Caligramă

Caligramă este un poem în care dispoziția grafică în pagină formează un desen care are o legătură cu subiectul textului. Acest gen a atins apogeul prin poetul francez Guillaume Apollinaire, cel ce i-a dat și numele, format, pare-se, prin contracția cuvintelor caligrafie și ideogramă. Volumul său, apărut în 1918, se numea Calligrammes. Caligrama este o specie de sincretism picto-poetic, unde „întregul“ produs artistic („text-pictura“) evidențiază că mesajul versului se reia din ordinea verbală, între anumite limite, cu ajutorul codului plastic. ^{[necesită citare]}

Etimologie

Cuvântul este derivat din limba greacă, cali- venind de la termenul grecesc kallos, care înseamnă frumos „frumos“ iar gramma însemnând „inscripție“.

Utilizări

Într-o caligramă se corelează un cod poetic / verbal cu un cod plastic / nonverbal; imaginea plastică are calitatea de a fi „universal-accesibilă“, în vreme ce „imaginea poetică“ stă deschisă numai pentru cel ce cunoaște codul verbal, limba respectivă.^{[necesită citare]}

Exemple

După cum se știe și din unele manualele școlare de Literatură și limbă română^{[necesită citare]}, cele mai vechi caligrame aparțin lui Iordache Golescu; în cea care poartă titlul Rugăciunea către oul cel dă Pașt, este vorba despre un desen al autorului, un ovoid, sugerând un ou „roșu“, în care este dispus textul:

Ou

roșu

și frumos da-ne nouă

în veselie

de Paște ne-aduce

c-o dragoste dulce

cu bucurie

dă-ne nouă

cel frumos

roșu

ou

În caligrama cu titlul «Porunca toporului», I. Golescu desenează un topor cu două tăișuri, poziția: înfipt în butuc; pe lama-muche-rozetă este dispusă „în trei semicercuri“ strofa: "Cea mai bună, cea mai tare / Unealtă spre lucrare / Este acest topor"; pe coada toporului stă rândul-ax: "Cu care șî verzi, șî uscate, la pământ dobor"; pe lama ca de bardă-i tristihul: "Dă ești tare-n mână / nu-l lăsa din mână nici / într-o zi din săptămână".^{[necesită citare]}

În literatura universală, celebre sunt caligramele poetului francez, Guillaume Apollinaire, unde se renunță la linia de contur a obiectului-formă (în care se toarnă conținutul-text), linia / liniile desenului fiind realizate chiar din rândurile / versurile textului dispuse lizibil, în formă de cal, de ochelari etc. (supra).

Pentru caligramă sinestezică din literatura română, Lied, reverberând ritmuri din «Simfonia 40 în Sol minor» de Wolfgang Amadeus Mozart^{[necesită citare]} și având text bilingv (în română și în franceză), cu „desen: lebede-pe-valuri“, din versuri, a fost realizată de poetul I. P. Tatomirescu. ^[1]

                         c   i
                     i          o
               ....n             d
                                a
                              t’
                           n-
                      a
                 m
             d 
           a 
           n 
            s  
              a   
                t cu o lebădă – / n-ar fi fost prea t$rziu templul meu;cu un nufăr sub ochi, mi-o văd searbădă, / dar mă tem a nu fi cumva zeu: niciodat' n-am dansat cu o lebădă...

                       m   a
                   a           i
             ....J             s
                              j
                            e
                         n'
                     a
                 i
             d 
            a 
            n 
              s  
                 é  
                   avec un cigne – / mon temple n'aurait été trop tard;avec un lis sous les yeux le le vois fade, / mais j'ai peur de n'être pas un Dieu: jamais je n'ai dansé avec un cigne...

Note

^ I. P. Tatomirescu în 2 aprilie 1977, caligramă publicată în deschiderea volumului Încântece (1979, p. 5)

Bibliografie

Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 66 sqq.

Vezi și: poezie concretă, pictopoezie

[1] I. P. Tatomirescu în 2 aprilie 1977, caligramă publicată în deschiderea volumului Încântece (1979, p. 5)

[1]