Osman I
| Osman I | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | أبو المُلُوك, فخرُ الدين, قرهعُثمان  |
| Născut | 1258 Söğüt, Provincia Bilecik, Turcia |
| Decedat | iunie 1326 (68 de ani) Söğüt, Provincia Bilecik, Turcia |
| Înmormântat | Bursa |
| Părinți | Ertuğrul Halime Hatun[*] |
| Căsătorit cu | Cadana Rabia Bala[*] Malcatun |
| Copii | Orhan Gazi Ala ad-Din Paşa Fatma Hatun[*] |
| Religie | islam |
| Ocupație | Bei |
| Limbi vorbite | Old Anatolian Turkish[*] limba arabă |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Dinastia Otomană[*] |
| Sultan al Imperiului Otoman[*] | |
| Domnie | – |
| Succesor | Orhan Gazi |
Modifică date / text  | |
Osman I, Osman Gazi, Osman Bey sau Osman Han (otomană: عثمان باک, Osman Bey, limba turkmenă: Osman Gazi) cu pseudonimul Fahrüddin sau Osmancık (n. 1258, Söğüt, Provincia Bilecik, Turcia – d. iunie 1326, Söğüt, Provincia Bilecik, Turcia) a fost fondatorul Dinastiei Otomane și al Imperiului Otoman.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut în 1258 și a moștenit titlul de bei („guvernator”, în limba turcă bey) de la tatăl său, Ertuğrul (Ertogrul) care la rândul său moștenise titlul de tatăl său (Suleyman Șah). Osman I a devenit în 1281 conducătorul statului Sögüt. Înființarea imperiului își are originea în cucerirea tribului turc Eskenderum și în 1301–1303 a orașului Eskişehir (în turcă: „orașul vechi”), deși Osman declarase independența micului său stat, Principatul Otoman, față de statul selgiucid.
Osman este considerat fondatorul Imperiului Otoman, iar turcii din acest imperiu au fost supranumiți osmanlâi (turcă : osmanlı) până la dizolvarea imperiului, fiind singurul apelativ național recunoscut de aceștia. Ertugrul, tatăl lui Osman, fusese vasal și locotenent al sultanului din Iconium. Osman, după moartea ultimului Alaeddin în 1307, a purtat războaie și a acaparat teritorii ca un stăpânitor pretins independent. Devenise bei sau stăpân al tribului său cu doisprezece ani în urmă, după moartea în 1288 a lui Ertugrul. În realitate însă, este posibil ca cel puțin în prima parte a secolului al XIV-lea să fi fost un vasal al lui Abu Said Bahadur, han al Ilhanatului, așa cum reiese din unele emisii monetare.[1]
În anul 1289, Osman a asediat și apoi a cucerit cetatea Melassghio (Karahisar). În urma acestui fapt, a fost onorat de sultanul selgiucizilor, Alaeddin al II-lea, cu rangul de emir, primind în dar această cetate.[2]
Emirul Osman a cucerit apoi cetățile Vilocamu (Bilecik) și Niceea (Iznik). (Mehmet Ali Ekrem, op. cit.). După cucerirea Niceii și-a stabilit temporar reședința în orașul Yenișehir (Anatolia de vest), ca de acolo să atace Brusa (Bursa), a cărei cucerire o dorea foarte mult.
În anul 1300 statul selgiucid a fost împărțit în zece provincii autonome, dintre care una îi aparținea lui Osman, care devine astfel conducător independent.
După multe victorii în Asia Mică împotriva forțelor bizantinilor, Osman, suferind de reumatism, s-a retras în capitala Yenișehir, unde a murit în anul 1326.[3]
Puțin înainte de moartea lui, fiul său Orhan I (sau Orhan Gazi) a cucerit orașul Brusa, pe care l-a transformat în capitala statului otoman. Mormântul lui Osman se află în acest oraș.
Osman avea 24 de ani când a devenit lider și își dovedise aptitudinile de conducător militar și administrativ. Primele bogății și incursiuni sunt subiecte favorite ale scriitorilor orientali, îndeosebi în poveștile de dragoste privind relația cu frumoasa Mal Hatun.
