemiah.htm |archive-date=10 January 2008 |access-date=4 April 2020 |website=myjewishlearning.com}}</ref> După ce au fost respinși, samaritenii și-au clădit templu propriu pe muntele Grizim, lângă centrul lor, orașul antic [[Samaria]]. Samaritenii moderni, în prezent o comunitate minusculă - câteva sute de persoane- se consideră evrei, dar nu sunt recunoscuți ca atare de către autoritățile rabinice ortodoxe din Israel.

=== [[Hazar]]ii ===

Istoricul evreu român [[Meyer Abraham Halevy]] reamintește că familia regală, aristocrația și o parte din poporul hazar s-au convertit la iudaism la mijlocul secolului al VIII-lea. În hanatul Hazaria trăiau evrei imigrați din Persia și din Imperiul Bizantin unde au fost persecutați în secolele VI-X (în 632 iudaismul a fost interzis și în 720 s-a încercat o botezare forțată a evreilor).<ref>Dr. Constantin Rezachevici, Institutul de Istorie N. Iorga al Academiei Române, în: ''Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație'', București 2004, Editura Hasefer, paginile 36-65</ref> Nu există date istorice cu privire la numărul aproximativ de evrei imigrați și convertiți. În preajma strămutării triburilor ungare în Pannonia, li s-au alăturat trei triburi hazare, supranumite ''[[kavari]]'' (pe grecește ''kavaroi''; potrivit cronicii ''De administrando imperii'' de [[Constantin al VII-lea Porfirogenet|Constantin VII Porfirogenetul]] și altor izvoare). Decenii mai târziu, în timpul domniei ducelui Tokșun (Taksony) (mijlocul sec. X), pe teritoriul noii Ungarii au fost admise alte grupuri de hazari. Kavarii se presupune că erau de confesiune mozaică, însă probabil neobservantă a [[Talmud]]ului. Potrivit izvoarelor, plecarea lor din est a fost o consecință a unei revolte (eșuate) față de han. În noua patrie, [[Pannonia]], kavarii au fost asimilați curând de populația [[limba maghiară|maghiarofonă]] și au fost creștinați. Hazarii care și-au păstrat religia mozaică au fost asimilați de comunitățile evreiești din Europa de est.<ref name="DrConstantin">Dr. Constantin Rezachevici, Institutul de Istorie N. Iorga al Academiei Române, tipărit în Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație, București 2004, Editura Hasefer, pagini 36-65</ref> Cercetări genetice moderne susțin că populația evreiască [[Evreii așkenazi|așkenază]] are de asemeni o oarecare ascendență turcică.<ref>{{Cite book |last=Brook |first=Kevin Alan |title=The Maternal Genetic Lineages of Ashkenazic Jews |isbn=9781644699843 |editor-last=Academic Studies Press |at=2022 |language=en |doi=10.2307/j.ctv33mgbcn |lună=octombrie |loc=Boston |s2cid=254519342 |pagini=16-17, 85-86, 140-142}}</ref> În baza acestor studii a fost avansată ipoteza că hazarii (al căror idiom probabil era o variantă veche a limbii [[Ciuvașia|ciuvașe]] din familia de [[limbi turcice]]) ar fi reprezentat circa 0,05%-0,6% din străbunii evreilor așkenazi.<ref>{{Cite book |last=Brook |first=Kevin Alan |title=The Maternal Genetic Lineages of Ashkenazic Jews |isbn=9781644699843 |editor-last=Academic Studies Press |at=2022 |language=en |doi=10.2307/j.ctv33mgbcn |lună=octombrie |loc=Boston |s2cid=254519342 |pagini=9, 141}}</ref>

=== Israeliții noi - Novus Israel - (Creștinii) ===
Primii creștini s-au ridicat din rândurile populației evreiești din Palestina (Țara Israelului), care includea și etnii semite locale asimilate de evrei. Răspândirea creștinismului printre eleni, romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui [[Isus]], care se considerau la început evrei, ba chiar ca cei mai autentici. Noua credință, misionară, cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme, unele adaptate la obiceiurile altor popoare - de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice (la interzicerea consumului cărnii de porc) etc. - s-a răspândit pe o scară largă în Imperiul Roman și în afara lui. Conflictul dintre cele două comunități, evreii tradiționali, inițial majoritari în Palestina, dar deveniți minoritari în Imperiul Roman, și „noii israeliți”, creștinii, s-a ascuțit și mai mult, atât din motive de identitate etnică cât și statală. Evreii tradiționali, în prima fază a propagării noii religii în Palestina, împreună cu autoritățile locale romane, i-au prigonit pe cei care erau judecați drept impostori, eretici și provocatori de dezordine. Adepții evrei ai creștinismului și cu atât mai mult prozeliții creștini de alte etnii nu mai acordau însemnătate existenței statale și tradiției etnice particulare evreiești (iudaice) și s-au atașat tot mai mult de caracterul universal al noii religii, devenită în câteva secole credința dominantă a populației greco-romane și în cele din urmă a întregului imperiu roman. Aceste evenimente au fost printre primele motive ale ostilității Bisericii în ascensiunea ei, față de evreii rămași, în minoritate, la cultul mozaic tradițional. Purtătoare a statutului de „israeliții autentici”, în calitatea de purtători veritabili al mesajului profeților evrei, Biserica a ajuns să nege legitimitatea credinței și identității etnico-politice a poporului Israelului antic, despre care credea că ar fi în dizgrația divină. Dogma creștină considera creștinătatea drept ''Noul Israel''. Schimbări în această concepție au fost adoptate în biserica catolică de către Conciliul Vatican II, care a recunoscut filiația creștinismului din "bunul măslin" al poporului evreu și credinței sale.

