înălța
Aspect
Vezi și : înalță, înălță |
Etimologie
Din latină *inaltiāre (< altus).
Pronunție
- AFI: /ɨ.nəlˈʦa/
Verb
Conjugarea verbului (se) înălța | |
Infinitiv | a (se) înălța |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) înalț |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) înalțe |
Participiu | înălțat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) îndrepta în sus; a (se) ridica.
- Se înălțase în înaltul cerului.
- Iisus s-a înălțat la cer.
- (v.tranz.) a face să fie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc.
- A înălța un perete.
- (v.refl.) (rar; cu determinarea "pe cal", "în șa") a se urca pe cal; a încăleca.
- (v.refl.) a deveni mai înalt; a crește.
- Vița s-a înălțat mult de la pământ.
- (v.refl.) (despre clădiri, monumente etc.) a apărea, a se ivi (în toată înălțimea).
- S-a înălțat un nou oraș.
- (v.tranz.) a construi, a clădi.
- A înălța o casă.
- (v.tranz.) a ridica vocea, tonul; a pronunța tare.
- A înălța glasul, vocea.
- (v.refl.) (despre voce, glas, sunete) a se auzi (limpede).
- (v.tranz.) a ridica pe cineva în rang.
- (fig.) a ridica din punct de vedere spiritual.
- Poezia înalță sufletul.
- Muzica înalță sufletul.
- (v.refl.) a se arăta trufaș; a se mândri.
Sinonime
- 1: (se) ridica, (se) sui, (se) urca, (bis.) (înv.) se văznesi
- 2: ridica, arbora
- 3: încăleca
- 4: crește, se ridica, se urca
- 5: răsări, se ridica
- 6: construi
- 7: (se) ridica, (se) urca
- 9: promova
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- (tranz.) A(-și) înălța ochii = a privi în sus
- (intranz.) A înălța din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare etc.
Traduceri
a îndrepta în sus; a ridica
|
|
a se îndrepta în sus; a se ridica
|
|
Etimologie
Din înălța.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înălța.