Sari la conținut

Delta Arietis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Delta Arietis
Denumire Bayer Delta Arietis
Denumire Flamsteed 57 Artietis
Date de observație
Constelație Berbecul
Magnitudine aparentă 4,349[1]
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv)
Clasificare spectrală K2 III[2]
Tipul de variabilă
Declinație +19° 43′ 36.0397″[3]
Ascensie dreaptă 03h 11m 37.76465s[3]
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv) 23.05 ± 0.20[2]
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π) 19,22
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 170 al
(52 pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 1,91[2] M
Rază 10,42 ± 0,97[4] R
Luminozitate 45 ± 6[4] L
Metalicitate –0,03[4]
Gravitație la suprafață 2,93[4]
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură 4.810[4]
Diametru D
Viteză rotațională 4,3[5] km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Botein,
Botejn,
57 Arietis,
BD+19 477,
FK5 114,
HD 19787,
HIP 14838,
HR 951,
SAO 93328.[6]
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Delta Arietis (δ Ari, δ Arietis) este o stea din constelația Berbecul. Are denumirea tradițională de Botein care este derivată din cuvântul arăbesc pentru „burtă”. Magnitudinea vizuală aparentă a stelei este de 4,35,[1] care este destul de mare pentru a permite observarea stelei cu ochiul liber. Steaua are o schimbare anuală a paralaxei de 19,22 mas; [3] coresponzând cu o distanță fizică de aproximativ 170 ani lumină (52 parseci) de Pământ.

Steaua esre o giantă evoluată cu clasificarea stelară (spectrală) K2 III. [2] Asta aprține unei grupe de stele de gigante roșii, ceea ce înseamnă că energia stelei se obține prin fuziunea heliului în nucleu său. [7] Având aproximativ masa Soarelui, [2] atmosfera stelară s-a extins în jurul stelei pe o mărime de 10 ori mai mare decât raza Soarelui. [4]. Steaua strălucește cu o luminozitate de 45 ori mai mare ca a Soarelui [4] și o temperatură efectivă de 4,810 K, [4] ceea ce conferă o nunață de portocaliu luminescent tipic unei stele de tipul K. [8] Susceptibil, ar putea fi o stea variabilă de magnitudine între 4,33 și 4,37.[9]

Denumirea de Botein este derivată din Al Bīrūnī's Al Buṭayn (ألبطين), derivatul Al Baṭn, „Burta”. Aceasta provine din asociația de stele ε Ari, ζ Ari, π Ari și ρ3 Ari[10]

În conformitate cu catalogul stelar din Technical Memorandum 33-507 - A Reduced Star Catalog Containing 537 Named Stars, Al Buṭain a fost un nume compun pentru cinci stele: :δ Ari ca Botein, π Ari ca Al Buṭain I, ρ3 Ari ca Al Buṭain II, ε Ari ca Al Buṭain III și ζ Ari ca Al Buṭain IV[11]

În catalogul stelar din Calendarium of Al Achsasi Al Mouakket, această stea a fost denumită Nir al Botain, care a fost tradus în latină ca Lucida Ventris, asta însemnând cea mai luminoasă din burtă.[12]

În chineză, 天陰 (Tiān Yīn), însemnând Forța Yin, se referă la un asterism ce constă în stelele δ Arietis, 63 Arietis, ζ Arietis, τ Arietis și 65 Arietis. [13] În mod consecvent, δ Arietis însuși este cunoscut ca 天陰四 (Lóu Su sì, A patra stea a forței Yin.)[14]

  1. ^ a b Jennens, P. A.; Helfer, H. L. (), „A new photometric metal abundance and luminosity calibration for field G and K giants.”, Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, 172: 667–679, Bibcode:1975MNRAS.172..667J. 
  2. ^ a b c d e Hekker, S.; et al. (), „Precise radial velocities of giant stars. I. Stable stars”, Astronomy and Astrophysics, 454 (3): 943–949, arXiv:astro-ph/0604502Accesibil gratuit, Bibcode:2006A&A...454..943H, doi:10.1051/0004-6361:20064946. 
  3. ^ a b c van Leeuwen, F. (), „Validation of the new Hipparcos reduction”, Astronomy and Astrophysics, 474 (2): 653–664, arXiv:0708.1752Accesibil gratuit, Bibcode:2007A&A...474..653V, doi:10.1051/0004-6361:20078357. 
  4. ^ a b c d e f g h Piau, L.; et al. (), „Surface convection and red-giant radius measurements”, Astronomy and Astrophysics, 526: A100, arXiv:1010.3649Accesibil gratuit, Bibcode:2011A&A...526A.100P, doi:10.1051/0004-6361/201014442. 
  5. ^ Massarotti, Alessandro; et al. (), „Rotational and Radial Velocities for a Sample of 761 HIPPARCOS Giants and the Role of Binarity”, The Astronomical Journal, 135 (1): 209–231, Bibcode:2008AJ....135..209M, doi:10.1088/0004-6256/135/1/209. 
  6. ^ „del Ari -- Variable Star”, SIMBAD Astronomical Database, Centre de Données astronomiques de Strasbourg, accesat în . 
  7. ^ Puzeras, E.; et al. (), „High-resolution spectroscopic study of red clump stars in the Galaxy: iron-group elements”, Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, 408 (2): 1225–1232, arXiv:1006.3857Accesibil gratuit, Bibcode:2010MNRAS.408.1225P, doi:10.1111/j.1365-2966.2010.17195.x. 
  8. ^ „The Colour of Stars”, Australia Telescope, Outreach and Education, Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation, , arhivat din original la , accesat în  
  9. ^ Samus, N. N.; Durlevich, O. V.; Kazarovets, R. V., „NSV 01066”, General Catalogue of Variable Stars, accesat în . 
  10. ^ Allen, R. H. (), Star Names: Their Lore and Meaning (ed. Reprint), New York: Dover Publications Inc, p. 83, ISBN 0-486-21079-0, accesat în  
  11. ^ Jack W. Rhoads - Technical Memorandum 33-507-A Reduced Star Catalog Containing 537 Named Stars, Jet Propulsion Laboratory, California Institute of Technology; 15 noiembrie 1971
  12. ^ Knobel, E. B. (). „Al Achsasi Al Mouakket, on a catalogue of stars in the Calendarium of Mohammad Al Achsasi Al Mouakket”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 55: 429. Bibcode:1895MNRAS..55..429K. 
  13. ^ zh 中國星座神話, written by 陳久金. Published by 台灣書房出版有限公司, 2005, ISBN 978-986-7332-25-7.
  14. ^ zh 香港太空館 - 研究資源 - 亮星中英對照表, Hong Kong Space Museum. Accesat pe 15 februarie 2013

Legături externe

[modificare | modificare sursă]