Județul Teleorman (interbelic)

Județul Teleorman


stemă	amplasare

Provincie:

Muntenia

Reședința:

Alexandria

Populație:
•Total 1930:

Locul
347.294 loc.

Suprafață:
•Total:

Locul
4.577 km²

Perioadă de existență:

'

Subdiviziuni:

(inițial) cinci plăși
(ulterior) opt plăși

Județul Teleorman a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Muntenia. Reședința județului era orașul Turnu Măgurele.

Întindere

Clădirea Tribunalului județului Teleorman din perioada interbelică. Clădirea-monument istoric a fost construită în anul 1914 și este situată pe Str. 1 Decembrie nr. 6. În prezent, aici funcționează Judecătoria Turnu Măgurele.

Harta județului, cu dispunerea și denumirea plășilor, în anul 1938.

Județul se afla în partea sudică a României Mari, în sud-vestul regiunii Muntenia, fiind despărțit de Bulgaria de Dunăre. Județul se învecina la vest cu județele Romanați și Olt, la nord cu județul Argeș, la est cu județul Vlașca, iar la sud cu Bulgaria. Suprafața sa coincide în bună parte cu cea a actualului județ Teleorman.

Organizare

Teritoriul județului era împărțit inițial în cinci plăși:^[1]

Ulterior, numărul plășilor județului a devenit opt, prin crearea a trei plăși noi:

Pe teritoriul județului se aflau patru comune urbane sau orașe: Turnu Măgurele (reședința județului), Alexandria, Roșiorii de Vede și Zimnicea.

Populație

Conform datelor recensământului din 1930 populația județului era de 347.294 de locuitori, dintre care 98,1% români, 1,4% țigani ș.a. Din punct de vedere confesional a fost înregistrată următoarea alcătuire: 99,0% ortodocși, 0,6% adventiști, 0,1% mahomedani ș.a.

Mediul urban

Populația urbană a județului număra 58.632 de locuitori, dintre care 94,4% români, 3,3% țigani, 0,4% maghiari, 0,4% evrei ș.a. Sub aspect confesional orășenimea era formată din 98,1% ortodocși, 0,6% mahomedani, 0,4% mozaici, 0,4% romano-catolici ș.a.