Comisia Barroso

Comisia Barroso, formată din președintele José Durão Barroso și alți 24 de comisari (26 din 2007), a fost succesoarea Comisiei Prodi, pe care a înlocuit-o în ultimul trimestru al anului 2004.

Prevăzută inițial să înlocuiască comisia Prodi la 1 noiembrie 2004, opoziția puternică a Parlamentului European împotriva compoziției comisiei propuse de Barroso, l-a forțat pe aceasta să o retragă fără să o supună la vot la data stabilită.

Istoric

Barroso a fost numit președinte și aprobat de Parlament în iulie 2004.^[1]Cu toate acestea, Comisia propusă s-a întâlnit cu opoziția Parlamentului, în special în ceea ce privește Rocco Buttiglione și comentariile sale conservatoare, considerate incompatibile cu rolul său de comisar european pentru justiție, libertate și securitate. Opoziția a adus UE într-o criză minoră înainte ca Barroso să fie admis la Parlament și să-și remanieze echipa, înlăturând Buttiglione, iar Comisia sa a preluat mandatul la 22 noiembrie 2004.^[2]Comisia a fost completată în 2007 cu doi membri ai Comisiei, la data aderării Bulgariei și României la UE.^[3]

Comisia aprobată

Următoare listă de portofolii a fost trimisă de către președintele desemnat José Durão Barroso la Parlamentul European și aprobată pe 9 februarie 2010

Comisar	Portfoliu	Stat	Partid	Note
BarrosoJose Manuel Barroso	Președinte	Portugalia	Popular Național: PSD
AshtonCatherine Ashton	Înalt ReprezentantPrim-Vicepreședinte; Afaceri Externe și Politica de Securitate	Marea Britanie	Socialist Național: Laburist
RedingViviane Reding	Vice-președinte; Justiție, Drepturi Fundamentale și Cetățenie	Luxembourg	Popular Național: CSV
AlmuniaJoaquin Almunia	CompetițieVice-Președinte; Competiție	Spania	Socialist Național: PSOE
KallasSiim Kallas	TransportVice-Președinte; Transport	Estonia	Liberal Național: PER
KroesNeelie Kroes	Agenda DigitalaVice-Presedinte; Agenda Digitală	Olanda	Liberal Național: VVD
TajaniAntonio Tajani	Industrie și AntreprenoriatVice-Președinte; Industrie și Antreprenoriat	Italia	Popular Național: PDL (Italia)
SefčovičMaroš Šefčovič	Vice-Președinte; Relații Inter-Instituționale și Administrație	Slovacia	Socialist Național: Smer
RehnOlli Rehn	Afaceri Economice și MonetareVice-Președinte; Afaceri Economice și Monetare.	Finlanda	Liberal Național: Keskusta	A fost făcut Vice Președinte și a obținut noi responsabilită față de euro, în 2011.^[4]
PotočnikJanez Potočnik	Mediu	Slovenia	Liberal Național: LDS
PiebalgsAndris Piebalgs	Dezvoltare	Letonia	Popular
BarnierMichel Barnier	Piața Internă și Servicii	Franța	Popular Național: UMP
VassiliouAndroulla Vassiliou	Educație, Cultură, Multilingvism și Tineret	Cipru	Liberal Național: EDI
SemetaAlgirdas Semeta	Taxare și Uniunea Vamală, Audit și Anti-Fraudă	Lituania	Popular
GuchtKarel De Gucht	Comerț	Belgia	Liberal Național: VLD
DalliJohn Dalli	Politica de Sănătate și Consum	Malta	Popular Național: PN
Geoghegan-QuinnMáire Geoghegan-Quinn	Cercetare, Inovare și Știință	Irlanda	Liberal Național: FF
LewandowskiJanusz Lewandowski	Programe Financiare și Buget	Polonia	Popular Național: PO
DamanakiMaria Damanaki	Afaceri Maritime și Pescuit	Grecia	Socialist Național: ΠΑΣΟΚ
GeorgievaKristalina Georgieva	Cooperare Internațională, Ajutoare Umanitare și Situații de Criză]]	Bulgaria	Popular Național: propus de ГЕРБ
OettingerGünther Oettinger	Energie	Germania	Popular Național: CDU
HahnJohannes Hahn	Politică Regională	Austria	Popular Național: ÖVP
HedegaardConnie Hedegaard	Acțiune pentru climat	Danemarca	Popular Național: KFP
FüleStefan Fule	Extindere și Politica Europeană de Vecinătate	Republica Cehă	Socialist Național: ČSSD
AndorLaszlo Andor	Ocuparea forței de muncă, Afaceri Sociale și Incluziune	Ungaria	Socialist Național: MSZP
MalmströmCecilia Malmstrom	Afaceri Interne	Suedia	Liberal Național: FP
CioloșDacian Cioloș	Agricultură și Dezvoltare Rurală	România	Popular ^[5] Național: propus de PD-L