Istoricii otomani relevă adesea semnificația profetică onomastică, Osman însemnând „zdrobitorul de oase”, simbolizând energia cu care el și succesorii omonimi au arătat-o în secolele de cuceriri care au urmat. Numele este dat și unei mari specii de acvile, numite și vultur regal, simbol în heraldică pentru suveranitate și puterea militară în est.
Osman este lăudat de scriitorii orientali pentru frumusețea fizică și pentru „minunata lungime și putere a brațului său”. Aidoma lui Artaxences Longimanus din dinastia persană antică și Liu Bei din Romanță a celor Trei Regate, căpetenia muntenilor cântată de Wordsworth, se spune că Osman era în stare să-și atingă genunchii cu mâinile în timp ce stătea în poziție verticală. Scrierile[care?] îl prezintă ca neîntrecut în călărie. Vestimentația îi era una simplă, în tradiția primilor războinici ai Islamului; ca aceștia, Osman purta un turban din pânză de in albă și deasă, înfășurat în jurul unei tichii de culoare roșie. Purta caftan monocolor cu mâneci largi, deschise.
Familie
[modificare | modificare sursă]Consoarte
[modificare | modificare sursă]- Rabia Bala Hatun (d. January 1324). Fiica lui Sheikh Edebali.
- Kameriye Malhun Hatun (ca. 1258-1324). Fiica lui Ömer Abdülaziz Bey
- Fülane Hatun. Osman s-a îndrăgostit când era foarte tânăr de către o fată săracă. Când ea i-a respins cererea în căsătorie, crezând că este o glumă, Osman a răpit-o și a făcut-o concubina lui.
Fete
[modificare | modificare sursă]- Fatma Hatun (1284, Söğüt – 1347, Bursa). – cu Malhun Hatun
Băieți
[modificare | modificare sursă]- Fülan Bey (n. inainte de 1281) – cu Fülane Hatun
- Orhan I (1281–1362). Al doilea sultan al Imperiul Otoman – with Malhun Hatun.
- Alaeddin Erden Ali Pasha (c. 1281 – 1331). Guvernatorul Orașului Bilecik– with Rabia Bala Hatun
- Çoban Bey (1283–1337)
- Pazarlı Bey (1285 – ?)
- Murad Arslan Melik Bey (1290–1336)
- Savcı Bey
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Tezcan, B; The Memory of the Mongols in Early Ottoman Historiography, în Çıpa, H. E; Fetvacı, E; Writing history at the Ottoman court; Editing the past, fashioning the future, Bloomington, Indiana University Press, 2013;
- Texte din Istoria turcilor otomani (1878)
- Finkel, Caroline (). Osman's Dream: The Story of the Ottoman Empire, 1300-1923. New York: Basic Books. ISBN 978-0-465-02396-7.
- Fleet, Kate (). „The rise of the Ottomans”. În Maribel Fierro. The New Cambridge History of Islam. 2. Cambridge: Cambridge University Press. pp. 313–331. ISBN 978-0-521-83957-0.
- Imber, Colin (). „The Ottoman Dynastic Myth”. Turcica. 19: 7–27.
- Imber, Colin (). The Ottoman Empire, 1300-1650: The Structure of Power (ed. 2). New York: Palgrave Macmillan. ISBN 978-0-230-57451-9.
- Kafadar, Cemal (). Between Two Worlds: The Construction of the Ottoman State. Berkeley: University of California Press. ISBN 978-0-520-20600-7.
- Kermeli, Eugenia (). „Osman I”. În Ágoston, Gábor; Bruce Masters. Encyclopedia of the Ottoman Empire. New York: Facts on File. pp. 444–6. ISBN 978-0-8160-6259-1.
- Lindner, Rudi P. (). Nomads and Ottomans in Medieval Anatolia. Bloomington: Indiana University Press. ISBN 0-933070-12-8.
- Lowry, Heath (). The Nature of the Early Ottoman State. Albany: SUNY Press. ISBN 0-7914-5636-6.
- Murphey, Rhoads (). Exploring Ottoman Sovereignty: Tradition, Image, and Practice in the Ottoman Imperial Household, 1400-1800. London: Continuum. ISBN 978-1-84725-220-3.
- Zachariadou, Elizabeth, ed. (). The Ottoman Emirate (1300-1389). Rethymnon: Crete University Press.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Osman I la Wikimedia Commons
