Sari la conținut

Andrei Bogoliubski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Andrei Bogoliubski
Date personale
Născut1111[1][2][3] Modificați la Wikidata
Rostov, Rusia Kieveană Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Mănăstirea Bogoliubski⁠(d), Cnezatul Vladimir-Suzdal Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCatedrala Adormirea Maicii Domnului din Vladimir Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor Modificați la Wikidata
PărințiIuri Dolgoruki[1][2][3] Modificați la Wikidata
Frați și suroriRostislav Iurievici[*]​
Vsevolod al III-lea al Vladimirului[*]​
Gleb al Kievului[*]​
Mihail I al Vladimirului[*]​ Modificați la Wikidata
Căsătorit cuUltia Kuchko[*][[Ultia Kuchko (Peerage person ID=114738)|​]] Modificați la Wikidata
CopiiIuri Bogoliubski[*]​
Izyaslav Andreevich[*][[Izyaslav Andreevich |​]][4][5]
Mstislav Andreievici[*]​
Gleb Vladimirskiy[*][[Gleb Vladimirskiy |​]]
Rostislava Andreievna[*]​ Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*]​ Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbiteslava orientală veche Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriCneaz
Familie nobiliarăDinastia Rurik
Iurievitci[*]​
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Andrei I Iurievici Bogoliubski (cel Pios) (n. 1111, Rostov, Rusia Kieveană – d. , Mănăstirea Bogoliubski⁠(d), Cnezatul Vladimir-Suzdal) a fost un cneaz rus, conducător al Cnezatului Vladimir-Suzdal.

Icoană a Sf. Andrei Bogoliubski

Andrei cel Pios a fost cel care a dus Vladimirul pe culmile puterii politice. El a tratat vechile centre de putere (printre ele aflându-se și Kievul) cu dispreț. După ce a atacat și incendiat Kievul în 1169, a refuzat să accepte tronul kievean, în schimb l-a numit la conducerea cnezatului rival pe fratele său mai mic. El s-a arătat mai preocupat de capitala Vladimir, pe care a împodobit-o cu minunate catedrale și mânăstiri din piatră albă. În 1117 a fost asasinat de boierii săi la reședința proprie din Bogoliubovo.

Este sfânt al Bisericii Ortodoxe Ruse din 1702, când moaștele sale au fost găsite și așezate într-o raclă de argint în Catedrala Adormirii Maicii Domnului, construită cu contribuția patriarhului Iosif al Moscovei. Este sărbătorit la 4 (17) iulie.[6][7]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

A fost fiul lui Iuri Dolgoruki,[8] cel care l-a proclamat pe Andrei prinț în Vîșhorod (lângă Kiev). Mama lui era o prințesă polovțiană (cumană), fiica hanului Aepa / Aiepa.

Andrei a părăsit Vîșhorod în 1155 și s-a mutat la Vladimir. După moartea tatălui său (1157), a devenit cneaz (prinț) al Vladimirului, Rostovului și al Suzdalului.[7]

Andrei Bogoliubski a încercat să unească pământurile rusilor sub autoritatea sa. Din 1159 a luptat insistent pentru aducerea Novgorodului sub conducerea sa și a început un complicat joc militar și diplomatic în sudul Rusiei Kievene. În 1162, Andrei Bogoliubski a trimis un ambasador la Constantinopol, pentru a face lobby pentru crearea unui sediu separat al mitropolitei în Vladimir. În 1169 trupele sale au jefuit Kievul, devastându-l ca niciodată.[9][10] După jefuirea orașului,[11] a furat multe opere de artă religioasă, printre care icoana bizantină „Maica Domnului”.[12] Andrei l-a numit pe fratele său Gleb ca prinț al Kievului, în încercarea de a-și uni pământurile cu Kievul.[13] După moartea fratelui său în 1171, Andrei a fost implicat într-un război de doi ani pentru a menține controlul asupra Kievului, care s-a încheiat cu înfrângerea sa.[13]

Andrei a ajuns să primească un tribut din partea populației de lângă Dvina de Nord. Devenit „conducător al întregului pământ al [Cnezatului] Suzdal”, Andrei Bogoliubski și-a mutat capitala la Vladimir, a întărit-o și a construit magnifica Catedrală a Adormirii din Vladimir,[8] Biserica Mijlocirii a Sfintei Fecioare de pe râul Nerl[14] și alte biserici și mănăstiri. Sub conducerea sa, Vladimir a fost mult mărit și au fost construite fortificații în jurul orașului.[15]

În același timp, castelul Bogoliubovo a fost construit lângă Vladimir și a devenit o reședință preferată a sa.[15] De fapt, el a primit porecla „Bogoliubski” în cinstea acestui loc. El a adus icoana Sfânta Fecioară din Vladimir în orașul al cărui nume îl poartă acum.[16] În timpul domniei lui Andrei Bogoliubski, Cnezatul Vladimir-Suzdal a dobândit o putere semnificativă și a fost cel mai puternic dintre cnezatele Rusiei Kievene.