Comisia propusă inițial

Prima listă de portofolii a fost anunțată de președintele desemnat, José Durão Barroso, la 12 august, dar nu a fost aprobată de Parlamentul European. Diferența între prima compoziție propusă și cea finală este următoarea:

Rocco Buttiglione (Italia) deținea poziția de Vice-Președinte și Comisar însărcinat cu probleme de Justiție, Libertate și Securitate, în locul lui Franco Frattini
Ingrida Udre era comisarul Letoniei în locul lui Andris Piebalgs, și ea era responsabilă pentru Impozite și Uniunea Vamală, portofoliu care în compoziția finala i-a fost atribuit lui László Kovács.
László Kovács era Comisarul însărcinat cu Energia.

Audierile dinantea votului în Parlamentul European, a pus la îndoială potrivirea anumitor candidați; comitetele parlamentare au protestat contra viziunilor lui Rocco Buttiglione asupra homosexualității și femeii, însă acestea au considerat a fi o greșeală și alegerea

lui László Kovács pentru competență profesională insuficientă în domeniul energiei,
Neelie Kroes pentru înțelegrea insuficientă a anumitor subiecte specifice și mai ales pentru conflict de interese
Mariann Fischer-Boel pentru determinare insuficientă în apărarea intereselor fermierilor, și refuzul de a intra într-un dialog cu Parlamentul,
și a menționat și că Ingrida Udre s-a confruntat cu declarații asupra unor iregularități în fondurile partidului său politic

De sus, cea mai mare problemă au reprezentat-o viziunile lui Rocco Buttiglione. Deși a avut sprijinul EPP-ED (cel mai mare grup din Parlamentul European), socialiștii și liberalii au refuzat să voteze pentru Comisia care îl păstra pe Buttiglione în postul respectiv.

Respingerea de către Parlamentul European părând extrem de probabil, la 27 octombrie 2004, José Durão Barroso și-a retras propunerea pentru noua Comisie. Mai târziu, guvernul Italiei a anunțat retragerea lui Buttiglione din postul de comisar desemnat, numindu-l pe Franco Frattini în locul său. La cererea lui Barroso, guvernul leton a retras-o pe Ingrida Udre, numindu-l pe Andris Piebalgs în locul ei. Andris Piebalgs a ocupat înainte postul de "șef de cabinet" de către Sandra Kalniete, membrul leton al Comisiei Prodi. Nu în ultimul rând László Kovács a fost reprofilat către portofoliul Impozite și Uniunea Vamală.

Politizarea

În timpul mandatului lui Barroso, Comisia a înregistrat o creștere generală a politizării membrilor săi. Deși membrii ar trebui să rămână mai presus de politica națională, membrii au fost implicați în alegeri naționale sau candidați naționali susținători. De exemplu, comisarul Michel a participat la alegerile legislative în Belgia, 2007^[6], în timp ce comisarul Kroes a sprijinit-o pe Angela Merkel în alegerile legislative în Germania, 2005, iar vicepreședintele Wallström la susținut pe Ségolène Royal în alegerile din Franța din 2007.^[7]

Michel a susținut că politizarea acestui tip face parte din reconectarea Uniunii cu cetățenii săi, iar Wallström a susținut-o că UE trebuie să devină mai politică și controversată ca fiind un rol vital în comunicarea Comisiei^[8]. Wallström a prezentat planurile de a acorda o mai mare importanță partidelor politice europene înainte de alegerile din 2009 și le-a oferit părților posibilitatea de a candida cu președinții Comisiei. Au existat speculații că, în acest scenariu, dacă ar fi câștigat sprijin, Barroso ar putea candida în calitate de candidat al Partidului Popular din 2009.^[9]

