Efim Cebotari

Efim Cebotari
Date personale
Născut	17 aprilie 1923 Popencu, districtul Balta⁠(d), RSS Ucraineană, URSS
Decedat	9 noiembrie 1993 (70 de ani) Popencu, raionul Rîbnița, Нистрения / Transnistria
Înmormântat	Popencu
Cetățenie	Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Moldova  Republica Moldovenească Nistreană
Etnie	ucraineni moldoveni
Ocupație	politician militar
Locul desfășurării activității	Popencu Rîbnița raionul Rîbnița
Activitate
Partid politic	Partidul Comunist al Uniunii Sovietice
Premii	Erou al Muncii Socialiste Ordinul Lenin Ordinul Războiul pentru Apărarea Patriei[*]​

Efim Cebotari (în rusă Ефим Карпович Чеботарь; n. 17 aprilie 1923, Popencu, districtul Balta^⁠(d), RSS Ucraineană, URSS – d. 9 noiembrie 1993, Popencu, raionul Rîbnița, Нистрения / Transnistria) a fost un om de stat sovietic moldovean, Erou al Muncii Socialiste (1971).

Biografie

S-a născut în satul Popencu din ținutul Balta, gubernia Podolia, Ucraina sovietică (actualmente în Transnistria, Republica Moldova). Originea sa etnică este incertă - conform unor surse era ucrainean, iar, conform altor surse, moldovean. Membru al PCUS.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acesta a locuit în Guvernământul Transnistriei. După ce zona a fost reocupată de sovietici, acesta a fost înrolat în Armata Roșie, luptând în Operațiunea Iași-Chișinău, precum și în bătăliile de la Budapesta, Viena și Praga. A fost demobilizat în 1947. Din 1947 a lucrat în cadrul fermei colective "Drumul către comunism" din Popencu. Între anii 1951-1953 a fost președinte al Comitetului Executiv al Consiliului Satului Popencu (echivalentul funcției de primar). Pe parcursul anilor 1947-1975 a fost șeful magazinului și președintele societății de consum rurale din Popencu, fermier în colhozul „Calea către comunism” (Путь к коммунизму) din raionul Rîbnița, ulterior, președintele fermei colective „Mihail Frunze” din același raion, în cele din urmă, președinte al fermei colective „50 de ani de Octombrie” (50 лет Октября). A lucrat și la ferma din Vărăncău, care a fost una de mare succes. A făcut eforturi pentru a îmbunătăți viață sătenilor, reușind să electrifice localitatea în 1966, să introducă un sistem de apă curentă în sat, să construiască o casă de cultură cu peste 900 de locuri (cea mai mare din raionul Rîbnița), precum și o școală modernă.

Prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 aprilie 1971, i s-a conferit titlul de Erou al Muncii Socialiste cu Ordinul Lenin și medalia de aur „Secera și Ciocanul”.

A fost ales deputat al Sovietului Suprem al RSS Moldovenești de convocarea a VIII-a. A fost, de asemenea, delegat al celui de-al XXIV-lea Congres al PCUS.

A murit în Popencu în 1993.

Bibliografie

• Сельскохозяйственная энциклопедия, т. 3, 1975
• Советская Молдавия — краткая энциклопедия. Владимир Александрович Андрунакиевич, И. К Вартичан. Глав. ред. Молдавской Сов. энциклопедии, 1982 — Всего страниц: 709