Sari la conținut

îngădui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din maghiară engedni.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gə.du'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îngădui
Infinitiv a (se) îngădui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îngădui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îngăduie
Participiu îngăduit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a da voie, a permite, a admite, a încuviința, a tolera ceva; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să...
  2. (v.refl. recipr.) (pop.) a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie.
    Nu pot îngădui una ca asta.
  3. (v.tranz. și intranz.) (pop.) a avea răbdare; a aștepta; a da răgaz; a amâna, a păsui.
  4. (reg.) a întârzia, a zăbovi.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe