Sari la conținut

Codex Aniciae Julianae

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Codex Aniciae Julianae
Informații generale
AutorDioscoride Pedanios
Ediția originală
Limbalimba greacă veche Modificați la Wikidata
Data primei apariții512
Număr de pagini491

Codex Aniciae Julianae - Περὶ ὕλης ἰατρικῆς în limba originală greacă, de asemenea, cunoscut și sub numele de Codex Vindobonensis, Codex Byzantinus sau Viena Dioscorides - este copia ilustrată cea mai veche și cea mai valoroasă a farmacopeii De Materia Medica scrisă de doctorul grec Dioscoride Pedanios, care a trăit în secolul I. Este cel mai vechi ierbar conservat și este o capodoperă artistică a secolului al VI-lea.

În prezent se afla în păstrare la Biblioteca Națională a Austriei din Viena, sub simbolul importanței Vindobonensis Medicus Graecus 1. Importanța sa se datorează naturalismului extrem cu care sunt vopsite plantele, animalele și multe altele.

Codex-ul a fost donat de către poporul din Constantinopol lui Anicia Juliana (Annika), fiica împăratului occidentului Olybrius și a Placidiei, fiica împăratului Valentinian al III-lea și nepoată a lui Galla Placidia, în jurul anului 512-513, în semn de mulțumire pentru construirea unei biserici închinate Fecioarei Maria.

Deși a fost creat ca o copie de lux, de-a lungul secolelor a fost folosit zilnic ca un manual în spitalul imperial al Constantinopolului, și de asemenea s-au găsit unele înregistrări din 1406 în limba greacă ale unei asistente semnată Natanael.[1]

De-a lungul perioadei bizantine manuscrisul a fost folosit ca original pentru a face mai multe copii ale lucrării, care au fost dăruite unor lideri străini, inclusiv ediția arabă pentru emirul Abd ar-Rahman al III-lea al Spaniei pentru care împăratul bizantin Constantin al VII-lea a trimis o copie greacă și un traducător.[2]

În 1406 manuscrisul a fost restaurat și extins prin adăugarea unui tabel de cuprins de către Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului Ioan Chortasmenos.[3]

Ultimul proprietar al codex-ului din Constantinopol, devenit Istanbul între timp, a fost evreul Moise Hamon, doctorul lui Soliman Magnificul.

Aici, în secolul al XVI-lea a fost descoperit de către ambasadorul împăratului Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman, Augier Ghislain de Busbecq⁠(en)[traduceți]. Fiul lui Hamon l-a vândut împăratului Maximilian al II-lea. Manuscrisul a fost dus la Viena și păstrat în bibliotecă, unde se află și în zilele noastre.

  1. ^ Mazal, Otto. "Der Wiener Dioscurides" vol. 1, p. 16
  2. ^ Mazal, Otto. "Der Wiener Dioscurides" vol. 2, p. 89
  3. ^ Janick, Jules, and John Stolarczyk. "Ancient Greek illustrated Dioscoridean herbals: origins and impact of the Juliana Anicia Codex and the Codex Neopolitanus." Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca 40.1 (2012): 09.
  • Walther, Ingo F. and Norbert Wolf. Codices Illustres: The world's most famous illuminated manuscripts, 400 to 1600. Köln, TASCHEN, 2005.
  • Weitzmann, Kurt. Late Antique and Early Christian Book Illumination. New York: George Braziller, 1977.
  • Leslie Brubaker, "The Vienna Dioskorides and Anicia Juliana Arhivat în , la Wayback Machine." in Antony Littlewood, Henry Maguire, Joachim Wolschke-Bulmahn, edd., Byzantine Garden Culture (Vasingtoniae: Dumbarton Oaks, 2002) pp. 189-214
  • Minta Collins, Medieval Herbals: The Illustrative Traditions (Londinii: British Library, 2000) pp. 39-50 Paginae selectae pe Google Books
  • Otto Wächter, "The Restoration of the 'Vienna Dioscorides'" in Studies in Conservation vol. 7 (1962) pp. 22-26 JSTOR
  • Max Wellmann, ed., Pedanii Dioscuridis Anazarbei De materia medica libri quinque (Berolini: Weidmann, 1906-1914) vol. 2 pp. xvi-xviii
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Codex Aniciae Julianae