[[Fișier:KaraiteSynnagogOldCity.jpg|thumb|Sinagoga karaită din Orașul Vechi la Ierusalim]]

=== Karaiți ===
În secolul al VIII-lea, la [[Bagdad]], discordia dintre discipolii [[Talmud]]ului și evreii care îl respingeau a cauzat scindarea în două tabere, cei care respectau învățătura rabinilor talmudici pe de o parte și cei care nu acceptau Talmudul, karaiții, pe de altă parte. Centrele karaiților erau în [[Egipt]] și în Palestina (Eretz Israel), în special la Ierusalim. După ce cruciații au cucerit Ierusalimul și au omorât numeroși evrei, karaiții supraviețuitori s-au refugiat în Imperiul Bizantin, iar de acolo în [[Crimeea]].

Karaiții sunt recunoscuți ca evrei, dar în timpul celui de al doilea război mondial, când naziștii au făcut cercetări cu privire la statutul lor religios, au existat rabini care au declarat, ca să-i salveze de la moarte {{necesită citare}}, că membrii obștii karaite nu erau evrei autentici. Totuși, unii karaiți nu au vrut să-și renege originea și au mers la moarte împreună cu restul evreilor. După război, unii ideologi comuniști s-au folosit de aceste declarații în scop propagandistic, pentru a nega existența unui popor evreu și a susține că evreii nu ar fi decât o comunitate religioasă.

=== Evreii din Etiopia ===
În [[Etiopia]] existau comunități evreiești din antichitate. [[James Bruce]], care a vizitat Etiopia în anul [[1770]], în căutarea izvoarelor Nilului, a scris că aceste comunități evreiești se numeau ''Beit Israel'' (''Casa lui Israel'') încă din secolul al IV-lea, nume pe care îl purtau evreii care au refuzat creștinarea<ref>James Bruce, ''Travels to Discover the Source of the Nile'', vol. 1, p. 485</ref>. [[Fișier:V05p328001 Falashas.jpg|thumb|right|Portretul desenat al unei femei din ''Beta Israel'', publicat în cartea ''Călătorie în [[Abisinia]]'' de Lefebvre. Sfârșitul secolului al XIX-lea]]
După secolul al XV-lea, când un rege creștin a legiferat ca numai creștinii să poată fi moștenitori de terenuri, acești evrei au fost porecliți '''falași''', termen folosit pentru indivizii neposesori de pământ, nomazii.

Evreii falași convertiți la creștinism în secolele XIX și XX se numesc '''falașmura''', adică „falași convertiți”.

[[Fișier:Beni-israel-india.jpg|thumb|left|Bene Israel din Cochin în costum tradițional]]
=== Evreii din India ===

=== „Negrii evrei” (sectă americană) ===
O sectă în sânul populației afro-americane din [[Chicago]] și din [[Liberia]], numită ''African Hebrew Israelite Nation of Jerusalem'' și condusă de Ben Carter, s-a auto-prezentat, în urma unei revelații divine relatate de Carter în al șaselea deceniu al secolului XX, ca fiind „adevărații evrei”. Mulți din membrii acestei secte au sosit în Israel cu viză turistică și s-au stabilit clandestin în orașul [[Dimona]]. Din cauza ideologiei lor teologice foarte diferite precum și din cauza poligamiei, acești imigranți nu sunt recunoscuți ca evrei<ref name="kingdomofyah.com 2009">{{Cite web |date=24 March 2009 |title=Our Story |url=http://www.kingdomofyah.com/our_story.htm |archive-url=https://web.archive.org/web/20090324090907/http://www.kingdomofyah.com/our_story.htm |archive-date=24 March 2009 |access-date=4 April 2020 |website=kingdomofyah.com}}</ref>.

Recent însă s-au făcut demersuri vizând o mai bună integrare a lor prin conferirea statutului de rezidenți ai țării și acțiuni ale primăriei orașului Dimona pentru normalizarea condiției zonei lor de domiciliu. O parte din membrii comunității lor din Israel, care cuprinde circa două mii de persoane, s-au convertit oficial la iudaism și se asimilează în masa poporului evreu israelian.

=== Convertiții ===
[[Fișier:Tuerkischer Tempel Innen.jpg|left|thumb|300px|Sinagoga turcească la Viena - sinagoga evreilor de rit spaniol]]
În peninsula Iberică, în Evul Mediu, existau multe comunități evreiești. Populația evreiască a colaborat cu cuceritorii mauri și era o parte importantă din administrația locală. După izgonirea maurilor, regii creștini au impus evreilor religia creștină și evreii care n-au acceptat conversiunea au fost exilați din Spania și din Portugalia. Mulți dintre evreii exilați au primit adăpost în Imperiul Otoman și s-au răspândit prin ea - o parte au ajuns până la voievodatele române și au inițiat comunități evreiești la București și în alte orașe. Evreii convertiți au devenit o parte din populația locală, deși existau legi discriminatoare pentru cei care nu erau de origine creștină, cu timpul s-au asimilat și numai analize genetice moderne mai pot dovedi originea evreiască.<ref name="Wade 2008">{{Cite web |last=Wade |first=Nicholas |date=5 December 2008 |title=Gene Test Shows Spain's Jewish and Muslim Mix |url=https://www.nytimes.com/2008/12/05/science/05genes.html |access-date=8 November 2019 |website=The New York Times}}</ref> Nu toți evreii convertiți au rămas creștini, în prima etapă mulți dintre acești convertiți continuau cultul mozaic în taină și erau vânați de Inchiziție. O parte din acești evrei clandestini au părăsit peninsula Iberică și au revenit la cultul mozaic în regiuni mai tolerante.

=== Legea israeliană ===
Conform principiul [[Halaha|Halahei]] (codul legilor religioase evreiești ortodoxe), preluat de legea votată în Kneset (Parlamentul israelian) în anul 1950, ''un evreu este, prin definiție, cineva care:''
* ''s-a născut dintr-o mamă evreică'' (adică, ceea ce contează este [[linie maternă|linia maternă]]) sau, 
* ''o persoană care s-a convertit la iudaism conform legii evreiești.''