Creșterea autorității domnești și conflictul cu boierii puternici au fost cauza unui complot împotriva lui Andrei Bogoliubski, în urma căruia a fost ucis în noaptea de 28 spre 29 iunie 1174.[12] Douăzeci de răzvrătiți nemulțumiți au năvălit în camerele sale și l-au ucis pe Andrei în pat. Toporul său de război încrustat cu argint se găsește în Muzeul de Istorie de Stat din Moscova.

Fiul său, Iuri Bogoliubski, a fost primul soț al reginei Tamara cea Mare a Georgiei. O icoană veche, Sfânta Fecioară din Bogoliubovo, a fost pictată în 1157 la cererea cneazului Andrei Bogoliubski.[17] Icoana este sărbătorită anual de Biserica Ortodoxă Rusă la 18 iunie (SV) / 1 iulie (SN).[18][19][20][21]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c IeSBE / Andrei Iurievici Bogoliubski[*][[IeSBE / Andrei Iurievici Bogoliubski (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b c RBS / Andrei Iurievici Bogoliubski[*][[RBS / Andrei Iurievici Bogoliubski (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ a b c VIe / Andrei Bogoliubskii, veliki kneaz Vladimirski i Kievski[*][[VIe / Andrei Bogoliubskii, veliki kneaz Vladimirski i Kievski (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ IeSBE / Izeaslav Andreevici[*][[IeSBE / Izeaslav Andreevici (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ RBS / Izeaslav Andreevici[*][[RBS / Izeaslav Andreevici (articol enciclopedic)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ Calendox, calendar.ortodox.md 
  7. ^ a b „Andrew I”. Encyclopædia Britannica. 
  8. ^ a b Brumfield, William Craft (). Landmarks of Russian Architecture. Routledge. pp. 1–2. ISBN 9781317973256. 
  9. ^ Plokhy, Serhii (), The Origins of the Slavic Nations (PDF), Cambridge University Press, p. 42, ISBN 9780521864039, arhivat din original (PDF) la  
  10. ^ Martin, Janet () [1986]. Treasure of the Land of Darkness: The Fur Trade and Its Significance for Medieval Russia. Cambridge University Press. p. 127. ISBN 9780521548113. 
  11. ^ „Russian Rulers: Andrey Yurievich Bogolyubsky”, Russia the Great, accesat în  
  12. ^ a b Martin, Janet (). Medieval Russia: 980-1584. Cambridge University Press. p. 100. ISBN 9780521368322. 
  13. ^ a b Pelenski, Jaroslaw (). „The Contest for the "Kievan Succession" (1155-1175): The Religious-Ecclesiastical Dimension”. Harvard Ukrainian Studies. 12/13: 776. JSTOR 41036344. 
  14. ^ Shvidkovskiĭ, Dmitriĭ Olegovich (). Russian Architecture and the West. Yale University Press. p. 36. ISBN 9780300109122. 
  15. ^ a b Martin (1995), p. 84.
  16. ^ „Kyievo-Mezhyhirksyi Spaso-Preobrazhenskyi Monastyr” Arhivat în , la Wayback Machine.. Government historical-cultural reserve in the city of Vyshhorod (în Ukrainian). Accesat în 27 decembrie 2007.
  17. ^ Bogolubskaya Icon of the Mother of God, Orthodox icon and synaxarion
  18. ^ Bogolubskaya Icon of the Mother of God, Orthodox icon and synaxarion
  19. ^ Great Synaxaristes: Σύναξις Ὑπεραγίας Θεοτόκου ἐν Μπογκολιούμπσκϊυ Ρωσίας. 18 ΙΟΥΝΙΟΥ. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  20. ^ Icon of the Mother of God "the God Loving". OCA - Lives of the Saints.
  21. ^ БОГОЛЮБСКАЯ ИКОНА БОЖИЕЙ МАТЕРИ. Православная Энциклопедия под редакцией Патриарха Московского и всея Руси Кирилла (электронная версия). (Orthodox Encyclopedia - Pravenc.ru).

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Iuri Dolgoruki 		Mare Cneaz al Vladimir-Suzdalului Succesor:
Mihail I
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Andrei_Bogoliubski&oldid=16505828