Drumul spre victorie
| Drumul spre victorie | |
| Victory | |
 Afișul românesc al filmului | |
| Titlu original | Escape to Victory Victory |
|---|---|
| Regizor | John Huston |
| Scenarist | Evan Jones Yabo Yablonsky |
| Bazat pe | Două reprize în iad  |
| Producător | Freddie Fields Executivi Gordon McLendon Mario Kassar Andrew G. Vajna |
| Studio | Lorimar |
| Distribuitor | Paramount Pictures (teatral) Warner Bros. (video) |
| Operator(i) | Gerry Fisher |
| Montaj | Roberto Silvi |
| Muzica | Bill Conti |
| Scenografie | Yabo Yablonsky Djordje Milicevic Jeff Maguire |
| Distribuție | Sylvester Stallone Michael Caine Max von Sydow Pelé Bobby Moore |
| Premiera | 7 iulie 1981 (Festivalul de Film de la Moscova) |
| Premiera în România | |
| Durata | 117 min. |
| Țara | SUA |
| Filmat în | Budapesta Stadionul Nándor Hidegkuti |
| Locul acțiunii | Paris |
| Limba originală | engleză |
| Disponibil în română | subtitrat |
| Buget | 10.000.000 de dolar americani |
| Încasări | 27.453.418 $[1][2] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Drumul spre victorie (în engleză Victory) este un film american din 1981, despre prizonierii de război aliați care au fost internați în lagărele de prizonieri din Germania în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Filmul a fost regizat de John Huston și i-a avut în rolurile principale pe Michael Caine, Sylvester Stallone și Max von Sydow.
Filmul a primit o mare atenție după reprezentarea sa la cinematograf, ca urmare a faptului că au jucat și faimoșii fotbaliști Bobby Moore, Osvaldo Ardiles, Kazimierz Deyna, Paul Van Himst, Mike Summerbee, Hallvar Thoresen și Pelé. Numeroși jucători de la Ipswich Town F.C. au jucat în film, printre care John Wark, Russell Osman, Laurie Sivell, Robin Turner și Kevin O'Callaghan. Alți jucători de la Ipswich Town i-au dublat pe actori în scenele de fotbal - Kevin Beattie pentru Michael Caine și Paul Cooper pentru Sylvester Stallone. Scenariul a fost scris de Yabo Yablonsky.
Rezumat
[modificare | modificare sursă]
O echipă de prizonieri de război aliați, antrenată și reprezentată de căpitanul englez John Colby (Michael Caine) (care a fost fotbalist profesionist la West Ham United, înainte de război), sunt de acord să joace un meci demonstrativ împotriva unei echipe germane, dar se trezesc implicați într-un tur de forță al propagandei germane.
Colby este căpitanul și antrenorul echipei și își alege, astfel, o echipă de jucători. Prizonierul de război american Hatch (Sylvester Stallone) nu este ales inițial, dar în cele din urmă reticentul Colby îl trece pe lista jucătorilor.
Ofițerii superiori ai lui Colby încearcă în mod repetat să-l convingă pe acesta să folosească meciul ca pe o oportunitate pentru o încercare de evadare, dar Colby refuză în mod constant, temându-se că o astfel de încercare va duce doar la uciderea jucătorilor săi. Între timp, Hatch planificase o încercare independentă de evadare, iar superiorii lui Colby sunt de acord să-l ajute, dacă el este de acord să facă o călătorie la Paris, să intre în contact cu Rezistența franceză și să încerce să-i convingă pentru a ajuta echipa de fotbal să evadeze.
Hatch reușește să evadeze din lagărul de prizonieri, călătorește la Paris și intră în contact cu Rezistența, dar membrii acesteia decid că planul de a ajuta echipa de fotbal să scape este prea riscant; ei nu numai că refuză să-l ajute, dar îl conving, de asemenea, pe Hatch să se lase recapturat, astfel încât el să poată transmite informații ofițerii de conducere britanici din lagăr.
Temându-se de o altă încercare de evadare, germanii refuză inițial să-i permită lui Hatch să participe la meci, dar Colby îi rupe brațul portarului existent pentru a avea o scuză de a obține prezența lui Hatch în echipă.
În cele din urmă, prizonierii de război pot părăsi lagărul german numai pentru a juca meciul; ei urmează să fie închiși din nou după meci. În ciuda faptului că arbitrii sunt foarte părtinitori, iar echipa germană cauzează în mod deliberat mai multe accidentări jucătorilor echipei aliate, se obține o remiză după un bun joc al lui Luis Fernandez (interpretat de Pelé), Carlos Rey (portretizat de Osvaldo Ardiles) și Arthur Hayes (interpretat de John Wark). Hatch joacă pe postul de portar și are intervenții excelente inclusiv apărarea unui penalty după expirarea timpului de timp pentru a nu le permite germanilor să câștige, meciul terminându-se cu scorul 4-4. Înainte de lovitura de pedeapsă, prizonierii de război au marcat un gol care a fost anulat de arbitru pe motivul unui ofsaid dubios, care ar fi făcut ca scorul să devină 5-4, ceea ce i-a determinat pe spectatori să strige: "Victoire!" (în română Victorie).
Unii membri ai echipei plănuiau să evadeze în pauza dintre reprize (într-o evadare condusă de Hatch), dar restul echipei (cu Russell Osman spunând "dar putem câștiga acest meci") vrea să continue jocul, în ciuda faptului că era condusă la pauză. Ei reușesc să evadeze la sfârșitul jocului, în mijlocul confuziei create de mulțimea care a intrat pe teren după ce Hatch a apărat penalty-ul.
