Liov

Львів

— Oraș regional —

Vedere panoramică cu centrul istoric

Drapel

Stemă

Liov

Liov (Ucraina)

Poziția geografică

Coordonate: 49°49′48″N 24°0′51″E / 49.83000°N 24.01417°E

Comunitate teritorială[*]

Comunitatea urbană Liov[*]

Cod KOATUU

4610100000

Atestare

secolul XIII

Numit după

Lev I of Galicia[*]

Guvernare

- Primar

Andrii Sadovîi[*]^[2] (Samopomici[*], 25 aprilie 2006)

Suprafață

- Total

182 km²

Altitudine

296 m.d.m.

Populație

- Total

▼ 729.429 (01.01.2015)^[1] locuitori

- Densitate

4,298 loc./km²

Fus orar

UTC+2

Cod poștal

79000–79490

Prefix telefonic

322

Localități înfrățite

- 28 orașe înfrățite

listă

Prezență online

site web oficial

GeoNames

OpenStreetMap relation

Poziția localității Liov

Liov,^[3] numit și Lvov^[4] (în ucraineană Львів, transliterat: L'viv, în poloneză Lwów, în germană Lemberg, în rusă Львов, transliterat: L'vov), este cel mai mare și cel mai important oraș din vestul Ucrainei. Este reședința regiunii Lvov și cel mai important oraș din regiunea istorică Galiția, situat pe râul Poltva, la circa 80 km de frontiera cu Polonia. Este cunoscut de români în Evul Mediu sub numele de Liov. A fost fondat în 1256 de cneazul de Halici, Daniil Romanovici, și a cunoscut o dezvoltare rapidă, datorită situării sale la încrucișarea căilor comerciale ce legau Marea Neagră cu Marea Baltică. Orașul a întreținut strânse legături comerciale și culturale cu Țările Române (cu Moldova, mai ales). Lvov a intrat în componența cnezatului Halici și Volînia până în 1349; apoi, a aparținut Poloniei (1349-1772). A fost cucerit de cazaci în 1648 și de suedezi în 1704. A fost cedat Austriei în 1772 și a devenit capitala provinciei austriece Galiția. A trecut sub guvernare republicană poloneză în 1919, în urma unei încercări eșuate a ucrainenilor de a forma o republică (1918), motivul principal era că Lvov era un oraș locuit în mare parte de polonezi. A intrat în componența Uniunii Sovietice (1939-1941, 1944-1991). Între 1941 și 1944 a fost ocupat de trupele germane. Din 1991, a intrat în componența Ucrainei independente.^[5]^[6]^[7]^[8]^[9]^[10]

În 2012 avea o populație de 729.900^[11] locuitori și suprafață de 182 km².

Liovul este considerat ca unul dintre centrele culturale ale Ucrainei. Acolo se află multe industrii și instituții din învățământul superior, între care Universitatea din Lvov și Institutul Politehnic din Lvov. Centrul istoric al orașului, cu numeroase clădiri medievale, precum și din perioada habsburgică, este inclus în lista UNESCO a locurilor de patrimoniu mondial. Aproximativ 55% dintre monumentele de patrimoniu ale Ucrainei sunt concentrate în Liov.

Repere istorice

Istoria apartenenței statale

Ucraina 1991–

URSS 1944–1991

Guvernământul General 1941–1944

URSS 1939–1941

A Doua Republică Poloneză 1918–1939

Imperiul Rus 1914–1915

Austro-Ungaria 1867–1918

Imperiul Austriac 1804–1867

Monarhia Habsburgică 1772–1804
Uniunea Polono-Lituaniană 1569–1772

Regatul Poloniei 1385–1569

Regatul Poloniei[*] 1349–1385
Cnezatul Galiției-Volînia –1348

1349: Cazimir cel Mare alipește Liovul la Regatul Poloniei.

Vezi și articolul: Drumul TătărescVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

La 6 octombrie 1408, domn moldovean Alexandru cel Bun a acordat un privilegiu comercial negustorilor lioveni^[12].
La 3 iulie 1460, Ștefan cel Mare reconfirma privilegiul comercial acordat negustorilor lioveni^[13].

