Sfânta Agata
| Sfânta Agata | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 235 Catania, Italia |
| Decedată | 251 Catania |
| Înmormântată | cattedrale di Sant'Agata[*]  |
| Cauza decesului | tortură |
| Religie | creștinism ortodox[*] creștinism |
| Ocupație | virgin[*] |
| Venerație | |
| Venerată în | Biserica Catolică, Biserica Ortodoxă |
| Rămășițe pământești | Domul din Catania |
| Sărbătoare | 5 februarie |
| Însemne | Ramură de palmier, în timpul torturii |
| Patronaje | Agnita, Alì, Capua, Catania, Gallipoli, Marcignago, Prossedi, Sant'Agata di Militello, Sant'Agata Fossili, Sant'Agata sul Santerno, Santhià, Besenello, Sant'Agata di Puglia, Trescore Cremasco, copatroană a Republicii San Marino |
 Sfinți | |
Modifică date / text  | |
Sfânta Agata (n. 235, Catania, Sicilia, d. 251) a fost o martiră creștină, decedată conform legendei în timpul persecuției dispuse de împăratul Decius.
Viața
[modificare | modificare sursă]Agata s-a născut la Catania, în Sicilia, și aici a suferit martiriul, probabil în cursul prigoanei din timpul împăratului Decius (249-251).
Conform izvoarelor istorice, Agata a fost cerută în căsătorie de consulul Quintian, dar ea l-a refuzat, fiindcă își dăruise viața slujirii lui Cristos. Consulul a tot insistat, văzând că nu are succes în propunerile sale, a recurs la amenințări, dar și acestea nu au convins-o pe Sfânta Agata să-și schimbe răspunsul. Atunci Consulul Quintian a dat-o pe mâna călăilor, supunând-o unor torturi groaznice, în cele din urmă, deoarece nu a răspuns dorințelor pretendentului, a fost aruncată pe cărbuni încinși.
Cult
[modificare | modificare sursă]Cultul ei s-a răspândit încă din antichitate în întreaga Biserică și numele ei a fost introdus în Canonul Roman. Papa Simachus, în jurul anului 500, i-a închinat o biserică la Roma, pe Via Aurelia. Papa Grigore cel Mare i-a închinat o biserică ce fusese construită în cca. 460 de gotul Ricimer (care era arian), care se mai numește și azi Sant’Agata dei Goti(en)[traduceți].
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Liturgia orelor, Arhiepiscopia romano-catolică București, 1994, p. 1312.
- Schott-Messbuch, Freiburg 1962.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Viețile sfinților (profamilia.ro) Arhivat în , la Wayback Machine.
- en Enciclopedia catolică (newadvent.org)
- it Sfinți și fericiți (santiebeati.it)
- it Viețile sfinților (enrosadira.it)
- es Enciclopedia catolică, versiunea spaniolă (enciclopediacatolica.com)
| Control de autoritate |
|  |
|---|