Surse de inspirație
[modificare | modificare sursă]Filmul a fost inspirat din filmul unguresc din 1961 Két félidő a pokolban (Două reprize în iad), care a fost regizat de Zoltán Fábri și a câștigat premiul criticilor la Festivalul de Cinema de la Boston din 1962.[3]
Filmul a fost inspirat de povestea adevărată a jucătorilor clubului Dinamo Kiev, care au învins o echipă de fotbal a soldaților germani atunci când Ucraina a fost ocupată de trupele germane în cel de-al doilea război mondial. Potrivit acestui mit, ca urmare a victoriei, toți ucrainenii au fost împușcați. Povestea adevărată este mult mai complexă, echipa jucând o serie de meciuri impotriva echipelor germane și ieșind victorioasă din toate acestea, înainte de a fi trimisă de Gestapo, în cele din urmă, în lagărele de prizonieri. Majoritatea jucătorilor echipei a fost ucisă acolo, dar câțiva jucători au supraviețuit.[4]
Actori și fotbaliști
[modificare | modificare sursă]În Drumul spre victorie a apărut un număr mare de fotbaliști profesioniști, atât în echipa prizonierilor de război, cât și în echipa germană. Mulți dintre fotbaliști proveneau de la echipa Ipswich Town, care era la acel moment una din echipele cele mai de succes din Europa. În ciuda faptului că nu a apărut pe ecran, portarul englez Gordon Banks, câștigător al Campionatului Mondial, a fost implicat îndeaproape la acest film, lucrând cu Sylvester Stallone la scenele în care acesta trebuia să apere în poartă. Revista Sports Illustrated a declarat că "jocul este minunat filmat de Gerry Fisher, sub atenția regizorului secund Robert Riger".[5]
Distribuție selectivă
[modificare | modificare sursă] Michael Caine
|
Căpitanul John Colby |
 Sylvester Stallone
|
Căpitanul Robert Hatch |
 Max von Sydow
|
Maiorul Karl von Steiner |
 George Mikell
|
Comandantul |
 Anton Diffring
|
Comentatorul radiofonic |
 Carole Laure
|
Renée |
| Gary Waldhorn
|
Mueller |
 Benoît Ferreux
|
Jean Paul |
| Clive Merrison
|
falsificatorul |
| Maurice Roëves
|
Pyrie |
| Michael Cochrane
|
Farrell |
 Zoltán Gera
|
Victor |
| Tim Pigott-Smith
|
Rose |
| Daniel Massey
|
Colonelul Waldron |
| Jean-François Stévenin
|
Claude |
 Pelé
|
Caporalul Luis Fernandez |
 Bobby Moore
|
Terry Brady |
 John Wark
|
Arthur Hayes |
 Osvaldo Ardiles
|
Carlos Rey |
 Kazimierz Deyna
|
Paul Wolchek |
 Søren Lindsted
|
Erik Ball |
 Paul Van Himst
|
Michel Fileu |
| Werner Roth
|
Baumann (căpitanul echipei germane) |
| Mike Summerbee
|
Sid Harmor |
 Hallvar Thoresen
|
Gunnar Hilsson |
| Russell Osman
|
Doug Clure |
 Kevin O'Callaghan
|
Tony Lewis |
 Co Prins
|
Pieter Van Beck |
| Laurie Sivell
|
Schmidt (portar german) |
| Robin Turner
|
jucător german |
| Kevin Beattie
|
Dublura lui Michael Caine |
| Paul Cooper
|
Dublura lui Sylvester Stallone |
Les Shannon, fostul jucător de la Burnley, a proiectat mișcările jucătorilor din meciul real prezentat în film. Pe distribuție este trecut și Pelé ca proiectant al meciului. Portarul Gordon Banks, câștigător al Campionatului Mondial de Fotbal în 1966, l-a antrenat pe Sylvester Stallone. Personajul interpretat de Stallone afirmă că el este membru al Armatei Canadiene și poartă o insignă în formă de frunză de arțar pe beretă pe tot parcursul filmului. Meciul a fost filmat pe Stadionul Hidegkuti Nándor din Budapesta (Ungaria). În film, Pelé interpretează un personaj din Trinidad-Tobago, el fiind originar din Brazilia. În timp ce Brazilia a aderat la cauza aliată și soldații săi au luptat împotriva germanilor pe frontul italian, operațiunile militare ale lor au început prea târziu (pe la mijlocul anului 1944) pentru ca prezența unui prizonier brazilian să fie credibilă la data meciului din film.
În cultura populară
[modificare | modificare sursă]Episodul „Escape From Victory” al serialului irlandez de comedie Father Ted a fost numit astfel ca omagiu adus filmului.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Victory (1981)”. Box Office Mojo. Accesat în .
- ^ „ MovieVictory (1981)”. The Numbers. Accesat în .
- ^ Child, Ben (). „Vinnie Jones keen for David Beckham to slip into Bobby Moore's shoes for an Escape to Victory remake”. London: The Guardian. Accesat în .
- ^ Dougan, Andy (), Dynamo (în English), ISBN 9781841153193
- ^ „Video”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Victory la Internet Movie Database
- Drumul spre victorie la Allmovie
- Drumul spre victorie la Box Office Mojo
- Drumul spre victorie la Rotten Tomatoes
- Drumul spre victorie la TCM Movie Database
- Escape To Victory Website
- Escape To Victory - Photos
- The Game of Death — Australian National Centre for History Education, despre evenimentele din care a fost inspirat acest film.