Vezi și articolul: Drumul MoldovenescVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Din veacul al XVI-lea, la Lvov există o suburbie moldovenească, biserică moldovenească, ctitoria lui Constantin Corniac, și bourul moldav zugrăvit pe zid. Arhivele din oraș găzduiesc un întreg capitol de viață românească dincolo de hotarele Țării Moldovei^[14].
În mai 1564, la Lvov, a fost decapitat fostul domn al Moldovei Ștefan Tomșa, la ordinul regelui Sigismund al II-lea August al Poloniei.
1661: înființarea Universității din Lvov^[15].
1772-1918: după Prima împărțire a Poloniei, Lvov a fost încorporat în Austria, iar din 1867 o parte a Austro-Ungariei. Organizațiile poloneze își desfășoară activitatea tot timpul în Lvov, iar apoi dezvoltarea polonezei și a educației poloneze. În timpul împărțirilor Poloniei, Lvov și Cracovia au fost cele mai importante centre pentru dezvoltarea polonezei (Varșovia și Vilna au fost supuse rusificării și era interzis să se vorbească poloneză acolo, deși organizațiile de independență poloneze au funcționat și acolo în secret).
1918: Lvov, capitala statului efemer „Republica Populară a Ucrainei Occidentale”. Polonezii constituie majoritatea locuitorilor din Lviv, s-au opus acestui fapt și au intrat în luptă (copiii și tinerii polonezi, cunoscuți sub numele de Eaglets din Lvov, au luat parte la bătălie). Armata poloneză a venit în ajutor. În cele din urmă, după ce a apărat orașul împotriva ucrainenilor, Liov a devenit din nou oraș polonez.
1920: apărarea Liovului de către polonezi împotriva bolșevicilor care se apropiau. El reușește să apere orașul și să conducă la retragerea bolșevică.
1924: Lângă Cimitirul Łyczakowski se construiește Cimitirul Apărătorilor din Lvov/Cimitirul Vulturilor din Lvov, unde sunt îngropați tinerii polonezi care luptă pentru polonezul Lviv.
1939: După agresiunea germanilor germanilor și a sovieticilor împotriva Poloniei, Liovul a fost apărat mai întâi împotriva germanilor, iar mai târziu și împotriva sovieticilor. În cele din urmă, după lupte, Lvov și Polonia au trebuit să capituleze din cauza atacului din ambele părți. În orașul Lviv au fost organizate pseudo-alegeri falsificate, iar orașul a fost încorporat ilegal în URSS. Polonezii au fost deportați în Siberia și, într-o măsură mai mică, și alte minorități. Universitatea poloneză din Lvov a fost închisă, iar locuitorii au fost terorizați.
- 1939-1941: ocuparea Liovului de către URSS.
1941: După invazia germană a Uniunii Sovietice, Lvivul s-a trezit în zona ocupată germană (deși, din punct de vedere al dreptului internațional, Lvov a fost un oraș polonez încorporat ilegal în URSS ca urmare a invaziei Poloniei). Germanii nu au cruțat crimele, după ce au intrat în oraș, au început să ucidă locuitorii polonezi din Lvov (în special intelectualitatea poloneză). În oraș a fost înființat și un ghetou pentru evreii din Lvov. Ucrainenii au început să coopereze cu germanii împotriva polonezilor, deși cu timpul germanii au încetat să o ia în serios (mai ales când ucrainenii ucideau drastic polonezi în Galiția și Volânia).
- 1941-1944: ocuparea Liovului de către germani. Uciderea evreilor din Lvov în Holocaust.
1944: Ocuparea Liovului de către polonezi din Armata Internă (polonez: Armia Krajowa) și Armata Roșie Sovietică. Arestarea și uciderea de către sovietici a activiștilor polonezi pentru independență, în principal partizani și Armata Internă.
1945-1946: La inițiativa lui Stalin, Liovul a fost încorporat în URSS. Populația sa poloneză indigenă este forțată să se mute la noile granițe poloneze (inclusiv orașele germane dinainte de război Gliwice, Bytom, Opole și Wrocław și altele, unele dintre ele stabilite în orașele poloneze de dinainte de război: Przemyśl, Cracovia sau Katowice). Și noi rezidenți au venit la Lvov, în principal ucraineni și ruși din adâncurile URSS.
1991: 1991: După prăbușirea URSS, Liovul a fost atașat Ucrainei. Multe biserici transformate în depozite în epoca sovietică au fost readuse la funcțiile lor sacre (unele chiar au încă liturghiile în poloneză, iar unele au fost convertite în biserici greco-catolice sau ortodoxe).

Orașe înfrățite

Localitate	Țară	An
Winnipeg	Canada	1973
Freiburg im Breisgau	Germania	1989
Rzeszów	Polonia	1992
Rochdale	Regatul Unit	1992
Budapesta	Ungaria	1993
Rișon Le-Țion	Israel	1993
Przemyśl	Polonia	1995
Cracovia	Polonia	1995
Novi Sad	Serbia	1999
Kutaisi	Georgia	2002
Wrocław	Polonia	2003
Łódź	Polonia	2003
Banja Luka	Bosnia și Herțegovina	2004
Lublin	Polonia	2004

Demografie

Componența lingvistică a orașului Lvov

Ucraineană (88,48%)

Rusă (9,95%)

Alte limbi (0,19%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Liov era vorbitoare de ucraineană (88,48%), existând și o minoritate de vorbitori de rusă (9,95%), astăzi, polonezii constituie doar 1% din locuitorii din Lviv. .^[16]

Înainte de 1945, Liov era locuit în mare parte de polonezi, care constituiau 65-70% din populația orașului. După încorporarea Liovului în URSS în 1945, peste 90% dintre locuitorii polonezi din Lviv au fost strămuți. Al doilea grup era format din evrei, care constituiau aproximativ 25%, dar au fost uciși de germani în timpul Holocaustului.

