Sari la conținut

Eddie Clarke

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Eddie Clarke
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Greater London, Anglia, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[6][2][5][7] Modificați la Wikidata
Londra, Anglia, Regatul Unit[5] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatTwickenham Cemetery[*][[Twickenham Cemetery (cemetery in Hounslow, Greater London)|​]][5] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (pneumonie) Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul Unit Modificați la Wikidata
Ocupațiemuzician
chitarist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[8] Modificați la Wikidata
Activitate
Gen muzicalheavy metal  Modificați la Wikidata
Instrument(e)chitară  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Edward Allan Clarke (n. , Greater London, Anglia, Regatul Unit – d. , Londra, Anglia, Regatul Unit), cunoscut sub numele de scenă „Fast” Eddie Clarke sau pur și simplu „Fast” Eddie, a fost un chitarist britanic. Acesta a fost membru al formațiilor de heavy metal Motörhead și Fastway⁠(d). După moartea lui Lemmy Kilmister și Phil „Philthy Animal” Taylor în 2015, a rămas singurul membru în viață al componenței originale a formației Motörhead.

Cariera

[modificare | modificare sursă]

Până la vârsta de cincisprezece ani, acesta a cântat în numeroase formații locale, una dintre acestea fiind The Bitter End. Despre porecla „Fast”, Clarke a declarat că „nu am primit numele Fast Eddie din cauza vreunei chestiuni sexcuale sau pentru că puteam să cânt rapid. Am primit-o, deoarece puteam să cânt o notă într-un solo foarte repede”,[9] făcând referire la tehnica tremolo picking⁠(d).

A continuat să cânte în concerte locale până în 1973, când a devenit membru al formației de blues prog rock Zeus.[10] În 1974, aceasta a înregistrat un album intitulat The Second Coming la Olympic Studios⁠(d). Clarke a scris muzica pentru piesă „The Confession”.[10]

Acesta a luat parte la înregistrarea albumului Sea of Time cu Zeus. Mai târziu, împreună cu chitaristul Allan Callan, organista Nicky Hogarth și bateristul Chris Perry, Clarke a participat la o sesiune de jam înregistrată la Command Studios din Piccadilly. Grupul a atras atenția casei de discuri Anchor Records⁠(d) și au alcătuit formația Blue Goose.[11] După încheierea contractului cu casa de discuri, Clarke, Hogarth și Perry au părăsit Zeus.[11]

La scurt timp după, Clarke a înființat o altă formație cu basistul Charlie Tumahai al grupului Be-Bop Deluxe⁠(d), vocalista Ann McCluskie și bateristul Jim Thompson. Aceasta a fost denumită Continuous Performance și a rămas activă până la începutul anului 1975, când albumul lor demo nu a impresionat casa de discuri și nu au obținut o reînnoire a contractului.[12] După un alt proiect muzical eșuat - format din Nicky Hogarth de la Blue Goose, basistul Tony Cussons și bateristul Terry Slater - Clarke a renunțat temporar la cariera muzicală.[12]

Motörhead

[modificare | modificare sursă]

În timp ce lucra la reamenajarea unei case flotante⁠(d), Clarke l-a întâlnit pe tobosarul Phil Taylor,[13] care devenise recent membru Motörhead. Totuși, conform biografiei autorizate a lui Kilmister,[14] Lemmy l-a întâlnit pe Clarke pentru prima dată la recomandarea lui Gertie, recepționista de la studioul de repetiții. Motörhead a devenit populară odată ajunsă în topurile din Marea Britanie. Trioul Lemmy-Clarke-Taylor este considerat componența clasică a formației Motörhead; cei trei au lansat împreună albumele Motörhead⁠(d), Overkill⁠(d), Ace of Spades, Bomber⁠(d), No Sleep 'til Hammersmith⁠(d) și Iron Fist⁠(d). De asemenea, au produs o suită de melodii de succes.

Pe lângă chitară și voce secundară, acesta a fost vocea principală pe un număr mic de melodii Motörhead: „Beer Drinkers and Hell Raisers⁠(d)”, „I’m Your Witchdoctor⁠(d)” (duet⁠(d) cu Lemmy), „Step Down”[15] și „Emergency”.

