Ivan Mazepa
Ivan Mazepa | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [2] Mazepînți, Voievodatul Kievului(d), Coroana Regatului Poloniei(d), Polonia-Lituania |
Decedat | (70 de ani) Tighina, Imperiul Otoman[3] |
Înmormântat | Galați |
Părinți | Adam Stefan Mazepa h. Kurcz[*] Mariya Mazepa[*] |
Căsătorit cu | Anna Połowiec[*] (–) |
Religie | creștinism ortodox[*] creștinism ortodox[*] |
Ocupație | diplomat politician comandant militar[*] |
Limbi vorbite | limba rusă[4] limba poloneză limba tătară limba latină limba italiană limba franceză limba germană limba ucraineană[5] limba tătară crimeeană[5] |
Activitate | |
Alma mater | Uniwersytet Narodowy "Akademia Kijowsko-Mohylańska"[*] |
Rude | Semen Polovets[*] Hanna Polevets I[*] |
Premii | Ordinul Vulturul Alb Ordinul Sfântului Andrei ()[1] |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Ivan Stepanovîci Mazepa (în ucraineană Іван Степанович Мазепа, n. , Mazepînți, Voievodatul Kievului(d), Coroana Regatului Poloniei(d), Polonia-Lituania – d. , Tighina, Imperiul Otoman) a fost un hatman al cazacilor zaporojeni din Ucraina în perioada 1687 – 1709. Este erou național în Ucraina, și dușman de moarte în Rusia, continuând să fie, la 300 de ani de la moarte, sub „afurisenia” Bisericii Ortodoxe.[6] Este considerat părintele ideii de independență a ucrainenilor.[6]
Biografie
[modificare | modificare sursă]A fost fiul lui Stepan-Adam Mazepa și Marina Mazepa (n. Mokievka)[7] A studiat la Kyivan Mohyla Academy și la Colegiul Iezuit din Varșovia. În timp ce era paj la curtea regelui Ioan Cazimir al II-lea Vasa din Varșovia a fost trimis de rege la studii în Olanda. Între anii 1656-1659 a studiat arta artileriei în Deventer și a vizitat Germania, Italia, Franța și Țările de Jos. După întoarcerea la Varșovia a continuat serviciul său ca și curtean regal și între anii 1659-1663 a fost trimis cu diferite misiuni diplomatice în Ucraina. În anul 1663 Mazepa s-a întors în Ucraina pentru a-l ajuta pe tatăl său bolnav. După moartea tatălui său în 1665, l-a moștenit ca paharnic ereditar la Cernihiv.
În anul 1669, Mazepa a intrat în serviciul hatmanului Petro Doroșenko în calitate de comandant de escadron, în Garda Hatmanului, iar ulterior a servit ca și cancelar al lui Doroșenko. Mazepa a luat parte la campania lui Doroșenko din 1672 împotriva Poloniei în Galiția și a servit în misiuni diplomatice , inclusiv în Crimeea și Turcia. În timpul unei misiuni din 1674 a fost capturat de atamanul (căpetenie de cazaci) zaporojean Ivan Sirko, care a fost forțat să-l predea lui Ivan Samoilovici, rivalul lui Doroșenko din stânga Niprului. Mazepa a câștigat repede încrederea lui Samoilovici și a țarului Petru cel Mare , a fost numit curtean al hatmanului și a fost trimis în numeroase misiuni la Moscova. A participat la campaniile din Cihirin din anii 1677-1678. În anul 1682 a fost numit esaul general al lui Samoilovici. Mazepa a fost ales ca nou hatman la 25 iulie 1687 de consiliul cazacilor care l-a destituit pe Samoilovici.
Programul politic al lui Mazepa a constat în sprijinirea hetmanatului căzăcesc pan-ucrainean, iar obiectivul său principal ca hatman a fost să unească toate teritoriile ucrainene într-un stat unitar. Mazepa a contribuit la dezvoltarea economiei Ucrainei, în special a industriei. A sprijinit învățământul (înființarea Colegiului din Cernihiv). A fost un protector generos al pictorilor și arhitecților, a finanțat construirea de biserici, ridicate în stilul baroc căzăcesc în Kiev, Cernihiv, Pereiaslav, Baturin etc. A finanțat tipărirea uneoi Evanghelii în l. arabă, în Alep, în 1708.
Mazepa a participat cu 5000 cazaci la războiul ruso-suedez din 1708-1709, condus de regele Carol al XII-lea al Suediei, care s-a terminat cu înfrângerea coaliției anti-ruse în bătălia de la Poltava, din 8 iulie 1709. Carol al XII-lea și Mazepa s-au refugiat pe teritoriul moldovean, mai întâi la Varnița, apoi la Bender (Tighina). Bătrân și bolnav, Mazepa a murit la Bender în 21 septembrie (stil vechi) 1709. Mazepa a rămas un simbol al independenței Ucrainei.
În cinstea lui în parcul de pe str. Basarabiei din Galați este ridicată o statuie, iar două cartiere centrale din Galați îi poartă numele: Mazepa I și Mazepa II. Motivul îl constituie faptul că Mazepa a fost îngropat în biserica Sf. Gheorghe din oraș. Mormântul a fost profanat de mai multe ori, până când a dispărut cu ocazia demolării bisericii în 1962.[6] Pe locul bisericii s-au construit blocuri.[8]
Evenimentele vieții lui Mazepa au inspirat numeroase opere literare și muzicale, atât în spațiul Europei de Est, cât și în Occident. Aceasta e o selecție limitată:
- Lord Byron – Mazeppa, poem (1818)
- Alexandr Pușkin – Poltava, poem (1828–1829)
- Victor Hugo – Mazeppa, poem (1829)
- Juliusz Słowacki – Mazepa, piesă de teatru (1840)
- Franz Liszt – Mazeppa, poem simfonic (1851); Studiu transcendental nr. 4.
- Piotr Ilici Ceaikovski – Mazepa, operă (1881–1883)
Detalii pot fi găsite în articolul în limba engleză: Cultural legacy of Mazeppa
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ IeL / Andreevski orden[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Ivan Mazepa, SNAC, accesat în
- ^ IeSG/Mazepa, Ivan Stepanovici[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c Cine a fost cazacul Mazepa, războinicul care tulbură Europa chiar și după 300 de ani de la moarte. Răpus pe pământ românesc, a fost îngropat de șase ori, 28 august 2015, Costel Crangan, Adevărul, accesat la 17 mai 2016
- ^ Encyclopedia of Ukraine[1]
- ^ Florin Constantiniu, Ivan Mazepa și românii, în revista Historia, nr. 84, decembrie 2008
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]Teofil Gh. Rendiuk, Hatmanul Ucrainei Ivan Mazepa, Moldova și România, București, ed. Printech, 2008