Bătălia de la Râmnicu Sărat (1916)

Bătălia de la Râmnicu Sărat
Parte din Participarea României la Primul Război Mondial
Desfășurarea luptelor
Informații generale
Perioadă 9/22 decembrie - 14/27 decembrie 1916 Loc Râmnicu Sărat Rezultat Victoria trupele Puterilor Centrale Modificări teritoriale Muntenia
Beligeranți
România Imperiul Rus	Imperiul German Regatul Bulgariei Imperiul Otoman
Conducători
General Alexandru Averescu General Arthur Văitoianu General Anton Ivanovici Denikin	General August von Mackensen General Erich von Falkenhayn
Efective
7 batalioane	12 batalioane
Pierderi
1.000 de morți 139 de răniți 239 de dispăruți 10.000 de prizonieri	necunoscute

Bătălia de la Râmnicu Sărat sau Bătălia Crăciunului s-a desfășurat între 9/22 decembrie – 14/27 decembrie 1916 și au avut ca rezultat înfrângerea forțelor ruso-române de către trupele Puterilor Centrale.

Luptele s-au desfășurat după încercarea de rezistență pe aliniamentul Cricov-Ialomița, încheiată cu victoria forțelor centrale. După înfrângerea încercării de rezistență pe acest aliniament, forțele române și ruse au fost nevoite să continue mișcarea generală de retragere către sudul Moldovei.

Contextul operativ strategic

Articol principal: Operația de apărare a Munteniei (1916).

Ocuparea Munteniei, noiembrie-decembrie 1916

Bătălia de la Râmnicu Sărat a făcut parte din operația de apărare a teritoriului Munteniei, cea de-a patra operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916.

După Bătălia pentru București, încheiată cu victoria forțelor centrale, obiectivul comandamentului român era de a întârzia înaintarea inamicului prin acțiuni ofensive, în scopul de a câștiga timp pentru a permite concentrarea trupelor rusești pe linia de rezistență Râmnicu Sărat—Viziru—Dunărea.

După încercarea de rezistență pe aliniamentul Cricov-Ialomița, forțele române au fost nevoite să continue mișcarea generală de retragere către sudul Moldovei.

Forțe participante

Dispozitivul forțelor române

Forțele române erau formate din Armata 2, comandată de generalul Alexandru Averescu, care ocupa dispozitiv de luptă de la râul Slănic până la Racovițeni. De la Racovițeni erau dispuse forțe ruse aparținând de Corpul 4 Armată rus.

Forțele Armatei 2 erau împărțite în două grupuri operative: „Grupul Oituz-Vrancea” - comandat de generalul Eremia Grigorescu și „Grupul Râmnic”, comandat de generalul Arthur Văitoianu. Grupul Oituz-Vrancea era dispus în sectorul Valea Slănicului- Valea Zăbalei, cu Divizia 15 Infanterie între vârful Șandor și vârful Clăbucul și Brigada 7 Mixtă de la vârful Clăbucul până la vârful Furu. Grupul Râmnic era dispus cu Divizia 3 Infanterie, comandată de colonelul Alexandru Mărgineanu, în sectorul satul Măgura-dealul Marghiloman, având detașamente la Nereju, Furu Mare și vârful Petrei; Divizia 1 Infanterie, comandată de generalul Dumitru Stratilescu, în sectorul dealul Marghiloman, Valea Sălciei, Pardoși; Divizia 6 Infanterie, comandată de generalul Nicolae Arghirescu, în sectorul Pardoși-Racovițeni; Divizia 7 Infanterie, comandată de colonelul Grigore Bunescu și Divizia 12 Infanterie, comandată de generalul Traian Găiseanu, în rezervă.

Dispozitivul forțelor germane

Forțele Puterilor Centrale aparțineau Armatei 9 germană comandată de generalul Erich von Falkenhayn avea ca axă de înaintare calea ferată Buzău-Focșani, cu Grupul Kraft în stânga, în regiunea muntoasă și Grupul Morgen în dreapta.

Comandanți

Comandanți români

• Comandantul Armatei 2 - General Alexandru Averescu
• Comandantul Grupului Râmnic General Arthur Văitoianu
• Comandantul Grupului Oituz-VranceaGeneral Eremia Grigorescu
• Comandantul Diviziei 3 Infanterie - General Alexandru Mărgineanu
• Comandantul Diviziei 1 Infanterie - General Dumitru Stratilescu
• Comandantul Diviziei 6 Infanterie - General Nicolae Arghirescu
• Comandantul Brigăzii 7 Mixte - Colonel Alexandru D. Sturdza

Comandanți ruși

• Comandant al Corpul 8 Armată - General Anton Ivanovici Denikin
  

Comandanți ai Puterilor Centrale

• Comandant al Armatei 9 germană - General de infanterie Erich von Falkenhayn
  

Planurile de operații

Rezultate și urmări

   Vezi și articolul:  Monumentul Eroilor de pe dealul RacovițeniVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Bibliografie

• Dabija, Gheorghe(general), Armata română în răsboiul mondial (1916-1918), vol.I-IV, Tipografia „Lupta” N. Stroilă, București, 1932-1936
• Falkenhayn, Erich von, Campania Armatei a 9-a împotriva românilor și a rușilor, Atelierele Grafice Socec & Co S.A., București, 1937
• Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, vol. I-II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
• Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918, vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
• ***, România în războiul mondial 1916-1919, vol. I-IV, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934-1936
• ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
• ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987

Vezi și

• Participarea României la Primul Război Mondial
• Ordinea de bătaie a Armatei României (1916)
• Operația de apărare a teritoriului Munteniei
• Comandanți de mari unități ale Armatei României