Clarke a părăsit Motörhead în 1982 în timpul unui turneu în Statele Unite.[16] Nemulțumiți de recenziile primit de albumul Iron Fist, sesiunile de înregistrare cu formația Plasmatics⁠(d) au umplut paharul.[17] Pentru Partea B a extended play-ului Stand by Your Man⁠(d), fiecare grup a realizat melodii cover după piesele celeilalte formații; Clarke a considerat că decizia compromite principiile formației și și-a dat demisia. Conform autorului Joel McIver⁠(d), Clarke însuși a negat această versiune și a declarat că „[Philthy] a principalul susținător al excluderii mele din formație. Observați că nu o numesc plecare, deoarece nu a fost alegerea mea. Mi-am imaginat că voi muri pe scenă cu Motörhead, așa că a fost o lovitură pentru mine când nu m-au mai dorit în formație.”[18] Clarke a fost înlocuit de fostul chitarist al Thin Lizzy și Wild Horses⁠(d), Brian Robertson,⁠(d) după ce solistul Anvil⁠(d) - Steve „Lips” Kudlow⁠(d) - a refuzat oferta de a cânta cu Motörhead. Ultimul concert al lui Clarke cu Motörhead a avut loc la New York Palladium pe 14 mai 1982. Ulterior, acesta a apărut pe albumul Live at Brixton Academy⁠(d) din 2000.

Moartea

[modificare | modificare sursă]

Clarke a murit pe 10 ianuarie 2018 la vârsta de 67 de ani. La momentul respectiv, era internat în spital unde era tratat de pneumonie.[19]

Discografie

[modificare | modificare sursă]

Albume

[modificare | modificare sursă]
  • 1974 Curtis Knight Zeus – The Second Coming
  • 1974 Curtis Knight Zeus – Sea of Time
  • 1983 Fastway – Fastway
  • 1984 Fastway – All Fired Up
  • 1986 Fastway – Waiting for the Roar
  • 1986 Fastway – Trick Or Treat (soundtrack album)
  • 1988 Fastway – On Target
  • 1990 Fastway – Bad Bad Girls
  • 1992 Fastway – Say What You Will – Live
  • 1993 The Muggers – The Muggers Tapes
  • 1994 Solo album – It Ain't Over Till It's Over
  • 2003 Motörhead – Live at Brixton Academy
  • 2007 Fast Eddie Clarke Anthology
  • 2009 Curtis Knight Zeus -The Second Coming
  • 2010 Fastway – Steal The Show – 4 CD Live Box Set.
  • 2011 Fastway – Eat Dog Eat
  • 2014 Fast Eddie Clarke – Make My Day: Back To Blues
  • 2018 Warfare-Cemetery Dirt Download Plastic Head Media Ltd
  • 2018 Warfare-Misanthropy from the album Warfare(Nightmare Mixes)

Motörhead

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Eddie Clarke, Filmportal.de, accesat în  
  2. ^ a b Fast Eddie Clarke, Encyclopaedia Metallum, accesat în  
  3. ^ Eddie Clarke, Discogs, accesat în  
  4. ^ „Eddie Clarke”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b c d Find a Grave, accesat în  
  6. ^ Eddie Clarke dead: Motorhead guitarist dies aged 67 (în engleză), The Independent,  
  7. ^ Eddie Clarke, Autoritatea BnF 
  8. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  9. ^ The Best of. 
  10. ^ a b Hann, Michael (). „Fast' Eddie Clarke: a rock'n'roll revivalist who made Motörhead motor”. The Guardian. London, UK. Accesat în . 
  11. ^ a b Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Heavy Rock (ed. First). Virgin Books. p. 100. ISBN 0-7535-0257-7. 
  12. ^ a b Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Heavy Rock (ed. First). Virgin Books. p. 100. ISBN 0-7535-0257-7. 
  13. ^ McIver, Joel (). „Eddie Clarke obituary”. The Guardian. London, UK. Accesat în . 
  14. ^ Lemmy, White Line Fever(2002). Simon & Schuster. ISBN: 0-684-85868-1.
  15. ^ Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Heavy Rock (ed. First). Virgin Books. p. 100. ISBN 0-7535-0257-7. 
  16. ^ Colin Larkin, ed. (). The Virgin Encyclopedia of Heavy Rock (ed. First). Virgin Books. p. 100. ISBN 0-7535-0257-7. 
  17. ^ White Line Fever Lemmy and Janiss Garza pub. Simon & Schuster 2002 p. 162. ISBN: 0-684-85868-1
  18. ^ McIver, Joel (). „Eddie Clarke obituary”. The Guardian. London, UK. Accesat în . 
  19. ^ Munro, Scott (). „Motorhead ex "Fast" Eddie Clarke dead at 67”. Classic Rock. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Eddie_Clarke&oldid=15655819