Personalități

Ion Budai Deleanu (1760-1820), scriitor, filolog, lingvist, istoric, jurist român; la Liov a activat ca secretar juridic al tribunalului provincial, iar din 1796 consilier (judecător) la Curtea de Apel
Agenor Gołuchowski (1849-1921), ministru de externe al Austro-Ungariei
Grigori Lakota (1883-1950), episcop greco-catolic, deținut politic
Ernő Fodor (1906-1977), traducător maghiar
Leopold Infeld
Stefan Banach
Ruslana
Stanisław Lem

Vezi și

Referințe

^ Статистичний збірник «Чисельність наявного населення України на 1 січня 2014 року», — Київ, Державна служба статистики України, 2014
^ Андрій Садовий - Міський голова Львова (în ucraineană), Comunitatea urbană Liov[*], accesat în 10 septembrie 2023
^ Alexandru D. Xenopol, Istoria Romînilor, vol. IV, Iași: Ed. Librăriei Școalelor Frații Șaraga, 1898, p. 96
^ Ambasada României în Ucraina
^ Dicționar Enciclopedic. Vol. IV (L-N). Editura Enciclopedică, București, 2001.
^ Mic Dicționar Enciclopedic. Editura Enciclopedică Română, București, 1972.
^ Enciclopedia Universală Britannica. Vol. 9 (K-M). Editura Litera, București, 2010.
^ Lviv. Encyclopædia Britannica.
^ Lviv. Encyclopédie Larousse.
^ Львів. Енциклопедія Історії України.
^ Resident Population Number of Ukraine (2012-01-01) Arhivat în 27 iunie 2015, la Wayback Machine., value reflects the Lviv city proper, suburban localities under Lviv City Council jurisdiction (Vynnyky, Bryukhovychi, Rudne) not included
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 17 noiembrie 2011. Accesat în 26 septembrie 2007.
^ „Ștefan cel Mare: Viața și Activitatea”. Arhivat din originalul de la 13 februarie 2008. Accesat în 13 februarie 2008.
^ N.Iorga, Istoria românilor prin călători, pag. 152
^ St. Balan (Redactor principal), Dicționar cronologic al științei si tehnicii Universale, București, 1979
^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Lvov pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 26 august 2016. Accesat în 25 august 2014.

Legături externe

uc Pagina oficială
Rămășițele din Lvov - galeria de fotografii a Olenei Krușinska (în ucraineană, engleză, italiană)
Biserica românilor din Lemberg (Lvov) Arhivat în 3 septembrie 2014, la Wayback Machine., 22 martie 2011, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
Biserica valahă din L’vov, o inimă românească într-o lume slavă Arhivat în 2 septembrie 2014, la Wayback Machine., 14 aprilie 2010, Dumitru Manolache, Ziarul Lumina

[свіже_населення-1] Статистичний збірник «Чисельність наявного населення України на 1 січня 2014 року», — Київ, Державна служба статистики України, 2014

[a1fd84760ba867de97e574f368a6d56b-2] Андрій Садовий - Міський голова Львова (în ucraineană), Comunitatea urbană Liov[*], accesat în 10 septembrie 2023

[3] Alexandru D. Xenopol, Istoria Romînilor, vol. IV, Iași: Ed. Librăriei Școalelor Frații Șaraga, 1898, p. 96

[4] Ambasada României în Ucraina

[5] Dicționar Enciclopedic. Vol. IV (L-N). Editura Enciclopedică, București, 2001.

[6] Mic Dicționar Enciclopedic. Editura Enciclopedică Română, București, 1972.

[7] Enciclopedia Universală Britannica. Vol. 9 (K-M). Editura Litera, București, 2010.

[8] Lviv. Encyclopædia Britannica.

[9] Lviv. Encyclopédie Larousse.

[10] Львів. Енциклопедія Історії України.

[Pop_2012-11] Resident Population Number of Ukraine (2012-01-01) Arhivat în 27 iunie 2015, la Wayback Machine., value reflects the Lviv city proper, suburban localities under Lviv City Council jurisdiction (Vynnyky, Bryukhovychi, Rudne) not included

[12] „copie arhivă”. Arhivat din original la 17 noiembrie 2011. Accesat în 26 septembrie 2007.

[13] „Ștefan cel Mare: Viața și Activitatea”. Arhivat din originalul de la 13 februarie 2008. Accesat în 13 februarie 2008.

[14] N.Iorga, Istoria românilor prin călători, pag. 152

[15] St. Balan (Redactor principal), Dicționar cronologic al științei si tehnicii Universale, București, 1979

[populatie_ucraina_2001-16] „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Lvov pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 26 august 2016. Accesat în 25 august 2014.

[2]

[1]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]