În schimb, „Legea reîntoarcerii” acordă cetățenia israeliană oricărei persoane de origine evreiască ajunsă în Israel și nu în baza criteriilor de mai sus. Cetățenia israeliană o poate obține orice persoană cu un părinte sau un bunic evreu, precum și soțiile sau soții acestor persoane, chiar dacă nu au origine evreiască, și copiii acestor perechi.

Conform unei decizii a Curții Supreme a [[Israel]]ului, adepții iudaismului mesianic (adică evreii deveniți creștini) nu pot avea pretenția la reîntoarcerea în [[Israel]].<ref name="Berman">{{Cite web |last=Berman |first=Daphna |date=9 iunie 2006 |title=Aliyah with a cat, a dog and Jesus |url=https://www.haaretz.com/1.4913795 |access-date=2007-02-20 |publisher=[[Haaretz]] |quote=In rejecting their petition, Supreme Court Justice [[Menachem Elon]] cited their belief in Jesus. ‘In the last two thousand years of history…the Jewish people have decided that messianic Jews do not belong to the Jewish nation…and have no right to force themselves on it,’ he wrote, concluding that ‘those who believe in Jesus, are, in fact Christians.’}}</ref> Conform unui amendament din [[1970]] la Legea Reîntoarcerii nu se pot reîntoarce evreii care și-au schimbat religia în mod voluntar,<ref name="Berman" /> dar ateii și agnosticii se pot reîntoarce, ei intrând în categoria „evrei laici” (seculari).<ref name="Berman" /> Ascunderea convertirii pe formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă.<ref name="Berman" />

== Evreii în raport cu religia iudaică - Rituri ==
Termenul de rit când se referă la evrei (în limba ebraică, [[minhag]] ''sg''., ''minhaghim'' ''pl''.) e paralel,dar in mică măsură, cu [[creștinism]]ul, unde între altele coexistă ritul catolic, cel ortodox, riturile protestante etc. La evrei, aceste ''„minhaghim”'' (grupuri de rit) nu reprezintă diferențe teologice, spre deosebire de riturile din creștinism, ci particularități culturale sau istorice, bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună (mai mult sau mai puțin) și mai ales pe tradiții comune în liturghie (''nosah'') Cele mai mari ''„minhaguri”'' sunt [[Evreii așkenazi|așkenaz]] și orientali ("mizrahi") - [[sefard]].
Și din punct de vedere al practicii religioase, deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic, ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor. Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător - amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de '''sefarzi în sens larg'''.

Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie si particularități deosebite: [[karaim]] (evreii caraiți); [[evreii etiopieni]] supranumiți ''Beta Israel'' și porecliți ''„falași”'' de către ceilalți etiopieni; evreii din Cochin etc. Cea mai mică și în acelaș timp străveche sectă evreiască - oficial nerecunoscută ca atare de rabinatul ortodox israelian - sunt [[samariteni]]i.
[[Fișier:Great Synagogue of Baghdad.jpg|right|thumb|300px|Sinagoga mare din Bagdad]]

În lumea evreiască, '''ortodoxia''' (a nu se confunda cu ritul creștin numit de asemenea ''ortodox'') se împarte în '''rituri''', ''„minhaghim”'' - subgrupuri care se suprapun mai mult sau mai puțin zonelor de origine.

Cele două rituri principale sunt:
* ''așkenaziți'' sau "așkenazi", care provin din vestul, centrul și estul Europei și au vorbit multă vreme limba [[idiș]]. Rostirea acestor persoane în [[limba ivrit|limba ebraică]] în uzul liturgic, mai ales în trecut și în comunitățile ultraortodoxe, precum și, în mică măsură, în limba de zi de zi în [[Israel]] are anumite particularități, fiind influențată mai ales de graiurile limbii idiș - ca în pronunțarea consoanelor ch (h) și r și uneori în intonație. 
* ''sefarzi'' (spanioli); grupul își are obârșia în Peninsula Iberică, care au fost persecutați de inchiziție, iar limba uzuală i-a fost timp de secole limba [[ladino]], supranumit [[iudeo-spaniola]]. Ebraica în rostirea lor a fost adoptată ca pronunția ebraică modernă oficială. Evreii sefarzi care nu au acceptat să treacă la catolicism, au fost izgoniți din [[Spania]] și [[Portugalia]] în [[1492]] și respectiv [[1498]]. Au primit azil în [[Imperiul Otoman]], inclusiv în [[Balcani]] ([[Bosnia]], [[Macedonia]], [[Bulgaria]], [[Țara Românească]] etc), în [[Turcia]] și [[Grecia]], în [[Palestina]] și [[Siria]], în [[Egipt]] și în [[Maroc]]; de asemenea în [[Țările de Jos]], [[Anglia]] și [[America]].

Evreii „orientali” („mizrahim”) sau '''sefarzi în sensul larg''' se numesc majoritatea evreilor din nordul Africii, din [[Yemen]], din [[Irak]] (babilonieni), din [[Caucaz]], [[Iran]], [[Buhara]] și din restul [[Asia|Asiei]] . 
Un rit asemănător au și evreii [[Italia|italieni]] și evreii greci de dinaintea venirii sefarzilor din Spania, denumiți [[romanioți]].

Această împărțire, deși se estompează în timp prin multitudinea de căsătorii mixte, își păstrează rezonanțele culturale și socio-economice, cu o oarecare valoare în studiile sociologice și antropologice, cuprinzând și pe evreii nepracticanți și pe cei nereligioși.

