Chandragupta al II-lea

Date personale
Chandragupta al II-lea

Născut	secolul al IV-lea d.Hr.
Decedat	secolul al V-lea d.Hr.
Părinți	Samudragupta
Frați și surori	Ramagupta[*][[Ramagupta \|]]
Căsătorit cu	Dhruvadevi[*]
Copii	Kumaragupta I Prabhavatigupta[][[Prabhavatigupta (politician)\|]] Govindagupta[]
Religie	hinduism
Ocupație	monarh
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	împărat
Gupta emperor[*][[Gupta emperor \|]]
Domnie	380 d.Hr. – 415 d.Hr.
Predecesor	Ramagupta[*][[Ramagupta \|]]
Succesor	Kumaragupta I
Împărat
Modifică date / text

Chandragupta II (a domnit între 375 și 415), cunoscut și sub titlul său Vikramaditya, precum și ca Chandragupta Vikramaditya, a fost al treilea conducător al Imperiului Gupta din India. Savanții moderni îl identifică în general cu regele Chandra de pe inscripția aflată pe Pilonul de fier din Delhi.

Chandragupta al II-lea a continuat politica expansionistă a tatălui său, Samudragupta, prin cuceriri militare și alianțe matrimoniale. Înregistrările istorice atestă victoriile sale remarcabile, care includ înfrângerea sasanizilor,^[1] cucerirea Kshatrapilor de Vest și vasalizarea heftaliților. În domnia lui Chandragupta al II-lea, Imperiul Gupta și-a atins apogeul, controlând direct un teritoriu vast care se întindea de la râul Oxus^[2] la vest până la regiunea Bengal la est și de la poalele munților Himalaya la nord până la râul Narmada la sud. Chandragupta al II-lea și-a extins influența și a condus indirect asupra regiunii Kuntala din Karnataka printr-o alianță de căsătorie cu Kadambas, iar în timpul regenței de 20 de ani a fiicei sale, Prabhavatigupta, el a integrat efectiv Regatul Vakataka în Imperiul Gupta.^[3]^[4]^[5]

*Vikramaditya merge la război*, imaginația unui artist modern

Chandragupta al II-lea a fost un vișnuist devotat, dar a tolerat și alte credințe. Pelerinul chinez Faxian, care a vizitat India în timpul domniei sale, sugerează că a condus un regat pașnic și prosper. Figura legendară a lui Vikramaditya se bazează probabil pe Chandragupta al II-lea (printre alți regi), iar renumitul poet sanscrit Kālidāsa ar fi fost poetul său de curte. Altarele de peșteră de la Udayagiri au fost și ele construite în timpul domniei sale.

Note

^ Prakash, Buddha (1962). Studies in Indian History and Civilization (în engleză). Shiva Lal Agarwala.
^ Agrawal, Ashvini (1989). Rise and Fall of the Imperial Guptas (în engleză). Motilal Banarsidass Publ. p. 240 & 264. ISBN 978-81-208-0592-7.
^ Raychaudhuri, Hem Channdra (1923). Political history of ancient India, from the accession of Parikshit to the extinction of the Gupta dynasty. Robarts - University of Toronto. Calcutta, Univ. of Calcutta. pp. 282–288.
^ Annual Report Of Mysore 1886 To 1903.
^ Hermann Kulke & Dietmar Rothermund 2004, p. 91.

[1] Prakash, Buddha (1962). Studies in Indian History and Civilization (în engleză). Shiva Lal Agarwala.

[2] Agrawal, Ashvini (1989). Rise and Fall of the Imperial Guptas (în engleză). Motilal Banarsidass Publ. p. 240 & 264. ISBN 978-81-208-0592-7.

[3] Raychaudhuri, Hem Channdra (1923). Political history of ancient India, from the accession of Parikshit to the extinction of the Gupta dynasty. Robarts - University of Toronto. Calcutta, Univ. of Calcutta. pp. 282–288.

[4] Annual Report Of Mysore 1886 To 1903.

[FOOTNOTEHermann_KulkeDietmar_Rothermund200491-5] Hermann Kulke & Dietmar Rothermund 2004, p. 91.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]