Mitralieră
O mitralieră este o armă de foc de calibru mic, fixă sau portabilă, concepută pentru a executa foc în succesiune rapidă, o perioadă mai lungă decât în cazul puștilor de asalt sau puștilor automate, de regulă cu o cadență de câteva sute de gloanțe pe minut. Succesiunea încărcării, a dării focului și a extragerii tuburilor goale de cartușe este automatizată.[1] Alimentarea cu cartușe se face cu benzi, stocate eventual într-o magazie de muniții. Mitraliera de infanterie dispune, de obicei, și de un afet cu trei picioare (trepied), iar cea de aviație este montată pe un afet fix.
Istoria mitralierei
[modificare | modificare sursă]Armele de foc au apărut pe câmpul de luptă ca rezultat al căutării constante și persistente a unor modalități de a crește densitatea de foc împotriva inamicului. Una dintre aceste modalități de a crește rata de foc a fost crearea unor arme cu foc continuu.
Încă din secolul al XVI-lea, au existat încercări de a crea astfel de arme. În 1718, avocatul londonez James Puckle a patentat noua sa invenție, "Puckle Gun," care era un pistol pus pe un trepied și echipat cu un tambur. Rata de tragere comparativ cu o armă convențională era de două ori mai mare, dar arma era și este foarte dificil de utilizat, deoarece necesită mai mulți oameni care s-o opereze. Necesita o lungă perioadă de reîncărcare și nu a fost luată în calcul pentru folosirea sa într-un război.
-
Mitralieră PKM (ușoară, de infanterie), calibru 7,62x54 mm.
-
Mitralieră M2, calibru .50 (12,7x99 mm).
-
Mitralieră Maxim (în poză varianta Maxim M1910), una dintre primele tipuri.
-
Mitralieră FN MAG (Type 74), cartuş calibru 7,62x51 mm.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Remus Răduleț și colab. Lexiconul Tehnic Român, Editura Tehnică, București, 1957-1966.