Note

^ „MEPs confirm new Brussels chief”. BBC News. 22 iulie 2004. Accesat în 26 noiembrie 2007.
^ Bowley, Graham (19 noiembrie 2004). „MEPs approve revamped Commission”. BBC News. Accesat în 23 noiembrie 2007.
^ „Bulgarian, Romanian EU commissioners approved”. Reuters. 12 decembrie 2006. Arhivat din originalul de la 11 noiembrie 2007. Accesat în 23 noiembrie 2007.
^ José Manuel Durão Barroso President of the European Commission Speech by President Barroso: Briefing on the conclusions of the European Council of 23 and 26 October 2011 European Parliament Strasbourg, 27 October 2011, Comisia Europeană
^ „EPP/Commissioners”. Arhivat din original la 29 august 2010. Accesat în 23 februarie 2012.
^ „EU development commissioner to take unpaid leave”. EU Observer. 2007. Accesat în 26 noiembrie 2007.
^ „EU commissioner backs Royal in French election”. EU Observer. 2007. Accesat în 26 noiembrie 2007.
^ „Brussels struggles with communication policy”. EU Observer. 9 mai 2007. Arhivat din originalul de la 23 octombrie 2007. Accesat în 26 noiembrie 2007.
^ „European politics to get more political”. EU Observer. 27 iunie 2007. Accesat în 26 noiembrie 2007.

Legături externe

Noii comisari europeni s-au lepadat de Satana, 18 noiembrie 2004, Evenimentul zilei

Precedat(ă) de:
Comisia Prodi

Comisia Europeană

Succedat(ă) de:
Comisia Juncker

[Barroso_confirmed-1] „MEPs confirm new Brussels chief”. BBC News. 22 iulie 2004. Accesat în 26 noiembrie 2007.

[BBC_approved-2] Bowley, Graham (19 noiembrie 2004). „MEPs approve revamped Commission”. BBC News. Accesat în 23 noiembrie 2007.

[R&B_app-3] „Bulgarian, Romanian EU commissioners approved”. Reuters. 12 decembrie 2006. Arhivat din originalul de la 11 noiembrie 2007. Accesat în 23 noiembrie 2007.

[4] José Manuel Durão Barroso President of the European Commission Speech by President Barroso: Briefing on the conclusions of the European Council of 23 and 26 October 2011 European Parliament Strasbourg, 27 October 2011, Comisia Europeană

[5] „EPP/Commissioners”. Arhivat din original la 29 august 2010. Accesat în 23 februarie 2012.

[6] „EU development commissioner to take unpaid leave”. EU Observer. 2007. Accesat în 26 noiembrie 2007.

[7] „EU commissioner backs Royal in French election”. EU Observer. 2007. Accesat în 26 noiembrie 2007.

[8] „Brussels struggles with communication policy”. EU Observer. 9 mai 2007. Arhivat din originalul de la 23 octombrie 2007. Accesat în 26 noiembrie 2007.

[more_political-9] „European politics to get more political”. EU Observer. 27 iunie 2007. Accesat în 26 noiembrie 2007.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

v d m Președinți ai Comisiei Europene
Înalta Autoritate a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (1952–1967)	Jean Monnet (1952–55) René Mayer (1955–58) Paul Finet (1958–59) Piero Malvestiti (1959–63) Rinaldo Del Bo (1963–67) interimar: Albert Coppé (1967)
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (1958–1967)	Louis Armand (1958–59) Étienne Hirsch (1959–62) Pierre Chatenet (1962–67)
Comisia Comunității Economice (1958–1967)	Walter Hallstein (1958–67)
Comisia Comunităților (1967–2009)	Jean Rey (1967–70) Franco Maria Malfatti (1970–72) Sicco Mansholt (1972–73) François-Xavier Ortoli (1973–77) Roy Jenkins (1977–81) Gaston Thorn (1981–85) Jacques Delors (1985–95) Jacques Santer (1995–99) interimar: Manuel Marín (1999) Romano Prodi (1999–2004) José Manuel Barroso (2004–2009)
Comisia (2009–prezent)	José Manuel Barroso (2009–14) Jean-Claude Juncker (2014–2019) Ursula von der Leyen (din 1 decembrie 2019)
Președintele Comisiei Președintele Consiliului European Președinția Consiliului Președinte al Parlamentului European