Există și în iudaismul '''ortodox așkenaz''' o minoritate de comunități "ultra-religioase", fundamentaliste sau „habotnice” (termenul are la origine noțiunea ''habad'', v. mai jos), al căror stil de viață este mai apropiat de cel din târgușoarele, numite ''ștetl'' în limba idiș, și din ghetourile evreiești de la sfârșitul evului mediu și începutul epocii moderne din estul și centrul Europei, opus în diverse grade influențelor modernității, educației generale etc. Ele acordă o pondere foarte mare activității de învățare a textelor sfinte, uneori - mai ales în Israel - în detrimentul tuturor celorlalte activități, și acceptă în anumite limite adoptarea inovațiilor utile din domeniul tehnicii și al regulilor politicii.
 
În cadrul lor se disting:
- comunitățile '''[[hasidism|hasidice]]''' diverse, adunate în jurul [[curte|curților]] unor dinastii de [[rabin]]i numiți „[[țadik]]im” sau „admorim”. Cea mai cunoscută, mai activă, 
ceva mai deschisă față de aspirațiile naționale și față de însușirea de discipline din învățământul general, este cea numită „[[Habad]]”.

- comunitățile '''[[mitnagdim]]ilor''' sau ale evreilor așa-ziși '''lituanieni''' (litaim) opuse hasidimilor.

* evreii '''religioși moderni''' - care îmbină modernitatea (uneori și atașamentul la [[sionism]], ca evreii național religioși din curentul ''Estic'',''„Mizrahi”'') și practicarea preceptelor legii iudaice;
* evreii asa-ziși '''tradiționaliști''', ''„massortim”'' (a nu se confunda cu iudaismul conservator, ''yahadut massortit''), frecvenți în comunitățile evreilor israelieni originari din Orient (''mizrahim''),dar și între urmașii evreilor așkenazi proveniți din estul și centrul Europei, care sunt atașați tradiției ortodoxe - de exemplu frecventează sinagogile mai ales sâmbăta și de sărbători, respectă alimentația rituală, dar nu observă cu strictețe toate prescripțiile religiei (de pildă sâmbăta și de sărbători circulă cu automobilele, scriu, joacă fotbal, deschid aparatele electrice, inclusiv televizoarele etc.).

Curentele religioase '''reformiste''' - reformat și conservator - au apărut în sec. XIX pe teritoriul Ungariei (spre exemplu, până astăzi o mare parte dintre evreii din [[Ungaria]], [[Slovacia]], [[Serbia]] și [[Transilvania]] aparțin ritului numit '''[[neolog]]''') și al [[Germania|Germaniei]] ([[Frankfurt]], [[Berlin]], [[Breslau]]), dar predomină mai ales în America de Nord. În Israel, congregațiile '''reformată''' (iudaism progresist) sau ''yahadut mitkademet'' și '''conservatoare''' (iudaism așa-zis „tradițional”, ''yahadut massortit'') au încă un număr foarte redus de membri și nu sunt recunoscute ca legitime de instituțiile rabinice oficiale. În schimb ele se bucură de o deplină libertate a cultului. Șef rabinatul Israelului - încă bicefal - așkenaz și sefard, care deține monopolul în domeniul convertirii la iudaism, al stării civile - căsătoriei și divorțului - și în domeniul rânduielilor de înmormântare religioasă pentru evreii din Israel, precum majoritatea absolută a evreilor israelieni practicanți - aparțin curentului ortodox. In ultimii ani există tendința crescândă spre unirea forurilor oficiale rabinice așkenaz și sefard într-unul singur. Astfel, la Tel Aviv s-au suprimat funcțiile de șef rabin sefard și așkenaz al orașului și a fost ales în prezent un singur șef rabin din rândurile clericilor din ambele rituri.

Chiar dacă după tradiția familiei mulți evrei se consideră ca aparținând la ritul ortodox, conservator sau reformat, majoritatea acestora sunt „nepracticanți” sau '''laici''', asemănător cu majoritatea populației din multe țări occidentale. Unii din ei pot fi atei sau agnostici.

Există și o mișcare continuă de trecere a unui număr de evrei din categoria celor practicanți stricți ai religiei spre cea a populației laice - proces numit uneori, în traducere aproximativă "întoarcere la întrebări".

('''Hazará bishe'elá''' חזרה בשאלה ). Această denumire este de fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns","la pocăință" ('''Hazará bitshuvá''' חזרה בתשובה) prin care numeroși evrei laici, nepracticanți, sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei, uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav.

Grupuri mici de evrei, mai ales în rândurile tineretului, se alătură unor curente sectare mai recente, ca Institutele de [[Cabala|Kabala]], unor [[sectă|secte]] de inspirație [[New Age]], cu influențe [[budism|budiste]] sau [[hinduism|hinduiste]] - ale unor [[guru]] originari din India sau locali, de asemenea filialelor locale ale [[scientologie|Bisericii scientologice]] (la evrei -numite "centre scientologice") etc.

De asemenea în ultimul timp există în rândurile evreilor laici un trend al creșterii interesului pentru studiul moștenirii spirituale iudaice, de la Biblie și până la literatura și filosofia evreiască modernă, în cadrul unor cercuri sau comunități ale așa numitului '''iudaism laic''' sau '''iudaism [[umanism|umanist]]'''. Un precedent în trecut al acestui curent l-au reprezentat încercările din unele [[kibuț]]im [[socialism|socialiste]] sau [[social-democrație|social-democrate]], de adaptare a ceremoniilor religioase, ca de pildă ale celor de sâmbătă sau de sărbători, la particularitățile noului stil de viață laic și de reflectare a istoriei și ideologiilor recente în textele rituale folosite. (de pildă adaptarea textelor din așa numitele [[Hagada]] de [[Pesah]] la istoria particulară a fiecărui kibuț).

