Protestele din Irak din 2019–2021
Protestele din Irak din 2019–2021 | |||||
---|---|---|---|---|---|
Parte a Protestele Arabe 2018–19 | |||||
Informații generale | |||||
Perioadă | – prezent (5 ani, 2 luni și 1 zi) | ||||
Loc | Irak | ||||
Cauze | |||||
Caracteristici | Manifestație, sit-in, revoltă, Nesupunere civică, Activism pe internet | ||||
Rezultat |
| ||||
Părți implicate | |||||
| |||||
Figuri politice | |||||
Adil Abdul-Mahdi (Prim-ministru al Irakului) Barham Salih (Președintele Irakului) Mohammed Al-Halbousi (Speaker of the Iraqi Parliament) Najah al-Shammari (Minister of Defence) Falih Al-Fayyadh (Advisor of the National Security Council) Abu Mahdi Al-Muhandis (Deputy Chairman of the PMF) Abu Zainab Al-Lami[8] (Directorul de securitate al PMF) Hadi Al-Amiri (Comandant al Badr Organization) Qais Al-Khazali (Comandant al Asa'ib Ahl al-Haq) Ayatollah Khamenei (Supreme Leader of Iran) Hossein Salami (Comandant șef al IRGC) Qasem Soleimani[7] (Comandant al Quds Force) | |||||
Victime | |||||
Morți | 460 [9] | ||||
Răniți | +20.000 | ||||
Arestați | 159 | ||||
Modifică date / text |
Protestele din Irak, denumite, de asemenea, Revoluția Tishreen[10] și Intifada Irakiană din 2019, au fost o serie de proteste care au constat în demonstrații, marșuri, sit-in-uri și neascultare civilă. Au început la 1 octombrie 2019, dată stabilită de activiștii civili pe rețelele de socializare, răspândite în provinciile centrale și de sud ale Irakului, pentru a protesta 16 ani de corupție, șomaj și servicii publice ineficiente, înainte de a escalada apelurile pentru răsturnarea administrație și pentru a opri intervenția iraniană în Irak. Guvernul irakian a fost acuzat că a folosit gloanțe, lunetiști, apă caldă și gaze lacrimogene împotriva protestatarilor.[11] Protestele s-au oprit la 8 octombrie și au fost reluate la 24 octombrie. Primul ministru Adil Abdul-Mahdi a anunțat la 29 noiembrie că va demisiona.[12] Potrivit BBC, ei solicită sfârșitul sistemului politic, care a existat de când invazia condusă de SUA a eliminat pe Saddam Hussein și a fost marcată de divizări sectare.[13][14][15] Este cea mai mare tulburare de la încheierea guvernului Saddam Hussein.[16]
Vezi
[modificare | modificare sursă]- Protestele din Irak din 2018
- Protestele din lumea arabă din 2010–2011 (Primăvara Arabă)
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Protests in Iraq turn into anti-Iranian demonstrations”. Daily Sabah.
- ^ Abdul-Ahad, Ghaith (). „Iraq's young protesters count cost of a month of violence”. The Guardian.
- ^ „Iraqi protesters block major port near Basra as unrest continues”. Al Jazeera. .
- ^ „Anti-government protests : Is This Iraq's Arab Spring?—Qantara.de”. Qantara.de. .
- ^ „Chiites contre chiites en Iraq et au Liban—Un si Porche Orient”. Le Monde. .
- ^ „البرلمان العراقي يوافق على استقالة رئيس الوزراء عادل عبد المهدي”. RT Arabic (în Arabic). .
- ^ a b „قنبلة غاز في الرأس.. فيديو صادم خلال قمع مظاهرات العراق”. Al-Hurra (în Arabic). .
- ^ Al-Janabi, Abdul-Qadir (). „من هو أبوزينب اللامي.. ولماذا يتهم بتصفية متظاهري العراق؟”. Al-Arabiya (în Arabic).
- ^ , www.rudaw.net https://www.rudaw.net/arabic/middleeast/iraq/0412201914 Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ „ثورة تشرين …وطموحات الشباب المشروعة” [The October Revolution ... and the legitimate ambitions of young people]. News of Iraq (în Arabic). . Arhivat din original la . Accesat în . Parametru necunoscut
|arhivat=
ignorat (ajutor); Mai multe valori specificate pentru|urlarhivă=
și|archive-url=
(ajutor); Mai multe valori specificate pentru|deadurl=
și|dead-url=
(ajutor) - ^ „Iraq: HRW denounces lethal force against protesters, urges probe”. www.aljazeera.com.
- ^ „Iraqi prime minister to resign in wake of deadly protests”. Associated Press. . Accesat în .
- ^ „Iraq protests: What's behind the anger?”. BBC News. . Accesat în .
- ^ „'They are worse than Saddam': Iraqis take to streets to topple regime”. The Guardian. . Accesat în .
- ^ „An Iraq for All Iraqis?”. Providence (în engleză). . Accesat în .
- ^ „Iraq Protester's Step Up Their Tactics As the Government in Baghdad Scrambles to Respond”. Foreign Policy. . Accesat în .