Codex Aniciae Julianae
Codex Aniciae Julianae | |
Informații generale | |
---|---|
Autor | Dioscoride Pedanios |
Ediția originală | |
Limba | limba greacă veche |
Data primei apariții | 512 |
Număr de pagini | 491 |
Modifică date / text |
Codex Aniciae Julianae - Περὶ ὕλης ἰατρικῆς în limba originală greacă, de asemenea, cunoscut și sub numele de Codex Vindobonensis, Codex Byzantinus sau Viena Dioscorides - este copia ilustrată cea mai veche și cea mai valoroasă a farmacopeii De Materia Medica scrisă de doctorul grec Dioscoride Pedanios, care a trăit în secolul I. Este cel mai vechi ierbar conservat și este o capodoperă artistică a secolului al VI-lea.
În prezent se afla în păstrare la Biblioteca Națională a Austriei din Viena, sub simbolul importanței Vindobonensis Medicus Graecus 1. Importanța sa se datorează naturalismului extrem cu care sunt vopsite plantele, animalele și multe altele.
Istoric
[modificare | modificare sursă]Codex-ul a fost donat de către poporul din Constantinopol lui Anicia Juliana (Annika), fiica împăratului occidentului Olybrius și a Placidiei, fiica împăratului Valentinian al III-lea și nepoată a lui Galla Placidia, în jurul anului 512-513, în semn de mulțumire pentru construirea unei biserici închinate Fecioarei Maria.
Deși a fost creat ca o copie de lux, de-a lungul secolelor a fost folosit zilnic ca un manual în spitalul imperial al Constantinopolului, și de asemenea s-au găsit unele înregistrări din 1406 în limba greacă ale unei asistente semnată Natanael.[1]
De-a lungul perioadei bizantine manuscrisul a fost folosit ca original pentru a face mai multe copii ale lucrării, care au fost dăruite unor lideri străini, inclusiv ediția arabă pentru emirul Abd ar-Rahman al III-lea al Spaniei pentru care împăratul bizantin Constantin al VII-lea a trimis o copie greacă și un traducător.[2]
În 1406 manuscrisul a fost restaurat și extins prin adăugarea unui tabel de cuprins de către Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului Ioan Chortasmenos.[3]
Ultimul proprietar al codex-ului din Constantinopol, devenit Istanbul între timp, a fost evreul Moise Hamon, doctorul lui Soliman Magnificul.
Aici, în secolul al XVI-lea a fost descoperit de către ambasadorul împăratului Ferdinand I al Sfântului Imperiu Roman, Augier Ghislain de Busbecq(en)[traduceți]. Fiul lui Hamon l-a vândut împăratului Maximilian al II-lea. Manuscrisul a fost dus la Viena și păstrat în bibliotecă, unde se află și în zilele noastre.
Galerie
[modificare | modificare sursă]-
Anicia Juliana
-
Păun copertă
-
Bufniță
-
Fila 6v, portretul donatorului.
-
Fila 3v, șapte medici
-
Dioscoride, deschizând puterea magică a rădăcinii de mătrăgună
-
Fila 5v, portretul autorului
-
Corali
-
Fila 148v, Violete
-
Mouron
-
Mur
-
Păsări
-
Fila 483v, Păsări.
-
Cânepă indiană
-
Aeonium arboreum
-
Agnos fila 36v
-
Aeizon to Mikron Sempervivum
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Mazal, Otto. "Der Wiener Dioscurides" vol. 1, p. 16
- ^ Mazal, Otto. "Der Wiener Dioscurides" vol. 2, p. 89
- ^ Janick, Jules, and John Stolarczyk. "Ancient Greek illustrated Dioscoridean herbals: origins and impact of the Juliana Anicia Codex and the Codex Neopolitanus." Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca 40.1 (2012): 09.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Walther, Ingo F. and Norbert Wolf. Codices Illustres: The world's most famous illuminated manuscripts, 400 to 1600. Köln, TASCHEN, 2005.
- Weitzmann, Kurt. Late Antique and Early Christian Book Illumination. New York: George Braziller, 1977.
- Leslie Brubaker, "The Vienna Dioskorides and Anicia Juliana Arhivat în , la Wayback Machine." in Antony Littlewood, Henry Maguire, Joachim Wolschke-Bulmahn, edd., Byzantine Garden Culture (Vasingtoniae: Dumbarton Oaks, 2002) pp. 189-214
- Minta Collins, Medieval Herbals: The Illustrative Traditions (Londinii: British Library, 2000) pp. 39-50 Paginae selectae pe Google Books
- Otto Wächter, "The Restoration of the 'Vienna Dioscorides'" in Studies in Conservation vol. 7 (1962) pp. 22-26 JSTOR
- Max Wellmann, ed., Pedanii Dioscuridis Anazarbei De materia medica libri quinque (Berolini: Weidmann, 1906-1914) vol. 2 pp. xvi-xviii