În lume au existat și continuă să existe unele grupuri mai mari sau mai mici de evrei care s-au convertit în diverse circumstanțe la alte religii. De exemplu ''maranii'' (marranos) sau așa-numiții '''„conversos”''' sau "noii creștini", din Peninsula Iberică, care, pentru a nu fi expulzați, au consimțit să primească botezul în rit romano-catolic, unii din ei doar în mod formal. Evrei adepți ai autoproclamatului [[Mesia]] [[Șavtai Țvi]] (Shavtay Tzvi) din Imperiul Otoman au fost nevoiți să treacă în cele din urmă la Islam și au creat așa numita comunitate ''„dönme”''.

Cunoscute în istorie sunt și cazurile evreilor convertiți la Islam (Jadid al-Islam „Noii musulmani”) din [[Mashhad]] în [[Iran]] și ale așa-numiților ''falașmura'', convertiți la creștinismul monofizit în [[Etiopia]]. În Israel există grupuscule de evrei „mesianici” (adică creștini) aparținând unor rituri creștine protestante al căror cult îl practică în limba ebraică, păstrând și unele simboluri și sărbători din iudaism.

Din punct de vedere rasial și etnic, în ciuda tendinței relativ restrânse la misionarism și prozelitism, evreii sunt, ca și multe alte popoare, eterogeni. În cursul istoriei, fiind și dispersați în regiuni foarte diferite, au cunoscut în mod evident (mai ales înainte de răspândirea creștinismului și a Islamului) perioade de amestec prin [[prozelitism]], atât în Europa, cât și în Africa, Caucaz și Asia (de exemplu cazuri de convertire la iudaism în Italia și în peninsula iberică, [[hazari]]i, unele triburi [[berberi|berbere]] și [[arabi|arabe]], populații etiopiene, din Asia centrală, India, etc.).

După [[emancipare]], în societatea modernă, evreii au cunoscut procentaje crescânde de [[asimilare]] de diverse grade, precum și creșterea ponderii familiilor mixte.

== [[Antisemitism]] ==
{{Articol principal|Antisemitism}}
Existența evreilor ca minoritate etnică și religioasă care refuza să se asimileze și să renunțe la religia, cultura și obiceiurile naționale evreiești, dar adesea și succesul lor financiar sau profesional, s-au lovit, de-a lungul istoriei, de ostilitatea reprezentanților religiilor majoritare, creștine, dar uneori și al unor state sau culte idolatre sau islamice, ceea ce a dus uneori la masacre, pogromuri, campanii de convertire forțată și expulzări în masă, legislații restrictive și discriminatorii împotriva evreilor. Autoritățile religioase și laice ale popoarelor majoritare au impus evreilor un statut inferior, uneori exercitând presiuni asupra lor ca să-i determine să se asimileze sau să părăsească plaiurile natale.<ref name="DrConstantin_a">Dr. Constantin Rezachevici, Institutul de Istorie N. Iorga al Academiei Române, în: ''Contribuția evreilor din România la cultură și civilizație'', București, 2004, Editura Hasefer, p. 36-65</ref> Guvernanții i-au exploatat pe evrei economic (impozite suplimentare) și le-au interzis exercitarea mai multor meserii, împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare (de exemplu cămătăria).<ref name="DrConstantin_a" />

{{blockquote|Evreii însă nu doreau să aibă de-a face cu paulinismul. Ei rămăseseră la opinia că nu poate exista decât un singur [[Dumnezeu]]. Doctrina lui [[Pavel (apostol)|Pavel]] a devenit doctrina oficială a creștinătății ne-evreiești. [[Pavel (apostol)|Pavel]] s-a răzbunat sângeros pe încăpățânarea evreilor, o răzbunare care nu și-a pierdut din puteri nici în ziua de azi. Atunci când el, contrar promisiunii sale făcute în [[Ierusalim]], a predicat în sinagoga din [[Corint]] iar pe evreii care nu voiau să-i accepte învățătura i-a blestemat: `Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri.` ({{Bibleref2||Faptele Apostolilor|18|6}}) Acest blestem a dus, prin intermediul [[Biserică (instituție)|Bisericii]] și mai ales al [[Biserica Catolică|Bisericii Catolice]], până la marea exterminare. Drumul către [[Damasc]] duce direct la [[Auschwitz]].<ref>{{Cite book |last=van Loggem |first=Manuel |title=Sceptici over de Schrift |publisher=Anthos |year=1989 |isbn=978-90-6074-297-6 |editor-last=van Amerongen |editor-first=Martin |location=Baarn |pages=72–73 |language=olandeză |chapter=Godsdienst is opium tegen de dood |quote=De joden daarentegen moesten van het Paulinisme niets hebben. Die bleven erbij dat er maar één God kon zijn. De leer van Paulus is de officiële leer van het niet-joodse christendom geworden. Paulus nam op de halsstarrige joden een bloedige wraak, die tot op de huidige dag zijn kracht niet heeft verloren. Toen hij, in tegenspraak tot zijn belofte die hij in Jeruzalem had gedaan, in Corinthe in de synagoge predikte en de joden daar zijn leer niet wilden aanvaarden, vervloekte hij ze: 'Uw bloed zij op uw hoofd. Ik ben er rein van. Voortaan zal ik me tot de heidenen wenden.' (Handelingen 18:6) Deze vervloeking heeft, door bemiddeling van de Kerk en vooral van de katholieke Kerk, tot de grote uitroeiing geleid. De weg naar Damascus voert rechtstreeks naar Auschwitz.}}</ref>|Manuel van Loggem|„Godsdienst is opium tegen de dood” în Martin van Amerongen (red.) Sceptici over de Schrift.}}

== Evreii și mișcările de protest și revoluționare ==
Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa, prigonirea lor economică, politică, administrativă, culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire. Pe acest substrat, după ''emancipare'' (ieșirea din [[gheto]]uri), deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau, și să participe la încercările de schimbare a regimurilor politice și sociale cu speranța că un nou tip de societate și de guvernare le vor oferi o viață mai echitabilă și mai onorabilă. Din aceste motive au fost mulți evrei care au privit cu simpatie [[Revoluția franceză|Marea Revoluție Franceză]] și revoluțiile de la [[1848]], însuflețite de lozincile de „Libertate, Egalitate, Fraternitate”. Din aceleași motive au fost mulți evrei și printre revoluționarii [[liberalism|liberali]], [[socialism|socialiști]], [[social-democrație|social-democrați]], [[comunism|comuniști]] și [[anarhism|anarhiști]], printre activiștii [[sindicat|sindicaliști]], [[feminism|feminiști]], și pentru drepturi civile ale minorităților etnice, rasiale, sexuale și ale altor pături oprimate.

În general, minoritatea evreiască s-a divizat din punct de vedere ideologic-politic în trei grupări principale, cu ponderi diferite în state diferite:
* '''Religioșii''' (habotnicii),de diverse meserii, comercianți, meseriași, uneori agricultori, slujitori ai cultului, dar și unii industriași sau bancheri, păstrători cu strictețe a regulilor impuse de religia iudaică și cu marcate tendințe de separatism de celelalte grupări; cu vederi politice conservatoare, antisioniste sau sioniste religioase etc
* '''Emancipații sau laicii''',main stream - de comercianti, meseriasi, intelectuali, unii bancheri și industriași,muncitori, uneori agricultori,etc. cu respect fata de cultul religios, sau în mică minoritate - agnostici sau atei, cu vederi politice liberale,conservatoare,social democrată, de centru etc
* '''Revoluționarii''', mică minoritate ateistă sau agnostică, atrasă de ideile socialiste, comuniste, anarhiste, de obicei antisioniști, uneori implicați în activități contra regimului considerat exploatator sau anacronic
 
== [[Sionism]]ul ==
{{Articol principal|Sionism}}
După consultări cu fruntași sioniști și discuții pe acest subiect în cabinetul britanic, a fost publicată, la [[2 noiembrie]] [[1917]], [[Declarația Balfour (1917)|Declarația Balfour]] care recunoaște legătura istorică între poporul evreu și [[Țara Israel]] și promite că [[Marea Britanie]] va sprijini așezarea evreilor în [[Palestina]], care trebuie să devină căminul național al poporului evreu.<ref>{{Cite web |title=The Balfour Declaration 2 November 1917 |url=http://www.infoisrael.net/cgi-local/text.pl?source=3%2Fd%2F031020021 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20070217140755/http://www.infoisrael.net/cgi-local/text.pl?source=3%2Fd%2F031020021 |archive-date=2007-02-17 |access-date=2008-07-02 |website=www.infoisrael.net}}</ref>

La [[24 iulie]] [[1922]], Consiliul [[Liga Națiunilor|Ligii Națiunilor]] a recunoscut legătura între poporul evreu și Palestina și a acordat Marii Britanii un mandat de guvernare a Palestinei cu scopul de a dezvolta un cămin național pentru poporul evreu.<ref>{{Cite web |title=The Mandate for Palestine July 24, 1922 |url=http://www.infoisrael.net/cgi-local/text.pl?source=3%2Fd%2F070120031 |url-status=dead |archive-url=https://web.archive.org/web/20070217171308/http://www.infoisrael.net/cgi-local/text.pl?source=3%2Fd%2F070120031 |archive-date=2007-02-17 |access-date=2008-07-02 |website=www.infoisrael.net}}</ref>

==Note==
<references/>

== Bibliografie ==
* {{de icon}}Loewe, H. 1911. Die Sprachen der Juden. Köln: Jüdischer Verlag. 
* {{de icon}}Mieses, M.: ''Die Entstehungsursache der jüdischen Dialekte'', Vienna, R. Löwit Verlag, 1915. 
* {{ien}}Thomas, Winton D.: ''Archaeology and Old Testament Study'', volum jubilear al "Society for Old Testament study (1917-1967), ed. Oxford at the Clarendon Press, 1967.
* {{ien}}Fishman, J. A. (ed.): ''International Journal of the Sociology of Language 30: The Sociology of Jewish Languages'', The Hague, Mouton, 1981.
* {{ien}}Kaganoff, B. C.: ''A Dictionary of Jewish Names and Their History'', New York, Schocken, 1977. 
* {{ien}}Fishman, J. A. (ed.): ''Readings in the Sociology of Jewish Languages'', Leiden, Brill, 1985. 
* {{ien}}Fishman, J. A. (ed.): ''International Journal of the Sociology of Language 67: The Sociology of Jewish Languages'', Berlin, Mouton de Gruyter, 1987.
* {{he icon}}Aharoni, Y. : ''Eretz Israel in Biblical Times - A Geographical History'', ed. Yad Itzhak Ben-Zvi Publ., Jerusalem, 1987. ISBN 965-217-043-7
* {{ien}}Gorr, S.: ''Jewish Personal Names: Their Origin, Derivation and Diminutive Forms'', Bergenfield, NJ, Avotaynu, 1992. 
* {{ien}}Adler, I. et al. (eds.): ''Jewish Oral Traditions: An Interdisciplinary Approach'', Jerusalem, Magnes Press, 1994. 
* {{ien}}Morag, S. et al. (eds.). 1999. Vena Hebraica in Judaeorum Linguis: Proceedings of the 2nd International Conference on the Hebrew and Aramaic Elements in Jewish Languages. Milan: Centro Studi Camito-Semitici di Milano. 
* {{ien}}Myhill, J.: ''Language in Jewish Society: Toward a New Understanding'', Clevedon, Multilingual Matters, 2004. 
* {{ien}}Niger, S.: ''Bilingualism in the History of Jewish Literature'', Lanham, University Press of America, 1990.
* {{he icon}}Na'aman, Nadav & Finkelstein, Israel (eds.): ''From Nomadism to Monarchy - Aechaeological and Historical Aspects of Early Israel'', ed. Yad Itzhak Ben-Zvi Publ., Jerusalem, 1990. ISBN 965-217-073-9
* {{ien}}Singerman, R.: ''Jewish Given Names and Family Names: A New Bibliography''. Leiden, Brill, 2001.
* {{fr icon}}Pelletier, A.(trad.): ''La Guerre des Juifs contre les Romains'', Les Belles Lettres, 1975, reed. 2003. '''Bellum Judaicum''', (în {{de|: '''„Jüdische Chronic”'''}} - „Războiul Evreilor”), 7 volume traduse în limba germană în 1552. Cartea descrie primele agitații anti-romane din [[Iudea]] din 66, cucerirea Ierusalimului de către [[Titus]] (în 70), etc. Scrisă inițial în arameică a fost tradusă de Iosephus în limba greacă prin anii 75-79. Vezi și {{he icon}}Titus [[Iosephus Flavius]] (Iosef ben Matityahu), ''Bellum Judaicum'', ed. Massada, Israel, 1968.
* {{ien}}{{Cite book |last=Ackerman |first=Susan |author-link=Susan Ackerman (biblical scholar) |title=Near Eastern Archaeology:A Reader |publisher=Eisenbrauns |year=2003 |isbn=9781575060835 |editor-last=Richard |editor-first=Suzanne |chapter=Goddesses |ref=harv |chapter-url=https://books.google.com/books?id=khR0apPid8gC&pg=PA394}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Adler |first=Yonatan |url=https://books.google.com/books?id=k8KREAAAQBAJ |title=The Origins of Judaism: An Archaeological-Historical Reappraisal |publisher=Yale University Press |year=2022 |isbn=9780300254907 |ref=harv}}
* {{ien}}{{Cite web |last=Adler |first=Yonatan |date=16 February 2023 |title=When Did Jews Start Observing Torah? - TheTorah.com |url=https://www.thetorah.com/article/when-did-jews-start-observing-torah |access-date=23 February 2023 |website=www.thetorah.com |ref=harv}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Albertz |first=Rainer |url=https://books.google.com/books?id=yvZUWbTftSgC&dq=%22the+real+centre+of+the+main+cult%22%22three+great+annual+festivals%22&pg=PA89 |title=A History of Israelite Religion, Volume I: From the Beginnings to the End of the Monarchy |publisher=Westminster John Knox |year=1994a |isbn=9780664227197 |ref=harv}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Betz |first=Arnold Gottfried |title=Eerdmans Dictionary of the Bible |publisher=Eerdmans |year=2000 |isbn=978-9053565032 |editor-last=Freedman |editor-first=David Noel |chapter=Monotheism |ref=harv |editor-last2=Myer |editor-first2=Allen C. |chapter-url=https://books.google.com/books?id=qRtUqxkB7wkC&pg=PA917}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Dever |first=William |url=https://books.google.com/books?id=6-VxwC5rQtwC |title=What Did the Biblical Writers Know, and When Did They Know It? |publisher=Eerdmans |year=2001 |isbn=9780802821263 |language=en |ref=harv}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Dever |first=William |url=https://books.google.com/books?id=A_ByXkpofAgC |title=Who Were the Early Israelites and Where Did They Come From? |publisher=Eerdmans |year=2003 |isbn=9780802844163 |language=en |ref=harv}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Finkelstein |first=Israel |title=The Bible Unearthed. Archaeology's New Vision of Ancient Israel and The Origin of Its Sacred Texts. |last2=Silberman |first2=Neil Asher |publisher=Touchstone |year=2002 |isbn=978-0-684-86913-1 |edition=First Touchstone Edition 2002 |location=New York |page=234 |language=engleză |chapter=9. The Transformation of Judah (c. 930-705 BCE) |chapter-url=https://books.google.com/books?id=lu6ywyJr0CMC&dq=The+idolatry+of+the+people+of+Judah+was+not+a+departure+from+their+earlier+monotheism.+It+was,+instead,+the+way+the+people+of+Judah+had+worshiped+for+hundreds+of+years.&pg=PA234 |origyear=2001}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Redmount |first=Carol A. |title=The Oxford History of the Biblical World |publisher=Oxford University Press |year=2001 |isbn=9780199881482 |editor-last=Coogan |editor-first=Michael D. |pages=58–89 |language=en |chapter=Bitter Lives: Israel In And Out of Egypt |ref=harv |chapter-url=https://books.google.com/books?id=4DVHJRFW3mYC&dq=%22The+exodus+saga+in+the+bible%22&pg=PA59 |orig-year=1998}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Moore |first=Megan Bishop |url=https://books.google.com/books?id=Qjkz_8EMoaUC&dq=%22received+its+most+formative+editorial+shaping%22&pg=PA334 |title=Biblical History and Israel's Past: The Changing Study of the Bible and History |last2=Kelle |first2=Brad E. |publisher=Eerdmans |year=2011 |isbn=9780802862600 |ref=harv}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Smith |first=Mark S. |url=https://books.google.com/books?id=1yM3AuBh4AsC&dq=%22Iron+I+Israel+was+largely+Canaanite%22&pg=PA28 |title=The Early History of God: Yahweh and the Other Deities in Ancient Israel |publisher=Eerdmans |year=2002 |isbn=9780802839725 |ref=harv |authorlink=Mark S. Smith}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Sommer |first=Benjamin D. |url=https://books.google.com/books?id=IEYhAwAAQBAJ&pg=PA145 |title=The Bodies of God and the World of Ancient Israel |publisher=Cambridge University Press |year=2009 |isbn=978-1139477789}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Walton |first=John H. |url=https://books.google.com/books?id=rhb20fH7cZYC&q=Ancient+Near+Eastern+Thought+and+the+Old+Testament:+Introducing+the+Conceptual+World+of+the+Hebrew+Bible |title=Ancient Near Eastern Thought and the Old Testament: Introducing the Conceptual World of the Hebrew Bible |date=2006 |publisher=Baker Academic |isbn=9781585582914 |language=en |ref=harv |authorlink=John H. Walton (theologian)}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Walton |first=John W. |url=https://books.google.com/books?id=Ao5ecZ0ZsG8C&q=Dictionary+of+the+Old+Testament:+Pentateuch+Alexander |title=Dictionary of the Old Testament: Pentateuch |publisher=InterVarsity Press |year=2003 |isbn=9780830817818 |editor-last=Alexander |editor-first=T.D. |language=en |chapter=Exodus, date of |ref=harv |editor-last2=Baker |editor-first2=David W.}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Walton |first=John H. |url=https://books.google.com/books?id=qNbx-84TAwQC&dq=God+and+the+forces+of+Chaos+%281:2%29&pg=PT77 |title=Genesis |date=2001 |publisher=Zondervan |isbn=978-0-310-86620-6 |language=en |ref=harv |authorlink=John H. Walton (theologian)}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Walton |first=John H. |title=The IVP Bible Background Commentary: Old Testament |last2=Matthews |first2=Victor H. |last3=Chavalas |first3=Mark W. |date=2000 |publisher=InterVarsity Press |isbn=9780830814190 |language=en |chapter=Genesis |ref=harv |chapter-url=https://books.google.com/books?id=wIA3tH9HqY4C&dq=cosmology+hebrew+bible&pg=PA505}}
* {{ien}}{{Cite book |last=Wellhausen |first=Julius |url=https://books.google.com/books?id=f061b0TKi-UC&q=Prolegomena+to+the+History+of+Israel |title=Prolegomena to the History of Israel |publisher=Black |year=1885 |isbn=9781606202050 |ref=harv}}
* {{iro}}Andrei Oișteanu, ''Imaginea evreului în cultura română. Studiu de imagologie în context est-central european'', Editura Polirom, Iași, 2012 - [http://www.librariaeminescu.ro/isbn/973-46-2562-8/Andrei-Oisteanu__Imaginea-evreului-in-cultura-romana-studiu-de-imagologie-in-context-est-central-european Imaginea evreului in cultura romana: studiu de imagologie in context est-central-european - Libraria Eminescu]
* {{iro}}[http://www.scribd.com/doc/245728335/Niemirower-Incursiuni-in-Istoria-Evreilor-BCUB-1916 Niemirower, Incursiuni in Istoria Evreilor BCUB 1916] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20160305022714/https://www.scribd.com/doc/245728335/Niemirower-Incursiuni-in-Istoria-Evreilor-BCUB-1916 |date=2016-03-05 }}

== Vezi și ==
* [[Romanioți]]
* [[Evreii așkenazi]]
* [[Evreii sefarzi]]
* [[Mesianici]]
* [[Sărbători evreiești]]
* [[Federația Comunităților Evreiești din România]]
* [[Istoria evreilor în România]] 
* [[Antisemitism]]
* [[Cronologia antisemitismului]]
* [[Holocaust]]

== Legături externe ==
* Massada, ultima fortăreață a războaielor evreilor.[http://mordagan.com/links/mezada/tourweaver_mezada.html Mordagan.com] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20100125081423/http://mordagan.com/links/mezada/tourweaver_mezada.html |date=2010-01-25 }}
* [http://israel-academia-monitor.com/index.php?type=large_advic&advice_id=6245&page_data Israel - academia - monitor.com Tel Aviv University Are the Jews a people? The Zand controversy]
* [http://www.omedia.co.il/Show_Article.asp?DynamicContentID=16439&MenuID=851&ThreadID=1014022 Sunt evreii din Europa de est de origine Cuzară?] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20080620170931/http://www.omedia.co.il/Show_Article.asp?DynamicContentID=16439&MenuID=851&ThreadID=1014022 |date=2008-06-20 }}
* [http://www3.interscience.wiley.com/journal/109580419/abstract?CRETRY=1&SRETRY=0 Reconstruction of patrilineages and matrilineages of Samaritans and other Israeli populations from Y-Chromosome and mitochondrial DNA sequence Variation]{{Legătură nefuncțională|date=septembrie 2021 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}
* [http://www.forward.com/articles/11444/ One Big, Happy Family Litvaks and Galitzianers, Lay Down Your Arms; Science Finds Unity in the Jewish Gene Pool]
* [http://jinfo.org/index.html JINFO.ORG]
* [http://www.avi-chai.org/Static/Binaries/Publications/EnglishGuttman_0.pdf Institutul Israelian pentru Democrație - Un portret al evreilor Israelieni] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20070630231145/http://www.avi-chai.org/Static/Binaries/Publications/EnglishGuttman_0.pdf |date=2007-06-30 }}
* [http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/harta-evreilor-cati-mai-sunt-in-lume-si-unde-locuiesc-169706.html HARTA EVREILOR: Câți mai sunt în lume și unde locuiesc] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20120731055047/http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/harta-evreilor-cati-mai-sunt-in-lume-si-unde-locuiesc-169706.html |date=2012-07-31 }}, 30 iulie 2012, Valentin Vioreanu, ''Capital''
* [http://adevarul.ro/international/in-lume/care-cei-mai-influenti-50-evrei-intreaga-lume-1_5196071a053c7dd83fa730f0/index.html Care sunt cei mai influenți 50 de evrei din întreaga lume], 17 mai 2013, Bianca Andrieș, ''Adevărul''
* [http://monumente-etnografice.cimec.ro/muzee-in-aer-liber.asp?Tip=&JUD=&ZON=&ETN=1 Monumente etnografice evreești în muzeele în aer liber din România]
{{commonscat-inline}}
{{Iudaism}}
{{Control de autoritate}}

[[Categorie:Evrei| ]]
[[Categorie:Grupuri etnice din Israel]]
[[Categorie:Israelul și Iudeea din antichitate]]